Intreprinderea - veriga de baza a economiei - trasaturile de baza ale unei intreprinderi

Notiunea si trasaturile de baza ale unei intreprinderi

Intreprinderea reprezinta o veriga de baza a economiei in care au loc producerea unor bunuri, executarea unor lucrari sau prestarea unor servicii conform cerintelor pietei.

Prin obiectul sau de activitate o intreprindere are rolul de a-si folosi cu

eficienta mijloacele de productie pe care le detine in conditiile folosirii cat mai

complete a capacitatilor de productie, a unei calitati ridicate a produselor si a

obtinerii de profit.

O intreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei trasaturi

de baza:

􀂉 unitatea tehnico-productiva;

􀂉 unitatea organizatorico-administrativa;

􀂉 unitatea economico-sociala.

Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca intreprinderea de

productie industriala dispune de un complex de factori de productie, in anumite raporturi cantitative si calitative astfel incat sa fie realizat in conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta.

In cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale:

a) omogenitatea procesului tehnologic in toate subunitatile de productie de baza

specializate in executarea anumitor produse sau componente ale acestora;

b) unitatea productiei fabricate in intreprindere.

Pentru intreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului

tehnologic, in cadrul subunitatilor sale de productie de baza, procesul tehnologic este asemanator, utilizandu-se masini si utilaje cu aceiasi destinatie tehnologica, muncitorii au aceiasi profesie si grad de calificare, iar modul de organizare al acestora este asemanator. Acest aspect al trasaturii tehnico-productive este cel mai des intalnit in intreprinderi de turnatorie, tesatorii, filaturi etc. In fig.1.2 este prezentata o intreprindere de turnatorie caracterizata prin omogenitatea procesului tehnologic.

In cadrul celui de-al doilea aspect al unitatii tehnico-productive, al unitatii

productiei fabricate, o intreprindere reuneste subunitati de productie specializate in

realizarea unui numar foarte mic de produse sau componente ale acestora. Pentru

aceasta, se reunesc procese neomogene in cadrul aceleiasi subunitati de productie.

Din punctul de vedere al modului cum sunt reunite procesele tehnologice

neomogene, pot exista trei variante de realizare a productiei in subunitatile de

productie de baza.

Prima varianta presupune crearea de subunitati de productie pentru

realizarea in cadrul fiecarei subunitati de productie de baza a unei singure operatii

tehnologice pentru toate produsele care urmeaza sa fie prelucrate. Vom exemplifica

in fig.1.3 acest mod de organizare a procesului tehnologic pentru o intreprindere de

tesatorie

In cea de-a doua varianta sub care poate apare unitatea productiei fabricate

toate subunitatile de baza ale intreprinderii contin toate fazele procesului

tehnologic necesare realizarii unui singur fel de produs. Folosind acelasi exemplu

al intreprinderii de tesatorie, schema sectiilor de productie in acest caz este

prezentata in fig.1.4;

In schema de mai sus au fost utilizate urmatoarele simboluri:

V - operatia tehnologica de vopsitorie;

F - operatia tehnologica de filatura;

T - operatia tehnologica de tesatorie;

Fin - operatia tehnologica de finisaj.

A treia varianta presupune existenta in intreprindere a doua feluri de sectii

de baza si anume:

- sectii de baza in cadrul carora se realizeaza o singura faza de proces

tehnologic pentru toate produsele din cadrul intreprinderii;

- sectii de baza in cadrul carora se realizeaza faze de proces tehnologic doar

pentru un singur tip de produs. In general, in categoria primului tip de sectii se

desfasoara stadii tehnologice pregatitoare, cum ar fi: vopsitoria si filatura, iar in

celelalte operatii de prelucrare propriu-zisa, cum ar fi tesatoria si finisajul

produselor

In fig.1.5 este prezentat modul de organizare al sectiilor de baza conform

celor prezentate anterior pentru aceiasi intreprindere de tesatorie; acest mod de

organizare este prezentat doar cu titlu teoretic, in realitate intreprinderile de

tesatorie fiind alcatuite dupa schema din varianta intai.

Pe langa cele prezentate anterior, unitatea tehnico-productiva mai

insemneaza pentru o intreprindere de productie industriala si faptul ca in cadrul

acesteia exista un ansamblu de sectii auxiliare si de servire, formand impreuna un

sistem tehnico-productiv amplasat pe un teritoriu bine delimitat al intreprinderii.

Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la infiintarea

intreprinderii se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o

denumire, un complex de mijloace de productie, un personal si o conducere

proprie

Prezenta acestor elemente face ca intreprinderea sa aiba din punct de

vedere organizatorico-administrativ urmatoarele caracteristici:

􀂉 poate decide asupra produselor sau serviciilor care pot fi oferite pe piata;

􀂉 poate decide asupra activitatilor de management care vor fi utilizate;

􀂉 poate decide asupra modului de utilizare a resurselor financiare si a modului

de impartire a profitului.

Unitatea economico - sociala este data de faptul ca intreprinderea este

organizata si functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta

economica. Din acest motiv, o astfel de intreprindere se caracterizeaza din punct

de vedere economico-social prin urmatoarele:

􀂉 indiferent de forma de proprietate orice intreprindere are in dotare mijloace

de productie proprii;

􀂉 functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia in

vederea realizarii obiectivului propus;

􀂉 poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de

activitate, denumirea sau sediul pe baza unor hotarari ale organelor care au

constituit-o

􀂉 isi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare;

􀂉 trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere, in vederea

Analiza: Culegere de probleme la matematica: polimeri, fractionarea, reactia de polimerizare Referat: Teorema paralelelor taiate de o secanta

realizarii integrale a productiei.

Aceste trasaturi de baza ale unei intreprinderi de productie industriale pot

avea o serie de particularitati distincte in functie de conditiile specifice in care o

intreprindere sau alta isi desfasoara activitatea.

STRUCTURA ORGANIZATORICA- reprezinta un ansamblu de functii si relatii care asigura dirijarea sistemului catre obiectivele propuse.

Reprezentarea schematica a structurii organizatorice a unei intreprinderii poarta numele de organigrama.

Aceasta prezinta trei caracteristici principale: specializare, coordonare, formalizare.

Specializarea indica gradul de divizare si omogenitate a muncii in compartimentele firmei.

Coordonarea se refera la modul de asigurare a cooperarii intre compartimente si indivizi. Se baueaza pe viziunea piramidala a stucturii care a fost enuntata inca de la inceputul secolului, de Henrz Fazol.

Formalizarea marcheza gradul de precizie in definirea functiilor si legaturilor.Se expliciteaza printr+un regulament de organizare si functionare (ROF).

Factorii care influenteaza conceptia unei structuri:

1. tipul si complexitatea productiei de bunuri si servicii
2. dimensiunile intreprinderii
3. calitatea personalului
4. cadrul juridic si statutul juridic de functionare
5. strategia dezvoltarii adoptate

TIPUL SI COMPLEXITATEA PRODUCTIEI DE BUNURI SI SERVICII

Orice unitate de productie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale si servicii care se realizeaza prin desfasurarea unor procese de productie.Aceste unitati productive isi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea in bune conditii a acestor procese.

Strucura organizatorica si organizarea activitatii in productie din cadrul intreprinderii se afla intr-o dependeta directa fata de tipul de productie.

Prin tipul de productie se intelege o stare organizatorica si functionala a intreprinderii, determinata de:

-volumul productiei executate de fiecare pozitie din nomenclatura,

-gradul de specializare a intreprinderii, sectiilor si locurilor de munca,

-modul de deplasare a diferitelor materii prime, materiale, semifabricate de la un loc de munca la altul.

PROCESUL DE PRODUCTIE- reprezinta totalitatea actiunilor cunostinte ale angajatilor unei intreprinderi, cu ajutorl diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente in scopul transformarii lor in produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

Organizarea productiei in sectiile de baza este influentata intr-o masura foarte mare de tipul de productie existent la un momemt dat in cadrul intreprinderii.

In intreprinderile de poductie exista trei tipuri de productie si anume:

-tipul de productie in masa;

-tipul de productie in serie;

-tipul de productie in individual.

Tipul de productie in masa

este caracteristic intreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de produse iar fiecare tip de produs se executa in cantitati foarte mari, adica in masa.

In conditiile acestui tip de productie are loc o specializare a intreprinderii in ansamblu sau pe sectii si ateliere pana la nivelul locurilor de munca.

deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in mod continuu, de regula bucata cu bucata, folosindu-se in acest scop mijloace de transport in cea mai mare parte mecanizate si automatizate.

reeaza conditii pentru automatizarea productiei si organizarea ei sub forma de linii tehnologice in flux.

Tipul de productie in serie

caracterizeaza intreprinderile care fabrica o gama mai larga de produse in cantitati mari, mijlocii sau mici.

In raport cu nomenclatura produselor fabricate si marimea seriilor de fabricatie precum si gradul de specializare a sectiilor, atelierelor si a locurilor de munca, acesta poate fi mai accentuat sau mai redus

deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face in catitati egale cu marimea lotului de transport.

Pentru deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se folosesc mijloace de transport cu mers continuu, in cazul seriilor mari si cu mers discontinuu in cazul unor serii mici de fabricatie.

La intreprinderile caracterizate prin tipul de productie in serie amplasarea diferitelor masini si utilaje se face pe grupe omogene sau pe linii de productie in flux.

Tipul de productie individuala

Intraprinderile caracterizate prin acest tip de productie executa o gama foarte larga de produse, fiecare fel de produs fiind unicat sau executandu-se ian cantitati foarte reduse.

In cantitatea tipului de produse individuale, diferitele sectii, ateliere si locuri de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic, folosind masini, utilaje si forta de munca cu caracter universal pentru a fi adaptate rapid la executia unei varietati de feluri de produse in conditii de eficienta economica.

alta caracteristica a acestui tip de productie o constituie faptul ca produsele sau piesele se deplaseaza de la un loc de munca la altul bucata cu bucata sau in loturi mici, folosindu-se pentru deplasare mijloace de transport cu mers discontinuu.

Datorita caracterului de unicat al produselor sau agamei largi de produse, pregatirea tehnica a fabricatiei nu este la fel de detaliata ca la tipul productiei in masa.

1Tipul de productie de masa
in cadrul intreprinderilor de productie tipul de productie de masa ocupa inca o pondere insemnata. Acest tip de productie se caracterizeaza prin urmatoarele:
- Fabricarea unei nomenclaturi reduse de produse, in mod neantrerupt si in cantitati mari sau foarte mari;
- Specializare inalta atat la nivelul locurilor de munca, cat si la nivelul intreprinderii;
- Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face bucata cu bucata, in mod continuu cu ajutorul unor mijloace de transport specifice, cu deplasare continua de felul benzilor rulante, conveiere sau planuri inclinate;
- Din punct de vedere organizatoric, locurile de munca si forta de munca care le utilizeaza au un grad inalt de specializare fiind amplasate in succesiunea operatiilor tehnologice sub forma liniilor de productie in flux;
Tipul de productie de masa creeaza conditii foarte bune pentru folosirea pe scara larga a proceselor de productie automatizate, cu efecte deosebite in cresterea eficientei economice a intreprinderii

Tipul de productie in serie
Caracteristici:
- Acest tip de productie este specific intreprinderilor care fabrica o nomenclatura relativ larga de produse, in mod periodic si in loturi de fabricatie de marime mare, mica sau mijlocie;
- Gradul de specializare al intreprinderii sau locurilor de munca este mai redus decat la tipul
- De serie mare, fiind mai ridicat sau mai scazut in functie de marimea seriilor de fabricatie;
- Deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face cu mijloace de transport cu deplasare discontinua (pentru seriile mici de fabricatie) - carucioare, electrocare, etc. sau cu mijloace cu deplasare continua, pentru seriile mari de fabricatie;
- Locurile de munca sunt amplasate dupa diferite criterii in functie de marimea seriilor de fabricatie. Astfel, pentru serii mari de fabricatie locurile de munca sunt amplasate dupa criteriul liniilor tehnologice, iar pentru seriile mici de fabricatie dupa criteriul grupelor omogene de masini.
in cazul tipului de productie de serie, de fapt, se intalnesc caracteristici comune atat tipului de productie de masa, cat si tipului de productie individual (unicate).

Tipul de productie individual (unicate)
Acest tip de productie capata in prezent o amploare din ce in ce mai mare, datorita diversificarii intr-o masura foarte ridicata a cererii consumatorilor.
Caracteristici:
- Fabricarea unei nomenclaturi foarte largi de produse, in cantitati reduse, uneori chiar unicate;
- Repetarea fabricarii unor produse are loc la intervale de timp nedeterminate, uneori fabricare acestora putand sa nu se mai repete niciodata;
- Utilajele din dotare au un caracter universal, iar personalul care le utilizeaza o calificare inalta;
- Deplasarea produselor intre locurile de munca se face bucata cu bucata sau in loturi mici de fabricatie, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinua;
- Amplasarea locurilor de munca in sectiile de productie se face conform principiului grupelor omogene de masini.

TIPOLOGIA SERVICIILOR

Standardele ISO SR EN 9000 : 2001 definesc serviciul astfel:

rezultatul a cel putin unei activitati necesare, realizata la interfata dintre furnizor si client ce este in general intangibil, imaterial.

Serviciile se pot clasifica intr-o varietate de modele, dar cele mai reprezentative criterii sunt:

*dupa continutul lor:

G -comert cu ridicata si amanuntul,reparatii de automobile,motociclete si bunuri personale casnice

H -categorii de servicii ce cuprind hoteluri si restaurante

I -servicii privind transportul,depozitarea si comunicatiile

J -activitati de intermediere financiara

K -activitati imobiliare de inchiriere si de servicii pentru intreprinderi

L -administratie publica si aparare,asigurari sociale obligatorii

M -servicii de invatamant

N -servicii de sanatate si asistenta sociala

O -servicii privind activitatile colective sociale si personale

P -servicii cu organizatiile care folosesc personal casnic

Q -servicii referitoare la organizatiile extrateritoriale

*dupa functiile economice indeplinite:

1.servicii de distributie:transport,comunicatie,stocare,comert cu ridicata si amanuntul.

2.serviciile de productie sau de afaceri:asigurarile,finantele,cercetare-dezvoltare,publicitatea,contabilitatea.

3.serviciile sociale sau collective:sanatatea,educatia,apararea.

4.serviciile personale:hotelurile si restaurantele,reparatii,servicii de ingrijire personala

*dupa participarea la formarea Produsuli Intern Brut (PIB):

1.servicii materiale

2.servicii nemateriale

3.servicii pure

4.servicii asociate bunurilor tangibile

servicii productive

6.servicii neproductive

*dupa prezenta si respectiv nasterea relatiilor de piata

1.servicii market si anume servicii comerciale,de marfa

2.servicii nonmarket,nonmarfa si noncomerciale.

*dupa forma de proprietate/ modul de organizare a prestarilor de servicii:

-sectorul public al serviciilor :tribunale,spitale,sistemul de posta,agentiile de forta de munca

-sectorul asociativ si anume :organismele de ajutor si asistenta,muzeele si bisericile

-sectorul de servicii privat si anume :companii aeriene,organismele financiare si bancare,companiile de asigurari.

*dupa posibilitatile de comercializare:

-servisii transferabile

-servicii netransferabile

-servicii care presupun deplasarea ofertantului

-servcii care presupun deplasarea consumatorului

Asociatia americana de marketing defineste serviciul comercial ca o " activitate oferita cu ocazia actului de vanzare, care asigura avantaje si satisfactii cumparatorului, fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun."

Dupa modul de manifestare a serviciilor comerciale, se disting trei mari categorii:

1. servicii inainte de cumparare:

informarea clientului asupra resurselor pietei

orientarea clientului in functie de nevoile sale

educarea acestora in utilizarea produselor

2. servicii in timpul vanzarii, ce urmaresc doua obiective:

asigurarea confortului la cumparare

crearea unor conditii optime de vanzare

3. servicii dupa vanzare

DIMENSIUNILE INTREPRINDERII

Dimensiunile intreprinderii influenteaza diviziunea muncii si tratare volumlui informational. O intreprindere mica incepe cu o stuctura simpla, dar pe masura ce se dezvolta, apare necesitatea construirii unor niveluri intermediare intre sistemul directorial si cel de executie.

Complexitatea unei structuri nu influenteaza eficacitatea acesteia. O structura simpla a unei intreprinderi mici poate fi la fel de buna ca o structura comlexa a unei intreprinderi mari.

Criterii de clasificare a intreprinderilor:

1.dupa forma de proprietate:

- private

- publice

- mixte

2.dupa forma juridica de organizare:

- societati comerciale

- societati de personae, organizate sub forma de:

-SNC

-SCS

- societati de capital, care se pot organiza in:

-SCA

-SA

-SRL

-AFI

-PFI

-regii autonome

3.dupa ramura in care functioneaza:

- intreprinderi industriale

- intreprinderi agricole

- intreprinderi de constructii

- intreprinderi de transporturi

- intreprinderi de comert

- intreprinderi de servicii

4.dupa tipul produselor realizate:

- intreprinderi care produc bunuri materiale

- intreprinderi care produc servicii

5.dupa factorul de productie predominant:

- intreprinderi care folosesc munca vie

- intreprinderi care folosesc capitalul fix

- intreprinderi care folosesc capitalul circulant

6.dupa marime:

- intreprinderi mici

- intreprinderi mijloci

- intreprinderi mari

7.dupa apropierea de sursele de aprovizionare si/ sau pietele de desfacere:

- intreprinderi care depind de aprovizionarea cu materii prime (energie, materii prime agricole)

- intreprinderi care depind de pietele de desfacere cu materii prime ( exploatari miniere, santiere navale)

- intreprinderi dependente de un anumit loc ( care produc produse agricole perisabile)

CALIFICAREA PERSONALULUI

Eficienta serviciilor si productiei din cadrul unei organizatii estedeterminata si de calitatea personalului. Aceasta calitate a personalului este data de nivelul de calificare al acestuia.

Ridicarea nivelului pregatirii profesionale are ca scop principal realizarea unor rezultate mai bune de catre personalul intreprinderii.

Metodele de pregatire profesionala sunt numeroase. Alegerea acestora se face in functie de mai multe criterii:

-proportiile colectivului care trebuie instruit;

-experienta colectivului;

-aptitudinile personalului;

-cheltuielile pa care le implica metodele de instruire in comparatie cu rezultatele scontate.

In mod deosebit alegera metodei este determinata de scopul urmarit, care poate fi:

-imbunatatirea cunostintelor teoretice;

-imbogatirea aptitudinilor;

-influentarea atitudinilor sau schimbarea comportamentului.

Descrierea principalelor forme de calificare folosite frecvent in practica sunt urmatoarele:

1.instructajele de acomodare

2.rotatia pe diverse posturi

3.cursurile

Instructajele de acomodare

Rotatia pe diverse posturi

Cursurile

NIVEURI DE CALIFICARE ADOPTATE IN ROMANIA

Nivel 1 - nivel de calificare - muncitor - caruia i se asociaza competente profesionale care implica aplicarea cunostintelor in activitatea profesionala, din diverse domenii de activitate, activitate caracterizata prin rutina si sarcini de lucru previzibile;

Nivel 2 - nivel de calificare - muncitor calificat - caruia i se asociaza competente profesionale care implica aplicarea cunostintelor intr-o anumita activitate profesionala, cu sarcini de lucru nerutiniere, care presupun responsabilitate si munca in echipa;

Nivel 3 - nivel de calificare - tehnician / maistru - caruia i se asociaza competente profesionale care implica aplicarea cunostintelor intr-o arie extinsa a activitatii profesionale, cu sarcini de lucru diverse si complexe, care exclud rutina. Sarcinile de lucru presupun luarea unor decizii, responsabilitate si, uneori, munca in echipa cu atributii de coordonare;

Nivel 4 - nivel de calificare caruia i se asociaza competente profesionale care implica aplicarea cunostintelor intr-o arie extinsa a activitatii profesionale, cu sarcini de lucru diverse si complexe, caracterizate printr-un grad semnificativ al responsabilitatilor personale, al coordonarii activitatii si alocarii resurselor necesare desfasurarii eficiente a respectivelor activitati profesionale;

Nivel 5 - nivel de calificare caruia i se asociaza competente profesionale care implica folosirea cunostintelor in contexte ale activitatii profesionale deosebit de diverse, complexe si neprevizibile. Decizii independente si responsabilitate personala ridicata, alaturi de sarcini privind coordonarea activitatii personalului si alocarea de resurse in activitati de analiza, diagnosticare, proiectare, planificare, executie si control.

CADRUL JURIDIC SI STATUTUL JURIDIC DE FUNCTIONARE

In etepa de tranzitie la economia de piata ,desfasurarea unei activitati normale trebuie sa se sprijine pe o legislatie nationala corespunzatoare ,prin care cerintele obiective ale economiei de piata sa fie respectate ,in care statutul se apara ca un factor esential de sprijinire si ocrotire ,care sa permita integrarea fiecarei intreprinderi in ansamblul pietei nationale.

Pornind de la aceste cerinte stringente, de creare a unui cadru legislativ corespunzator proceselor economice ,sociale si politice care au loc,in ultimii ani in tara noastra s-adesfasurat o ampla actiune de elaborare a unui pachet inportant de noi actiuni normative inparalel cu abrogarea unora sau modificarea altora. Actuala legislatie economica cuprinde o palete larga de reglementari, care se resfrang asupra modului in care se desfasoara activitatea de piata in intreprinderii .Ea asigura cadrul necesar favorizarii laturilor care corespund intereselor agentilor economici,dar si ale economiei nationale si in acelasi timp previne orientatea activitatii in directii nejustificate,precum si aparitia unor fenomene negative

CADRUL JURIDIC este reprezentat de sistemul legislativ din spatiul economic-geografic in care isi desfasoara activitatea intreprinderea ,de cadru legislativ al pietelor externe,dar si de sistemul national si international.