Deseurile periculoase - deseurile menajere, reguli juridice cu caracter general, gestionarea deseurilor

Deseurile periculoase contin constituenti cu proprietati explozive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive, toxice, cancerigene, corozive, infectioase, teratogene, mutagene, ecotoxice. Acestea sunt periculoase ca atare, in contact cu alte substante sau in cursul depozitarii.

In 2003, in Romania, au fost identificate 145 de tipuri de deseuri periculoase, din totalul de 237 inscrise in Catalog European de Deseuri. Toate aceste tipuri au insumat o cantitate generata de peste 2,2 milioane tone de deseuri, ceea ce reprezinta 3% din totalul deseurilor produse in 2003, inclusiv sterilul minier.

Cantitati considerabile de deseuri periculoase au fost inregistrate in judetele Valcea, Prahova, Alba, Dolj, Bacau, Constanta, Olt. Majoritatea deseurilor periculoase provin din industria chimica (anorganica si organica), de la rafinarea petrolului si din procesele termice.

Principalele tipuri de deseuri periculoase generate in 2003 au fost:

• deseuri de soda calcinata (lesii caustice)

• fosfogips

• deseuri petroliere

• zguri din metalurgia neferoasa (a plumbului)

• reziduuri halogenate din chimia organica

• namoluri cianurate cu metale grele

• baterii uzate cu plumb

• deseuri de la epurarea gazelor

• amestecuri de grasimi si uleiuri de la separarea grasimilor din apele uzate.

Cea mai mare cantitate de deseuri periculoase s-a generat, asa cum era de asteptat, in cadrul industriei chimice predominand deseurile de soda calcinata (judetele Alba, Dolj si Valcea) si fosfogips (judetul Bacau).

Metalurgia este o alta activitate industriala care produce cantitati mari de deseuri periculoase, cu preponderenta zguri din metalurgia aluminiului (judetul Olt) si altor metale neferoase (judetul Maramures).

Pericolul extrem de mare, prezentat de poluantii organici persistenti este determinat de urmatoarele cauze:

- se mentin in mediul inconjurator un timp foarte indelungat pana la descompunerea partiala sau deplina;

-se transporta (pe cale eoliana) la distante enorme de la surse;

-se depun in tesuturile organismelor vii, unde nimeresc cu hrana, apa, aerul inspirat;

-poseda actiune toxica

Figura 1. Combinat chimic

Stocarea deseurilor industriale

Gestiunea deseurilor industriale produse consta in valorificare(reciclare), stocare, depozitare finala, incinerare. Ponderea acestor optiuni este in medie aproximativ aceeasi in fiecare an:

• depozitare-81,0%

• valorificare-15,0%

• stocare temporara-3,3%

• incinerare-0,7%.

Depozitarea deseurilor pe teren descoperit reprezinta calea cea mai importanta pentru eliminarea deseurilor industriale in Romania, peste 80% din deseurile generate fiind depozitate in fiecare an. Astfel, in decursul anilor, s-a acumulat o cantitate foarte mare de deseuri in depozitele existente. In prezent, in Romania sunt inregistrate 951 depozite industriale care ocupa peste 11000 ha.

Tabel 1. Situatia depozitelor de deseuri industriale

Depozite industriale Iazuri de decantare Halte de steril Halte de zgura si cenusa Depozite simple Depozite subterane Total

Numar 209 251 108 354 29 951

Suprafata ocupata (ha) 2466 5932 2823 748 17 11986

Doar 30% din depozitele industriale detin autorizatie de functionare. Restul functioneaza fara autorizatie, desi multe dintre acestea sunt amplasate necorespunzator si nu sunt depozite controlate. De exemplu, 34% din depozitele industriale sunt amplasate intravilan, iar 6% din depozitele industriale sunt amplasate pe malul unor cursuri de apa. Doar 60% din depozite sunt in afara localitatilor.

Judetele cu cele mai numeroase depozite de deseuri industriale periculoase sunt: Prahova (7 depozite), Alba, Arges si Vaslui (cate 6 depozite) si Timis (5 depozite).

Din totalul depozitelor de deseuri industriale, cel putin 50 nu dispun de nici un fel de amenajare pentru protectia mediului, iar cele mai multe sunt doar imprejmuite. Unele dintre depozite au una sau mai multe amenajari speciale (impermeabilizare, drenuri, canal de garda, foraj de monitorizare), dar foarte putine dispun de toate amenajarile astfel incat sa indeplineasca conditiile necesare pentru protectia calitatii mediului

Cele mai mari suprafete sunt ocupate de urmatoarele depozite de deseuri periculoase:

• iazurile de decantare de la Uzinele Sodice Govora (168 ha)

• halda de zgura/cenusa de la Mittal Steel Galati (100 ha)

• iazurile de decantare de la Upsom Ocna Mures (92 ha)

• depozitul industrial Turnu Magurele (62,3 ha)

• iazurile de decantare de la Doljchim Craiova (15,8 ha).

1.1. Deseurile menajere

Aceasta categorie de deseuri cuprinde in special gunoaiele menajere propriu-zise, gramezile de deseuri, deseurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane) etc.

Eseu: Invesul bi0pedogeografic Proiect: Test final Geografie generala - clasa a V-a

'Gestiunea deseurilor'

Cantitatile de deseuri casnice produse, difera de la o tara la alta, in functie de nivelul de dezvoltare, traditie, etc. Astfel, in 1990, un francez arunca zilnic 1 kg de gunoi, cantitate comparabila cu cea produsa de catre ceilalti vest-europeni, dar inferioara de aproape doua ori celei produse de un american ori un canadian.

Se constata in ultimele decenii cresterea ponderii, in cadrul deseurilor menajere, a hartiei si a cartonului, a materialelor putrescibile etc.

'Gestiunea deseurilor'

Tratamentul deseurilor menajere. Principala cale o constituie in acest sens reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabila de la o tara la alta, de la o epoca la alta. De exemplu, in Franta, incinerarea este folosita de 45% din populatie, fata de 8% care foloseste compostajul si 45 %, descarcarea „controlata”.

'Gestiunea deseurilor'

In Italia, compostajul nu priveste decat 2-3% din gunoi; in Marea Britanie, incinerarea acestor deseuri vizeaza 40 % din populatia urbana. In alte state dezvoltate, incinerarea variaza de la cca 10 % ( America de Nord) pana la peste 70% (Japonia, Elvetia).

'Gestiunea deseurilor'

Fiecare procedeu de tratare are avantajele si dezavantajele sale:

a. compostajul: priveste mai ales partea fermentabila (cca 50% din total) a gunoaielor (deseuri alimentare, hartie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul consta in lasarea deseurilor mai multe luni in aer liber, sa fermenteze. Apoi, in uzine, are loc operatia de compostare, care da nastere la asa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice in cantitate slaba, precum magneziu, cupru, zinc etc.

'Gestiunea deseurilor'

Imprastierea gunoiului pe camp („mocirlele verzi”) este cunoscuta inca din antichitate, Aceasta metoda, la fel ca astazi compostajul, a suferit concurenta ingrasamintelor chimice (mai concentrate si astfel mai usor manipulabile), precum si efectul negativ al prezentei crescande in deseuri a sticlei, metalului ori materialelor plastice, putin apreciate de catre agriculroti. Pentru a inlatura acest ultim inconvenient, compostajul necesita o triere prealabila, care adeseori lasa mult de dorit.

b. incinerarea : vizeaza partea combustibila a deseurilor menajere. Contrar uzinelor de compostaj, care reclama spatii intinse, incinerarea este o solutie „compacta” utilizata cu precadere in cazul marilor aglomeratii urbane. Din pacate, deseurile menajere sunt un combustibil destul de sarac – de cca cinci ori mai putin caloric decat carbunele - si, in afara de aceasta, foarte eterogen.

In interiorul cuptorului sunt necesare o buna aerare si un amestec al deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea consta in epurarea fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de severa, risca sa scumpeasca cu 20-50% pretul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si neutralizarii acidului clorhidric (degajat in special prin combustia PVC).

c. depozitarea: ramane procedeul cela mai frecvet in tarile dezvoltate. Depozitariel brute, sunt in general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supusee unui control si unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlata” consta in a nivela la intervale scurte de timp ( lao zi sau doua) si a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori pamant.

Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu rezolva toate problemele delicate. Astfel, locul de depozitare trebuie sa fie tans, apele de ploaie care se infiltreaza si polueaza trebuie sa fie recuperate si tratate in scopul de a se evita orice contaminare a apelor subterane. „Biogazul” care rezulta din fermentarea interna a gunoaielor depozitate trebuie captat si imprastiat (existand riscul de mirosuri si de ezplozie). In sfarsit, trebuie prevazuta reamenajarea sitului dupa exploatare.

d. reciclarea si colectarea selectiva a unor deseuri menajere. Reciclarea textilelor, hartiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor, oria a altor asemenea materiale are deja o lunga istorie. Recuperarea deseurilor se face in fucntie de natura acestora si de conditiile socioeconomice concrete din fiecare tara. Asa de exemplu, recuperarea sticleieste facuta in proportie de peste 50 % in Suedia, Danemarca sau Germania si numai 25% in sticle intregi, cu retopirea acestora.

In privinta textilelor, in timp ce in tari ca Germania ori Olanda recuperarea atinge chiar 40 %, in altele (Franta, Italia) nu depaseste 8-10%. Referitor la deseurile de fier, gradul de recuperare esre la nivel european de cca 25-30 %, cifra considerata scazuta, pentru ca fierul vechi este usor recuperabil in uzinele de tratare. In sfarsit, ponderi reduse cunoaste recuperarea hartiei (3-5%) ori a sticlelor din PVC (1-3%). Din diverse motive, mai ales moda cerintelor pietei, se discuta asupra justificarilor selective. Sunt prezente trei mari posibilitati:

- din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizeaza o economie financiara (Acest material uzat are o „valoare”), o economisire de materii prime (padurile pentru hartie) ori de energie;

- din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se urmareste o ameliorare calitativa ori cel putin cantitativa a operatiei de tratare;

- in sfarsit, din punctul de vedere al protectiei mediului, printr-o colectare selectiva se evita dispersia in natura a deseurilor menajere care nu se amesteca cu alte deseuri : deseuri stanjentoare (aparate menajere, epave de automobile, pneuri) ori deseuri periculoae (uleiuri uzate, baterii cu mercur, medicamente, deseuri toxice precum vopselurile ori solventii dispesati in micic cantitati).

1.2. Reguli juridice cu caracter general

In raport cu destinatia (scopul final) urmarit, Legea nr 137/1995 a instituit patru reguli juridice principale privind deseurile:

- gestionarea acestora in conditiile de protectie a sanatatii populatiei si a mediului, conform regimului juridic stabilit;

- interzicerea introducerii pe teritorul Romaniei de deseuri de orice natura, in scopul eliminarii acestora (art.23)

- introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul valorificarii in baza reglementarilor specifice in domeniu, cu aprobarea Guvernului, realizarea valorificarii deseurilor in instalatii, procese sau activitati autorizate de catre autorizatiile publice competente;

- realizarea trabferului si aa exportului de deseuri de orice natura in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu reglementarile specifice in materie.

O atentie deosebita este acordata de legea-cadru transportului de deseuri periculoase, stabilind in acest sens:

- efectuarea transportului inteern al acestora in conformitate cu prevederile legale privind transportul marfurilor periculoase;

- realizarea transportului international al lor potrivit prevederilor acordurilor si conventiilor internatioanale privind transportul peste frontiera al deseurilor periculoase si transportul international al marfurilor periculoase.

1.3. Gestionarea deseurilor

In intelesul actului normativ, gestiunea implica colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supravegherea zonelor de depozitare dupa inchiderea acestora. Eliminarea este definita ca orice operatiune prevazuta in anexa II A (metoda descriptiva). Colectarea desemneaza strangerea, sortarea si/sau regruparea (depozitarea temporara) a deseurilor in vederea transportului lor.

1.4. Regimul comertului international si tranzitului de deseuri

Reglementarea interna (Ordonanta de urgenta nr. 78/2000) stabileste cateva reguli importante in aceasta privinta:

importul in romania de deseuri, de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia

Si in Europa s-a inregistrat o crestere continua a volumelor totale de deseuri. Chiar daca cea mai mare parte din acestea este reprezentata de deseurile provenite de la constructii si demolari, raportarile vizeaza in principal deseurile de ambalaje, care sunt puternic legate de cresterea economica si de obiceiurile legate de consum.

Conform Raportului ,,Semnale de mediu pe anul 2004,, din anul 1997 pana in 2001 cantitatea de deseuri de ambalaje a crescut in 10 din cele 15 state membre.

Cele mai utilizate metode de gestionare a deseurilor utilizate in tarile Uniunii Europene sunt: reutilizarea deseurilor de catre agentul economic generator, tratarea si reciclarea acestora de catre reciclatori sau transferarea catre o statie de tratare pentru reducerea gradului lor de periculozitate sau catre un incinerator pentru reducerea volumului, precum si depozitarea deseurilor nerecuperabile.

Folosirea incinerarii este o practica raspandita in unele tari, de exemplu in Danemarca si Olanda, in timp ce in altele, precum Germania si Austria, se foloseste mai mult reciclarea. Insa, conform modificarilor din ianuarie 2004 la Directiva se va restrictiona in mod eficient scopul pentru care au fost construite incineratoarele.

In unele tari, acest lucru va necesita schimbari substantiale in ceea ce priveste colectarea si sortarea deseurilor. Obiectivele directivei trebuie indeplinite pana la sfarsitul anului 2008.

Obiectivul principal al UE ramane generarea unui numar mai redus de deseuri.

Este necesar a se defini in mod unitar cantitatile de deseuri existente la nivelul statelor membre si nemebre ale UE.

Stadiul armonizarii legislatiei nationale