 |
|
 |  |
| Afaceri | Agricultura | Comunicare | Constructii | Contabilitate | Contracte |
| Economie | Finante | Management | Marketing | Transporturi |
Agricultura
|
Qdidactic » bani & cariera » agricultura PROIECT AGRICULTURA - evaluarea, expertiza si eficienta valorificarii resurselor de sol |
PROIECT AGRICULTURA - evaluarea, expertiza si eficienta valorificarii resurselor de sol
PROIECT Evaluarea, expertiza si eficienta valorificarii resurselor de sol
Comuna Tomesti
Comuna Tomesti, in
suprafata de 140,94 kmp este situata in extremitatea estica
a judetului Timis, pe versantul nordic al raului Bega, pana la
confluenta raului cu Bega Poieni. In componenta comunei Tomesti
intra sase sate atestate documentar intre anii 1365 - 1820: Luncanii
de Sus (1365), Balosesti si Tomesti (1405), Romanesti
(1464), Luncanii de Jos (1720) si Colonia Fabricii (1820). Din punct de
vedere administrativ comuna apartine judetului Timis, fiind
situata la o distanta de
Relieful este in general accidentat datorita
climatului cu regim pluviometric bogat (pana
- clima blanda (temperatura medie anuala in zona satelor Romanesti ;
- retea hidrografica bogata (raul Bega cu afluentii);
- bogatia solului si subsolului (minereuri de fier, cuart, nisip cuartos, argile, calcare, marmura, aragonit, bentonita si piatra pentru constructii).
Varietatea reliefului si clima favorabila se reflecta si in bogatia componentei vegetatiei (de la vegetatie de lunca la paduri de stejar, fag, rasinoase si pajisti alpine) si faunei (specii locale vechi, elemente sudice, vestice si nordice, specii de interes cinegetic).
Teritoriul comunei, deosebit de propice pentru cresterea animalelor si pomiculturii a fost locuit din cele mai vechi timpuri de o populatie stabila si destul de densa. Comuna nu a fost afectata de colonizarile masive cu populatie neromaneasca organizate de administratia austriaca in Banat.
Populatia comunei se mai ocupa cu agricultura (de subzistenta), cresterea animalelor, exploatari forestiere, comert, turism, etc. Institutiile importante ale comunei sunt: Primaria, Scoala (atestata documentar in: Romanesti - 1776, Tomesti - 1776, Colonia Fabricii - 1846, Luncanii de Sus - 1926), Biserica (Romanesti - sec. XVII, Tomesti - 1750, Luncani - 1794, Balosesti - 1957, Colonia Fabricii - 1880 biserica romano-catolica), Politia, institutii de cultura, asistenta medicala etc.
Asezarile (satul) au fost influentate de relief. Astfel, satele au forma liniara, orientate dupa directia cursurilor de apa sau vai (Luncanii de Jos, Tomesti, Balosesti, Colonia Fabricii, Romanesti) cu exceptia satului Luncanii de Sus asezat intr-o zona deluroasa si impadurita.
ASEZAREA SI LIMITE
Comuna Tomesti, in
suprafata de 140,94 kmp este situata in partea de est a
judetului Timis, pe versantul nordic al Muntilor Poiana
Rusca, pe cursul superior al raului Bega pana la confluenta
riului cu Sasa (Bega Poieni). Relieful coboara treptat de la
altitudini de peste
Raul Bega, cu afluenti mai
mici, traverseaza teritoriul comunei de la sud la nord. Din punct de
vedere administrativ comuna Tomesti apartine judetului
Timis, este situata la o distanta de
Reteaua de drumuri a comunei este racordata la drumul national DN 68A, Lugoj-Deva, prin care are acces la magistrala E70 (Timisoara-Drobeta Turnu Severin) si E68 (Szeged-Arad-Deva-Brasov). Axa principala de circulatie, care strabate comuna de la nord la sud o constituie drumul judetean 684. El asigura legatura cu DN 698A in satul Cosava, care apartine comunei Curtea, trecand prin satele: Romanesti, Tomesti, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos.
Comuna se invecineaza in partea de nord cu comuna Curtea, la este cu comuna Pietroasa, la sud-est cu judetul Hunedoara, la sud cu judetul Caras-Severin, la sud-vest cu comuna Nadrag, iar la vest cu comuna Fardea si satele Jupinesti si Branesti apartinand orasului Faget. Coordonatele geografice ale localitatii Tomesti sunt: 45s46' latitudine nordica si 25s18' longitudine estica. In componenta comunei intra urmatoarele sase sate: Colonia Fabricii-resedinta de comuna, Tomesti, Balosesti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus si Romanesti.
Comuna nu este arondata la
reteaua nationala si judeteana de cai
ferate, cea mai apropiata statie CFR, fiind gara Margina, la
RELIEFUL
Relieful comunei Tomesti
este rezultatul unui lung proces de evolutie, a factorilor endogeni
si exogeni fiind in general accidentat datorita, pe de o parte
climatului cu regim pluviometric bogat (cresterea cantitatilor
de precipitatii se face proportional cu altitudinea, ajungand ca pe
cele mai inalte culmi ale Muntilor Poiana Rusca sa cada anual in
jur de
Se deosebesc trei zone mai importante (in general cele trei trepte de relief):
- zona montana
- zona piemontana
- zona de lunca si mici depresiuni intramontane.
Vaile care
brazdeaza relieful au versantii cu o inclinare medie de 10s-15s,
osciland insa intre limite inferioare si superioare acestor valori.
Vai adanci, cu versanti repezi, uneori adevarate defilee
contrasteaza cu interfluviile plane din jurul altitudinilor de
Cu exceptia imprejurimilor
satului Balosesti, din vestul comunei, toata suprafata este
drenata de raul Bega, a carui vale prezinta cateva deschideri de
forma unor mici depresiuni locale, cum sunt si acelea ce constituie
parti din vetrele asezarilor si principalele terenuri
arabile. In micile bazinete formate datorita rezistentei diferite la
eroziune a rocilor (eroziune diferentiala) sunt prezente depozite de
gresii, pietrisuri si nisipuri. Muntii Poiana Rusca sunt
dominati de o culme centrala inalta care uneste cele
doua culminatii principale ale masivului - Varful Pades (
Varful Pades
Din aceste varfuri se desprind
radiar culmi lungi, numite de localnici "picioare" care coboara pana
in depresiunile periferice. Din Varful Pades se desprinde catre nord
(pe directia comunei) o culme care, prin varfurile Balaurul, Preslop,
Ambros (
Raul Bega taie de-a curmezisul versantul nordic al masivului Poiana Rusca, de sub Varful Rusca spre nord, strabatand un relief montan tipic, in care desi altitudinile nu sunt prea mari, peisajul este impresionant datorita povarnisurilor repezi din intregul bazin. Fragmentarea accentuata a culmilor este generata de mai multe vai torentiale, inguste si adanci, ce coboara repede in valea colectoare. La baza versantilor, numeroase conuri de dejectie, uneori larg dezvoltate, stau marturie a fortei de eroziune si transport a organismelor tertiale.
La limita de est si vest,
zona este marginita de culmi aproape continui, care castiga
constant in altitudine, pana in extremitatea sudica a comunei. Cateva
varfuri mai importante pe teritoriul comunei sunt: Druja (
La limita nordica a
comunei, altitudinea este cea mai scazuta (
CLIMA
Comuna Tomesti este asezata intr-un spatiu de complexa interferenta morfoclimatica (montan, piemontan si lunca) unde energia solara se repartizeaza diferentiat iar circulatia maselor de aer vestice si nord-vestice ii da anumite particularitati ce se pot regrupa etajat de la sud (zona montana) la nord (zona de lunca).
Clima zonei de sud poate fi incadrata in zona climatica a muntilor mijlocii cu o durata si freceventa mai mari a fenomenelor meteorologice si cu o trecere spre un climat colinar in partea centrala si de nord. Un rol imortant ii revine vegetatiei forestiere cu efecte
asupra frecventei si intensitatii vantului, regimul precipitatiilor, umezelii relative, nebulozitatii si duratei de stralucire a Soarelui, precum si a raului Bega, care contribuie la producerea sau amplificarea cetii. Avand in vedere multitudinea de factori fizico-geograficii, putem spune ca teritoriul apartine sectorului climatic banatean cu usoare influente submediteraneene.
Regimul termic si nebulozitatea
Temperatura medie anuala inregistreaza valori diferite, in raport cu altitudinea, expunerea fata de radiatiile solare si fata de circulatia generala a maselor de aer. Diferentele termice anuale dintre versantii insoriti si adapostiti si cei umbriti si expusi vantului depasesc 1 - 2sC.
Comuna Tomesti poate fi impartita in zone distincte in functie de temperatura:
1.Zona nordica (Tomesti - Romanesti), temperaturi medii anuale intre 9,08 sC si 10,33 sC.
2.Zona centrala (Luncani), temperaturi medii anuale intre 7,83 sC si 8,58 sC.
3.Zona sudica (inalta), temperaturi medii anuale intre 5 - 6 sC.
Studiind mersul temperaturilor medii lunare, luna cea mai rece este ianuarie:
1.Zona nordica intre 0sC si -1sC;
2.Zona centrala intre -2sC si -3sC;
3.Zona sudica intre -5sC si -6sC.
Temperatura creste treptat pana in lunile iulie - august, cand se inregistreaza urmatoarele valori:
1.Zona nordica, intre 18sC si 20sC;
2.Zona centrala, intre 16sC si 18sC;
3.Zona sudica, intre 14sC si 16sC.
Incalzirea treptata a aerului si a suprafetei active, incepand din februarie, provoaca modificari ascendente ale regimului termic, rezultand valorile cele mai ridicate in lunile iulie-august. Daca pentru nordul comunei media termica a lunilor iulie-august este de 19,75 sC, pentru sudul comunei media lunilor iulie-august este de 15,25 sC (tabel 1,1,), pentru culmea Pades-Rusca temperatura medie este de 12,5 sC .
Temperatura aerului inregistreaza valori medii zilnice mai mari de 0 sC la urmatoarele date:
- zona nordica - in cea de-a doua decada a lunii februarie;
- zona centrala - in ultima decada a lunii februarie;
- zona sudica - la inceputul lunii martie.
Ultimele zile in care temperatura aerului inregistreaza valori medii pozitive se plaseaza la sfarsitul lunii noiembrie, mijlocul lunii decembrie.
Din datele de mai sus se poate trage concluzia ca aceste conditii de temperatura sunt favorabile dezvoltarii plantelor de cultura si a pomilor fructiferi, mai ales in zona nordica, unde agricultura joaca un rol economic important. Aceasta afirmatie este dovedita si de mediile maxime zilnice, care in nici o luna a anului nu inregistreaza valori negative, chiar si in luna ianuarie temperatura maxima medie zilnica este de +1 sC in zona nordica, iar in lunile de vara atingand in aceasta zona valori de 26 sC.
Din cele aratate rezulta ca datorita reliefului, in perioada de iarna, masele de aer polar continental in alternanta cu cele maritime patrund mai greu in aceasta zona si in consecinta temperaturile nu scad brusc.
Prima zi de inghet se situeaza, in medie in a doua decada a lunii octombrie in partea de nord a comunei; in partea de sud primul inghet se produce mai devreme, ajungand in zona de munte in prima decada a lunii octombrie. Ultima zi de inghet se inregistreaza, in medie in a doua decada a lunii aprilie in zona de nord a comunei (Romanesti, Tomesti) si in ultima decada a lunii aprilie in partea de sud (In masivul Poiana Rusca dupa 1 mai).
Cunoasterea regimului de inghet are o mare importanta pentru cultura plantelor. In cuprinsul zonei studiate, brumele, gerurile timpurii si cele tarzii sunt rare, favorizand un regim relativ, bun de vegetatie. Brumele apar toamna la inceputul lunii octombrie, iar primavara tin pana spre mijlocul lunii aprilie.
Desprimavararea se face destul de brusc si de tarziu, totusi ea permite insamantarea plantelor la inceputul lunii aprilie. Toamnele sunt lungi si de obicei insorite, oferind conditii bune de strangere a recoltei.
Umezeala relativa a aerului are cele mai mari medii anuale pe culmile inalte din zona Pades (peste 84 %), ca rezultat a temperaturilor reduse. La periferia masivului (teritoriul de sud al comunei) media anuala a umezelii coboara la 72% - 73 %. Nebulozitatea aerului este conditionata de circulatia generala a atmosferei si de relief.
Nebulozitatea se inregistreaza pe o scara gradata de la 1 la 10. Nebulozitatea maxima se deplaseaza o data cu cresterea inaltimii de la lunile de iarna spre lunile de primavara. In luna iulie cerul acoperit are o frecventa de 33 %. Frecventa cerului senin coincide cu intervalele avand nebulozitate redusa. Numarul cel mai mare al zilelor senine se inregistreaza in lunile august, septembrie iar cel mai mic in lunile decembrie, ianuarie.
Din totalul zilelor dintr-un an sunt complet senine in zona de nord (depresiune) aproximativ 104 zile, in zona de deal 98 zile iar la munte 86 zile. Cel mai mare numar al zilelor acoperite lunar se inregistreaza in lunile: noiembrie, decembrie si ianuarie. Din totalul zilelor dintr-un an sunt complet acoperite 170 de zile in zona de munte, 150 de zile in zona de deal si 120 de zile in zona de nord, restul zilelor sunt in diferite grade de acoperire cu nori.
HIDROGRAFIA
Apele subterane. Rezervele de ape subterane si distributia lor spatiala sunt legate de insusirile hidrografice ale rocilor ce alcatuiesc principala forma de relief.
Apele freatice. Aceste ape nu au o extindere mare in zona studiata. Constitutia litologica (sisturi cristaline) nu ofera conditii favorabile acumularii unor straturi acvifere propriu zise.
Pe sisturile cristaline
ale muntilor Poiana Rusca, apele freatice sunt discontinue si se
intalnesc in zona de grohotisuri, in patura de materiale deluviale
sau in conurile de dejectie si in depozitele aluviale din albia
raurilor. Intretaind suprafata scoartei terestre, apele freatice
dau nastere la izvoare, care sunt de tipul celor descendente si sunt
raspandite la baza versantilor, la contactul dintre rama
muntoasa si depozitele sedimentare, fiind mai frecvente in zona
satelor Luncanii de Jos si Tomesti, peste 35 si respectiv 20,
izvoare cu debite intre 0,05 si 0,1 l/s. Adancimea stratului acvifer
Apele freatice prezinta o abundenta continua tot timpul anului si au un drenaj liber, fiind folosite, predominant, pentru nevoile gospodaresti si ale industriei locale. Pe teritoriul comunei sunt prezente si o serie de izvoare de apa calda si probabil cu anumite mineralizari: izvorul paraului Topla (Luncani), izvoarele din incinta Manastirii Romanesti (Balta Calda) etc.
Raurile. Teritoriul comunei
Tomesti este strabatut de cursul superior al raului Bega, de la
sud la nord. Raul Bega isi aduna apele din culmea Pades-Rusca (
Debitul de apa in acest sector este marit prin numeroase paraie afluente. De pe versantul nord-estic al Varfului Rusca pornesc paraiele Lantos, Jghebosu si Pascota, care se unesc in apropiere de Varful Stalpului si formeaza Valea Stalpului.
La curmatura dintre Varful Rusca si Varful Pades, in locul zis Taul Ursului, izvoraste Caprisoara, pe care localnicii o considera izvorul principal al raului Bega. In drumul sau aceasta vale beneficiaza de aportul de apa, dinspre valea Pades al Buraului si urmeaza cursul impreuna pana la locul "Intre Ape", unde se unesc cu Valea Stalpului si formeaza Valea Mare.
Dinspre varfurile Pades si Bordaru izvoraste Valea Topla, care primeste apele paraielor Stefania, Stanjeni si Ruzi si, impreuna, se varsa in centrul localitatii Luncanii de Jos in Valea Mare. Aceste ape unite formeaza Bega Luncani.
Raul Bega la intrarea in Colonia FabriciiIn cadrul localitatii Colonia Fabricii primeste pe partea stanga paraul Moga. Pana la iesirea din comuna mai beneficiaza de aportul a unor afluenti mai mici: Valea Izvorul Drujii (dreapta), in localitatea Tomesti Valea Cornetului, paraul Bisericii si Valea Lesului (pe stanga), Valea Piatra Alba, Valea Gornitel, Valea Cimitirului (dreapta) si la iesirea din comuna primeste cel mai mare afluent ce vine dinspre localitatile Poieni-Crivina-Pietroasa, raul Sasa sau Bega Poieni.
In legatura cu
denumirea raului Bega au existat foarte multe pareri. Profesorul Marius
Bizerea preciza ca pana la jumatatea secolului al XVIII-lea
(actiunea de colonizare a Banatului), cursul superior si mijlociu al
raului Bega se numea Timisel, Timisul Mic, Temesici. Evliya
Celebei numeste raul Tanisoara (Timisoara) si spune ca
izvoraste din Tara Ardealului, deosebind-ul de raul Tamis
(numele sarbesc al Timisului) despre care precizeaza ca trece
prin Lugoj si Sebes (Caransebes) si ca
izvoraste de
Denumirea de Bega apare dupa incheierea lucrarilor de canalizare si regularizare a cursului in regiunea de campie. In 1872 cand se fac primele ridicari topografice de catre austrieci numele de Bega era necunoscut. Autoritatile austriece, apoi cele maghiare, dupa 1778 cand Banatul este alipit Ungariei, in dorinta lor de a germaniza si maghiariza provincia instaleaza la izvorul vaii numita de romani Caprisoara inscriptia "Begafö", adica "Izvorul Begheiului".
Cantitatea de precipitatii
in bazinul muntos al raului Bega (242 kmp) ajung la
altitudinii ridicate in regiunea izvoarelor (
Valorile scurgerii medii
multianuale se aseamana cu cele din Carpatii Meridionali si
sunt apropiate de cele din Carpatii Orientali (
La altitudini de 300 -
Debitele maxime corespund lunilor aprilie, mai, iunie, reprezentand 34 % din valoarea anuala dupa care urmeaza o descrestere gradata pana la sfarsitul lui octombrie. In cursul anului ponderea cea mai mare o detine luna aprilie (12 %).Debitul mediu al raului Bega calculat la postul hidrometric Luncanii de Jos, este de 1,21 mc/s.
Regimul termic si de inghet. Pe cursul superior datorita debitelor destul de mici temperatura apei este egala cu cea a aerului; mai in aval unde debitele sunt mai mari se produc unele variatii intre temperatura apei si cea a aerului. Temperatura maxima a apei atinge valori de 25 sC. Mediile lunare maxime se realizeaza in lunile iulie-august. Sunt unele izvoare cu apa calda (Topla si altele) care ridica temperatura raului. Eroziunea si transportul aluviunilor in suspensie are o intensitate redusa.
Pe cursul superior al raului Bega, datorita pantei mari care favorizeaza o buna circulatie a apei, valorile p.H-ului se mentin in domeniul neutru si slab alcalin (intre 6,8 si 7,4). Oxigenul dizolvat, factorul hotarator care influenteazi mineralizarea substantelor organice si conditioneaza dezvoltarea organismelor animale si vegetale, se mentine in conditii suficiente in toate anotimpurile, apa continand in general peste 10 mg/l oxigen.
Continutul acesta de
oxigen se datoreaza lipsei de impurificari organice caracteristice
regiunilor muntoase si bunei aerari, datorita cursului rapid.
Mineralizarea pe raul Bega
In scopul asigurarii
debitului necesar pentru lacul de acumulare Surduc de 51 milioane mc (Raportul
R.A. "Apele Romane" Filiala Timisoara) in anul 1988 au inceput
lucrarile la tunelul de aductiune a apei din raul Bega (
SOLURILE
Solurile comunei Tomesti prezinta o mare diversitate datorita factorilor pedogenetici: mineralele si rocile pe care s-a format solul, vietuitoarele (plante si animale), clima, relief, timp, apele freatice si interventia omului. Factorul litologic se impune in evolutia proceselor pedogenetice si in proprietatile solurilor. Sisturile cristaline alaturi de marne, conglomerate, calcare au fost, in principal, substratul litologic pe care s-au format solurile.
Predominant, ca suprafata, solurile din aceasta zona se includ in clasa cambisolurilor, ponderea cea mai mare revenind solurilor brune acide, brune eumezobazice si rosii (terra rossa). Aceste soluri sunt moderat dezvoltate, cu profilul slab diferentiat textural, de culoare bruna sau brun-roscata, in care se constata fata de materialul parental, modificari de culoare, structura si constitutie mineralogica.
In locurile cu vegetatie de pajiste, principala sursa de substante organice pe seama caruia se formeaza humusul in sol o constiuie radacinile; la vegetatia de padure sursa de baza care participa la formarea humusului o constiuie frunzele uscate ce alcatuiesc covorul numit litiera, care variaza in raport cu speciile lemnoase dominante. Padurile exercita o influenta generala de podzolire a solurilor, dar mai ales coniferele.
Conditiile morfoclimatice care au dus la marea raspandire a vegetatiei forestiere evidentiaza stransa interdependenta dintre acestea din urma si tipurile genetice de sol, unele diferentieri locale datorandu-se substratului petrografic. Etajarea pe verticala a vegetatiei forestiere este repetata aproape in aceleasi limite de o etajare a solurilor.
Sub pajisti sau sub
padurile de foioase intalnim solurile brune acide sau podzolite, unde
descompunerea materiei organice este mai rapida, mai jos, sub
Conditiile pedogenetice oarecum schimbate in zona fagetelor, au determinat aparitia mai ales a solurilor brune luvice sau brune acide, cu nuante mai galbene. In luncile mai intinse ale raului Bega se gasesc solurile dernogleice sau semigleice formate sub influenta panzei freatice si a apelor scurse de pe versanti.
Tipurile de sol si repartitia lor
Solurile brune acide, apartin clasei cambisolurilor, sunt distribuite in zona forestiera sub gorunete, fagete, fagete-bradete. Ca suprafata sunt cele mai raspandite in comuna. In
exteriorul arealelor impadurite aceste soluri sunt identificate pe terenuri cu folosinta agricola, in special pasuni si fanete , in zona localitatilor Romanesti, Balosesti, Tomesti.
Solurile brune eumezobazice, apartin clasei cambisolurilor, se caracterizeaza printr-un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferentiat textural si morfologic. Solurile brune eumezobazice s-au format pe gresii, depozite nisipoase, argile, marne si sunt acoperite cu paduri de stejar si fagete in zona piemontana si montana dar si in depresiuni.
Solurile brune feriiluviale fac
parte din categoria spodosolurilor si realizeaza trecerea dintre
solurile brune acide criptospodice si podzoluri. Sunt soluri foarte acide
distribuite pe un spatiu destul de restrans in partea inalta la peste
Solurile cu caracter intrazonal sunt reprezentate de redzine brune si rosii, intalnite in zona montana pe rocile calcaroase de la izvoarele raului Bega. Redzinele sunt soluri care se formeaza in conditiile unor roci carbonatice (calcare, marne, dolomite), a unui climat relativ umed si mai racoros. Sunt folosite pentru pasuni si pentru pomicultura.
Solurile aluviale fac parte din solurile intrazonale, s-au format in albia minora si pe terasele joase ale raului Bega. Ele se caracterizeaza printr-un stadiu incipient de solidificare, prin podzolire slaba dar sunt favorabile culturilor agricole. In comuna Tomesti sunt cele mai bune si mai folosite terenuri agricole (Tomesti, Romanesti).
Lunca raului Bega in amonte de RomanestiIn urma punerii in aplicare a unei masuri hidromeliorative si a unei bonitari corespunzatoare, calitatea unor tipuri de sol poate fi imbunatatita in vederea obtinerii unor recolte mai bogate.
Solurile reprezinta pentru locuitorii comunei, o resursa naturala utilizata pentru a obtine produse vegetale, un mijloc de productie in agricultura si silvicultura, dar si ca fundament al constructiilor de orice fel din cadrul colectivitatilor umane sau din afara acesteia. Rolul principal al solului in natura rezida din producerea de biomasa prin procesul de fotosinteza, dar si cel de descompunere a resturilor organice incorporate.
VEGETATIA
Distributia zonala a vegetatiei comunei Tomesti este determinata de regimul termic si al umiditatii, de altitudine si de constitutia solului. Cresterea altitudinii de la nord la sud determina o scadere treptata a temperaturii aerului si o marire a precipitatiilor atmosferice in partea de sud a comunei, ducand la o zonare a vegetatiei in altitudine. Pe langa aceasta zonare clara, pe suprafete mai mici unde sunt conditii microclimatice specifice pe diferite vai, paraie si izvoare, grohotisuri si mlastini de lunca, s-a format o vegetatie intrazonala si azonala.
Sunt de amintit si plantatiile de castani (Castanea sativa) din localitatile Tomesti si Luncani. Sleaurile de lunca se intalnesc in zona joasa de lunca a raului Bega si afluentilor.
Datorita umiditatii vegetatia este reprezentata de zavoaie de arbori cu esente moi: arinul sau aninul (Alunus glutinosa si Alunus incana), salcia (Salix alba), rachita (Salix grafilix) si specii ierboase hidrofile: rogoz (Carex humilis), pipirig (Stirpus), piciorul cocosului (Rolunculus scaeleratus), coada calului (Equisetul arvenisis) etc.
O buna parte din luncile raului Bega este ocupata de terenurile agricole dar sunt si diferite locuri in zona piemontana si montana joasa, din jurul vetrelor satelor si a terenurilor agricole arate si cu fanete, unde se intalnesc tufe de maces (Rosa canina), mure (Rubrus caesius) si specii lemnoase ca: socul (Sambucus nigra), alunul (Corylus avelana), porumbarul (Prunus spinosa), teiul (Tilia cordata), salcamul (Rubinia pseudoaccacia) etc.
Etajele padurilor. Aceasta formatiune vegetala este considerata in prezent una dintre cele mai de seama resurse naturale, nu numai pentru ca furnizeaza o pretioasa materie prima-lemnul, dar si pentru ca reprezinta unul dintre principalele mijloace de reechilibrare a naturii (filtru al poluarilor, mijloc de lupta impotriva eroziunilor etc).
Din zona dealurilor pana in partile inalte ale Muntilor Poiana Rusca, padurile sunt alcatuite predominant din foioase, mai ales din gorun si fag. Padurile de stejar in amestec cu fagete reprezinta primul subetaj al padurilor. Aceste paduri se gasesc pe dealurile localitatilor: Romanesti, Tomesti, Balosesti, Colonia Fabricii. Esenta dominanta a acestor paduri este gorunul (Quercus petraia) la care se adauga stejarul (Quercus robur) in amestec cu cerul (Quercus cerris) si garnita (Quercus frainetto). Tot in acest etaj se mai intalnesc si alte esente lemnoase: frasinul (Fraxinus ornus), mesteacanul (Betula vurrucosa), carpenul (Carpinus detulus), jugastrul (Acer campestre), ciresul pasaresc (Cerassus avium) etc. La altitudini relativ mici in zona dealurilor se intalneste pe versantii umbriti fagul (Fagus silvatica) alaturi de goruni (pe versantii insoriti). Pe masura ce creste altitudinea se intalnesc tot mai multi fagi pe versantii insoriti.
Arealul acestui subetaj al
padurilor de gorun si fagete se fala la altitudinile 400 -
Padurile de fag ocupa
arealul imediat superior in altitudine al padurilor predominante intre
In pajistile de padure (fanete) apar specii ierboase ca: firuta (Poa), paiusul (Agrostis tenuis), iarba vantului, diferite specii de trifoi (Trifolium) de o mare bogatie vegetativa si floristica. Dintre plantele ierboase nefurajere o raspandire mai mare o au ferigile (Filices).
Flora padurilor de foioasePadurile de amestec de fag si rasinoase. La partea superioara a sub zonei fagului se gaseste sub zona de amestec a fagului cu bradul (Abies alba), molidul (Picia abies, Picia excelsa) si cu pinul (Pinus silvetris), ocupand zona cea mai inalta a Muntilor Poiana Rusca. Insular se mai gasesc molidisuri pure ca: picia excelsa, bradul argintiu sau pe unii versanti abrupti fasii inguste de esente moi (plop, arin, mesteacan). Stratul arbustifer si ierbos este reprezentat de paiusul rosu, muschi, urzica moarta, macrisul iepurelui, leurda etc. Pajistile de munte de pe varfurile inalte din sudul comunei sunt folosite pentru pastorit.
Vegetatia zonei studiate are o valoare economica deosebita, un loc important ocupandu-l plantele medicinale, fructele de padure si ciupercile. In cadrul comunei se intalnesc uneori mai ales in apropierea satelor Tomesti si Luncanii de Jos palcuri de rasinoase sau arbori izolati. Acestea nu sunt cauzate de existenta unor inversiuni de temperatura cum s-ar putea crede, ci au fost plantate.
FAUNA
Varietatea reliefului, a climei si vegetatiei se reflecta si in bogaatia si componenta faunei comunei Tomesti. Per ansamblu fauna acestei zone este preponderent central-europeana, incluzandu-se in provincia Dacia.
Pozitia geografica a favorizat atat mentinerea elementelor locale vechi cat si posibilitatea intrepatrunderii lor cu elemente sudice, vestice si nordice. Se intalnesc astfel o serie de specii moesice ca: termitele (Reculithermae lufifugus), calugarita (Mantis religiosa) etc.
Au fost colonizate o serie de specii de interes cinegetic ca: cerbul (Cervus eluphus), fazanul (Phosianus calchicus) in padurile din jurul localitatilor Romanesti, Tomesti, Balosesti. Dintre pesti Pastravul american (Salmo trutta inideus).
In zona padurilor de foioase, cu o durata mare a perioadei calduroase si o hrana variata si bogata, unde predomina gorunetele, se intalneste un biocomplex faunistic apropiat de cel al fagului. Dintre mamifere intalnim lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), bursucul (Martens martens), porcul mistret (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), pisica salbatica (Felis silvestris), caprioara (Capreolus capreolus), parsul de ghinda (Elyomis quercinus), viezurele (Moles taxus).
Dintre pasari mai frecvente sunt: turturica (Streptopelia turtur), ciocanitoare neagra (Picus major), ciocanitoarea verde (Picus virides), mierla negra (Turdus merula), pitigoiul (Parus major), randunica (Mirunda rustica), cucul (Cucrelus canarus), pupaza (Upupa epops), huhurezul mic (Strix aluco), bufnita (Bubo bubo), vrabia (Poser domesticus), cioara (Corvus cornin) etc, iar dintre nevertebrate paduchele tepos al stejarului (Asterodiaspidiotus variolosus), molia ghindei (Carpocapsa splendana).
Subetajul padurilor de conifere si de amestec cu fagete ce se desfasoara in zona inalta a comunei pe cursul superior al raului Bega si a afluentilor, este populat de ursul brun (Ursus aretos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), rasul (Lynx lynx), unele rozatoare ca sobolanul (Max raffus), soarecele vargat si soarecele scurmator.
In zona mai sunt frecvente diferite reptile (soparla comuna, soparla de munte si vipera comuna), pasari (gaita de munte, cocosul de munte) precum si mai multe nevertebrate (viermi, moluste, insecte). La adapostul padurii se gasesc si alte specii raspandite azonal, de la periferie pana la culmile muntilor: lupul, porcul mistret, vulpea etc.
Fauna apelor curgatoare este reprezentata prin pesti valorosi: pastravul indigen, mreana si cleanul.
|
Cultura |
Tm( |
Pm( |
Gleizare (14) |
Stagnogleizarea (14) |
Salinizare/alcalizare (16,17) |
Textura in Ap sau 0- |
Poluarea (29) |
Panta (33) |
Alunecari de teren (38) |
Adancimea apei freatice (39) |
Inundabilitatea (40) |
Porozitatea totala (44) |
Continutul de CaCO3 total pe adancimea
0- |
Reactia in Ap sau 0- |
Volumul edafic (133) |
Rezerva de humus in stratul 0-
|
Excesul de umiditate de suprafata (181) |
NOTA |
||||
|
GR |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
OR |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
PB |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
FS |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
CT |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
SF |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
SO |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
MF |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
|
MEDIA |
|
|||||||||||||||||||||
CALCULUL NOTELOR DE BONITARE PENTRU PSAMOSOL TIPIC
Evaluarea terenului pe baza productiei agricole
- Psamosol Tipic -
- Metoda de evaluare dupa valoarea patrimoniului
Curs de schimb Valutar 30.06.1994 = 0.1677 Ron
4.02.2011 = 3.1285 Ron
K = 3.1285/0.1677 = 18.65
|
Clasa de calitate a terenului |
H.G. nr. 59 |
K |
Valoarea terenului ( Ron ) |
|
III |
|
|
|
- Metoda de evaluare dupa profit
Vt = (Vp-Cp)*25
Teren clasa a III-a de calitate NB = 41
Pret de valorificare 0.6 lei/kg
Pm = 41*40 =
Vp = 1640 * 0.6 = 984
Cp = 984 * 0.85 =836.4 lei/ha
Vt = (984 - 836.4) *25 = 3690 lei/ha
CALCULUL NOTELOR DE BONITARE PENTRU DISTRICAMBISOL PRUNDIC
|
Cultura |
Tm( |
Pm( |
Gleizare (14) |
Stagnogleizarea (14) |
Salinizare/alcalizare (16,17) |
Textura in Ap sau 0- |
Poluarea (29) |
Panta (33) |
Alunecari de teren (38) |
Adancimea apei freatice (39) |
Inundabilitatea (40) |
Porozitatea totala (44) |
Continutul de CaCO3 total pe adancimea
0- |
Reactia in Ap sau 0- |
Volumul edafic (133) |
Rezerva de humus in stratul 0- |
Excesul de umiditate de suprafata (181) |
NOTA |
|
GR |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
OR |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
PB |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
FS |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
CT |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
0.9 |
|
|
|
|
|
SF |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
SO |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
MF |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
MEDIA |
|
|||||||||||||||||
Evaluarea terenului pe baza productiei agricole
- Districambisol Prundic -
- Metoda de evaluare dupa valoarea patrimoniului
Curs de schimb Valutar 30.06.1994 = 0.1677 Ron
4.02.2011 = 3.1285 Ron
K = 3.1285/0.1677 = 18.65
|
Clasa de calitate a terenului |
H.G. nr. 59 |
K |
Valoarea terenului ( Ron ) |
|
III |
|
|
|
- Metoda de evaluare dupa profit
Vt = (Vp-Cp)*25
Teren clasa a III-a de calitate NB =51
Pret de valorificare 0.6 lei/kg
Pm = 51*40 =
Vp = 2040 * 0.6 = 1224
Cp = 1224 * 0.85 =1040.4 lei/ha
Vt = (1224 - 1040.4) *25 = 4590 lei/ha
| Contact |- ia legatura cu noi -| |  |
| Adauga document |- pune-ti documente online -| |  |
| Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| |  |
| Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| |  |
 |
|||||
|
|||||
|
|||||
Proiecte pe aceeasi tema | |||||
|
| |||||
|
|||||
|
|
|||||