Poluarea si explozia demografica umana

Poluarea nu este un fenomen recent si nici accidental. Inceputurile civilizatiei umane sunt legate de aparitia primelor surse de poluare, care erau insa putine si nesemnificative.

Descoperirea si utilizarea focului de catre om si mai apoi practicarea agriculturii, a constituit inceputul actiunii devastatoare a omului asupra naturii. Aceasta s-a intensificat odata cu aparitia si dezvoltarea civilizatiei tehnologice contemporane, cu consecinte dezastruoase asupra tuturor componentelor biosferei: modificarea fluxului energetic global, ruperea circuitului substantelor in natura, reducerea biodiversitatii.

Explozia demografica umana din secolul al XX-lea a accentuat impactul omului asupra naturii. Efectele acesteia, comparabile cu marile catastrofe geologice care au lovit de-a lungul timpului planeta, sunt previzibile: epuizarea rezervelor energetice si de materii prime, reducerea rezervelor alimentare si a celor de apa dulce, modificarea calitatii fizico-chimice a aerului, apei si solului, reducerea diversitatii biocenozelor.

Actiunea antropica asupra biosferei se manifesta in toate compartimentele acesteia. Dezvoltarea civilizatiei industriale a amplificat fenomenul de poluare a atmosferei, care a devenit un fenomen global. Este evidenta extinderea rapida a poluarii atmosferei din zonele industrializate spre cele mai indepartate regiuni ale planetei, considerate pana nu demult nepoluate. Efectele poluantilor atmosferici se rasfrang asupra organismelor vegetale si animale, dar si asupra ciclurilor biogeochimice si climatului planetei.

Poluarea solului cu reziduuri agricole si menajere, dejectii de animale, fertilizanti chimici, pesticide si metale grele modifica structura si compozitia solului, productivitatea lui naturala, actionand astfel asupra tuturor speciilor, populatiilor si biocenozelor.

Deversarea diversilor poluanti in apele naturale constituie cauza majora a degradarii apelor de suprafata si freatice ale planetei. Indiferent de natura lor (biologica, fizica, chimica), toate aceste substante poluante modifica proprietatile fizico-chimice ale apei ca suport si mediu de viata, perturba toate comunitatile de hidrobionti, micsoreaza productivitatea naturala a apelor si, nu in cele din urma, atenteaza la siguranta vietii omului.

O forma relativ recenta de poluare a mediului o reprezinta poluarea nucleara, datorata in special industriei energetice nucleare. Efectele acestui tip de poluare s-au facut resimtite odata cu efectuarea primei experiente nucleare in S.U.A., la 16 aprilie 1945, data care este considerata inceputul ere nucleare. Radiatiile nucleare, indiferent de natura si originea lor, afecteaza organismele vegetale si animale prin doua categorii de efecte majore: efecte somatice, care merg de la reducerea sperantei de viata si pana la moartea aproape instantanee a individului iradiat, si efecte genetice, concretizate in mutatii genetice letale sau subletale, in functie de doza de radiatii, timpul de expunere, radiosensibilitatea organismului.

Impactul antropic major din ultimele doua secole a impus necesitatea ocrotirii naturii la nivel local, regional si global. Institutii specializate au stabilit la nivel global principiile strategiei mondiale a conservarii mediului, directiile si modalitatile concrete de ocrotire si conservare a naturii. Scopul acestor masuri este, in final, conservarea biodiversitatii la toate nivelele: genetic, al speciilor si al ecosistemelor.

Ritmul alarmant de disparitie a speciilor la nivel planetar a impus inventarierea speciilor, stabilirea cauzelor antropice ale extinctiilor si incadrarea speciilor in diferite categorii de conservare, in functie de gradul de amenintare cu disparitia. Au fost intocmite astfel liste rosii ale peciilor amenintate la nivel global, continental si la nivelul fiecarei tari.

Ciclul oxigenului in natura nu este perturbat direct de om prin procesul de poluare a atmosferei. Exista un echilibru riguros intre oxigenul produs de autotrofe prin fotosinteza si oxigenul consumat de vietuitoare prin respiratie sau pentru descompunerea substantelor organice. De fapt, se produce mai mult oxigen decat se consuma. Excesul de oxigen este consumat pentru oxidarea CO la CO₂ sau pentru oxidarea compusilor de fier si sulf in diferite procese biochimice.

Temerea ca arderea accelerata a combustibililor fosili ar provoca reducerea semnificativa a concentratiei oxigenului atmosferic a fost infirmata. S-a calculat ca arderea in totalitate a rezervelor de gaze naturale, carbune si petrol, tehnic recuperabile la ora actuala, nu ar determina decat o scadere nesemnificativa a concentratiei oxigenului atmosferic de la 20,95% la 20,80%.

Si in mediul acvatic cantitatile de oxigen sunt suficiente hidrobiontilor. Daca omul ar arunca in Oceanul Planetar intreaga biomasa produsa anual de toate organismele autotrofe din biosfera, ar trebui cel putin 50 de ani sa fie consumat tot oxigenul din apele marine.

Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii a stabilit la nivel global sase categorii de arii protejate, in care sunt luate masuri prioritare de conservare a speciilor si comunitatilor biologie in functie de unicitatea speciilor, pericolul de extinctie si utilitatea imediata a speciilor pentru om.

Romania s-a aliniat la aceste cerinte internationale privind protectia mediului prin constituirea unei retele nationale de arii protejate si monumente ale naturii si prin stabilirea prin lege a zece categorii de arii protejate. Conform Legii 5/2000 suprafata ocupata de arii protejate in tara noastra reprezinta 5,18% din suprafata Romaniei, din care cea mai mare parte a suprafetei protejate revine parcurilor nationale, parcurilor naturale si Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Actiunea distructiva a omului asupra naturii a luat forme din ce in ce mai diverse, manifestandu-se la nivel global. In acest context au fost promovate numeroase legi pentru protejarea mediului si s-a nascut o noua ramura juridica, dreptul mediului inconjurator, care este fundamentat pe o serie de principii de baza si de principii decizionale.

Preocuparea pentru legiferarea ocrotirii naturii in Romania nu este noua. Cea mai veche astfel de reglementare dateaza de pe vremea lui Stefan cel Mare, care constituie primele branisti, similare ariilor protejate actuale. In perioada moderna, ocrotirea naturii devine o preocupare constanta la numerosi oameni de stiinta precum Grigore Antipa, Emil Racovita, Ion Borcea, Alexandru Borza. La initiativa lor, in 1930, apare prima Lege pentru protectia monumentelor naturii, se infiinteaza Comisia monumentelor naturii si ia fiinta la noi prima arie protejata majora, Parcul National Retezat.

Actualmente, activitatea de protectie si conservare a naturii este directionata de Legea protectiei mediului nr. 137/1995, Legea 5 / 2000 privind planul de amenajare a teritoriului national, Sectiunea a III –a  Zone protejate si de Legea 462 / 2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice.