Aparatul digestiv - tubul digestiv si glandele anexe

aparatul digestiv = este alcatuit din totalitatea organelor care indeplinesc functia de digestie si de absorbtie a alimentelor. Se compune diin tubul digestiv si glandele anexe.

Tubul digestiv este un conduct de 10-12m care comunica la exterior cu cele 2 extremitati ale sale. Se compune din: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, anus.

Anexele tubului digestiv sunt o serie de glande dispuse de-a lungul acestui conduct care secreta sucurile digestive necesare transformarii alimentelor: ficat+vezica biliara.

Cavitatea bucala: constituie prima portiune a tubului digestiv. Se gaseste sub fosele nazale si inaintea faringelui. Forma: ovoida, cand cele 2 maxilare sunt apropiate cavitatea devine virtuala.

Roluri: salivatie, masticatia alimentelor, respiratie, prehensiune, functie gustativa, rol in fonatie (articularea sunetelor).

Cavitatea bucala este impartita de arcadele dentare in 2 compartimente:vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa care are 6 pereti: peretele anterior este format de buze, cu rol estetic, la definirea fizionomiei, participa la mimica, rol in fonatie, cu valoare antropologica. Peretii laterali sunt obrajii, care sunt acoperiti la interior cu o mucoasa. Peretele superior e format de bolta palatina si uvula (omusor).

Peretele inferior, planseul cavitatii bucale .

Peretele posterior (istmul buco-faringian) prin el se comunica cu faringele.

Limba: comformatie externa: corpul limbii, radacina limbii. Corpul: prezinta o fata dorsala (superioara) si o fata ventrala (inf.) pe care se gaseste friul limbii; marginile limbii; virful limbii si baza care se insera pe osul hioid formind radacina limbii.

Structura limbii: schelet osteofibros, continut muscular si o mucoasa de invelire. Scheletul osteofibros este format din osul hioid si septul lingual, care este de constitutie fibroasa. Muschii liimbii se grupeaza in extrinseci, care se prind pe structurile invecinate ale limbii si intrinseci, care se gasesc in interiiorul limbii. Muschii extrinseci: gemoglos, hioglos si stiloglos. Muschii intrinseci nu parasesc limba: muschiul longitudinal superior,  longitudinal inferior, transvers si vertical.

Mucoasa linguala are o culoare alb-roz si un aspect catifelat datorita prezentei papilelor gustative. Acestea sunt: caliciforme: 7-12 papile pe fata posterioara a limbii formind V-ul lingual; fungiforme: pe partea dorsala a limbii; filiforme: pe margini si pe virf; foliate: prezinta numerosi corpusculi gustativi, se gasesc in interiorul mugurilor gustativi.

Inervatia senzitiva: nervii senzitivi sunt reprezentati de nervul lingual, care inerveaza cele doua treimi ale limbii. Baza limbii este inervata de nervul vag. Treimea posterioara este enervata de nervul glosofaringian. Inervatia senzoriala o asigura nervul VII-bis. Musculatura e inervata de nervul hipoglos. Faringele: este un conduct musculomembranos. Are 3 portiuni: nazofaringele (partea nazala a faringelui), orofaringele (partea bucala a faringelui) si laringofaringele (partea laringiana a faringelui). Masoara 14 cm, prezinta o baza, un virf, 3 pereti: unul posterior si 2 laterali. In faringe se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva. Inflamatia mucoasei faringelui = faringita. Inflamatia mucoasei bucale + faringele = angina acuta. Inflamatia pura a amigdalelor = amigdalita acuta.

Esofagul: are 25 cm. Strabate lungimea gitului, toracelui, diafragmului, ajungind in abdomen. Are 4 portiuni: cervicala, toracica, diafragamtica, abdominala. Este format din 4 tunici (straturi): externa = o adventitie din tesut conjunctiv, o tunica musculara formata din 2 straturi de fibre musculare netede (longitudinal situat superficial si circular situat profund). Sub tunica musculara se gaseste o submucoasa care permite o mobilitate a mucoasei si in interior se gaseste o mucoasa de culoare albicioasa si care formeaza niste pliuri longitudinal.

Stomacul: portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv, are o mare importanta fiziologica si o patologie foarte bogata. Forma: difera in functie de constitutia individului, de starea de contractie, de pozitia corpului. Limitele: in sus - cardia, in jos - pilorul. Conformatia externa: 2 pereti (anterior si posterior), 2 margini: dreapta (curbura mica - concava), stinga (curbura mare - convexa) si 2 orificii (cardia si pilorul). In portiunea superioara se gaseste o zona plina cu aer, corespunde fundului stomacului. Eructatie = eliminarea aerului din stomac. Pirozis = senzatie de arsura. Regurgitare = trecerea continutului stomacului in cavitatea bucala. Aerofagie = inghitirea de aer impreuna cu alimentele, favorizind eructatia. Aerogastru = mult aer in stomac. Structura stomacului: 4 tunici, de la exterior spre interior avem o tunica: seroasa, musculara, submucoasa si mucoasa. Peritoneul = foita transparenta care acopera cavitatea abdominala.

Eseu: Musculatura genunchiului - muschi cu actiune principala si secundara Referat: Olimpiada de Biologie - subiecte

Duodenul - imbratiseaza pancreasul. Este impartit in 4 portiuni: portiunea superioara-tine de la pilor pana la colul vezicii biliare; portiunea descendenta-ajunge proiectat pana la nivelul rinichiului drept; portiunea inferioara-pana pe planul stang al CV; portiunea ascendenta-urca pe flancul stang . . . . Situat profund, aplicat pe CV, se proiecteaza pe epigastru in zona lombara.

Conformatia interioara: se gasesc in interior niste pliuri circulare care se numesc valvulele lui Kerkrung si din loc in loc o serie de vilozitati intestinale.

Canalul lui Wirsung si canalul coledoc se deschid in portiunea a-2a. La intrare sunt inchise cu sfincterul Oddi. Canalul Santorini

Alimentele ajung in duoden unde nu sunt prelucrate, ci trec mai departe in jejun.

Structura: are la exterior un strat seros format de peritoneu, un strat muscular format din 2 feluri de fibre-longitudinale la exterior si transversale in interior; o tunica submucoasa in care se gasesc glande (exista 2 tipuri de glande care ajuta la digestie).

Aplicatii clinice: este sediul inflamatiilor (duodenite); in prima portiune a duodenului se dezvolta ulcerul si cancerul duodenal; mai apar periduodenite, parazitoze (lamblia), stenoze duodenale.

Ulcerul duodenal: este foarte frecvent. Daca perforeaza duce la aparitia peritonitei. In caz de perforatie intr-un vas de sange apare hemoragia digestiva care se exteriorizeaza in 2 feluri: hematemeza-sangele se aduna in stomac si iese la exterior prin voma si melena cand iese prin anus.

Jejunul si ileonul: portiunea intestinului subtire cuprinsa intre portiunea jejunala si valva ileocecala. Se deosebeste de duoden prin lungime si numarul mare al anselor.

Situatie- in etajul submezocolic. Dispus in forma de anse, niste semicercuri, 4-16 anse intestinale.Corespunde zonelor ombilicala, hipogastrului, flancului si foselor iliace. Se fixeaza pe mezenter ansele. Mai sunt mentinute in pozitie de presa abdominala si organele din jur. Presa abdominala actioneaza prin raportul ce se stabileste intre tonusul muschilor anterolaterali ai abdomenului si tensiunea gazului din intestin. Cand nu ies la exterior si peretele ramane intact apar herniile si eventratiile.

Conformatia interioara: suprafata interioara a intestinului prezinta elemente de mare importanta functionala, plicele functionale si vilozitatile intestinale (excrescente ale mucoasei care maresc suprafata de absorbtie a intestinului). Dau un aspect catifelat mucoasei intestinale, maresc suprafata de absorbtie care ajunge la 4m².

Stuctura: peretele intestinal este constituit din tunica seroasa, musculara, submucoasa si mucoasa. Tunica seroasa este formata din peritoneul intercostal. Totalitatea mezourilor intestinale formeaza mezenterul, care are mai multe foite. Tunica musculara este formata din  fibre musculare care din loc in loc formeaza sfinctere.

Miscarile tunicii intestinale: tunica intestinala face miscari segmentare, pendulare, peristaltice si tonice. Miscarile de amestecare se produc sub forma unor strangulari intestinale in puncte diferite si au importanta in caz de patrundere a unor corpi straini ascutiti. Miscarile pendulare- unde de contractie care parcurg in sus si in jos portiuni din intestin (5cm). Miscarile tonice- oscilatii intermitente pe toata intinderea intestinului si tin de tonusul intestinal. Miscarile peristaltice- miscari vermiculare care constau intr-o succesiune de contractii ale fibrelor circulare si care printr-un joc de dilatare-contractie care se succede ritmic duc la progresia undei peristaltice cu 1-2cm./sec.

Tunica submucoasa: prezinta in interiorul ei niste foliculi limfatici care formeaza placile lui Payer. Sunt formatiuni ale intestinului raspandite pe toata suprafata submucoasei si au rol in apararea microbiana. La baza vilozitatii se gaseste muschiul lui Brucke, care se contracta usurand absorbtia intestinala prin scurtarea vilozitatii.

Obstructia unei artere duce la lipsa sangelui intr-o portiune de la nivelul intestinului cu aparitia infarctului intestinal. Inflamatia la nivelul intestinului se numeste enterita. Daca este afectat si intestinul gros poarta numele de enterocolita.

Intestinul gros: se gaseste in continuarea intestinului subtitre si se deschide la exterior prin anus. Lungime=1,6m si inconjoara intestinul subtire ca un cadru. Se imparte in cec, colon si rect.

Conformatia exterioara: intestinul gros e mai scurt decat intestinul subtire, dar e mai voluminos. Prezinta la exterior o serie de proeminente care se numesc haustre,  niste panglici albicioase care se numesc tenii si ciucuri grasosi.

Structura: 4 tunici- seroasa, musculara (la fel ca la intestinul subtire), submucoasa, mucoasa.

Structura mucoasei nu mai prezinta placi Payer si nici vilozitati intestinale, ci numai un strat epitelial cu celule mucoase si glande Lieberkunn. In intestinul gros nu se produce absorbtie intestinala, numai apa si sarurile minerale se absorb.