Inima - structura inimii si aorta

Inima = de dimensiunea pumnului unui adult. Isi mareste dimensiunea la sportivi si la gravide. Greutatea: 260-280g. capacitatea totala 550cm³. Este situata in cavit. toracica intre cei 2 plamini, in mediastinul inferior. Este invelita intr-un sac fibros (pericard). Culoare roz-rosie. La ext. are niste placi de grasime.

Conformatia exterioara: de forma conica cu baza situata in sus si virful orientat spre stinga si inainte. Situs inversus = cind toate organele isi schimba sensul. Prezinta 3 fete: anterioara (sterno-costala), posteroinferioara si stinga (pulmonara); 3 margini, o baza si un virf. Se mai gasesc 2 urechiuse dreapta si stinga = auricule.

Conformatia interioara: inima este tetracamerala: prezinta 2 atrii si 2 ventriculi. Pe peretii acestor compartimente se gasesc niste coloane carnoase = muschi papilari.

Structura inimii:

macroscopica

microscopica - legata de functia miocardului.

Este asemanatoare cu cea a muschilor. Peretii musculari ai atriilor sunt mai subtiri decit cei ai ventriculilor, deoarece ventriculii pompeaza singele cu putere. Pe peretii musculari ai ventriculilor exista benzi musculare late. Contractiile inimii sunt esentiale pt. circulatie. Sunt 2 zgomote cardiace: sistolic si diastolic.

Factorii care contribuie la primul zgomot cardiac: inchiderea valvulelor atrio-ventriculare, proiectarea singelui din ventricul, shokul transmis de jetul de singe peretilor arterelor, contractia muschilor ventriculari.

Zgomotul al 2lea este dat de: inchiderea valvulelor pulmonare si aortice,  vibratiile produse in coloana de singe si peretii arteriali.

Vascularizatia inimii: realizata de catre arterele coronare, care daca se obstrueaza duc la infart miocardic. In conditii fiziologice si de repaus este disponibila la sfirsitul sistolei, in fiecare cavitate cardiaca, o cantitate de singe rezidual care este propulsata in parte pt. cresterea volumului bataie. Volumul bataie = cantit. de singe pe care o arunca ventriculul in circulatie in timpul sistolei. Volumul bataie si minut volumul (nr. de contractii pe minut) sunt crescute la sportivi fata de o inima neantrenata. Suprasolicitarea este intrerupta in timpul repausului nocturn. Reversul, o lipsa prelungita de activitate fizica prin repaus la pat duce la hipotrofie sau atrofie a inimii. Arterele coronare sunt arterele care realizeaza nutritia inimii, ele retin cca. 10%  din debitul aortei in cursul unei sistole ventriculare. Arterele coronare se desprind din portiunea initiala a aortei. Exista 2 artere coronare: dreapta si stinga.

Artera coronara dreapta: se desprinde din portiunea dreapta a sinusunlui aortic si intra in santul coronar, apoi ajunge in santul atrio-ventricular posterior, coborind catre virful inimii.  In traiectul sau da 3 segmente.

Artera coronara stinga: de la origine trece intre trunchiul arterei pulmonare si urechiusa stinga, ajunge pe fata sterno-costala a inimii si se ramifica in 2 ramuri: interventriculara anterioara, (ramura descendenta ce ocupa santul interventricular anterior) si ramura circumflexa cu directie orizontala, (ce trece in santul coronar pe fata sterno-costala a inimii apoi pe cea diafragmatica). Din artera coronara stinga se desprind 3 ramuri arteriale secundare. Intre arterele coronare se produc anastomoze la nivelul septului interventricular, avind imp. practica in irigarea sist. excito-conductor al miocardului. Peretele anterior al ventriculilor este lipsit de anastomoze, de unde si frecv. mai mare a infartului miocardic in aceasta regiune. Arterele coronare sunt artere de tip terminal. Obstruarea unei artere coronare sau ramurilor sale duce la ischemie si la aparitia infartului miocardic.

Pericardul: are aspectul unui sac ce acopera inima si se afla situat in cavitatea toracica, avind aceleasi raporturi ca si inima cu organele din jur. Se compune din 2 parti: fibros (sacul fibros) si seros. Virful pericardului se indreapta in sus si acopera vasele mari de la baza inimii.  Pericardul seros este format din 2 foite care aluneca cu usurinta una peste alta datorita prezentei unei cantitati de maxim 200ml de lichid numit lichid pericardic. In cazuri patologice pericardul se poate inflama si apare pericardita ce consta in acumularea de lichid in sacul pericardic care impiedica contractiile inimii.

Eseu: Musculatura genunchiului - muschi cu actiune principala si secundara Referat: Olimpiada de Biologie - subiecte

PANCREASUL - NOTIUNI DE ANATOMIE Sl FIZIOLOGIE

x1u4120xm52ojx
Anatomie: pancreasul este un organ glandular situat retroperitoneal, transver­sal, la nivelul primelor doua vertebre lombare. El are trei parti: capul, corpul si coada; capul este inconjurat de potcoava duodenala, iar coada merge pana la splina.
Pancreasul are doua canale excretoare, canalul Wirsung (principal) strabate organul in tot lungul lui si se deschide in duoden, la ampula lui Vater, unde se uneste cu coledocul si canalul Santorini (accesoriu), care porneste din canalul Wirsung la nivelul corpului si se deschide in duoden, deasupra ampulei Vater. Raporturile stranse ale canalului Wirsung cu coledocul au o deosebita importanta in patologie.
Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcatuit din doua parti: pan­creasul exocrin, constituit din acini legati de canalele exterioare, si pancreasul en­docrin, alcatuit din insulele Langerhans, dispersate in tesutul glandular. in insule exista doua feluri de celule: celula a, cu granulatii negre si celule (3, cu granulatii deschise, care secreta insulina.
Fiziologie: pancreasul exocrin secreta fermenti digestivi foarte activi, secretia lor fiind ritmata de ingerarea alimentelor si influentata de cantitatea si componenta acestora. in functia exocrina a pancreasului intervine un mecanism reglator neuro-humoral. Pe de o parte, secretia pancreatica este influentata pe cale sanguina de secretina duodenala, iar pe de alta, scoarta cerebrala intervine in secretia pancreatica prin relatiile nervoase viscero-corticale si cortico-viscerale.
Secretia externa a pancreasului, sucul pancreatic, este un lichid incolor, cu reactie alcalina, care contine trei fermenti: tripsina, amilaza (diastaza) si lipaza.
Tripsina este un ferment proteolitic activat de tripsinogen prin enterokinaza intes­tinala; el continua digestia substantelor proteice (inceputa in stomac) pana la polipeptide si acizi aminati si scindeaza nucleinele in acizi nucleinici si albumina.
Amilaza sau diastaza este o enzima foarte activa, care transforma amidonul in maltoza si care va fi transformata, la randul ei, de maltaza in glucoza.
Lipaza intervine in saponificarea grasimilor, scindand grasimile in glicerina si acizi grasi, care formeaza sapunuri cu alcalii din sucul intestinal. Actiunea lipazei asupra grasimilor are loc in prezenta bilei.
Functia normala secretorie a pancreasului exocrin este in stransa dependenta cu functia normala gastrica, duodenala si biliara. Pancreasul endocrin, constituit din insulele Langerhans, elaboreaza secretia en­docrina, reprezentata de urmatorii hormoni: insulina, hormonul lipocaic si gluca-gonul.
Insulina are un rol preponderent in metabolismul glucidelor, insa influenteaza si metabolismul proteinelor si al lipidelor. Are o actiune hipoglicemianta. _
NOTIUNI DE SEMIOLOGIE
Antecedente: imbolnavirile sunt deseori secundare, fapt pentru care la interoga­toriul bolnavului ne vom preocupa de suferintele insotite de pancreatopatii: bolile cailor biliare si ale ficatului, bolile gastroduodenale, starile septice, malaria si unele boli infectioase (febra tifoida, hepatita epidemica, parotidita epidemica).
Semne functionale: trebuie cunoscut sindromul dispeptic pancreatic, caracte­rizat prin anorexie fata de paine, grasimi si carne, insotit frecvent de greata si sia-loree. Foarte rar se intalneste bulimia. Exista diaree cu scaune abundente, pastoase sau lichide, galbene-albicioase, continand picaturi de grasime; la microscop se vad fibre musculare cu nuclei intacti, cu striatiile pastrate, si picaturi de grasime neutra.
Slabirea se instaleaza repede si este insotita de topirea musculaturii membrelor toracice si pelviene.
Durerile sunt violente, rebele, cu sediul in epigastru, supraombilical, cu iradieri spre hipocondrul stang si baza hemitoracelui stang. Cateodata apar in crize foarte puternice, cu o durata de 2 - 4 zile.
Se pot nota deseori Simptome de hiperinsulinism, cu senzatie de foame, stare de neliniste, tulburari neuro-psihice, tremuraturi, transpiratii, chiar si convulsii. Alteori, survin fenomene de hipoinsulinism, cu hiperglicemie si glicozurie, care insotesc tulburari ale functiei secretorii externe.
Semne obiective: la inspectie se observa, de cele mai multe ori, semne caracte­ristice suferintei pancreatice. Meteorismul este des intalnit in bolile pancreasului, datorita proceselor de fermentatie sau de putrefactie exagerata.
Compresiunea cailor excretorii pancreatice este deseori insotita de compresiuni concomitente pe caile biliare (sindrom biliar), pe vena porta (sindrom portal), pe vena cava inferioara (edeme ale membrelor pelviene) sau plexul solar (dureri extrem de violente, cu fenomene de colaps).


EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI
Examenul materiilor fecale este unul dintre cele mai utile si se practica numai dupa ce bolnavul a fost supus timp de 3 zile unui regim de proba Schmidt-Strassburger. Se recomanda ca la inceputul regimului sa se administreze doua casete de carmin (0 g/caset), pentru a putea aprecia viteza tranzitului; in mod normal, scaunul rosu apare dupa 24 de ore. Scaunul de insuficienta pancreatica este acoperit cu o masa albicioasa, alcatuita din grasimi, si contine resturi alimentare nedigerate.
La examenul chimic se cerceteaza prezenta grasimilor, care sunt in cantitate mare, a azotului fecal, care este mai crescut, si a amoniacului. La examenul micros­copic se constata picaturi de grasimi neutre (spre deosebire de malabsorbtie de origine intestinala, in care se gasesc cristale de acizi grasi) si fibre musculare cu striatii intacte si nuclei. O alta proba de digestie este "proba nucleilor', care urmareste gradul digerarii lor dintr-un tesut bogat in nuclei, cum ar fi timusul.
Cercetarea fermentilorpancreatici are loc in sucul duodenal, in sange si in uri­na. Dozarea fermentilor pancreatici in materiile fecale nu da informatii importante.
Pentru cercetarea fermentilor in sucul duodenal se procedeaza astfel: dimineata, pe stomacul gol, se procedeaza la un tubaj duodenal cu sonda Einhorn; se evacueaza bila veziculara, administrand pe sonda 300 ml solutie de acid clorhidric 1 - 3% sau 2 - 3 ml eter (proba Katsch), sau injectand intravenos 80 u. secretina; dupa 5-10 minute se recolteaza sucul duodenal in care se vor face dozarile de fermenti.
Cercetarea fermentilor pancreatici in sange si in urina are o import

Rolul pericardului: favorizeaza miscarile inimii, usurind alunecarea suprafetei externe a inimii, datorita prezentei lamei de lichid si luciului foitelor sale; impiedica supradistensia cavitatiilor inimii deoarece se comporta ca un sac fibros inextensibil; ancoreaza inima in puncte fixe, asigurindu-i suportul necesar pentru miscare; asigura protectia mecanica a inimii fata de influentele externe (inflamatii, traumatisme)

Aorta: cea mai voluminoasa si cea mai lunga artera din organismul uman. Isi are originea la baza inimii in ventriculul sting. Traiectul ascendent spre dreapta se arcuieste peste pediculul pulmonar sting, se indreapta in jos coborind pe fata stinga de-a lungul C.V. toracice si strabate hiatul aortic al diafragmei, apoi patrunde in abdomen si se termina la nivelul vertebrei lombare 4 unde se bifurca formind cele 2 artere iliace, care reprezinta ramurile terminale ale aortei.

Ramurile colaterale ale aortei: din arcul aortei se desprind 3 trunchiuri mari: trunchiul brahiocefalic care se divide formind artera carotida primitiva (comuna) dreapta  si artera subclaviculara dreapta. Din mijlocul crosei se desprinde artera carotida primitiva stinga. Din crosa, catre extremitatea stinga se desprinde artera subclaviculara stinga. Din portiunea toracica iau nastere arterele esofagiene, bronsice si intercostale.

Trunchiul celiac - format din 3 artere: hepatica (care iriga ficatul), splenica (care iriga splina) si coronara (gastrica stinga). Se desprinde la dreapta artera mezenterica superioara, lateral cele 2 artere renale, mezenterica interna, arterele genitale.