Ceata. Definitia si geneza cetii. Tipuri de ceata.

Fenomenul meteorologic (hidrometeorul) numit ceatǎ este un produs al condensarii vaporilor de apa in straturile inferioare ale atmosferei, fiind alcatuita, ca si norii, din picaturi de apa, cristale de gheata, sau din amestecul acestora, si avand drept efect reducerea vizibilitatii orizontale sub 1 km.

Ceata se formeaza si se dezvolta mai ales in masele de aer stabile, caracterizate prin inversiuni de temperatura, in straturile inferioare ale atmosferei. Ea se mentine atata timp cat lipseste miscarea turbulenta accentuata si convectia, cand ceata “se risipeste”.

In afara de existenta unei turbulente slabe a straturilor inferioare ale atmosferei, pentru formarea cetii sunt necesare cele doua conditii fundamentale

- realizarea starii de saturatie, prin racirea aerului, sau prin adausul de umezeala;

- existenta unei concentratii suficiente a nucleelor  de condensare.

Tipuri de ceata

Corespunzator conditiilor (generale) de formare si caracterului fundamental al genezei lor

- ceata de radiatie;

- ceata de advectie;

ceata de evaporare, in aceasta ultima grupa incluzandu-se si asa-numita ceata frontala.

Ceata de radiatie se formeaza in stratul de aer din imediata apropiere a suprafetei terestre care se raceste prin radiatie. In functie de extinderea pe verticala a procesului de racire radiativa, grosimea stratului de ceata se poate limita la 5-6 m in regiunile de ses si 50-60 m in vaile si depresiunile intramontane, purtand in aceste cazuri, denumirea de “ceata joasa”

Ceata de evaporare („ceata de rau”) ia nastere deasupra unor cursuri de apa, canale, mlastini, lacuri, etc. cand aerul local, intens racit, in contact cu solul se deplaseaza  de-a lungul acestor suprafete restranse de apa.