Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate didactica Scoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Antiteza - figura de stil care consta in opozitia dintre doua personaje



Antiteza - figura de stil care consta in opozitia dintre doua personaje


Antiteza

(cf. fr. antithèse < gr. antithesis, „opozitie“)

Antiteza este figura de stil care consta in proiectarea a doua entitati / elemente in antonimie, in „panoul central“ al unei poeme, al unei opere, in general, incat sa se puna reciproc mai bine in lumina.    

Prin antiteza, se reliefeaza mai bine, mai adanc, „opozitia“ dintre doua personaje, situatii, idei / concepte, fapte etc. Antiteza se poate ivi chiar si la nivelul celor mai mici unitati poetice, ca, de exemplu, in titlurile unor poeme – ca, de exemplu, la Mihai Eminescu – Imparat si proletar, Inger si demon (dar si in versuri ca: «Ea un inger ce se roaga – El un demon ce viseaza; / Ea o inima de aur – El un suflet apostat»), Venere si Madona etc. „Lucrarea in materie sensibila“ a antitezei se desfasoara „fara frontiere“, de dinainte de zorii homerici ai poeziei, pana in lirica de azi, dupa cum dovedeste si Sonetul Verdelui Imparat (ori psalmul elementului Apa), aflat in volumul tiparit in anul 2002, «Ultimele poeme hadronice» de Ion Pachia Tatomirescu, un sonet-antiteza, surprinzand permanentul, netarmuritul, sisificul asediu al vegetalului / viului in privelistea mineralului, din credinta intr-o cosmica nunta a elementelor: «Doar apa-mparateasca-mi urca-n vine – / ea spera chiar si-n clipa de cenusa / sa mai deschida vietii inc-o usa, / ori sa-mblanzeasca durele destine // La toate-i clorofila jucausa / ca sangele fierbinte din feline, / insa cu meandre pure, opaline, / intr-o domesticie ce-nabusa // betoanele armate si asfaltul, / abisul mucezit, ori creasta crunta, / desertu-ngenunarilor, inaltul // Da,-n lumea noastra infinit-marunta, / doar Imparatul Verde – si nu altul – / ne-nrazareste-n cosmica lui nunta» (TUph, 46).  



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|