Controlul rezolvarii retelei geodezice si calculul preciziei

Controlul rezolvarii retelei geodezice si calculul preciziei

Teoria masuratorilor indirecte aplicata la rezolvarea problemelor geodezice impune verificarea calculelor pe parcursul efectuarii lor si la diferite etape.

Aceste verificari se realizeaza prin controalele specificate la formarea sistemului de ecuatii al corectiilor si la rezolvarea acestui sistem .    

Controlul final al rezolvarii retelei geodezice consta in verificarea orientarilor directiilor de legatura a punctelor geodezice.

Astfel, se poate obtine valoarea orientarii pentru o directie oarecare folosind coordonatele probabile ale punctului determinat.

De exemplu, pentru directia P₁P₀ (fig.5.4), valoarea orientarii ”(θ₁₀) ”. rezulta din egalitatea:.

(5.62)

in care se obtine utilizand coordonatele provizorii ale punctului “P₀”, iar se obtine din egalitatea

(5.63)

in care sunt corectiile probabile determinate.

Pentru calculul preciziei se folosesc relatiile:

(5.64)

n = numarul de ecuatii de corectii din sistemul initial de ecuatii (nesimplificat);

k = numarul de necunoscute din acelasi sistem de ecuatii;

Q₁₁, Q₂₂ = coeficienti de pondere care se stabilesc dupa metoda aratata la teoria masuratorilor indirecte.