Contabilitate de gestiune - test

RASPUNSURI

TEST

Nr.1

1. Clasificarea cheltuielilor de producție - dupa comportamentul cheltuielilor in raport cu evoluția volumului fizic al producției: cheltuieli variabile, cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile isi modifica volumul in mod corespunzator si in acelasi sens cu modificarea volumului fizic al productiei. Ele pot fi tratate ca si o functie a volumului fizic al productiei: C_VT = f (Q).

Cheltuielile variabile sunt egale cu cheltuielile operationale deoarece sunt dependente de volumul si structura productiei aparand odata cu activitatile si disparand odata cu ele.

Cheltuielile fixe sau conventional constante sunt cheltuielile a caror marime nu se modifica in functie de evolutia volumului fizic al productiei. Marimea lor depinde de factorul timp: C_F = f (t).

Chelt

Chelt

Q

Q

Evolutia cheltuielilor fixe totale Evolutia cheltuielilor fixe unitare

Revenind la cheltuielile variabile, acestea pot fi grupate in:

cheltuieli proportionale

cheltuieli degresive

cheltuieli regresive

cheltuieli flexibile

Pentru a incadra cheltuielile in variabile si fixe se va calcula indicele de variabilitate (grad de reactie): Indicele de variabilitate este expresia comportamentului cheltuielilor, respectiv reactia lor la o variatie a volumului productiei.

Daca Q este crescator:

I_V = 0 cheltuielile sunt fixe

I_V = 1 cheltuielile sunt variabile de tip proportional

I_V I cheltuielile sunt variabile cu comportament subproportional, deci degresive

I_V > 1 cheltuielile sunt variabile cu comportament peste proportional, progresive

I_V < 0 cheltuielile sunt variabile cu comportament regresiv

Evolutia costurilor antreneaza diferite efecte asupra rezultatului care se pot determina cu ajutorul urmatoarelor relatii:

Cheltuielile proportionale au I_V = 1, cresc in totalitatea lor sau descresc in aceeasi proportie cu cresterea sau descresterea volumului fizic al productiei. Efectul rezultatului este 0.

Ex.: cheltuielile cu materialele directe, cu salariile directe

Chelt

Chelt

Q

Q

Evolutia cheltuielilor proportionale totale cheltuielilor proportionale unitare

Cheltuielile progresive au un ritm de crestere superior fata de volumul fizic al productiei. I_V > 1 ceea ce duce la un efect < 0 asupra profitului. Genereaza pierderi si evidentiaza o proasta gestionare a resurselor. Cauze de aparitie: incadrarea masiva cu lucratori fara calificare corespunzatoare, cresterea tarifului de salarii fara cresterea corespunzatoare a productiei muncii, etc.

Chelt. progresive

Chelt. progresive

Chelt. proportionale

Chelt. proportionale

Evolutia cheltuielilor progresive totale Evolutia cheltuielilor progresive unitare

Cheltuielile degresive cresc intr-o proportie mai mica decat volumul fizic al productiei, adica subproportional. Pe unitatea de produs ele scad, efectul in rezultat este pozitiv, benefic.

Ex.: cheltuielile cu salariile muncitorilor, CIFU

Chelt. proportionale

Chelt. proportionale

Chelt. degresive

Chelt. degresive Proiect: Secrete pentru o afacere care functioneaza - strategii de vanzare Lucrare: Formele organizatorico-juridice de antreprenoriat

Evolutia cheltuielilor degresive totale               Evolutia cheltuielilor degresive unitare

Cheltuielile regresive sunt acele cheltuieli care, in totalitatea lor intr-o perioada de timp data, la o crestere a productiei scad. Ele scad si pe unitatea de produs.

Evolutia cheltuielilor regresive totale                Evolutia cheltuielilor regresive unitare

Logica separarii cheltuielilor in variabile și fixe

O delimitare corecta a costurilor in variabile și fixe este utila in efectuarea de

previziuni și implicit, la luarea deciziilor la nivel de management.

Exemplu: in producția de telefoane mobile, NOKIA a achiziționat baterii. Costul

unei baterii fiind de 10 euro/bucata. Acesta este un cost variabil pentru NOKIA, fiind direct corelat cu volumul producției.

Unul din cele mai reprezentative costuri variabile este salariul muncitorilor direct

productivi. El variaza direct proporțional cu volumul producției.

Presupunem ca NOKIA deține un spațiu inchiriat pentru o hala de asamblare. Indiferent de nivelul producției, acest cost ramane constant.

Cu cat volumul producției crește, costul fix care revine pe unitatea de produs,

scade

De exemplu: chiria totala pentru hala de asamblare este de 10 000 euro. Daca

volumul total al producției este de 100 000 buc, atunci CF unitar este de 1 euro/buc. Dar, daca volumul producției crește, la 200 000 buc., CF unitar scade la 0,5 euro/buc.

In timp ce costurile variabile au o flexibilitate ridicate in sensul ca se adeapteaza ușor nivelului producției, costurile fixe nu se adapteaza atat de ușor pentru a reflecta necesarul de resurse.

Diferențierea intre costurile variabile și cele fixe trebuie urmarita la nivelul

fiecarei societați, fiindca un tip de cost ce pentru o anumita societate poate fi variabil, pentru alta poate avea caracter fix.

Exemplu:salariul. Daca NOKIA platește muncitorii in funcție de numarul

telefoanelor produse/ore lucrate, costul este variabil. Daca sindicatele au incheiat un acord cu firma de plata al muncitorilor la tarif fix, atunci costul muncii este un cost fix.

Același cost poate avea atat o componenta fixa cat și una variabila.

Ex. Achiziția unui abonament de telefon, unde tariful pana la un anumit nivel este

fix, dupa care crește proporțional cu volumul convorbirilor.

2. Procedeul suplimentarii in forma clasica:caracterizare generala, etape

Procedeul folosește pentru repartizarea și delimitarea cheltuielilor indirecte (comune) pe genuri de activitați, sectoare/locuri de cheltuieli și pe purtatori de costuri.

Acesta se aplica acolo unde sectoarele de cheltuieli, purtatorii de costuri se trateaza in calculație drept entitați de sine statatoare, nefiind posibila omogenizarea/egalizarea vreunora dintre ele.

Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) alegerea unui criteriu/baze (chei) de repartizare comuna tuturor produselor, care constituie obiectul repartizarii, dar diferita ca marime, cum ar fi: salariile directe, totalul cheltuielilor directe, nr.ore-mașina, valoarea utilajului, suprafața ocupata de secții, ateliere; Chr

b) calculul coeficientului de suplimentare: Ks = n

Ʃ bj

J=1

Unde. Chr = cheltuielile de repartizat;

bj = marimea bazei de repartizare pentru un produs, sector de cheltuieli, gen de activitate "j";

n = nr. obiectelor de calculație

c) calculul cotei de cheltuieli "C" ce revine pe obiecte de calculație "i", astfel:

Ci = bj x Ks

In funcție de nr. și caracteristicile coeficienților de suplimentare calculați, procedeul suplimentarii in forma clasica se prezinta in 3 variante:

varianta coeficientului unic/global;

varianta coeficienților diferențiați;

varianta coeficienților selectivi.

Procedeul suplimentarii, forma clasica in varianta coeficientului unic/global

In aceasta varianta, se calculeaza un singur coeficient de suplimentare pentru repartizarea unei intregi categorii de cheltuieli indirecte de producție pe obiecte de calculație. Varianta poate fi folosita și pentru repartizarea cheltuielilor generale de administrație (CGA) pe genuri de activitați.

Procedeul suplimentarii in forma clasica varianta coeficienților diferențiați

In aceasta varianta, se calculeaza un coeficient de suplimentare pe fiecare fel și subgrupa de cheltuiala, in raport de un alt criteriu. Deci, pentru fiecare categorie de cheltuieli indirecte se alege cate o baza de repartizare diferențiata (adica alta baza).

De exemplu: pentru CIFU - baza poate fi orele de funcționare;

Pentru CGS - baza poate fi salariile directe, materialele directe.

Procedeul suplimentarii in forma clasica varianta coeficienților selectivi

Pentru fiecare categorie de cheltuieli indirecte se alege o baza de repartizare diferentiata. Se aplica (imputa) selectiv tinand cont de fazele parcurse de produse (respectiv sectiile parcurse de produse)

3. Rezolvare aplicație:

a)      se calculeaza coeficientul de suplimentare pentru amortizarea cladirii monobloc:

Ks =     Chr = 1 140 000 = 45,6

n 15 000+10 000 Ʃ bj

j=1

pentru energia electrica consumata:

Ks =     Chr = 3 000 000 = 100

n 14 000+11 500 +4 500 Ʃ bj

j=1

b)      Se calculeaza cota de cheltuieli de repartizat pe fiecare secție:

pentru amortizarea cladirii monobloc: Ci = bj x Ks

CS1 = 15 000 x 45,6 = 684 000 lei

CS2 = 10 000 x 45,6 = 456 000 lei

1 140 000

- pentru energia electrica: CS1 = 14 000 x 100 = 1 400 000 KW/h

CS2 = 11 500 x 100 = 1 150 000 KW/h

CS3 = 4 500 x 100 = 450 000 KW/h

RASPUNSURI

TEST

Contabilitate de gestiune CIG+FB

Nr.2

1. Obiectul și unitatea de calculație a costurilor

Obiectul de calculație a costurilor poate fi reprezentat de un produs finit, o lucrare, serviciu, o piesa un semifabricat, un lot, o operație, o ora de lucru la o mașina, o faza/un stadiu de fabricație, etc.

In sens restrans, obiectul de calculație a costurilor poate fi definit prin rezultatul concret al activitații, adica latura cantitativa a rezultatului unitații.

Produsul/producția pentru care se calculeaza costul se poate exprima cu ajutorul unei unitați de masura omogena care se numește unitate de calculație.

In funcție de natural or, se intalnesc doua feluri de unitați de masura/de calculație: unitați de masura fizice și unitați de masura convenționale.

Unitațile de masura fizice se folosesc de catre intreprinderile cu producție omogena: kg, m, l, KW, etc.

Unitațile de masura convenționale se folosesc in cazul in care producția nu este perfect omogena, in special atunci cand produsele obținute prezinta deosebiri esențiale unele de altele, dar sunt legate intre ele prin tehnologii și mod de organizare de aceleași cheltuieli de producție.

Unitațile de masura convenționale se structureaza in: unitați tehnice și cifre de echivalența.

Cifrele de echivalența se obțin prin calcul, astfel: se alege un parametru comun tuturor produselor (ex.consumul de materii prime, timpul de funcționare a utilajelor) a carui marime se raporteaza la marimea corespunzatoare celui mai reprezentativ produs/cel considerat ca baza de calcul. Se obțin astfel, diferiți coeficienți care se folosesc pentru omogenizarea calculatorie a producției.

2. Procedee de delimitare a cheltuielilor de producție in variabile și fixe: caracterizare generala, clasificare.

se utilizeaza in:

calculatia direct-costing

bugetarea cheltuielilor indirecte la calcul standard-cost

calculatia - bugetarea costurilor

Aceasta delimitare a cheltuielilor in variabile si fixe este utilizata cand este vorba de cheltuieli de regie mixte (care au in structura lor cheltuieli fixe si variabile si despre care trebuie sa se stie in planificare si in analiza cat este partea variabila si cat este partea fixa).

Procedeele folosite pentru separarea cheltuielilor de producție in variabile și

fixe, sunt urmatoarele:

Procedeul celor mai mici patrate/al patratelor minime

Procedeul punctelor de maxim și minim

Procedeul analitic

Principiul de baza al acestor procedee consta in determinarea influenței pe care o are modificarea volumului producței asupra evoluției cheltuielilor de producție.

Procedeul celor mai mici patrate/al patratelor minime

Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a) determinarea volumului mediu de activitate pe o anumita perioada "t" (t = 1n): , n - numarul perioadelor

b) determinarea cheltuielilor medii (CV + CF = C) pe acceeasi perioada:

c) abaterea de volum de activitate(X_t):

d) abaterea de cheltuieli (Y):

e) determinarea cheltuielilor variabile unitare:

f) determinarea cheltuielilor variabile totale: C_VT = C_Vu * Q_t

g) determinarea cheltuielilor fixe totale: C_FT = Ch. totale_t - C_VT

Daca separarea cheltuielilor de producție in variabile și fixe se efectueaza pentru o perioada de gestiune viitoare, atunci se parcurge și etapa

h) Chs = Chf + (chv x Qs)

unde: Chs = cheltuieli standard totale

Qs = producția standard aferenta perioadei de gestiune viitoare.

Procedeul punctelor de maxim și minim

Presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)      calculul cheltuielilor variabile unitare, conform relației:

Ch max - Ch min

chv =   Qmax - Q min

in care: Ch max = cheltuielile maxime dintr-o perioada de gestiune;

Ch min = cheltuielile minime dintr-o perioada de gestiune;

Qmax = producția maxima dintr-o perioada de gestiune;

Qmin = producția minima dintr-o perioada de gestiune.

b)      Calculul cheltuielilor fixe conform relației:  

Chf = Ch - (chv x Qt)

Observație: pentru calculul cheltuielilor fixe și a cheltuielilor variabile ale unei

perioade anterioare, precum și a cheltuielilor totale ale unei perioade viitoare, se folosesc aceleași modele ca in cazul procedeului celor mai mici patrate

Procedeul analitic presupune analizarea atenta a caracterului variabil, fix sau semivariabil a fiecarui element de cheltuieli din cadrul unei grupe de cheltuieli analizate. Calculatia standard-cost o foloseste de regula pentru determinarea cheltuielilor de regie standard pentru fiecare sector in parte.

Baza de calcul a standardelor pentru fiecare cheltuiala in parte o reprezinta media acestora pe ultimii 5 ani. Cheltuielile fixe standard vor fi considerate la nivelul mediu al acestora pe perioadele analizate.

Cheltuielile variabile standard se vor determina in functie de volumul productiei standard si costurile variabile unitare corectate eventual cu un procent de reducere.

Cheltuielile semivariabile / mixte presupun separarea partii variabile de partea fixa folosindu-se procedeul punctelor de maxim si minim.

3.Rezolvare aplicație

Pe baza datelor cunoscute, vom efectua calculele implicate de relațiile matematice menționate in metodologia de calcul de mai sus:

1. Calculul volumului mediu al producției:

= 132 300 ore = 22 050 ore/luna;

6 luni

2. Calculul cheltuielilor medii:

= 20 430 000 = 3 405 000 lei

6 luni

3. Calculul abaterii volumului producției fața de volumul mediu al producței:

Pt.luna iulie = 18 600 - 22 050 = - 3450 ore

Pt.luna august = 18 000 - 22 050 = - 4 050 ore

Pt.luna sept. = 21 300 - 22 050 = - 750 ore

Pt.luna oct. = 24 000 - 22 050 = + 1 950 ore

Pt.luna noi. = 27 000 - 22 050 = + 4 950 ore

Pt.luna dec. = 23 400 - 22 050 = + 1 350 ore

4. Calculul abaterii cheltuielilor indirecte de producție fața de cheltuielile medii:

Pt.luna iulie = 3 060 000 - 3 405 000 = - 345 000 lei

Pt. luna aug. = 3 000 000 - 3 405 000 = - 405 000 lei

Pt.luna sept. = 3 330 000 - 3 405 000 = - 75 000 lei

Pt.luna oct. = 3 600 000 - 3 405 000 = + 195 000 lei

Pt.luna noi. = 3 900 000 - 3 405 000 = + 495 000 lei

Pt.luna dec. = 3 450 000 - 3 405 000 = + 135 000 lei

5. Calculul cheltuielilor variabile unitare:

= 5 899 500 000 = 100 lei/ora

58 995 000

6. Calculul cheltuielilor variabile totale:     C_VT = C_Vu * Q_t

Pt.luna iulie = 100 x 18 600 = 1 860 000 lei   

Pt.luna aug. = 100 x 18 000 = 1 800 000 lei

Pt.luna oct. = 100 x 24 000 = 2 400 000 lei

Pt.luna noi. = 100 x 27 000 = 2 700 000 lei

Pt.luna dec. = 100 x 23 400 = 2 340 000 lei

7. Calculul cheltuielilor fixe: C_FT = Ch. totale_t - C_VT

Pt.luna iulie = 3 060 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Pt.luna aug. = 3 000 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Pt.luna sept. = 3 330 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Pt.luna oct. = 3 600 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Pt.luna noi. = 3 900 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Pt.luna dec. = 3 540 000 - 1 860 000 = 1 200 000 lei

Obs: Dat fiind caracterul lor imobil fața de modificarile volumului producției, cheltuielile fixe raman aceleași in oricare din perioadele de gestiune luate in calcul. Deci, ele vor reprezenta in luna ianuarie a anului urmator, tot 1 200 000 lei.

8. Calculul cheltuielilor indirecte de producție standard:

Chs = Chf + (chv x Qs) = 1 200 000 x (100 x 29 400)=4 140 000 lei.