LACUL BUHUI SI IZBUCUL CARASULUI
La
localizarea si caile de acces pentru Pestera Buhui am pomenit
despre lacul Buhui. Acesta este un lac de acumulare amenajat pe cursul superior
al paraului Buhui in scopul alimentarii Aninei cu apa
industriala si potabila (fig. 47). Lucrarile s-au realizat
in anii 1907-1908. Lacul are o suprafata de peste 11 ha, un volum de
peste 500 000 m3 si o adancime maxima de 18 m (a fost
publicata insa si cifra de 27 m, dar si cea de 8 m).
Lungimea depaseste l km iar latimea maxima 300 m.
Malul drept prezinta cateva golfulete in care se varsa mici
afluenti. Apele limpezi sunt bogate in peste. Speciile dominante sunt
cleanul, crapul si linul. Pastravul indigen este foarte
putin. Pescuitul e admis desigur numai in anumite perioade ale anului.
Frumusetea
lacului in care se oglindeste vegetatia de pe malurile primitoare,
padurea deasa ca peria ce-l inconjura mai din toate partile
fac din el un loc de atractie pentru iubitorii de liniste si aer
curat din marile centre carbonifere din vecinatate. Canotajul si baia
sunt insa interzise in acest lac destinat si alimentarii cu apa
potabila. Duminicile si in zilele de sarbatoare
functioneaza un bufet si locul e renumit prin serbarile
campenesti ce se desfasoara aici.
Drumetul
care nu pretinde poteci confortabile poate intreprinde o excursie spre
izvoarele Buhuiului, pornind de la lac in amonte. Buhuiul are o lungime
totala de circa 15 km si izvoraste din cristalinul
Semenicului, de sub Culmea Marasca cu inaltimi in jur de 700-900
m. In drumul sau spre nord, el primeste numerosi afluenti
mici care se scurg pe pante nu prea abrupte, complet impadurite. Nu cu
mult inainte de lac, Buhuiul capata insa un afluent mai
important pe dreapta : Glavanul. De aici coteste brusc spre vest, iar
apoi din nou spre nord, catre lac. Colindand zona izvoarelor Buhuiului,
drumetul face cunostinta cu padurea seculara de
fag si conifere, intunecata si deasa, care
caracterizeaza atat de bine imprejurimile Aninei.
E de
neconceput pentru amatorul de frumos sa se afle in Anina sau pe malul
lacului Buhui, fara a cauta sa dea ochii cu unul dintre
cele mai splendide izvoare ale tarii : puternicul izbuc al
Carasului. Din drumul care ne-a condus de la Anina pe malul lacului Buhui,
trecand pe langa cabana Maial, se desface imediat in amonte de barajul
acestuia un drum forestier care se indreapta spre est, ajungand dupa
ceva mai mult de 3 km in dreptul cantonului silvic Carneala (fig. 47).
Dupa cantonul situat in mijlocul padurii semete, tacute
si intunecate, drumul forestier pe care am venit da curand in drumul
ce se indreapta spre Valiug. Ne oprim la cantonul Carneala.
Oricine de aici ne va indica poteca tainuita care coboara brusc
in plina padure, cam spre nord, catre Izbucul Carasului,
incepem coborarea pe potecuta invadata din toate partile de
vegetatie luxurianta, taiem indata drumul Valiugului
de care am pomenit, continuam coborarea pe poteca ce devine din ce in ce
mai nedeslusita, in panta, prin vegetatia tot mai
abundenta. Deodata se aude un zgomot de apa. Zgomotul
sporeste si curand devine puternic. Ne aflam la aproape 650 m
altitudine, pe malul unui splendid parau carstic cu albia lata de 2-3 m
si cu debit mare, amplasat intr-o ambianta deosebit de
pitoreasca si salbatica. Padurea compacta de fag
formeaza aici o adevarata galerie in lungul apei, vegetatia
pirului este foarte dezvoltata si ofera vara adapost unor
roiuri infinite de tot felul de insecte. Albia paraului e puternic
incrustata, dovada ca apa e foarte bogata in carbonat de
calciu. Urcam in trepte, prin apa, catre locul de unde apa
izbucneste din adanciiri. Fiecare treapta e de fapt un bazin mai mult
sau mai putin intins, cu un baraj natural de travertin care parca ar
avea rolul de a zagadui apa limpede ca cristalul in drumul sau
spre vale. Din baraj in baraj, din bazin in bazin, ocolind pe maluri in
locurile in care apa e prea
adanca, ajungem la un impresionant suvoi ce tasneste
printre blocuri de stanca intr-o ingramadire haotica.
Si mai sus de marele izbuc, tot se mai aude apa vuind in subteran.
Turistii
care vor sa petreaca moi multe zile in zona vizitand Lacul
Buhui, Pestera Buhui si izbucul Carasului pot folosi complexul
turistic Maial aflat in apropiere (vezi localizarea Pesterii Buhui si
fig. 47). El se compune dintr-o cladire din piatra (cabana Maial), o
constructie de lemn cu un etaj (hanul Diana) si un chiosc
alimentar amenajat in fostul canton silvic. Capacitatea complexului este de 36
locuri si dispune de un restaurant. Dupa traditie, aici in
Poiana Malaiului, se sarbatoreste in august ziua minerului.
