Munca in echipa - delimitari conceptuale

MUNCA IN ECHIPA - DELIMITARI CONCEPTUALE

Echipa este locul unde se intalnesc si interactioneaza grupuri diferite care isi impartasesc sperantele despre scopuri si roluri intr-o atmosfera armonioasa[1].

Exista multi termeni care descriu munca in grup in cadrul organizatiilor si modul in care isi defasoara activitatea.

Grupul de lucru reprezinta colectivul de persoane implicate in organizatii, ce indeplinesc sarcini in vederea realizarii obiectivelor organizatiei din care fac parte. Ele au aceleasi obiective globale de lucru, autoritatea necesara, autonomia si resursele cerute de scopurile propuse[2].

Munca este exercitarea efortului si aplicarea cunostintelor si aptitudinilor in vederea realizarii unui scop. Termenul "relatie de munca" descrie raporturile care exista intre angajatori si angajati la locul de munca. Aceste raporturi pot fi formale (de ex., acorduri de procedura, contracte de munca) sau informale - sub forma contractului psihologic, care exprima anumite presupuneri si asteptari in legatura cu ce au de oferit si sunt doritori sa dea efectiv managerii si angajatorul (Kessler & Undy).

Munca in echipa este capacitatea de a munci impreuna pentru a realiza o idee comuna, capacitatea de a directiona realizarile individuale spre obiectivele organizationale, este sursa ce le permite oamenilor obisnuiti sa atinga rezultate neobisnuite (A. Carnegie).

Diferenta dintre grupuri si echipe

Toate echipele sunt, prin definitie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca sa fie adevarata, adica toate grupurile sa fie echipe. In literatura exista tendinta de a folosi termenii de grup si echipa unul in locul celuilalt si nu este usor sa se faca o distinctie intre aceste notiuni. Echipele apar cand un numar de persoane au un obiectiv comun si recunosc ca succesul lor personal depinde de succesul altora.

Acele persoane sunt interdependente. In practica, aceasta inseamna ca in cele mai multe echipe oamenii vor contribui cu abilitati diferite. De asemenea, inseamna ca tensiunile si comportamentele contradictorii vor fi demonstrate in echipa.

Belbin arata ca pe masura ce munca in echipa devine un termen la moda, a inceput sa inlocuiasca tot mai mult referirea la grupuri si orice activitate este descrisa acum ca "munca in echipa". Tot el pune sub semnul intrebarii daca este utila distinctia dintre grupuri si echipe, oferind cateva caracteristici care sa realizeze diferenta dintre cele doua[3].

	Echipa	Grup
Marime	Limitata	Medie / mare
Selectie	Esentiala	Irelevanta
Leadership	Partajat / prin rotatie Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii	Singular
Perceptie	Intelegerea reciproca  a cunostintelor	Concentrare pe lider
Stil	Coordonare a rolurilor	Conformism convergent
Spirit	Interactiune dinamica	Oponentii sunt persecutati de majoritate

Prin munca in echipa se intelege un numar restrans de persoane cu abilitati complementare care urmaresc un scop, obiective de realizat si o abordare comuna, pentru care se considera reciproc responsabile (J.R. Katzenbach & D.K. Smith). Aceasta definitie identifica cateva trasaturi importante ale echipelor:

• numar mic de persoane cu abilitati complementare;
• urmarirea unui scop comun;
• urmarirea unor obiective comune de realizat;
• urmarirea unei abordari comune;
• se considera reciproc responsabile.

Echipa - ca structura socioprofesionala - se caracterizeaza prin[4]:

• obiective comune definite cu rigoare, realism si credibilitate;
• sistem de norme, valori etice si principii impartasite de toti membrii;
• responsabilitati precise, atributii clare, statut si roluri bine determinate si distribuite celor cu calitati adecvate; participare directa la adoptarea si aplicarea deciziilor;
• incredere, respect reciproc si cooperare activa;
• comunicare deschisa si onesta;
• climat psihosocial prielnic colaborarii si sprijinului reciproc;
• pretuire si recunoastere a muncii si rezultatelor obtinute de catre membrii echipei;
• recompensarea succeselor individuale si de echipa.

Echipele:

• sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesita opinii si cunostinte diferite;
• reprezinta un excelent mediu de invatare;
• sunt mult mai orientate spre obiective decat organizatia in ansamblu, isi stabilesc mult mai usor o viziune si un scop propriu;
• valorifica mai bine resursele fiecarui membru;
• sunt mai flexibile decat grupurile organizationale deoarece pot fi mult mai usor formate, dizolvate, reorganizate sau redimensionate;
• cultiva loialitatea si functioneaza pe principiul "toti pentru unul si unu pentru toti";
• favorizeaza delegarea de responsabilitati pentru ca ofera garantia de a controla comportamentul membrilor sai prin norme proprii.

Munca in echipa presupune colaborarea mai multor persoane care impart acelasi spatiu de lucru, in vederea atingerii unui tel comun.

In conceptia lui H. Owen, V. Hodgson, H. Gazzarg, indiferent de locul in care se lucreaza (birou, spital, scoala, etc.), trebuie obtinut urmatorul acronim:

Efortul

Conjugat

Holist

Incita la

Performante     

Apreciabile

Sarcinile care se preteaza mai degraba lucrului in echipa decat muncii individuale trebuie sa fie alese in functie de urmatoarele criterii[5]:

• completivitate - sarcini complete;
• cerinte variate - sarcina presupune multiple competente stapanite de diversi indivizi;
• necesitatea interdependentei si interactiunii - sarcina presupune cooperarea, comunicarea, schimbul de informatii si dezbaterea deciziilor cu privire la metoda cea mai eficienta de lucru;
• semnificatia sarcinii - contributia importanta a sarcinii la atingerea scopurilor organizationale sau la dezvoltarea societatii in general;
• oportunitatea de a acumula noi cunostinte - asigura membrilor sansa de a-si imbunatati sau extinde deprinderile si cunostintele;
• posibilitati de executare a sarcinii - sarcina poate fi executata astfel incat sa constituie o provocare pentru membri, cerandu-le mai multa responsabilitate si deprinderea unor noi aptitudini pe parcurs;
• autonomie - gradul de libertate pe care il au echipele cu privire la felul in care isi fac treaba, de la ceva neinsemnat precum momentul pauzelor de lucru, la luarea deciziilor privitoare la noi produse sau alt personal.