Anadiploza
(cf. fr. anadiplose < gr. anadiplosis, "reluare")
Anadiploza ca figura de stil este o repetitie
gramaticala "pentru un spor de efect", constand in revenirea asupra aceluiasi
cuvant intrebuintat la sfarsitul unei propozitii si la inceputul celei
urmatoare.
(Ex. «Hic tamen vivit. Vivit ?» / «Acesta totusi traieste. Traieste ?» - Cicero, «Catilinarele»; «Vesnic este numai raul: raul este demiurg» - Eminescu, «Scrisoarea
IV»; «partea vrea intregul, intregul e-n parte, / moartea-i este viata, viata-i este moarte» - Ion Pachia Tatomirescu, «Nufarul luminii fiinta-mi imparte»; TUph, 39
