Rezervatia Forestiera Padurea Viisoara

Localizare

Rezervatia are o suprafata de 1897,8 ha fiind situata in sudul judetului Braila, pe teritoriul administrativ al comunelor Insuratei si Bertestii de Jos.

Anul declararii si actele prin care a fost declarata

1994 - H.C.J. Braila nr. 20/1994-rezervatie forestiera

Valori naturale protejate

Padurea este o relicva a codrilor de stejar care populau nisipurile de origine fluviatila de pe malul drept al raului Calmatui, ce a favorizat inaintarea silvostepei adanc in stepa pana aproape de varsarea Calmatuiului in Dunare. Taiata irational sute de ani, s-a regenerat natural.

In cuprinsul acesteia exista cateva exemplare de stejar brumariu cu varsta intre 350-400 ani, dintre care "stejarul printesei" de 400 ani, probabil plantat de Stefan cel Mare. In rest varsta arboretelor este de 90- 100 de ani.

Este padure tipica de sleau, speciile componente fiind stejarul (predominant stejarul brumariu - Querqus pedunculiflora) si salcamul. Motivul luarii sub protectie a fost dat tocmai de existenta acestor arborete de stejar, specie rara in padurile brailene.

Pentru cantitatea si calitatea lemnului o suprafata de 39,4 ha din acest perimetru este si rezervatie seminologica, mentionata in "Catalogul national al resurselor pentru materiale forestiere de reproducere din Romania'' (30,6 ha salcam si 8,8 ha stejar brumariu ).

Starea ecosistemelor

Rezervatia este delimitata prin insemnarea arborilor de limita cu vopsea sau prin santuri create prin aratura adanca de catre personalul silvic in scopul limitarii accesului. Paza este asigurata de catre Ocolul Silvic Ianca, prin patrulari ale padurarilor cantoanelor silvice in raza carora se afla rezervatia.

Pentru asigurarea regenerarii arboretelor ajunse la varsta exploatabilitatii, s-au realizat lucrari de exploatare (taieri rase) pe suprafete restranse (maxim 3 ha).

Temperaturile ridicate au determinat uscarea unor exemplare izolate de salcam si stejar brumariu, care au fost extrase in scopul prevenirii dezvoltarii unor focare de infectie.

Nu au fost observate semne ale eroziunii antropice (pasunat, depozitari de deseuri) care ar putea sa afecteze habitatul si speciile caracteristice. Nu s-au inregistrat pagube cauzate de incendiu sau atacuri ale daunatorilor biotici specifici si abiotici si nu au fost aplicate tratamente pentru protectia plantelor.