Luna
se afla la 384 403 kilometri distanta de Pamant. Aceasta este mult mai
mica decat planeta noastra. Diametrul Lunii este de
3474 de kilometri, adica un sfert din diametrul Pamantului. Prin urmare,
atractia gravitationala de pe suprafata Lunii este de
numai 17% din cea de pe suprafata Pamantului. In timpul zilei, temperatura de
pe suprafata Lunii ajunge pana la 107 grade Celsius, iar in timpul noptii
aceasta ajunge pana la -153 de grade Celsius. Luna se roteste
in jurul axei sale in acelasi timp necesar pentru finalizarea unei orbite in
jurul Pamantului. Acest lucru inseamna ca una din fetele sale este orientate in permanenta spre Pamant. Fata
intunecata a Lunii a fost observata abia in 1959, cand sonda ruseasca Luna 3 a trecut prin spatele Lunii.
Relieful
lunar este
dominat de cratere de impact si activitate vulcanica extrem de veche. Luna nu are atmosfera, clima sau procese geologice recente. Pe
Luna exista aproximativ jumatate de milion de cratere cu diametre mai mari de un kilometru. Cel mai mare crater din sistemul solar
este bazinul Polul Sud-Aitken, care se afla pe partea
cealalta, intre Polul Sud si ecuator. Acesta are diametrul de 2240 de kilometri
si adancimea de 13 kilometri. Cele mai inalte caracteristici
de pe Luna se gasesc la nord-est de bazinul Polul Sud-Aitken. O teorie
sugereaza ca acesti munti s-ar fi putut forma atunci cand au fost aruncate
resturile de la impactul care a produs bazinul Polul Sud-Aitken. Zone muntoase asemanatoare au fost gasite in apropierea altor
bazine de impact.
Pe
partea indreptata catre Pamant, observatorii aflati la sol pot vedea campii
lunare intinse. Oamenii din
vechime au descris aceste campii ca "maria", care provine din latina si inseamna
"mari". Acum stim ca acestea sunt bazine intinse de lava bazaltica
solidificata. In multe cazuri, fluxurile de lava s-au revarsat in bazine
de impact si mai vechi. Exista foarte putine campii de lava
in partea intunecata a Lunii.
Desi misiunile
Apollo au contribuit la descoperirea Lunii, cea mai mare parte din cartografierea
riguroasa a acesteia cu ajutorul instrumentelor
moderne a avut loc in timpul misiunii Clementine din anul 1994. Clementine a
fost un proiect comun pus in aplicare de NASA si
Organizatia Strategica a Apararii. Obiectivul misiunii a fost testarea
senzorilor si a componentelor navei spatiale in expunerea prelungita la mediul
din spatiu si, deaesemenea, formularea unor observatii stiintifice asupra Lunii
si a asteroidului 1620 Geographos. Misiunea Clementine
a descoperit ca cele patru regiuni montane de pe marginea unui crater de la
Polul Nord al Lunii se afla permanent in lumina soarelui. Aceasta a confirmat,
de asemenea, ca ar putea exista apa inghetata in
adancurile umbrite ale craterelor polare. Prezenta apei ar
putea fi de nepretuit pentru viitoarele misiuni spatiale.
