Maria sa mosul

         In urma cu multi , multi ani, cand furnicile erau cat buhaii si mugeau gros, bu-bu, iar  buhaiii cat furnicile susurau de-i auzeai abia-abia,in urma cu multi ani, intr-o tupilatura de bordei, care isi itiaa acoperisul de paie, traiau , ca vai de lume, un mos si -o baba.Da slabi, da pungiti, da flendurosi, cum n-ai mai vazut si n-ai sa mai vezi cate zile-i avea.Cum traiau ei in bordeiul lor , nu mai intreba. Mosul ,ca mosul. Ii mai ramase un dinte in gura si se tinea strasnic de fudul in fata babei, care-i perduse pe toti inca din iarna.

Vezi , babo ce fele de dinte am eu?

- Vad , mosnege

- Stai nu asa, se mania mosul Cum vezi spune deslusit.

- Il vaz ca e tare alb , lucios si taios

- Asa , asa si?

- Si il mai vad stralucitor, ca la soare ma pot uita dar la el ba.

- Asa, asa, face mosul El avea mare grija de dintele lui. Tot timpul il mangaia  ca nu cumva sa il sminteasca din loc. Si o facea mereu de doua parale pe biata baba, care isi pierduse si ultimii dinti.

       Langa bordeiul lor crestea un brusture. De unde alceva la saracia lor. Nici tu popusoi nici una nici alta. Mosul iesi intr-o zi sa admire brusturele. Si cum iesi racni la baba:

-Iesi babo sa vezi minune.

- Ce-i mosule?

-Iesi odata si vezi singura. Este. Cand ce sa vedeti .peste noapte brusturele crescuse atat ca acoperise tot bordeiul si acum ii facea umbra.

- Ce sa fie asta , babo?

- D-apai ce stiu eu , mosnege? Priveau amandoi la frunza nazdravana si cum se uitau observara ca tot mai creste. Pana-n seara se inaltase frunza de un stanjen si se latise cat o mosie. Se culcara , dar ce parca puteau sa doarma de grija brusturelui. La un moment dat mosul:

-Mai dar lunga noapte

- Adevarat , lunga.  Iese mosul afara si vede ca e noapte. Cand se uita in sus vede ca frunza de brusture se latise peste lume , punandu-se-ntrelume si soare, facand umbra pamantului. Soarele, rasarise de mult, dar daca brusturele nu-l lasa sa alunge noaptea.

- Ce zici tu babao de asta?

- Ce sa zic mai mosnege. Se perpelea mosul si baba. Li erau frica ca de ce o sa zica oamenii, ca i-au lasat in besna. Nu se mai facea nimic nici grau, nici papusoi nici nimica. Si cum statea mosul si se tot gandea ce sa le spuna oamenilor, auzi un glas:

- Suie pe brusture.

- Ce ai capiat , babo?

- Eu nu am zis nimic, face baba

- Atunci cine a vorbit?

- Suie pe brusture , iar!

Cine a grait

- Eu!

Care eu?

- Eu dintele tau strasnic de falos curat si taios si luminos. Face dintele.

- Apoi e prapadul lumii , face mosul.

De ce te temi, mosnege?

Eseu: Copilaria – varsta invatarii lumii Proiect: Fisa individuala - fructe, legume

- Cum sa ma sui pe brusture ? Atrecut vremea cand ma suiam in copaci.

- Ia securea si taie trepte in coada brusturelui, ca o scara si te urci.

Se apuca mosul de taiat,

        Mosul taia si baba pe care o legase de mijloc cu o curea si o tara in sus, plangea. Treaba merge lesne ca coada brusturelui era moale ca o ciuperca. Dupa noua luni ajunsera si ei deasupra frunzei. Sus era lumina soarele stralucea, iar cata vedeai cu ochii era o imensa campie verde, nesfarsita.

Acum ce facem ,dintisorule?

- Mergi inainte

Mersera ei ,mersera  si dupa un timp ajunsera la niste ziduri verzi . In zid era o poarta verde, iar dincolo de ziduri un palat tot verde cu toate verzi. 

Ce e asta dintisorule?

- E casa voastra aici o sa locuiti.

Se uita mosneagul si baba si nu le venea sa creada ochilor.

Intrara ei in palat si vazura ca mesele ,scaunele ,covoarele, tapiteria , toate erau verzi. Pe pereti erau pictati cai verzi.

Cai verzi pe pereti?,face baba facandu-si cruce.

Ia taci bre , mai bine adu la masa. Aduse baba pesti verzi, friptura verde, paine verde, placinte verziSi bucatele nu se sfarseau niciodata. Dupa ce manca mosul, se satura , separca nu se mai saturase decand il facu masa. Era foarte tantos. Deodata dintele, da , dintele lui alb si lucios, dintele falos si taios si luminos sari afara.

- valeu , tipa mosul, dintele meu curat alb si taios, si luminos si falos, unde ai plecat?

Nu te teme mosule, acu ai ajuns om cu palat si cu friptura la masa, trtebuie sa ai straja la poarta.

- Babo, ai un bold?Se cauta baba si gaseste un bold

- Asa , grai dintele da-l incoa.

Apoi dintele cu boldul pe umar se apuca sa marsaluiasca pe zidurile cetatii. Se uita cam urat mosul ca isi pierduse si ultimul dinte. Si asa treceau zilele si baba ii aducea la masa tot timpul aceiasi mancare verde. Pana si apa era verde. Numai ca azi asa, maine asa, se cam saturase mosul de atat mancare verde.

 - Auzi babo, face mosul, as vrea sa mananc si niste mamaliguta  cu lapte alb.

- De unde sa iti aduc asa ceva daca stam pe frunza ca gazele.

- De unde , de unde, voi maliguta , auzi tu?

- Dute si cheama dintele. Cand auzi ce vrea mosul, veni la mos si ii zise sapa o gaura in frunza si sufla spre pamant. Dupa ce facu mosul gaura, dintele ii zice: Acum sufla. De unde o fi avut  atata putere harbul de mos sau poate dintle era cu pricina, ca unde nu se starni o vantoasa pe pamant, si daca nu ar fi spus dintle , data la o parte, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Colbul starnit intra si se avanta in sus. Dupa un timp se aseza un strat gros de tarana.

- Ei acu ai pamant, ara, seaman si ai sa i si mamaliguta . Se uita mosul la dinte intr-un ochi. Tu crezi ca eu cu palat si friptura la masa , o sa ma apuc acu de arat si de semanat. Asa ca ramase mosul sa admire tarana . Si mai trecura asa multe zile. Aducandu-si aminte de coliba lor de brustureface mosul:

- Oare cum or fi scos-o la capat amaratii aia?  Da la o parte capacul care il pusuese la loc si privii in jos. Vazu cu mirare  niste focuri. Oamenii munceau tarina la lumina focurilor. Se minuna mosul si se uita mai departe. Deodata vazu ca niste focuri se ridicau si inaintau catre ei.

- Sariti ! racni mosul, zavorati portile navalesc dusmanii, trageti clopotele , trambitasii sa sune , fiti gata sa muriti pentru mosul vostru drag.  Asteptara ei nu prea mult si se ivira un grup de oameni, care , orbira aproape cand dadura de lumina soarelui.  Cand ajunse la ziduri, dintle care marsaluia pe ziduri ii opri.

- Stati pe loc! , tipa dintele. Oamenii se oprira, si se minunara . Numai vazusera  ca sa vorbeasca un dinte.

- Daca nu te superi am vrea sa vorbim cu stapanul tau.

- Indata! , facu dintele. Se duse dintele sa il caute pe mos . Dar nu il gasi. Intr-un tarziu il gasi pe mos ascuns sub o covata.

- Ce faci aici mosule?

- Ia mai nimic , zise mosul rusinat.

- Apoi mai las mata nimic si pofteste ca oamenii au sa-ti spuna o vorba.

- Sa i-o spuna babei, zise mosul dand sa se ascunda iar sub covata. Pana la urma il convinge pe mos sa se prezinte la oameni. Un flacau care parese ca era sful lor, dete binete: Sa traiesti , mosule

- Maria ta mosule , il corecta mosul.

- Poi de ce sa iti zicem asa?

- Ca alfel nu stau de vorba cu voi, se otari mosul. In fine ii zisera cum vroi mosul.

- Maria Ta Mosule , am venit la inaltimea Ta, sa ne dai soarele inapoi.

- Cum sa va dau eu soarele?

- Poi sapa cate un put si iti dam si noi ce vrei. Mosul ii privi intr-un ochi:

- Imi dati mamaliguta si lapte ?

- Sigur, Maria Ta Mosule.

         Dupa ce plecara ei mosul mai sa pa cateva gauri. Dupa alte zile mai venira o alta delegatie de pe pamant, cerandu-i mosului sa mai sape alte gauri, ca lumina soarelui, sa patrunda si la ei. De fiecare data Mosul mai primea cate ceva, dupa care jinduia.

          Azi asa maine asa, frunza semana cu o roata de cascaval bordelita. Era ciuruita de sute si mi de gauri. De cate ori pasea mosul pe frunza , aceasta se clatina cu tot cu palat. Intr-o zi se starni o boare de vant si nici nu mai apuca sa zica mosul ceva ca se rasturna frunza si cazu mosul in pamant de noua palme si pamant se facu.

         Biata baba avuse noroc ca se lovi de coada de brusture. Si dintele cazu langa baba. Asa ca baba impreuna cu dintl;el mosului, isi mai dusera multe zile  in vechiul lor bordei pe care il parasira cu mullt timp in urma.  Si mai traieste si astazi Iar pe dintisor l-a dat dupa fata unui vecin de treaba si care mai traieste si astazi.

      Azi ce poveste imi mai spui?

       Despre povestea unui ceascu inima

      Cu inima?

      Da!