Munca si diviziunea sociala a muncii

Munca salariata, exploatare si alienare

Henri Bergson (1907): homo faber - inteligenta umana rezida in capacitatea de a crea o diversitate de artefacte si mai ales “unelte de facut unelte”.

Alienare – instrainarea omului de la natura umana veritabila, datorita comercializarii (instrainarii) capacitatii sale de munca creativa.

“Munca proletarilor a pierdut, prin extinderea masinismului si prin diviziunea muncii, orice caracter de sine statator, si, o data cu aceasta, orice atractie pentru muncitor. Acesta devine o simpla anexa a masinii, anexa de la care se pretinde numai operatia cea mai simpla, cea mai monotona, cea mai lesne de invatat. De aceea cheltuielile pe care muncitorul le pricinuieste se marginesc aproape numai la mijloacele de trai necesare pentru intretinerea sa si pentru reproducerea speciei sale”.

TABELUL CU 8 CLASE

A. Clasa cea mai de jos a muncitorilor ocazionali, vagabonzilor si semi-criminalilor

B. Venituri ocazionale – cei „foarte saraci”

C. Venituri intermitente

D. Veituri scazute dar regulate. D si E formeaza impreuna pe cei „saraci”

E. Venituri standard, regulate – cei deasupra pragului de saracie

F. Munci cu un status mai inalt (Higher class labour)

G. Clasa de mijloc-jos

H. Clasa de mijloc-sus

PONDEREA CLASELOR:

•Clasa A si B (cei foarte saraci) 354,444 sau 8.4%

•Clasa C si D (cei saraci) 983,293 sau 22.3%

•Clasa E si F (clasa muncitoare intr-o situatia de confort, inclusiv servitorii) 2,166,503 sau 51.5%

•Clasa G si H (calsa de mijloc-jos, calsa de mijloc si clasele de sus) 749,930 17.8%

Abordarea lui Karl Marx

Clasele – diferentiate in functie de proprietatea asupra mijlocelor de productie

Relatia dintre clase: exploatare

Consecintele exploatarii capitaliste: alienarea omului fata de esenta fiintei umane

Viziune conflictualista asupra societatii

Scopul cercetarii sociale: inlaturarea exploatarii si a alienarii, posibil doar daca eliminam proprietea privata asupra mijloacelor de productie

Mobilizarea clasei muncitoare: transformarea din “clasa in sine” in “clasa pentru sine”

Profitul rezulta din plusvaloare, adica diferenta dintre valoarea de intrebuintare (cat produce muncitorul) si valoarea de schimb (cat primeste pentru forta sa de munca).

Pentru a vorbi despre exploatare, trebuie satisfacute doua conditii:

1.Bunastarea (avutia) clasei dominante sa depinda de saracia (deprivarea de resurse valorizate) a clasei dominate. (opresiune economica)

2.Bunastarea (avutia) clasei dominante sa fie obtinuta prin acapararea unei parti din ceea ce este realizat prin efortul clasei dominate, sa fie rezultatul muncii lor. (acapararea plusvalorii)

Daca in perioada capitalismului din sec. XIX exploatarea se realiza prin deprivarea muncitorilor de mijloacele de productie si acapararea plusvalorii muncii lor, in sec. XX exploatarea are loc si prin controlul asupra resurselor organizationale si asupra aparatului birocratic.

!!! Nu este vorba de dominare, adica o pozitie de autoritate in cadrul hierarhiei organizationale sau birocratice, ci de faptul ca organizatia sau aparatul birocratic ca atare devin resurse ce sunt controlate de catre clasa exploatatoare. Clasa exploatata este deprivata de control asupra organizatiei (opresiune) iar o parte din valorea muncii realizate in cadrul organizatiei este acaparat de catre clasa exploatatoare.

-Interese comune exista doar la nivel declarativ, al discursului clasei exploatatoare (falsele interese comune impiedica legitimarea actiunii ―revolutionare‖)

-Negocierea nu conduce la consens, ci la compromis (o bariera in calea actiunii in directia interesului de clasa)

-Impunerea unei ideologii care legimizeaza inegalitati sociale – un mijloc de mentinere a exploatarii (o bariera in calea constientizarii interesului de clasa