Camp magnetic

Camp magnetic

Campul magnetic este o marime fizica vectoriala ce caracterizeaza spațiul din vecinatatea unui magnet, electromagnet sau a unei sarcini electrice in mișcare. Acest camp vectorial se manifesta prin forțele care acționeaza asupra unei sarcini electrice in mișcare (forța Lorentz), asupra diverselor materiale (paramagnetice, diamagnetice sau feromagnetice dupa caz). Poate fi masurat cu magnetometrul. Marimea care masoara interacțiunea dintre camp magnetic și un material se numește susceptibilitate magnetica.

Campul magnetic și campul electric sunt cele doua componente ale campului electromagnetic. Prin variația lor, cele doua campuri se influențeaza reciproc și astfel undele electrice și magnetice se pot propaga liber in spațiu sub forma de unde electromagnetice.

Istoric

Inca din secolul al VI-lea i.Hr., filozofii greci descriau și incercau sa explice proprietațile mineralelor ce conțineau magnetit, tip de mineral gasit in regiunea Magnezia (Thesalia), de unde și numele mineralului.

Acul magnetic care 'arata sudul' este menționat pentru prima data in secolul al XI-lea i.Hr. ca fiind folosit in China.

De abia din secolul al XII-lea d.Hr. se utilizeaza in mod curent busola in navigație.

Detaliu din Epistola de magnete.

Unul dintre primii invațați europeni care au studiat magnetismul a fost Pierre de Marincourt (Petrus Peregrinus), savant medieval ce l-a avut ca discipol pe Roger Bacon și care a scris, in 1269, un tratat remarcabil asupra magneților:

Epistola Petri Peregrini de Marincourt ad Sygerum de Foucaucourt, militem, de magnete.

Studiile sale au anticipat folosirea busolei..