Banca Europeana Centrala

Organe de dcci/.ic

Organ de informare consulara

Consiliul Guvernatorilor

Consiliul Executiv

Consiliul general

Membrii Consiliului Executiv sunt numiti de catre Consiliul European pe termen de 8 ani, fara posibilitati de revenire a mandatului.

Tratatul a stabilit doua principii pentru eficacitatea Bancii Europene Centrale:

Independenta totala a Bancii Europene Centrale fata de institutiile UE si de
autoritatile din statele membre pe care le reprezinta.

in vederea asigurarii stabilitatii preturilor, Banca Europeana Centrala
foloseste instrumentele politicii monetare pentru a ajusta lichiditatea bancilor si, pe
aceasta cale, nivelul dobanzilor interbancare, pe termen scurt. Nivelul dobanzilor, la
randul sau, influenteaza marimea masei monetare, si deci, nivelul inflatiei.

Banca Europeana pentru Investitii (BEI) a fost infiintata in 1958, pe baza Tratatului de la Roma, ca instrument financiar, pentru finantari pe termen lung a unor lucrari de investitii care, si ele, contribuie la integrarea europeana.

Beneficiari: statele membre UE, tarile candidate, dar si alte tari din zona mediteraneana, Balcani, Asia si America latina.

Banca Europeana pentru Investitii este condusa de:

Actionari, adica statele membre UE; ^v

Consiliul guvernatorilor, format din ministrii finantelor;

Consiliul directorilor, care decide asupra acordarii creditelor;

Comitetul de management al bancii - asigura conducerea executiva in
implementarea deciziilor Consiliului guvernatorilor si ale Consiliului directorilor.

Banca Europeana pentru Investitii are rating-ul de credit AAA, atribuit bancilor cu o baza foarte sanatoasa. Are un capital de 100 de miliarde euro, dar poate acorda credite care pot insuma de 2,5 ori capitalul bancii.

Banca nu dispune de resurse financiare constituite prin depozite si

disponibilitati in conturi curente. In consecinta, potentialul de finantare al bancii este format numai din capitalul propriu si, eventual, din resursele financiare mobilizate de pe pietele internationale de capital.

Banca Europeana pentru Investitii poate suporta 1/3 din costul proiectelor si Vi din costul investitiei propriu-zise si functioneaza pe baza de non - profit, respectiv dobanda creditelor acopera numai cheltuielile de functionare.

in perioada 1995-2000, Banca Europeana pentru Investitii a acordat credite in suma de 127.4 mld. euro, principalele state beneficiare fiind:

Ponderea in total

Conditia, proiectele eligibile trebuie sa fie mai mari de 25 mii. euro, iar termenul de rambursare este de pana la 12 ani in sectorul industrial si 20 ani in infrastructura si chiar mai mult.

Programul bancii pentru tarile candidate este:

in perioada 2000-2006 = 8,9 mld. euro insotit de o garantie a UE;

in perioada 2000-2003 = 8,5 mld. euro, fara garantia UE

In perioada 1990-2000, Banca Europeana pentru Investitii a acordat credite tarilor candidate in suma de 14,1 mld. euro, din care Romania a beneficiat de 2,321 mld. lei (16,4%), in special in sectorul transporturilor (cea. 60%).

Rezumat

. sistemul institutional al UE a luat nastere prin infiintarea celor trei Comunitati Europene. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) in anul 1951, Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) in anul 1957;

un grup de minim opt state membre pot demara actiuni in interesul
UE, prin procedura de cooperare largita, chiar daca unele state membre nu doresc sa
participe la realizarea actiunilor propuse;

Consiliul European de la Nisa (2000) a precizat patrii teme pentru
Conventia asupra reformei institutionale, care va trebui pregatita pana la finele anului
2004: competentele UE si o mai precisa demarcatie intre responsabilitatile UE si cele
ale statelor membre; simplificarea Tratatului; rolul parlamentelor nationale in
deciziile europene; introducerea in Tratat a Cartei Drepturilor Fundamentale ale
Omului;

dezbaterile asupra reformei institutionale se refera atat la viitorul
institutional al UE (opinii formulate de liderii politici cu privire la o dezvoltare de tip
federalist sau nu a UE etc), cat si la probleme privind prevenirea pierderii de eficienta
in actul decizional, ca urmare a cresterii numarului statelor membre, corectarea
deficitului de democratie, atribuit institutiilor UE.

structurile institutionale ale UE au fost unificate in anul 1965. Astazi,
sistemul institutional al UE cuprinde: Parlamentul European; Consiliul UE; Comisia
Europeana; Curtea de Justitie; Curtea Auditorilor. Aceste cinci institutii sunt
completate cu Ombudsman, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor si
un numar de agentii ale UE. De asemenea, din sistemul institutional al UE mai fac
parte Banca Europeana Centrala si Banca Europeana de Investitii;

dreptul de initiativa legislativa revine Comisiei Europene, care si
aplica aceasta legislatie. Consiliul UE si Parlamentul European au puterea de a adopta
legislatia UE, scop in care folosesc diferite proceduri: de consultare, de cooperare, de
codecizie. Curtea de Justitie vegheaza la interpretarea uniforma a legislatiei UE si
sanctioneaza incalcarile acesteia;

baza legislativa a UE poate fi impartita in legi comunitare primare si
legi comunitare secundare. Dintre legile comunitare primare fac parte Tratatele de
constituire, precum si toate Tratatele incheiate de Comunitate, iar legile comunitare
secundare pot fi clasificate in reglementari, directive, decizii si recomandari;

metoda comunitatii a contribuit decisiv la procesul integrarii
europene. Aceasta reprezinta modul de operare institutionala la nivelul pilonului 1 al
UE (al Comunitatii Europene). Metoda comunitatii defineste echilibrul intre
institutiile UE, intre acestea si statele membre;

metoda comunitatii este aplicata cu respectarea principiilor subsidiari-
tatii si proportionalitatii. Astfel, o norma legala este adoptata la nivelul UE, numai
daca acest mod de actiune este mai eficient in realizarea obiectivelor comune, decat
actionarea la nivelul statelor membre, al regiunilor sau al altor autoritati locale. De
asemenea, actiunile Uniunii Europene trebuie sa fie corespunzatoare obiectivelor de
atins (si nu disproportionate in raport cu acestea);