Organele anexe ale globului ocular - pleoape, conjunctiva si aparat lacrimal

ORGANELE ANEXE ALE GLOBULUI OCULAR

Organele anexe ale globului ocular sunt anexe de potectie, reprezentate de pleoape, conjunctiva si aparat lacrimal, si anexe de miscare,muschii globului ocular.

1. Pleoapele

Pleoapele (palpebra) sunt pliuri cutaneomucoase, formate dintr-un ax central conjuctivo-muscular si fibros, acoperit pe fata externa de piele,iar pe fata interna de mucoasa conjunctiva. Tegumentul palpebral este subtire si contine glande sudoripare, glande sebacee si.foliculi pilosi. Marginea libera a pleoapelor prezinta un tegument mai gros, care contine fire de par speciale, genele. Fiecarei gene ii sunt anexate 1 - 3 glande sebaeee (Zeiss), iar intre gene se gasesc glande sudoripare fara glomeruli (Moll). Genele sunt peri speciali, cu bulbi pilosi mari ce indica inlocuirea lor la 3 - 5 luni. Genele (cilium ) sunt mai numeroase pe pleoapa superioara, la toate speciile cu exceptia felidelor. La pleoapa inferioara, genele sunt putin numeroase la rumegatoare si ecvine, iar la canide, felide si suine pot lipsi.

Stroma conjunctivo-musculara este formata din tesut conjunctiv lax si fibre musculare striate din muschiul orbicularul pleoapelor. Stratul fibros reprezinta scheletul pleoapelor, fiind constituit dintr-o lama conjunctiva fibroasa foarte densa, impropriu denumit cartilaj tarsal, invelita de o "manta" de retele elastice. In aceasta forma sunt cuprinse circa 30 de glande tarsale mari, sebacee, dispuse in jurul unui conduct central, care se deschide la marginea libera. Produsul secretat de glandele tarsale unge marginea libera a pleoapelor, asigurand aderarea acestor margini cand pleoapele sunt inchise si impiedicand scurgerea secretiilor lacrimale.

2. Conjunctiva

Conjunctiva (tunica conjunctiva) este formata dintr-un epiteliu si corion, prezentand o portiune palpebrala si o portiune bulbara.

Conjunctiva palpebrala prezinta un epiteliu stratificat prismatic, format din 2 - 3 randuri de celule. Printre celulele stratului superficial sunt intercalate celule cu mucus. Celulele din straturile profunde sunt mai mici, rotunde sau ovale, cu nucleu heterocromatic. Epiteliul conjunctivei palpebrale apare, in mod frecvent, infiltrat cu leucocite, care migreaza din corionul subiacent. In corionul conjunctivei palpebrale se pot gasi glandetubuloacinoase, denumite glande lacrimale accesorii, dispuse, mai ales,in apropierea bazei pleoapei. Sunt prezente, de asemenea, numeroase plasmocite si limfocite, ce pot organiza din loc in loc foliculi limfoizi.

Conjunctiva bulbara reprezinta o continuare a conjunctivei palpebrale la nivelul portiunii anterioare a scleroticii. Prezinta un epiteliustratificat pavimentos, cu 7 - 8 randuri de celule. Printre celulele stratului superficial se gasese grupuri de celule clare si mari, ce constituie

glande intraepiteliale. Epiteliul conjunctivei bulbare se continua fara delimitare cu epiteliul corneean. Corionul este format din tesut conjunctiv lax, lipsit de infiltratii limfoide. Contine vase sangvine si limfatice,corpusculi tactili (de tip Krause) si fibre nervoase care trec in epiteliu

unde se termina liber, formand plexul intraepitelial.

Continuitatea dintre conjunctiva palpebrala si cea bulbara se realizeaza la nivelul unei infundaturi, denumita fund de sac oculopalpebral.La acest nivel se gasesc grupe de acini ai glandelor lacrimale, iar epiteliul conjunctival adiacent limbului sclero-corneean prezinta cripte cu aspect glandular. Formatiunile glandulare din conjunctiva palpebrala si bulbara sunt considerate glande lacrimale accesorii.

Pe langa protectie, pleoapele au un rol fundamental in mentinerea hidratarii corneei, repartizand la fiecare clipire lichidul lacrimal amestecat cu secretia glandelor tarsale (Meibonius) intr-un film corneean omogen. Oprirea reflexului de clipire sau neinchiderea pleoapelor timp de cateva ore provoaca o deshidratare rapida si aparitia ulcerelor corneene.

Formatiunile conjunctivei sunt reprezentate de carunculul lacrimal si membrana nictitanta.

Carunculul lacrimal, situat la unghiul intern al ochiului, are aspectul unui nodul redus, pe versantii caruia se deschid punctele lacrimale. Este format dintr-o stroma conjunctiva foarte vascularizata, acoperita de epiteliul conjunctival. Carunculul lacrimal prezinta glande sebacee si sudoripare modificate, asemanatoare celor din pleoape.

Membrana nictitanta (membrana nictitans) sau pleoapa a III-a (palpebra tertia) reprezinta o cuta semilunara a mucoasei conjunctivale, ce inveleste un schelet cartilaginos la mamifere si fibros la pasari. Cartilajul este de tip hialin (la rumegatoare si canide) sau elastic (la cabaline,suine si felide). Epiteliul conjunctivei ce acopera membrana nictitanta apare pseudostratificat prismatic (la cabaline si carnivore) sau de tranzitie (la suine si rumegatoare) cu celule mucigene. Corionul este format din tesut conjunctiv lax, intens vascularizat, bogat in fibrocite, macrofage,mastocite, limfocite si plasmocite. Exista diferente de aspect si structura intre epiteliul de pe fata palpebrala si cel de pe fata bulbara (Cornila - 1992). La pasari, scheletul cartilaginos este absent, fiind inlocuit printr-o densificare fibroelastica.

- La mamifere, in structura membranei nictitante se intalnesc glande superficiale si glande profunde, in functie de pozitia lor fata de scheletul membranei.

Glandele superficiale sunt formate din acini serosi (la cabaline si felide), seromucosi (la alte mamifere) si predominant mucosi la suine.

Analiza: ADN-ul exista in genomul uman Analiza: Dezvoltarea prenatala si nasterea - factorii ce influenteaza dezvoltarea

Glanda profunda a membranei nictitante (glanda Harder) este prezenta la suine si taurine, desi unii autori (Archibald - 1974) o mentioneaza si la canide. In cercetarile noastre (Cornila - 1992) efectuate pe ovine, canide si pasari am observat numeroase elemente limfoide, atat in stratul glandular, cat si in mucoasa conjunctivala, unde ajung pana in apropierea stratului superficial de celule prismatice.

- La pasari, glanda profiunda (Harder) este situata in afara structurii histologice a membranei nictitante, in profunzimea nucleului adipos situat intre mushiul oblic intern si muschiul drept medial. Este o glanda dezvoltata, tubuloalveolara, ce produce o secretie mucoida, ce se descarca printr-un conduct simplu in tesutul conjunctival delimitat intre membrana nictitanta si globul ocular, curatand si umezind corneea. Este infiltrata cu plasmocite derivate din limfocitele B, ca raspuns primar la stimularea antingenica locala. Epiteliul conjunctival ce acopera fata palpebrala este stratificat pavimentos cu tendinta de cornificare, continuat la marginea libera cu epiteliul fetei bulbare, care apare stratificat prismatic, uneori

ciliat, cu celule mucigene. Numeroase elemente limfoide sunt situate in apropierea fetei palpebrale, putandu-se organiza in noduli. Aceste elemente participa alaturi de glanda Harder la constituirea si functionarea compartimentului conjunctival al sistemului imunitar al mucoaselor (Cornila - 1992).

3. Aparatul lacrimal

Aparatul lacrimal (apparatus lacrimalis) este format din glanda lacrimara si caile lacrimale.

Glanda lacrimala (glanda lacrimalis) este o glanda tubuloacinoasa compusa, predominant seroasa, cu exceptia suinelor, la care predomina celulele mucoase. La felide este seroasa, in timp ce la canide este seromucoasa. Tubuloacinii sunt delimitati de o membrana bazala, pe care se dispun celulele mioepiteliale si celulele secretoare. Celulele secretore sau lacrimocitele (lacrimocytus) contin incluzii lipidice si delimiteaza un lumen larg, care patrunde printre celule, sub forma de canalicule intercelulare. Stroma glandei este foarte dezvoltata si contine numeroase fibre reticulare, unele fibre de colagen, numeroase limfocite, plasmocite si macrofage. Este strabatuta de vase sangvine, limfatice si fibre nervoase.

Conductele excretoare mici sunt delimitate de un epiteliu simplu cubic, sub care se gasesc cateva celule mioepiteliale. Conductele mai mari intralobulare si interlobulare, sunt captusite de un epiteliu bistratificat cubic. Lacrimile au rolul de a umezi conjunctiva, de a inlesni alunecarea pleoapelor si de protectie antimicrobiana, fiind bactericide.

Caile lacrimale cuprind canalele lacrimale, sacul lacrimal si conductul lacrimo-nazal.

Canalele lacrimale sunt tapetate de o mucoasa, formata dintr-un epiteliu stratificat pavimentos, aflat in continuarea epiteliului conjunctival si dintr-un corion bogat in fibre elastice, la care se adauga si fibre musculare dispuse longitudinal.

Mucoasa sacului lacrimal prezinta un epiteliu stratificat pavimentos sau prismatic cu putine randuri de celule. Corionul, de natura fibro-elastica, contine glande tubulare mici, de tip seros, o infiltratie limfoida difuza sau nodulara. La cabaline corionul sacului lacrimal contine o mare cantitate de tesut limforeticular si un plex venos, cavernos.

Conductul lacrimo-nazal este delimitat de un epiteliu stratificat prismatic, cu celule caliciforme sau de un epiteliu de tranzitie, la suine.Spre extremitatea nazala, celulele superficiale prezinta cili vibratili, la ovine si caprine.

5.3. Organogeneza bulbului ocular

Bulbul ocular reprezinta organul vederii, adapostind segmentul periferic al analizatorului optic, care transforma energia luminoasa in influx nervos (fig. 10.).

Fig. 10. Dezvoltarea bulbului ocular - stadii initiale:

1 - Prozencefal; 2 - Rombencefal; 3 - Vezicula optica; 4 - Placoda cristaliniana; 5 - Punga Rathke; 6 - Faringele primitiv; 7 - Arc aortic; 8 - Vena cardinala anterioara; 9 - Arcuri aortice.

Dezvoltarea bulbului ocular incepe o data cu diferentierea, pe fetele laterale ale viitorului diencefal, a veziculelor optice. Ectodermul ce acopera veziculele optice se ingroasa, dand nastere placodelor cristaliniene. Placoda se invagineaza formand mai intai o foseta si mai apoi vezicula cristaliniana. Vezicula cristaliniana deformeaza polul anterior al veziculei optice, care ia forma unei cupe, deschisa spre exterior. Din mezenchimul adiacent se diferentiaza o patura vasculara si una fibroasa, de care se ataseaza anexele de protectie si de miscare (fig. 11. ).

Fig. 11. Dezvoltarea cristalinului si a retinei:

1 - Ectoderm; 2 - Diencefalul; 3 - Evaginatia optica primara; 4 - Placoda cristaliniana; 5 - Vezicula optica; 6 - Foseta cristaliniana; 7 - Cupa optica; 8 - Foita interna; 9 - Foita externa; 10 - Cristalin; 11 - Epiteliul pigmentat; 12 - Epiteliul.

In continuarea dezvoltarii, vezicula optica se transforma in cupa optica, ce prezinta o foita interna, groasa, ce va da nastere retinei, si o foita externa, subtire, care va genera epiteliul pigmentar. Concomitent cu aparitia cupei optice, placoda cristaliniana incepe sa se adanceasca si se desprinde de ectoderm, formand o vezicula cristaliniana care patrunde in cavitatea cupei optice. O parte din celulele cristalinului situate pe fata aborala se alungesc si se transforma in fibre cristaliniene. Se pare ca numarul fibrelor cristaliniene creste pana la o anumita varsta, dupa care ramane constant, atingand 2 250 la 20 de ani , la hominide.

Lama de tesut mezenchimal care se interpune intre cristalin si ectoderm va da nastere la tesutul propriu la corneei, iar ectodermul ce o acopera va deveni epiteliu corneean. Tesutul mezenchimal situat in jurul cupei optice va forma invelitorile bulbului ocular. Acest tesut prezinta un strat periferic, care va genera sclerotica, unde celulele mezenchimale sunt foarte numeroase si un strat profund, cu celule mai rare si numeroase vase de sange, care va forma coroida.

Corpul vitros primar este format din tesut mezenchimal si vascular. Mai tarziu, intre acest corp vitros si retina, se dezvolta pe seama spongioblastilor din partea optica a retinei, un corp vitros secundar, definitiv, lipsit de vase, de origine ectodermica. Acesta inconjoara corpul vitros primar, inlocuindu-l pe masura ce  se atrofiaza.

Pe masura dezvoltarii bulbului ocular, marginea orala a cupei optice se alungeste, se subtiaza si coboara intre fata orala a cristalinului si fata aborala a corneeei, unde va circumscrie orificiul pupilar, formand irisul. La alcatuirea irisului, participa ambele foite ale cupei optice (interna si externa).

Concomitent cu aceste modificari morfogenetice, extremitatea orala a cupei optice, dispusa pe circumferinta mare a irisului, formeaza o serie de cute radiare, in care patrund vase de sange si tesut mezenchimal din coroida. Unele dintre celulele mezenchimale se transforma in celule musculare si vor forma muschiul ciliar, in timp ce restul celulelor mezenchimale vor  structura procesele ciliare.

Tulburari de dezvoltare a bulbului ocular

Ca urmare a perturbarii  dezvoltarii normale a ochiului, pot aparea diverse anomalii, precum:- anoftalmia (lipsa bulbilor oculari); -ciclopia (dezvoltarea unui singur ochi)); coloboma ( o despicatura ce poate interesa irisul, corpul ciliar, coroida, retina si nervul optic); cataracta congenitala (opacifierea cristalinului); retinocelul (hernia retinei in sacul scleral); persistenta membranei pupilare; glaucomul congenital (produs de un defect de dezvoltare a cailor de resorbtie a umorii apoase); absenta pigmentului irian si retinian; atrezia canalului lacrimonazal.