Altoirea - inmultire vegetativa in timpul repausului vegetativ

Altoirea este modalitatea de inmultire vegetativa prin care o planta sub forma de butas sau mugure, se imbina (grefeaza) si concreste cu alta planta care are radacini proprii. Planta care, dupa altoire, formeaza supor­tul cu radacini si asigura nutritia minerala se numeste portaltoi (hipobiot). Butasul sau mugurele, care se imbina si concreste cu portaltoiul, formand partea aeriana principala a noului organism, cu rol de sinteza a substan­telor plastice se numeste altoi (epibiot).

Prin altoire se creeaza intre parteneri relatii complexe de reciproci­tate, cu consecinte mai mult sau mai putin vizibile. Cand altoiul si port-altoiul sunt stadial maturi, nu exista urmari care sa modifice ereditatea. Dimpotriva, cand ambii parteneri sunt tineri din punct de vedere stadial, intre ei apar influente reciproce si in acest caz, componentul mai puternic va cauta sa imprime caracterele sale celui mai slab, modificand baza eredi­tara. La fel se intampla si atunci cand portaltoiul este stadial batran, iar altoiul stadial tanar si invers. Si intr-un caz si in altul, partenerul stadial batran va influenta baza ereditara a partenerului tanar.

Altoirea este, prin urmare, un mijloc de inmultire si in acelasi timp, o metoda importanta de realizare a unor copii vegetative din exemplare valoroase. In silvicultura, prin altoire se infiinteaza plantajele de clone pentru producerea semintelor forestiere ameliorate si se pot crea forme noi, deosebit de valoroase, cu cresteri rapide, calitati tehnologice superioare si rezistenta la adversitati. Tot prin altoire, se pot conserva o serie de caractere decorative specifice plantelor lemnoase ornamentale (culoarea argintie a acelor de Abies concolor si Picea pungens var. glauca, formele pletoase, globuloase sau piramidale, la specii foioase etc.).

In toate sistemele de altoire, concresterea partenerilor are loc cu atat mai usor, cu cat plantele folosite sunt mai apropiate din punct de vedere sistematic. In silvicultura se obtin cele mai bune rezultate cand altoiul si portaltoiul apartin aceleiasi specii. In cazul altoirilor intre specii sau genuri diferite, apar cazuri frecvente de incompatibilitate intre parteneri. Unele rezultate satisfacatoare s-au obtinut si in silvicultura prin altoirea unor specii inrudite, cum ar fi laricele japonez cu laricele european, aninul negru cu cel alb etc.

In silvicultura, pentru altoirea speciilor lemnoase se utilizeaza, de regula, portaltoaie tinere crescute din samanta. Varsta si dimensiunile acestora depind de locul unde cresc in continuare (in camp sau spatiu ada­postit) si de metoda de altoire aplicata. Pentru altoiri in camp, portaltoaiele trebuie sa aiba, de regula, dimensiuni mai mari. La foioase, de exemplu, grosimea portaltoiului in locul unde se aplica altoiul trebuie sa fie de 8-12 mm. La rasinoase cultivate in sere, puietii portaltoi trebuie sa aiba o varsta de 2-3 ani si o grosime a tulpinii in punctul de altoire de 6-8 mm.

Altoaiele se recolteaza in timpul repausului vegetativ, din octombrie-noiembrie, pana in martie-aprilie, pentru altoirile de primavara si cu l-2 zile mai inainte, pentru altoirile de vara, din luna august. La nevoie, altoaiele se pastreaza in conditii de umiditate si temperatura care sa previna cresterea lor, uscarea, incingerea sau degerarea.

In cazul speciilor mai delicate si in primul rand al rasinoaselor, exemplarele altoite sunt crescute, cel putin o perioada de inceput, in spatii adapostite (sere). La cele mai multe foioase, altoirea se executa in camp pe portaltoaie, crescute in sectia de repicaj.

In camp, altoirile se executa primavara sau vara, in functie de specie si metoda folosita. In sere, cu regim ecologic dirijat, altoirile pot fi exe­cutate in orice sezon.

Efectuarea operatiilor de altoire intr-un timp scurt, asigurarea unui contact perfect intre sectiunile celor doi parteneri componenti altoiti, impiedicarea patrunderii apei si aerului intre suprafetele de contact, dife­renta de concentratie intre sucul celular al altoiului (care trebuie sa fie mai concentrat) si acela al portaltoiului (care trebuie sa fie mai diluat) sunt factori care conduc la sporirea procentului de prindere la altoire. In ultima analiza, prinderea altoiului inseamna, de fapt, concresterea aces­tuia cu portaltoiul.

Sistemele de altoire folosite pentru specii forestiere sunt derivate din cele aplicate obisnuit in pomicultura. Ele pot fi grupate in : altoiri prin apropiere (alipire), altoiri cu ramura detasata (in copulatie, sub coaja, in triangulatie, despicatura si laterala) si altoiri in ochi (oculatie).

Analiza: Modul de folosire a ingrasamintelor naturale in livada Referat: Lucrarile solului – aspecte privind utilizarea masinilor

Altoirea prin apropiere presupune alipirea de portaltoi a unei ramuri-altoi, care se detaseaza de planta mama numai dupa prindere. In sistemul de altoire cu ramura detasata, altoiul reprezinta un butas, confectionat dintr-un lujer iar oculatia presupune desprinderea si folosirea unui mu­gure (ochi), ca altoi.

In cadrul sistemelor de altoire amintite, procedeele cele mai utilizate sunt urmatoarele :

Altoirea prin apropiere laterala presupune alipirea a doua ramuri sau doua tulpini de puieti, dupa ce, in prealabil, la ambii parteneri s-a inla­turat scoarta si un strat de lemn pe portiunea de sudura. Se are in vedere ca la altoi, pe partea opusa taieturii, sa se afle un mugure axilar. Dupa prindere, altoiul se detaseaza de planta mama printr-o taie­tura practicata sub punctul de sudura. Acest procedeu de altoire poate fi aplicat primavara, inainte sau dupa pornirea vegetatiei.

Altoirea in copulatie poate fi executata la portaltoi tineri, cu diame­trul de cel mult 8-15 mm si numai atunci cand ambii parteneri au aceeasi grosime. Portaltoiul se scurteaza printr-o taietura oblica la nivelul si in partea opusa unui mugure. In mod analog se executa taietura si la baza butasului altoi, dupa care, cele doua sectiuni egale se suprapun pentru sudura. Exista o varianta perfectionata de altoire in copulatie, care difera de precedenta prin aceea ca, pe suprafata sectiunilor oblice se executa in plus o limba (la altoi) si un lacas (la portaltoi), care, dupa imbinare, permite nu numai o suprapunere perfecta a zonelor generatoare, ci si o stabilitate mai buna a butasului.

Altoirea sub coaja se foloseste in cazul unor portaltoi mai varstnici, inalti si cu grosimea mult mai mare decat a altoiului, in vederea altoirii sub coaja, portaltoiul se reteaza la inaltimea dorita, iar taietura se nete­zeste. Coaja portaltoiului, de sub sectiune, se dezlipeste cu o pana de lemn, formand un lacas in care sa poata fi executata altoirea. Altoiul se confec­tioneaza dintr-o ramura de un an, sub forma de butas cu 2-3 muguri. Pe partea opusa mugurelui de la baza, cu ceva mai jos de nivelul acestuia, se face o taietura piezisa de 4-5 ori mai lunga decat grosimea altoiului. Se introduce apoi pana altoiului in lacasul facut sub coaja portaltoiului, se leaga si se unge cu mastic (ceara de altoit). Acest procedeu de altoire se executa primavara, din momentul cand seva circula si permite dezlipi­rea cojii.

Altoirea in triangulatie este procedeul potrivit pentru portaltoii mai grosi. Are avantajul ca suprafata ranilor deschise este mai mica, se cica­trizeaza usor si altoiul se sudeaza mai bine.

La capatul portaltoiului retezat, se executa longitudinal o scobitura triedica de 2-5 cm lungime. Baza butasului-altoi, prin taieturi, capata forma piramidal-triunghiulara de marime potrivita, pentru a se incrusta perfect in scobitura portaltoiului. Dupa imbinare, se leaga strans cu rafie si se unge cu mastic atat locul altoirii, cat si capetele altoiului si portaltoiului. Altoirea in triangulatie se executa primavara inainte de pornirea vegetatiei.

Altoirea in despicatura este un procedeu simplu, usor de aplicat, dar si cu rezultate mai slabe. Nu se recomanda cand portaltoiul depaseste in grosime 7-8 cm. Capatul retezat al portaltoiului se despica in sens dia­metral pe o adancime de 4-5 cm. In aceasta despicatura se introduc, de o parte si de alta, doua altoaie-butasi, fasonate la baza, sub forma de pana. Altoirea in despicatura se executa cu putin inainte de por­nirea vegetatiei.

Altoirea laterala in placaj, indicata la specii rasinoase, se executa pe lujerul terminal al portaltoiului sau la 10-12 cm deasupra coletului. La locul ales pentru altoire se practica o taietura lunga de 4-5 cm, prin oare se desprinde coaja de liber si spre baza un strat de lemn, pentru a forma un pinten pe care se va sprijini capatul inferior al altoiului. Altoiul, confectionat la rasinoase din varful ramurii, se fasoneaza la baza sub forma de pana simpla care se suprapune peste taietura facuta pe port­altoi. Dupa imbinare, se leaga cu bumbac parafinat sau rafie si se unge cu mastic.

Altoirea in fenta laterala este procedeul frecvent aplicat la rasinoase cultivate in camp. In vederea altoirii, pe tulpina portaltoiului, la 8-10 cm deasupra coletului, se executa o incizie longitudinala, usor curbata la partea superioara. Pe linia taieturii, coaja, impreuna cu liberul, se des­prinde de lemn si sub ea se introduce baza altoiului fasonata in forma de pana.

1 -Altoirea sub coaja; 2 -Altoirea in triangulatie; 3 -Altoirea in despicatura; 4 - Altoirea laterala in placaj

Altoirea in ochi este procedeul care foloseste drept altoi un mugure (ochi), detasat de ramura purtatoare cu o placa de coaja si putin lemn. in vederea introducerii ochiului sub coaja portaltoiului, pe tulpina aces­tuia din urma se executa doua incizii sub forma literei T, cea transversala de 5-10 mm si cea longitudinala de 3-4 cm. Este bine ca taietura longitudinala sa treaca putin deasupra celei transver­sale, pentru a usura dezlipirea cojii si introducerea ochiului. La altoirea unor specii cu muguri mai mari, se recomanda taietura in cruce pentru a da posibilitatea asezarii ochiului la intersectia inciziilor.

Dupa epoca in care se executa, oculatia poate fi de primavara sau in ochi crescand si de vara sau in ochi dormind.

Altoirea in ochi crescand se executa dupa ce seva a inceput sa circule, cand coaja portal toiului se dezlipeste usor. Pentru altoire se folosesc mu­guri de pe ramuri crescute in anul precedent. Uneori, lastarii, porniti din muguri altoiti, nu ajung pana toamna sa se lignifice suficient. Totusi, procedeul de altoire in ochi crescand poate fi aplicat cu succes la specii forestiere repede crescatoare (plop, salcie, salcam etc.).

Altoirea in ochi dormind se executa frecvent in luna august, folosindu-se muguri formati in cursul aceleiasi veri, din care lastarii pornesc abia in primavara anului urmator. Pentru oculatie, ramurile de pe care se desprind mugurii, se recolteaza in ziua altoirii.

In toate sistemele si procedeele de altoire folosite, este deosebit de important ca tesuturile identice din altoi si portaltoi sa se apropie cit mai strans posibil. De aceea, zona de altoire se leaga cu rafie, fire de bumbac sau material plastic, iar pentru a evita patrunderea apei si aerului la su­prafetele de contact, taieturile se ung cu mastic (ceara de altoit). Dupa ce altoiul s-a prins si creste activ, se reduc sau suprima treptat lujerii si frunzele portaltoiului iar legaturile se slabesc.