Orizonturi rosii de Ion Mihai Pacepa – partea 2

Orizonturi rosii de Ion Mihai Pacepa – partea 2

Cum sa supraveghezi o intreaga natiune

Ceausescu a sosit la ora fixa, impreuna cu Elena. Aratind greoi in uniforma militara, pe care o purta rar, din cauza naturii secrete a serviciului sau, Diaconescu a facut un pas inainte si a zis dintr-o suflare:

- Tovarase comandant suprem al Fortelor Armate Romane, “DGTO in 1984', organizata conform ordinului dv. personal, este gata de a fi prezentata. Sint comandantul DGTO, locotenent-general Ovidiu Diaconescu. Desi lui Ceausescu ii face placere sa auda aceste rapoarte militare si titlul sau de comandant suprem, omisiunea caruia ar putea sa-i strice ziua, el a facut un semn modest cu mina, ca si cum ar fi zis ca toate acestea nu erau necesare.

- Timpul este pretios. Sa lasam vorba si sa trecem la lucru.

Diaconescu, care era un tot atit de bun judecator al naturii umane pe cit de bun inginer era, a continuat netulburat:

- Tovarase comandant suprem si mult stimata tovarasa Elena, tema expozitiei noastre este dezvoltarea viitoare a DGTO, pentru a indeplini ordinele dv. de a supraveghea intreaga populatie a scumpei noastre tari, Republica Socialista Romania.

- Imi place accentul tau. De unde esti? a intrebat Elena zimbind larg, aratindu-si dintii galbeni.

- Oltenia. Nu departe de unde tovarasul si dv. v-ati nascut, a raspuns Diaconescu, stergindu-si discret transpiratia de pe ceafa, dupa tot efortul pe care 1-a pus in primele lui cuvinte, cu tot accentul oltenesc pe care si 1-a putut aduna.

- Generalul tau este dulce, a soptit Elena catre mine.

- Acesta este un aparat telefonic care a fost perfectat de catre DGTO dupa zece ani de munca, a inceput Geartu incet si metodic, in adinc contrast cu modul rapid de a vorbi al lui Diaconescu. El tinea in mina un telefon bej, cu aspect inofensiv. Acesta nu este numai un telefon obisnuit. El serveste de asemenea ca un microfon foarte sensibil, capabil de a inregistra toate conversatiile din camera unde a fost instalat. Daca acest telefon este aprobat ca singurul tip legal permis in Romania, el va deschide o noua era de supraveghere electronica pe scara larga, fara nevoia obositoare de intrari clandestine in casele particulare pentru a instala microfoane.

- Ar putea fi de diferite modele?

- Noi avem trei modele si cinci culori, dar putem avea cite modele doriti dv. sa ordonati.

- Asta-i ceea ce am asteptat. Cit de bun este el?

- Excelent, a intervenit Diaconescu sec, iute la vorba. Mult mai bun decit orice am vazut pina acum. Noi avem exemplare de aparate similare, descoperite in ambasadele noastre de peste hotare, de fabricatie americana, britanica si vest-germana. Ale noastre sint mai

clare. Va rog sa ascultati la aceste benzi comparative.

- Pot fi folosite pe scara larga? a intrebat Ceausescu, ignorind cererea de a asculta inregistrarile.

- Da, asteptam doar un ordin de la dv, tovarase comandant suprem.

- Aprobat. Incepind de astazi, 28 martie 1978, acesta este unicul si singurul telefon aprobat pentru folosire in Romania. Punct. Cite telefoane vechi avem astazi in folosinta?

- Peste trei milioane, a raspuns Diaconescu prompt.

- Inlocuieste-le cu cele noi, a ordonat Ceausescu.

- Eu nu inteleg, Nicule. Care-i diferenta dintre acesta si cel negru din biroul meu? a intrebat Elena, putin jenata. Ea nu stia nimic despre cum se fac inregistrarile, pe care le asculta cu atita lacomie in camera din spatele biroului ei.

- D-Diferenta este c-ca tu nu-1 vei avea niciodata pe acesta nou, nici acasa si nici la birou, a raspuns Ceausescu, clipind spre noi. El se bilbiie si cind este placut impresionat.

- Putem sa facem o demonstratie, tovarase comandant suprem? a intrebat Diaconescu.

- Dati-i drumul, a aprobat Ceausescu cu un zimbet larg pe fata si cu o stralucire in ochi.

Formula cu “comandant suprem” este pentru el chiar mai placuta decit a avea relatii sexuale, sau cel putin asa mi-a spus Diaconescu in urma cu citeva zile.

- La acest centru de supraveghere portabil am conectat patru telefoane, care sint instalate in patru apartamente diferite, alese la intimplare. Doua sint de felul acelora pe care le folosim acum si doua sint noul model. Centrul de supraveghere este activat de vocea omului, asa incit acesta va incepe automat sa inregistreze cind oricare dintre telefoane este folosit. El inregistreaza chiar acum, a spus Diaconescu, aratind spre unul din magnetofoane care functiona. Conversatia a putut fi usor auzita in camera de expozitie, cind el a apasat pe un buton. Magnetofonul se opreste cind se termina conversatia, asa cum a si tacut. Asta-i tot ce putem inregistra cu vechile telefoane. Dar sa ascultam acum la cele noi. Diaconescu a format un numar si a intrebat daca este Teatrul National. “Ati gresit numarul”, a venit de la celalalt capat al firului, dar magnetofonul nu s-a oprit dupa ce receptorul a fost pus jos. O voce de femeie putea fi auzita, intrebind cine a chemat. “Un idiot care a gresit gaura. Lasa-ma sa termin de

ascultat emisiunea de la radio Europa Libera, despre vizita dictatorului, cu batrina sa, in Statele Unite”, a raspuns o voce de barbat, inainte de a fi brusc oprita. Mina lui Diaconescu, napustindu-se mai repede decit un sarpe, a apasat pe un buton. El a avut intotdeauna reflexe bune.

Linistea de mormint a fost intrerupta, cind Diaconescu a apasat pe un alt buton. Un zgomot infundat, insotit de o respiratie grea si scurte scheunaturi, au iesit deodata din difuzor, dar mina iute a lui Diaconescu le-a intrerupt din nou.

- Porneste-1 iara, a ordonat Elena cu o voce muscatoare. Urechea ei experimentata era aproape la fel de buna ca a lui Diaconescu.

- Astia ar trebui arestati, a ordonat ea, dupa ce a ascultat citeva minute. La 11 dimineata poporul muncitor trebuie sa fie la lucru, nu sa faca dragoste.

Ceausescu a parcurs citiva pasi mai departe. Geartu tinea in mina o priza de telefon, aparent obisnuita, explicind ca in interiorul corpului sau de plastic se gasea ascuns un mini-microfon, care nu putea fi gasit decit prin distrugerea completa a aparatului. Aceasta era desemnata sa fie folosita in

camerele care nu aveau telefon, astfel incit tot apartamentul sa fie sub control. In acelasi loc mai erau expuse alte citeva piese noi de echipament, creat de catre DGTO, pentru a fi folosit in sate, unde de obicei nu existau telefoane. Atentia lui Ceausescu a fost atrasa de un televizor cu un transmitator inclus in corpul sau, care putea fi activat de un remote control cu acelasi cod.

- Noi propunem introducerea acestui microtransmitator in toate satele din zonele rurale. Un avantaj al acestuia este ca va fi constant alimentat de o sursa de curent, eliminind in acest fel necesitatea bateriilor. Si in afara de aceasta, televizorul e inchis 80% din timp. (Programul Televiziunii Romane, este de numai citeva ore pe zi).

- Folosind acest hocus-pocus, am putea chiar sa mai scurtam programul zilnic al televiziunii. Citeva stiri si un film despre partid, este tot ceea ce le trebuie oamenilor, nu-i asa, Nicule? a intrebat Elena.

- Aprobat, a spus Ceausescu, mutindu-se in fata unui alt exponat, care reprezenta un echipament de supraveghere pentru restaurante. Scrumierele si vazele din ceramica i-au atras atentia.

Geartu a raportat ca la sfirsitul

viitorului plan cincinal, fiecare restaurant va fi echipat numai cu vaze si scrumiere de ceramica, ce vor contine microreceptoare subtiri, activate de baterii. Ele vor putea fi pornite de oricare ofiter supraveghetor sau chelnerita agenta, care trebuia doar sa traga afara un fel de ac. Pentru prima data imaginate de catre KGB-ul sovietic, scrumierele si vazele din ceramica, continind microtransmitatoare, sint folosite acum in secret de catre toate serviciile de securitate est europene pentru a supraveghea discutiile din restaurante si holurile hotelurilor. Ziaristul american Hedrick Smith a descris cu umor o scena la care a fost martor intr-un hotel sovietic, la Marea Caspica, atunci cind a venit vestea ca o delegatie de ambasadori straini era pe cale sa soseasca acolo. “Ca birocratii provinciali din satira lui Gogol, Inspectorul General, tot personalul hotelului alerga agitat pentru a face hotelul cit mai prezentabil. Scrumierele obisnuite de sticla au disparut de pe mese si altele noi, mult mai decorative, au aparut. Niste garoafe albe, mari au fost puse pe fiecare masa”. Este evident ca Smith nu si-a dat seama ca toate articolele, adica noile scrumiere si vaze, nu au aparut doar pentru un

spectacol.

Folosirea lor ca aparate de supraveghere portabile este inca unul din cele mai bine pastrate secrete din blocul sovietic.

Ceausescu si Elena s-au plimbat incet de la un exponat la altul, ascultind cu un interes crescind explicatiile despre noile cai de realizare a supravegherii electronice, fotografierea clandestina de zi si de noapte, filmare in interior si afara, si o cenzura a postei mai rapida si mai completa. Apoi Ceausescu s-a oprit

in fata unui echipament desemnat de a fi folosit peste hotare. Geartu si Diaconescu au inceput prezentarea prototipului unui nou centru electronic de supraveghere, ce trebuia folosit in ambasadele romane, alaturi de sisteme pasive si transmitatoare codificate cu o frecventa foarte mare, urmind a fi instalate in anumite obiective din Vest, ca institutii guvernamentale, unitati militare si case particulare.

- Arata-le lui Arafat si “Annette”. Si lui Gadhafi, mi-a soptit el la ureche. Si da-le cite vor.

O viata frumoasa, noua

Era amiaza cind Ceausescu a terminat de vizitat expozitia. Respirind zgomotos, Ceausescu s-a uitat in jur si a intrebat:

- Citi oameni vor putea fi supravegheati in mod simultan la sfirsitul viitorului cincinal?

- Pot doar rapid, sa va raportez, tovarase comandant suprem si mult stimata tovarasa Elena, a raspuns Diaconescu, ca daca propunerile noastre sint aprobate astazi, atunci, incepind din 1 ianuarie 1984, vom fi capabili sa supraveghem zece milioane de persoane in mod simultan. Presupunind ca

populatia noastra isi va pastra aceeasi rata de crestere in urmatorii cinci ani, estimarea noastra este ca fiecare familie va putea fi periodic supravegheata in decursul unui an calendaristic, iar cei suspecti vor fi tinuti sub permanenta supraveghere.

- Citi copii ai, tovarase? 1-a intrerupt Elena pe Diaconescu.

- Unul, tovarasa Elena. Un soldat pentru partid.

- De aceea nu creste populatia noastra. Ar trebui sa ai cel putin patru soldati pentru partid, draga tovarase. Adauga un procent de

10-15 % la estimarea ta pentru cresterea populatiei, generale. Pina in 1984, Romania va trebui sa aiba cel putin 30.000.000 locuitori. Eu voi avea grija de asta, iar tu ai grija de microfoanele tale.

Ceausescu si-a supt aerul printre dinti de citeva ori, apoi a inceput:

- Noi construim acum o viata minunata pentru poporul roman, o viata noua si minunata, o viata noua si independenta, pe care poporul nostru o merita din plin, dupa 2.050 ani de lupte si umilire. (Elena a lansat aplauzele). In ultima decada, fiecare an a marcat ceva nou in istoria noastra comunista. Sa facem din anul 1984 o alta piatra de hotar. Sa fim din nou unici in cadrul Pactului de la Varsovia. Sa fim primii in intreaga lume, tovarasi. Intr-un timp foarte scurt, noi vom fi singura tara de pe pamint, capabila sa stie ce gindeste fiecare cetatean al sau. Cinci ani sint tot ceea ce ne separa astazi de o forma de guvernamint noua, mult mai stiintifica.

El s-a uitat cu subinteles la audienta sa, inainte de a continua.

- De ce este imperialismul american atit de nepopular? Pentru ca el nu stie ce gindeste poporul, pentru ca nu este stiintific. Ceea ce faceti voi aici, tovarasi, este

adevarata stiinta a guvernarii. Este o adevarata ancheta a opiniei publice. Sistemul comunist pe care noi l-am zidit impreuna, este cel mai stiintific creat vreodata, repet, tovarasi, vreodata, pus in serviciul omenirii.

Diaconescu a pornit aplauzele. Ceausescu si-a ridicat miinile, cerind liniste.

- Este rau ca nu putem sa spunem poporului nostru despre felul in care Partidul Comunist are grija de el, tovarasi. Nu s-ar duce minerii sa scoata mai mult carbune, daca ei ar fi siguri ca partidul stie tot ce au facut nevestele lor in fiecare zi? Ba da, tovarasi, dar noi nu putem vorbi astazi despre acest sistem. Presa occidentala ar vrea sa ne acuze ca sintem un stat politist. Asta-i propaganda imperialista, tovarasi. Noi nu sintem un stat politist si nu vom fi niciodata un stat politist. Noi sintem o dictatura proletara, care conserva puritatea ideologiei noastre. Comunismul este singura democratie reala, si istoria va atesta acest lucru pentru generatiile care vor urma. (Aplauze).

- Dar intr-o zi noi vom fi capabili sa vorbim despre ce facem aici. Intr-o zi, cind revolutia noastra proletara va invinge hidra

capitalista, iar steagul nostru rosu va flutura pretutindeni

pe pamint, a incheiat Ceausescu, in mod teatral.

Botnite pentru secrete

Inainte de a pleca, Ceausescu mi-a facut semn sa vin la el.

- Vreau “botnite” pentru vizita noastra la Washington.

“Botnita” era o piesa veche de echipament, creata pentru Ceausescu, cu scopul de a putea avea convorbiri secrete peste hotare, in locurile unde camere izolate acustic nu erau disponibile. Ca unul care cunoaste foarte bine posibilitatile microfoanelor ascunse, Ceausescu avea oroare de a fi el insusi supravegheat.

Cind am plecat de la sediul Comitetului Central, era deja dupa-masa tirziu.

- La LM, am ordonat eu, inchizind usa masinii.

- Generalul doreste sa fie dus la sediul de pe Bulevardul 1 Mai, a repetat soferul, scotind masina din zona foarte bine pazita.

“LM” era denumirea directiei tehnice a DIE-ului, o unitate speciala, care lucra 24 ore pe zi si sapte zile pe saptamina ca sa dezvolte si sa aplice tot felul de articole de spionaj, de la aparate de fotografiat, intr-un nasture de la

haina la emitatoare miniaturizate, capabile sa transmita pagini codificate la distante de mii de km, numai intr-o fractiune de secunda.

- Cine este directorul de serviciu? l-am intrebat pe ofiterul de securitate, care mi-a deschis usa cladirii principale.

- Colonelul Aurel Sandu, a raspuns el, in timp ce reincuia usa electronica.

Ca inginer electronist, Sandu si-a facut un nume prin descoperirea microfoanelor plantate la ambasadele romane, ca si prin instalarea lor in obiectivele din Vest ale DIE. Cind Ceausescu a ordonat ca spionajul si dezinformarea sa devina cea mai importanta parte a activitatii DIE-ului, Sandu a organizat citeva operatii spectaculoase. Folosind echipament de inalta tehnicitate, a fost capabil sa localizeze aparatura ostila de ascultare in ambasadele si resedintele ambasadorilor romani de peste hotare, fara sa atinga peretii, astfel incit ascultatorii nu au stiut ca microfoanele au fost descoperite. Koln, Bruxelles,

Ankara, Cairo si Budapesta au fost numai citeva din locurile in care el a avut succes. Aceasta a permis DIE-ului sa insceneze conversatii speciale, pentru a furniza ascultatorilor materiale de dezinformare anume pregatite.

Camera lui Sandu, plina cu echipament electronic, arata mai mult ca un laborator stiintific, decit biroul unui director. Cind am intrat, el sedea la masa de lucru, adinc absorbit de un osciloscop. In imbracamintea sa gri deschis, cu ochelarii cocotati in virful nasului, in timp ce era preocupat de echipamentul sau, Sandu arata aproape exact ca un savant caruia nu-i pasa de nimic altceva decit de munca de cercetare Numai cind vorbeste, agentul secret intreprinzator incepe sa-si faca aparitia.

- Imi pare rau, generale, a spus Sandu, sarind in picioare, ca impins de un arc, cind si-a dat, in sfirsit, seama ca eram deja acolo de citva timp. Eu incerc sa filtrez zgomotele strazii de pe inregistrarile facute la sediul turcesc al spionajului militar din Ankara. Iti amintesti de operatiunea aceea?

- Da, Sandu, dar acum sint aici in legatura cu “botnita”. Tovarasul vrea s-o foloseasca in vizita sa la Washington.

- Am inteles! a spus Sandu, fata sa neagra luminindu-se deodata. AZ-11 este supus unui test de rezistenta 24 ore pe zi. Hai cu mine, generale. M-a condus intr-o camera de conferinte din apropiere, unde zece ofiteri stateau cu niste lucruri pe gura care semanau cu niste masti de gaze supradimensionate si cu niste casti neobisnuite, acoperindu-le in intregime urechile. Ei discutau in contradictoriu intr-o liniste perfecta.

- Incearca, generale.

Sandu a tras un scaun pentru mine, in timp ce-mi intindea masca si castile. El a luat un alt set pentru sine. Am fost capabil sa comunic perfect cu fiecare persoana din jurul mesei. Totusi, purtarea mastii si a castilor era incomoda.

- Vezi aceste microfoane? a spus Sandu, aratind spre sase microfoane diferite de pe masa. Nici unul din ele nu poate receptiona un sunet inteligibil din conversatia noastra. Chiar si cu amplificatoare foarte puternice. Totul este explicat aici, a spus el, mingiind dosarul gros, pe care 1-a adus cu el.

In timp ce imi dam jos masca si castile, Sandu a luat doua serviete Samsonite.

- Am doua AZ-ll-uri, gata de

drum, a spus el. Acestea sint pregatite sa lucreze in Washington sau oriunde altundeva. Surprinzindu-mi reprosul cu care examinam cele doua serviete ponosite, a explicat:

- Sint noi, generale. Noi le-am facut sa arate vechi si murdare intentionat. Ca si cum ar fi carat timp de cinci ani lenjeria de corp veche a cuiva, si nu un echipament electronic nou-nout.

- Voi lua unul pentru tovarasul,

am spus eu, ca un compliment.

- E pus deja unul in portbagajul masinii tale, a intervenit energeticul Sandu, incercind mereu sa fie in fruntea jocului. Ma bucur ca-1 vad pe general zimbind, a continuat el, si mie mi s-a parut ca am sesizat o nota de ironie in vocea sa. Probabil ca se gindea la acelasi lucru ca si mine: imaginea lui Ceausescu, stind la Blair House, in Washington, cu botnita de ciine pe fata.

Capitolul 9

- C-Cind ati devenit voi agenti ai CIA? a explodat Ceausescu, bilbiitul lui fiind acum un semn de minie. Luati o coala de hirtie si scrieti totul, chiar in acest moment. Toti! a urlat el, trintind de pamint un pachet de coli albe.

Ministrul de interne, Teodor Coman, primul lui adjunct, Nicolae Plesita, si eu, stateam muti in mijlocul biroului lui Ceausescu. Plimbindu-se dintr-un loc in altul, ca un tigru in cusca, Ceausescu a continuat furios:

- Eu v-am dat ordin ca sa instalati microfoane in fiecare camera a lui Kiraly si pe c lui si sa-1 supravegheati zi si noapte. Cu cit v-a platit CIA ca sa-1 lasati pe

Kiraly sa trimita aceasta noua scrisoare peste hotare? s-a aplecat el asupra lui Coman, care statea nemiscat, ca o stana de piatra, zapacit. Cum ai reusit sa lasi apelul asta in Vest? a zbierat el, uitind pentru moment de gitul lui delicat si coardele sale vocale fragile. Cit de mult te-a platit CIA pentru a nu confisca scrisoarea? Pentru a o lasa sa cada in miinile unui ziarist? si-a revarsat el acum furia pe mine.

Ceausescu a inceput sa se calmeze dupa un timp, dar nu inainte de a fi conchis ca ministrii afacerilor externe si de justitie erau de asemenea agenti CIA. El s-a oprit in fata lui Coman:

- Kiraly este un idiot, a

decretat solemn. (Bilbiiala si urletele au incetat). Un idiot care nu a invatat nimic. Eu am incercat sa fiu generos, mentinindu-1 membru in Marea Adunare Nationala, lasindu-1 sa alerge liber, dar bestia nu a inteles ca rabdarea mea are limitele ei.

Ceausescu a ordonat ca Kiraly sa fie mutat imediat in celalalt capat al tarii, la granita cu Yugoslavia, departe de ungurii sai. El trebuia sa fie supravegheat douazeci si patru ore pe zi, “deschis si cu brutalitate”, el trebuia speriat si tinut sub permanenta presiune, astfel incit sa inteleaga ca nu se poate juca cu dictatura proletariatului.

- Si batut de moarte, daca

incearca sa fuga sau sa trimita peste hotare o alta scrisoare.

In cele din urma, Ceausescu a ordonat ca Securitatea sa gaseasca un pretext non-politic, pentru a-1 aresta pe Kiraly. “Da-i-1 pe Radu” in prima zi de inchisoare, 1-a instruit Ceausescu pe ministrul sau de interne. “Radu” era numele codificat pentru niste procedee fatale de reducere la tacere a criticilor, cind erau in inchisoare.

Cind am plecat de la biroul lui Ceausescu, o ora mai tirziu, nici Coman si nici Plesita nu au zis nici un cuvint.

- Unde vrea tovarasul general sa-1 duc? m-a intrebat soferul meu Paraschiv.

- Unde vrei. Am nevoie de putin aer!

Ura fata de unguri

Ceausescu a fost intotdeauna un fanatic nationalist, dar acest lucru nu este nicaieri mai evident decit in tactica sa politica personala. Numai etnicilor romani de cel putin doua generatii, si nascuti in cadrul granitelor romanesti, li se permite sa ocupe functii de partid si guvernamentale legate de securitatea statului. Pentru serviciul pe care l-am avut in DIE, cerinta

a fost originea romaneasca pura, de cel putin trei generatii. Romanii de alte origini etnice, chiar daca familiile lor au trait de generatii in Romania, erau cu strictete exclusi de la detinerea de pozitii in sectoarele de aparare nationala, ale Comitetului Central al Partidului Comunist, in DIE, la sediul Securitatii sau in personalul general al Fortelor Armate.

Chiar si romanii casatoriti cu persoane de alte origini etnice erau tacit inlaturati, dupa ce Ceausescu a venit la putere. Numai anumiti evrei, unguri sau germani au fost mentinuti in pozitii inalte, din motive de propaganda, dar in ciuda aparentelor lor titluri inalte, ei nu aveau acces la adevaratele secrete ale lui Ceausescu. Eforturile sale sustinute de a purifica singele guvernului roman aminteau in mod sinistru de incercarile lui Hitler de a crea o rasa pura ariana.

Ungurii care traiau in Romania erau grupul etnic cel mai urit de Ceausescu, din cauza numarului si a solidaritatii lor. Dupa caderea Imperiului austro-ungar, multi unguri au trecut sub stapinire straina. In conformitate cu rapoartele unguresti, existau 15 milioane de unguri, traind intre muntii Alpi si Carpati, dintre care numai zece milioane in Ungaria. Aceasta estimare poate sa fie, oricum, exagerata, dar cert este ca doua milioane de unguri traiau in Transilvania. Pe la sfirsitul anilor 60, Ceausescu a inceput sa-i ia pe ungurii din Transilvania si sa-i disperseze, pe tacute, prin intreaga Romanie. “De ce sa nu facem exact la fel ca Brejnev?” a intrebat el, referindu-se la perioada cind Leonid Brejnev a dispersat in

Siberia peste un milion de romani, care traiau in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. In acelasi timp, interesat fiind de crearea iluziei unui echilibru de reprezentanti in organele politice, Ceausescu a fost preocupat, inca de cind a venit la putere, de gasirea unor romani de origine ungureasca, care sa-i fie credinciosi.

Carol Kiraly a fost unul din propriile descoperiri ale lui Ceausescu. Vinator pasionat, Kiraly a acumulat favorurile politice prin organizarea unor partide de vinatoare exclusive, de unde Ceausescu s-a ales cu trofee impresionante. Cind cele 17 regiuni au fost inlocuite cu 39 judete, Ceausescu 1-a numit pe Kiraly in functia de prim-secretar al Covasnei, un judet cu o populatie aproape in exclusivitate ungureasca. Curind dupa aceea, in Covasna, Ceausescu a impuscat cei mai mari ursi pe care i-a vinat vreodata, si nu cu mult inainte ca Kiraly sa devina membru supleant in Comitetul Politic Executiv. S-a intimplat ca tocmai sa fiu in biroul lui Ceausescu cu ministrul de interne, intr-o zi a anului 1972, cind ultimul i-a dat o scrisoare, in care Kiraly critica discriminarea impotriva minoritatii maghiare si si-a dat demisia din toate pozitiile

sale guvernamentale si de partid; un eveniment fara precedent in istoria Romaniei comuniste.

Eu nu voi uita niciodata stupefactia lui Ceausescu, minutele lungi de tacere grea, in care el se uita la noi cu ochi holbati, iar apoi marea sa izbucnire de minie. Cind s-a calmat, a ordonat ca scrisoarea sa fie pastrata in cel mai strict secret ca microfoane sa fie instalate in fiecare colt din casa lui Kiraly, incluzind baia, si ca materiale incriminatorii sa fie adunate despre el. Ceausescu a mai ordonat compromiterea publica a lui Kiraly in viitorul apropiat, arestarea lui din motive nepolitice si, eventual, lichidarea lui in inchisoare.

In Uniunea Sovietica, arestarea oponentilor politici din motive nepolitice a devenit un fapt de viata dupa moartea lui Stalin, cind Moscova a refuzat sa admita existenta oricaror opozitii politice. Restul blocului sovietic a urmat curind exemplul Moscovei. “Toti detinutii nostri sint doar criminali”, este ceea ce a proclamat Ceausescu in toamna anului 1967, cind a decis sa raspindeasca zvonul in Vest ca Romania nu mai avea prizonieri politici. Citeva zile mai tirziu, in timpul unei plimbari confidentiale prin gradina sa, impreuna cu Ion

Stanescu care fusese recent numit director al Consiliului Securitatii Statului, de curind creat, Ceausescu a clarificat faptul ca nimic nu s-a schimbat. “Fiecare oponent politic suspectat - mi-a spus Stanescu, entuziasmat dupa intilnirea cu Ceausescu - trebuie neutralizat cu forta, ca si inainte, cu inventivitate si creativitate, a spus tovarasul. Vom putea gasi nenumarate cai de a scapa de criminalii politici, fara sa dam presei occidentale nici un motiv sa palavrageasca despre noi. Ii putem aresta ca fiind delapidatori sau speculanti, ii putem acuza de neglijarea sarcinilor lor profesionale sau de orice altceva, ce se potriveste mai bine cu fiecare caz in parte. Odata ce individul este in puscarie, el este al vostru. Tovarasul a vorbit ca un adevarat profesionist”, s-a minunat Stanescu. Apoi a continuat cu o voce joasa, conspirativa: “Asculta, Stanescu”, mi-a spus tovarasul noaptea trecuta. “Accidentele nu pot avea loc numai pe strada. Nu numai oamenii liberi se pot imbolnavi si muri. Imaginatie si creativitate este ceea ce tovarasul asteapta de la mine”, a incheiat Stanescu. De atunci, “imaginatie si creativitate” au devenit cuvintele magice ale Securitatii.

Radiatii fatale in celulele inchisorilor

Pentru a-i lichida pe unii dintre criticii sai in timpul detentiei lor din motive nepolitice, Ceausescu se foloseste de Serviciul K al Securitatii, o componenta relativ mica, responsabila cu activitatea de contraspionaj din cadrul sistemului national al penitenciarelor. In Romania, ultima este subordonata Ministerului de Interne, nu Ministerului Justitiei. Creat de catre sovietici in anul 1950, bazat pe modelul KGB-ului, Serviciul K romanesc indeplineste munca cea mai murdara impotriva detinutilor, folosind diferite metode de supraveghere, cu scopul de a obtine informatii daunatoare pentru ei si cu ideea de a-i determina sa faca declaratii incriminatoare. In unele cazuri, acesta ii lichideaza in secret, inscenind pretinse sinucideri sau folosind o otrava care cauzeaza o moarte aparent naturala. In primavara anului 1970, Serviciul K a adaugat arsenalului sau mortal niste substante radioactive furnizate de KGB. Ceausescu insusi a dat acestui procedeu numele de “Radu”, si de atunci obisnuia sa dea urmatorul ordin: “Da-i-1 pe “Radu” lui Popescu”. Doza de radiatii era menita sa cauzeze o forma mortala de cancer.

“Radu” va trebui dat lui Kiraly in prima clipa de inchisoare”, a spus Ceausescu in aceea zi a anului 1972, dind ordine si facindu-i cu ochiul ministrului de interne. Multa vreme microfoanele instalate in jurul lui Kiraly nu au relevat nimic semnificativ. Nici un fel de discutii politice sau activitati compromitatoare, nimic. Pina la sfirsitul lui decembrie 1977, cind o supraveghere intensiva a furnizat citeva informatii despre adinca ingrijorare a lui Kiraly de a nu fi fost capabil sa ajunga sa-1 vada pe Ceausescu, pentru a discuta faptul ca ungurii erau discriminati in Romania. Din cauza aceasta, Kiraly a inceput sa intocmeasca un memoriu, in care descria abuzurile anterioare si masurile opresive ale guvernului impotriva etnicilor unguri, germani si evrei. Ministrul de interne Coman si cu mine am fost din nou martori la furia lui Ceausescu, cind l-am informat despre acest lucru. El a chemat imediat pe primul vice prim-ministru Ilie Verdet si i-a ordonat sa-1 intilneasca pe Kiraly si sa-1 calmeze.

- Incearca sa afli planurile lui viitoare si promite-i orice, ca sa-1 linistesti pentru moment.

Mai tirziu, cine stie? Chiar si oameni folositori pot muri intr-un accident de vinatoare. Sau, a adaugat el, pot sa se imbolnaveasca de cancer.

In data de 4 octombrie 1977, Kiraly a fost primit de catre Verdet, de catre membrul Comitetului Politic Executiv, Petre Lupu, ministrul Teodor Coman si Ion Vinte, un vechi membru de partid, de origine maghiara, care era vice-director al Consiliului Oamenilor Muncii de nationalitate maghiara. In timpul intilnirii, care a fost inregistrata, Kiraly a fost convins sa-i dea lui Verdet planul memoriului sau despre situatia ungurilor in Romania.

- Partidul va lua masuri ca sa remedieze greselile comise, a promis Verdet, pentru a-1 linisti pe Kiraly, dar nu s-a facut nimic pentru indeplinirea acestei promisiuni.

In ianuarie 1978, microfoanele care il supravegheau pe Kiraly au murit deodata. Cind in 24 ianuarie, agentii de securitate l-au gasit ascunzindu-se intr-un hotel obscur din Bucuresti, era deja prea tirziu. In aceeasi zi, ziarul londonez Times si cel din Manchester Guardian au publicat in mod simultan un raport din Belgrad in legatura cu o scrisoare sosita

clandestin din Romania, in care Carol Kiraly pretindea ca Partidul Comunist Roman si guvernul aveau o politica discriminatorie impotriva ungurilor si a celorlalte minoritati traind in Romania. In ziua urmatoare, intreaga presa occidentala a publicat articole despre aceasta, iar radio Europa Libera a citit fragmente din scrisoarea lui Kiraly. Ministrul de interne Teodor Coman si sapte adjuncti ai sai, incluzindu-ma si pe mine, au fost chemati de Ceausescu in momentul in care a aflat acest lucru. Ceausescu a auzit ca intreaga scrisoare a lui Kiraly a ajuns la Congresul Statelor Unite, care votase pentru acordarea statului clauzei natiunii celei mai favorizate Romaniei si ca membrii lui au reactionat cu stupefactie si repulsie.

Deodata radio-telefonul mi-a intrerupt visarea.

- Saizeci si doi prezinta-te imediat la zero unu. Repet: saizeci si doi prezinta-te la zero unu.

Dumitru Popescu, secretarul Comitetului Central al partidului pentru presa si propaganda, ma astepta la usa lui Ceausescu. Cind am intrat in biroul lui Ceausescu, acesta se uita pierdut afara, la strada pustie, la bulevardul larg de peste drum de biroul lui, care era

inchis traficului. Intorcindu-se spre noi, a ordonat ca presa romaneasca sa fie imediat invadata de articole despre drepturile egale ale minoritatilor din Romania, despre reprezentarea lor proportionala in toate organele politice si guvernamentale, de la Comitetul Central si Marea Adunare Nationala pina la gospodariile agricole.

- Folositi datele pe care le-am dat ieri lui Wallach, a spus Ceausescu, luind de pe birou un dosar cu textul interviului pe care tocmai il daduse ziaristului american John Wallach, de la Hearst Newspapers, si incepind sa dicteze din el: “Componenta Marii Adunari Nationale este urmatoarea: din cei 349 membri ai sai, 29 respectiv 8,2% sint unguri, 8, respectiv 2,21% sint germani si 3, respectiv 0,9% apartin celorlalte nationalitati conlocuitoare.” Ceausescu a accentuat ca aceste cifre reflectau foarte exact procentajul populatiei din aceste grupe. El a continuat sa dicteze alte cifre, extrem de exagerate, pe care le-a raspindit in cuprinsul intregului interviu.

- Fa in asa fel incit presa americana sa tipareasca tot interviul lui Wallach, mi-a spus Ceausescu la sfirsit.

Dupa ce Popescu a plecat, Ceausescu m-a luat de brat si a inceput sa se plimbe in jurul biroului.

- Nu este Kiraly cel care ma incomodeaza. Eu pot sa-1 strivesc oricind, ca pe un paduche. Este vorba de Kadar. Eu stiu ca porcul acela evreu este in spatele intregii afaceri, ii simt respiratia pe ceafa. El vrea ca Transilvania sa fie data inapoi Ungariei. Asta nu se va intimpla niciodata fara un razboi. In timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial, romanii au ocupat Budapesta si o vor face ori de cite ori va fi nevoie.

Cind Ceausescu este furios, foloseste cuvinte peiorative pentru ungur si evreu. In loc de a-1 numi pe Kiraly ungur, el zice boanghen si Kadar nu era evreu, ci jidan.

Cind si-a epuizat minia, Ceausescu s-a oprit si mi-a prins nasturele de la haina:

- Inainte de a vizita Washingtonul, trebuie sa organizam o expozitie de carti romanesti, care au fost traduse in maghiara, germana si alte limbi minoritare, pentru a arata drepturile egale pe care minoritatile le au in Romania. Apuca-te de lucru in problema aceasta.

Mai departe, el a vrut ca DIE sa obtina aprobarea pentru o expozitie

fotografica cu tema “Romania de astazi”, la Departamentul de Stat, prezentind grafic “activitatile sale interne si internationale neobosite”. Inca agatat de nasturele meu, Ceausescu a continuat:

- In acelasi timp, noi trebuie sa-i tinem sub supraveghere pe porcii de boangheni pe care-i avem acasa.

Faptele care au iesit la iveala mai tirziu, subliniaza seriozitatea cazului Kiraly. In ziua de joi, 5 iunie 1980, congresmenul Richard T. Schultze din Pennsylvania a adus cazul lui Kiraly in Camera Reprezentantilor. “In ianuarie trecut am vizitat Romania si am intentionat sa-1 intilnesc pe domnul Kiraly, pentru a obtine parerea lui, in primul rind. Dar autoritatile romane mi-au refuzat aceasta ocazie de a-1 intilni, sub cele mai neintemeiate pretexte. Oricum insa, vocea sa protestatara

nu a putut fi redusa la tacere. In februarie trecut, el a trimis o alta scrisoare extraordinara de protest primului ministru roman Ilie Verdet. Scrisoarea releva promisiunile pe care le-a primit de la conducerea romaneasca, intr-o incercare evidenta de a-1 face sa taca, dupa prima sa scrisoare din 1977. Toate aceste promisiuni au fost incalcate si campania genocidului cultural continua neabatuta”.

In octombrie 1984, un activist pentru drepturile omului din Occident 1-a intilnit, in cele din urma, pe Kiraly. In interviul sau, Kiraly a declarat:

- Atmosfera de teroare este de nedescris. Ea patrunde in fiecare aspect al vietii de fiecare zi Neincrederea este atit de dominanta, incit nimeni nu indrazneste ca comunice cu ceilalti.

Dispretul pentru Jimmy Carter

Era ora sase seara, cind sunetul amenintator al telefonului S a intrerupt intilnirea din biroul meu.

- Vorbeste generalul Pacepa.

- Aici e servitorul tau, sefule, am auzit vocea lui Manea. Cum te simti?

- Traiesc.

- Si eu. Dar sint liber acum. Marea intilnire cu directorii Consiliilor Populare a fost intrerupta pina miine dimineata. Tovarasul chiar a plecat si ghici ce a ordonat?

- O, nu!

- O, da! Dar vremea este mult

mai buna acum.

Cind am ajuns la resedinta lui Ceausescu, el se plimba pe afara.

Gradina era intunecata si numai aleile erau iluminate de becurile pitice din labirintul de tufisuri.

- Ce-i nou? a intrebat Ceausescu, cind am inceput sa ma plimb alaturi de el.

- Mihai a ajuns in Algeria.

- Cine?

- Prietenul Zoiei, Mihai.

- O! Tine-1 departe de aici, mort sau viu. Si da-i Zoiei pe altcineva. Ea nu este decit o fata prostuta, care joaca stupidul joc al independentei. Altceva?

- Munteanu a plecat la Beirut cu un camion TIR, plin de arme din Occident.

- Cele de la “Annette”?

- Da, tovarase.

- Tine-ma la curent. Ai primit vreun raspuns la cererea noastra de a vizita Texas Instruments?

- Da, tovarase. Unul afirmativ.

- Excelent. Eu voi fi primul presedinte comunist care a pus piciorul vreodata in acel imperiu al electronicii.

Cind am ajuns in dreptul bancii goale din fata cladirii cu doua etaje, Ceausescu a spus in mod automat:

- Buna seara!

Timp de ani de zile, o femeie

octogenara obisnuia sa sada acolo in fiecare seara de primavara, vara si toamna, singura, purtind un sal negru pe umeri si un batic negru pe cap. Era mama lui Ceausescu, care s-a mutat acolo dupa moartea sotului ei. O casa noua a fost construita, mobilata si dotata cu servitori pentru ea, dar parea totdeauna a fi o straina acolo. Ea petrecea ore in sir, asteptind pe banca aceea sa-1 vada pe fiul ei plimbindu-se prin gradina, mereu insotit de cineva, desi inainte ca ea sa fi murit, Ceausescu, absorbit de propriile sale ginduri, nu a salutat-o niciodata. Numai la citeva luni dupa moartea ei, a inceput sa observe absenta mamei sale.

- Am rasfoit dosarul pe care mi l-ai dat despre Carter si familia sa. L-am citit de doua ori. Vad ca in ciuda zimbetului sau nevinovat, voce moale si purtare rusinoasa, Carter nu este un om usor previzibil. El nu este atit de contradictoriu pe cit il descri tu.

Ceausescu a accentuat ca, desi Carter a absolvit Academia Navala pe locul 60, are o minte stralucita, o memorie fantastica si o deosebita capacitate de a absorbi o mare cantitate de informatii, fiind un bun ascultator si un bun muncitor. Ceausescu, care, se stie,” nu a absolvit nici o universitate

inainte de a deveni lider politic, nu vedea nici o contradictie in aceasta. Rivalii lui Carter l-au acuzat de un inalt grad de incapatinare si sete de razbunare in dosul zimbetului sau, dar Ceausescu a gasit si acest lucru perfect natural.

- Dupa parerea mea, a spus Ceausescu, ajungind in miezul analizei sale, punctele slabe ale lui Carter sint alte lucruri. Unul este religiozitatea sa ridicola, ce-1 face sa actioneze ca o fiinta moral superioara, si il impiedica de a-si face prieteni, in special in Congres. Nu este semnificativ ca Tip O’Neill, acea vulpe batrina din propriul sau partid, nu-si ascunde dispretul pentru Carter? O alta slabiciune este viata sa interioara intensa, care-1 distrage de la dinamismul de care un presedinte are nevoie. Apoi este lipsa sa de pragmatism, care face dificil transferul sau de la scopuri abstracte spre cele constructive, spre prioritatile zilnice ale conducerii. Si, in final, modestia si lipsa lui de incredere in sine insusi - un presedinte nu trebuie sa fie modest.

Apoi Ceausescu si-a exprimat opinia sa de baza.

- Dezavantajul cel mai mare al lui Carter este lipsa totala de experienta. La ce te poti astepta de

la cineva care si-a petrecut toata viata cultivind arahide?

Dupa Ceausescu, aceasta era cea mai proasta parte a sistemului guvernamental. Orice persoana cu bani si cu un zimbet amabil, poate deveni presedinte, dar apoi, tocmai cind incepe sa devina familiar cu sarcinile sale, trebuie sa paraseasca biroul.

- Americanii nu inteleg ca a fi sef de stat este o profesiune. Oricum, asta este treaba lor, nu-i asa? In general, pot sa spun ca Carter pare a fi un individ prietenos si nepretentios, cu care voi fi capabil sa tratez, la fel cum am facut cu Nixon si Ford. Numai ca trebuie sa actionam rapid. Cu inexperienta si naivitatea sa, Carter ar putea repede sa se mute spre apele fierbinti ale politicii.

Ceausescu a continuat sa se plimbe un timp indelungat, inainte de a intreba brusc:

- Cind a fost ultima data cind te-ai rugat la Dumnezeu?

Luat prin surprindere, n-am stiut ce sa-i raspund. Era imposibil ca el sa fi aflat despre ritualul meu secret de dimineata si seara, cind eu ma concentram, pina ce puteam vedea clar fata crucificata a lui Hristos, ca sa-mi spun rugaciunile mele nerostite catre El.

- Haide. Nu mai stii cind ai

fost pentru ultima oara la biserica? l-am auzit pe Ceausescu zicind.

- O, ba da, tovarase. Cind eram in scoala elementara, am raspuns eu.

- Bine, bine. La fel si eu, a raspuns Ceausescu. Acum va trebui sa mergem din nou la biserica, daca va fi nevoie. Nu aici - in America, a ris Ceausescu. Eu am citit in dosarul tau despre Carter ca este foarte apropiat de predicatorul baptist.

Ceausescu a subliniat ca predicatorul trebuia determinat sa-i vorbeasca despre Romania in fiecare zi - sa-i spuna ca Romania nu are bogati si saraci, regi si cersetori, ci numai oameni a caror educatie, serviciu, asistenta medicala si pensie erau garantate de stat.

- Da, tovarase. Statia din Washington se ocupa de problema aceasta printr-un agent secret, care se zice ca este director onorific al organizatiei bisericilor baptiste pentru Statele Unite si Canada.

- Forteaza-i mina! a ordonat Ceausescu, si apoi a continuat sa ma instruiasca cum ar putea fi folosit agentul in influentarea predicatorului lui Carter si ce altceva ar mai putea el sopti la urechea lui Carter, “zi de zi, zi de zi si din nou zi de zi”.

- Iti mai amintesti de motto-ul “Orizontului” nostru? Gutta cavat lapidem, non vi sed saepe cadendo?

- Exact. Picatura face o gaura in piatra, nu prin forta, ci prin picurat continuu. Sa-1 punem pe predicatorul lui Carter sa fie picatura care face gaura in capul lui. Inteles?

- Da, tovarase.

Apoi a schimbat brusc subiectul:

- Cind Carter a fost ales, ti-am spus sa deschizi un birou comercial in Atlanta.

- Am deschis.

- Nu ati avut probleme cu obtinerea aprobarii de la americani?

- Nici una.

- O sa cumparam arahide de la Carter si vom avea nevoie de niste oameni acolo. Un mic grup de oameni de-ai tai, care sa trateze cu ferma lui Carter.

Ceausescu a facut o pauza lunga, inainte de a vorbi din nou, fara nici o legatura aparenta cu ceea ce a spus inainte.

- L-ai vazut pe Coman astazi?

- Da, tovarase.

- A ramas inca acelasi tractorist, ca intotdeauna. O nulitate. Daca il inlocuiesc pe ministrul meu de interne, Vestul poate insinua probleme nationale.

Asa ca am sa-1 mentin in functie, dar am sa-i iau toata puterea din mina.

Ceausescu a spus ca a decis sa grupeze toata securitatea interna intr-un singur departament, sa puna un om nou in fruntea lui si sa-1 subordoneze Elenei.

- Il stii pe Postelnicu? a intrebat el brusc.

- Tudor Postelnicu, prim-secretarul din Buzau?

- Nu-ti increti nasul. Postelnicu este foarte apropiat de tovarasa Elena si, in special, de Nicu. Ei trei vor fi capabili sa se ingrijeasca de securitatea interna. Postelnicu va lua legatura cu tine miine. Ajuta-1 sa scrie un decret pentru noul departament, ca acela pe care l-ai facut tu pentru DIE.

- Pot sa-1 folosesc pe Luchian? El a lucrat la decretul DIE-ului.

Generalul Eugen Luchian avea gradul de ministru adjunct de interne si era consilierul legal al primului ministru.

- Buna idee.

- Te-am cautat peste tot, Nicule. Unde ai fost? a intrebat Elena, alaturindu-se grabita de noi, in timp ce treceam de intrarea principala.

- Pacepa tocmai imi povestea lucruri interesante despre presedintele american, a spus

Ceausescu, tragindu-mi cu ochiul. Carter pare a fi neasteptat de dragut, chiar distins, cu multa stima pentru sotia lui si devotament fata de familia sa.

- Du-te baga-ti capul sub apa, Nicule! Ai mai vazut tu vreodata un distinguished american? a ciriit Elena, incercind sa-si puna toate cunostintele ei de engleza in ultimele doua cuvinte. Numeste-mi numai un singur film, in care vezi un astfel de american, si am sa-l maninc, Nicule. Si tu, a continuat ea sarind la mine, nu baga in capul tovarasului tot felul de intrigi si fantezii de ale tale! Apoi intorcindu-se din nou spre Ceausescu: - Hai la culcare, Nicu. Nu-ti pierde noaptea cu basme.

- Bine, Pacepa. Va trebui sa pleci la Washington cit de curind posibil. Ai grija de ultimele retusuri din programul meu si asteapta-ma acolo. Sa mergem dupa Carter!

Inainte de a-1 parasi pe Ceausescu, am chemat telefonic biroul meu.

- Badescu sa-mi obtina viza americana, i-am spus lui Pop.

Colonelul Gheorghe Badescu lucra sub acoperirea de sef al Directiei Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

- Spune-i lui Luchian sa fie prezent la biroul meu miine dimineata, la ora noua, am spus eu.

Cind am plecat de la resedinta, i-am cerut soferului meu sa ma duca la Tunari, la clubul executivilor de frunte a Ministerului Afacerilor Interne, cunoscut sub numele de “Clubul generalilor”. In seara aceea urma sa aiba loc o cina intima, data de ministrul de interne Teodor Coman, pentru a sarbatori cea de-a 52 zi de nastere a ministrului apararii Ion Coman. Ascuns undeva, in mijlocul padurii Baneasa, Clubul Tunari era situat la aproximativ 15 minute de mers cu masina de la resedinta lui Ceausescu. In timp ce masina alerga rapid, gindurile mele faceau acelasi lucru.

Din punctul de vedere al lui Ceausescu, un presedinte american era cineva, pentru care nu trebuia precupetit nici un efort de investire. “Tot ce vreau este o intilnire personala cu Carter”, a hotarit Ceausescu, dupa alegerile din 1976 din Statele Unite. El a ordonat ministrului sau de afaceri externe si DIE-ului sa intreprinda niste actiuni, care sa culmineze cu o vizita in Statele Unite, cit de curind posibil. La noua zile dupa instalarea lui Carter, aceste operatiuni au fost deodata

conturbate de un apel deschis catre semnatarii Acordului de la Helsinki, facut de Paul Goma si alti opt dizidenti romani. Ceausescu a ordonat ca Goma sa fie imediat arestat si batut in mod salbatic in celula inchisorii. In aceeasi zi am participat la o intilnire extraordinara a Comitetului Politic Executiv, la care in mai putin de o jumatate de ora propunerile lui Ceausescu au fost aprobate in legatura cu cenzura nationala a postei si a legaturilor telefonice cu Vestul, precum si impiedicarea oricarui contact dintre dizidenti si diplomatii din Romania. Pe scurt, presedintele Carter i-a comunicat lui Ceausescu ingrijorarea sa despre situatia drepturilor omului in Romania. Acesta a fost primul contact dintre cei doi oameni si Ceausescu pur si simplu nu a putut sa creada ca noul presedinte american, care dupa parerea sa nu era nimic mai mult decit un fermier, putea sa ia o pozitie atit de ferma.

La sugestia Elenei, Ceausescu a decis sa-1 scoata pe Vasile Pungan din naftalina. Pungan a fost anterior diplomat in Statele Unite si ambasador la Londra. In Anglia el a aranjat niste studii speciale extensive pentru fiul mai virstnic al lui Ceausescu, Valentin, si o

invitatie pentru celalalt fiu, Nicu si fiica lui, Zoia. In conformitate cu seful statiei DIE din Londra, se zice ca in timpul numeroaselor vizite ale Elenei la Londra, ca sa-si viziteze copiii, Pungan, care era vaduv, a devenit iubitul ei.

Ceausescu 1-a eliberat temporar pe Paul Goma si la 24 februarie 1977, presedintele Jimmy Carter 1-a primit pe trimisul special Vasile Pungan, care a explicat ca liderii romani intelegeau ingrijorarea sa despre drepturile omului si ca presedintele roman Nicolae Ceausescu impartasea in mod deosebit vederile sale. Pungan a declarat de asemenea ca zvonurile despre arestarea dizidentilor din Romania erau minciuni gogonate si ca scriitorul Paul Goma nu era nicidecum arestat. Cind i-am aratat lui Ceausescu textul decodificat al telegramei lui Pungan de la Washington, care afirma in mod confidential ca Carter a crezut mesajul lui Ceausescu, el 1-a chemat pe Plesita la el.

- Vreau ca Goma sa fie batut chiar astazi. Bateti-1 pina-1 speriati de moarte. In dimineata urmatoare, Plesita mi-a descris, lovitura cu lovitura, cum ofiterul de militie Horst Stumpf, fost boxer, 1-a batut pe Goma acasa la el. Ceausescu era acum extrem de nerabdator sa intre

in gratiile presedintelui american.

In aprilie 1972, Matei Haiducu, un cetatean francez naturalizat, a admis in fata autoritatilor franceze ca este un agent roman. El a marturisit ca Bucurestiul i-a incredintat sarcina de, a-i elimina prin orice mijloace” pe Paul Goma si pe Virgil Tanase, doi scriitori emigranti dizidenti, care traiesc in Franta, si care ridiculizeaza cultul personalitatii lui Ceausescu si al familiei sale. Singura instructiune importanta primita de Haiducu din Bucuresti a fost ca guvernul roman sa nu fie compromis prin asasinarea lor. El a predat francezilor un stilou umplut cu o substanta chimica toxica, care i-a fost dat in Bucuresti de catre generalul Ion Plesita, in numele presedintelui roman. Era o otrava extrem de puternica, creata in Moscova, care cauzeaza moartea prin stop cardiac, fara nici o urma. Scenariul operational al lui Haiducu, de calitatea unui roman de spionaj, este descris minutios in cartea intitulata “Am refuzat sa ucid”, publicata in 1984. Dovada incontestabila prezentata de Haiducu a facut ca presedintele francez Francois Mitterand sa condamne Bucurestiul si sa amine planificata vizita oficiala in Romania.

Tovarasii la joaca

Masina mea nu si-a incetinit zborul decit cind am inceput sa ne apropiem de gradina zoologica, o atractie populara pentru locuitorii Bucurestiului, care nu prea sint rasfatati cu multe mijloace de divertisment public. Acum era ora de virf si autobuzele care soseau sau plecau, aratau ca ciorchinii de struguri, cu oamenii atirnind pe fiecare parte. Un furnicar de oameni transpirati misunau in jurul gheretelor cu mititei si bere.

La citeva minute dupa ce am trecut de gradina zoologica, ne aflam in cimp deschis. Ogoarele vaste se intindeau in partea dreapta, unde muncitorii faceau munca patriotica la lumina lampilor. Pe partea stinga erau case taranesti, care deveneau tot mai modeste, cu cit ne indepartam mai mult de Bucuresti. Ca pretutindeni in zonele rurale romanesti, drumul era cufundat in bezna intunericului, din motive de economie de curent.

Dupa inca citiva km., masina s-a oprit in fata unei porti grele de lemn, care era intotdeauna incuiata si pazita de santinele inarmate, in uniforme.

Fiind situat pe o intindere de pamint de peste zece acri si pitit intre o gospodarie colectiva si o

padure, clubul executiv al Ministerului de Interne, era inconjurat de un gard inalt de lemn. Nici un muritor de rind nu putea sa vada ce era inauntru. La prima vedere clubul parea o copie imaculat intretinuta a gradinilor din Versailles, cu un labirint de alei ornamentate, cu statui si banci din fier forjat asezate pe linga tufe si straturi de flori, ingrijite cu multa atentie. Lacuri artificiale, fintini arteziene si pavilioane de vara se intindeau pe fiecare parte. Ascunse printre tufisuri si copaci ornamentali, se gaseau niste cladiri si alte facilitati. Se afla acolo o sala de cinematograf, pentru filmele special importate, unde chelneri in costume negre, aproape invizibili, treceau grabiti cu prajituri, inghetate si alte deserturi. Intr-un alt colt se gasea o sala de bowling utilata cu propriul sau bar, adapostita intr-o sera plina de palmieri si plante tropicale. Dincolo de un alt gard viu, se gasea un poligon de tragere interior, cu un bar care avea peretii imbracati in catifea albastra - culoarea Ministerului de Interne - unde oamenii se puteau relaxa, intre sedintele de antrenament, in fotolii adinci si confortabile,

de asemenea din catifea albastra. Pentru ocazii speciale se mai gasea acolo si o sala de banchete. Terenuri de tenis si volei si locuri amenajate pentru calarie, completau peisajul.

Citeva vile atractive se gaseau raspindite printre gradini, unde executantii de frunte isi puteau aduce familiile pentru o noapte, o saptamina sau o luna de relaxare. Atractia cea mai populara a clubului era insa restaurantul, cu camerele sale de cina mici si intime, servite de chelneri imbracati in alb, purtind manusi albe de matase, si garoafe rosii la reverul hainei. Doua formatii muzicale, una de muzica de camera si cealalta de muzica populara, intretineau atmosfera cinei, care oferea un meniu de o bogatie neintilnita nicaieri altundeva in tara. Caviarul, pateul din ficat de gisca, truflele salbatice erau numai unele dintre ofertele cele mai modeste.

Accesul era limitat cu strictete numai la membrii clubului si la familiile lor directe. Clubul era cel mai mult folosit in zilele de simbata si duminica, dar numai in ocazii speciale, ca 1 Mai si Revelionul, era foarte aglomerat. Nicu Ceausescu este unul din cei mai frecventi vizitatori, nu numai

pentru luxul si eleganta clubului, ci si pentru poligonul de tragere, dar mai ales pentru rezerva mare de Johnny Walker Black Labei. “A trage gloante si scotch in acelasi timp e distractiv”, obisnuia el sa spuna, descarcind arma automata cu o mina, in timp ce bea scotch dintr-o sticla, pe care o tinea in cealalta mina. La sfirsitul vizitelor sale, Nicu era intotdeauna beat-mort.

Petrecerea se tinea intr-o cladire separata, care adapostea o mare sala de banchete si citeva camere mai mici, la fiecare capat, despartite de niste usi de lemn, de tip acordeon. La stinga, imediat la intrare, se gasea un foaier, urmat de o camera, cu o scena pentru formatia muzicala si cu o podea circulara de marmura pentru dans. La dreapta salii de banchete, era o alta camera mica, cu o masa joasa si fotolii de catifea, unde te puteai retrage pentru o cafea, coniac si conversatii. Cina a fost fixata pentru ora sapte si acum era aproape ora unsprezece, dar, in timp ce masina mea se indrepta spre intrare, dindu-mi posibilitatea de a numara Mercedesurile negre parcate afara, fiecare cu cite un sofer adormit la volan, am putut vedea dintr-o privire ca oaspetii de seama erau inca prezenti.

Foaierul era plin de chelneri si chelnerite, care serveau mincare si bauturi. In camera alaturata, citiva oaspeti stateau de vorba, cu pahare de bauturi in mina. Generalul Constantin Olteanu, seful Comitetului Central al sectiunii pentru Fortele Armate si Securitate, cinta la pian cu o mina, in timp ce cu cealalta umbla sub fusta unei chelnerite, asezata pe genunchii lui. Olteanu era consatean cu Elena si ea 1-a facut ceea ce era acuma. Poreclit “Generalul Coniac”, el pleca de la orice petrecere in stare de ebrietate. In sala de dans, generalul Vasile Milea abia isi mentinea echilibrul, in timp ce dansa cu una din membrele ansamblului muzical al Ministerului de Interne, cu mina dreapta bagata in interiorul bluzei ei. El era beat, ca de obicei. Milea, comandantul organizatiei de premilitarie si a Garzilor Patriotice, era mai mult ametit decit treaz. Cind l-am vizitat ultima oara la biroul sau cu doua saptamini in urma, si-a umplut pe jumatate cana de cafea cu coniac, la numai ora noua dimineata. El este, oricum, cea mai buna sursa de informatii din cadrul Ministerului Apararii si era principalul favorit al Elenei de acolo.

Camera de banchete era

imbicsita de fum de tigara. Ministerele de Interne si ale Apararii Nationale sint singurele institutii guvernamentale romanesti carora li se permitea sa cheltuiasca valuta occidentala, si atunci numai in scopuri de spionaj. Cadourile personale pentru familia Ceausescu si tigari americane sau whiskey pentru cei doi ministri, erau printre cele citeva articole, pentru care se permitea in mod tacit sa se foloseasca dolarii. In timpul unei petreceri speciale ca aceasta, tigarile americane erau plasate in jurul mesei si fiecare dintre cei prezenti, fumatori sau nefumatori, le pufaiau non-stop. Prin pinza groasa de fum am putut vedea ca nevasta ministrului apararii mi-a facut semn sa vin la ea.

- Vino aici, Unchiule Spion. Ti-am rezervat un loc.

Cu simtul ei de umor, nevasta lui Coman a inceput cu citiva ani mai inainte sa ma numeasca Unchiul Spion, dupa ce sotul ei i-a interzis sa mi se adreseze cu “Generale”, acesta fiind titlul meu secret in DIE.

O agitatie teribila venea de la un grup aflat in stinga mea. Generalul Plesita facea jocul sau preferat de salon, cu un grup de ministri adjuncti ai apararii si de interne. Introdus de Plesita insusi,

dupa o vizita la Ministerul de Interne maghiar, acest joc stupid era presupus sa amuze, prin imbatarea oamenilor. Fiecare participant trebuia sa bea un pahar plin cu vin, in timp ce statea in picioare si recita: “Eu sint capitanul vinului si voi goli acest pahar din trei inghitituri!”. Inainte de a doua inghititura, el trebuia sa zica: “Eu sint capitanul vinului-vinului si voi bea acest pahar-pahar din trei inghitituri”. Daca omitea un cuvint, sau uita sa repete cuvintele vin, pahar si trei, trebuia sa-si goleasca paharul dintr-o data si sa inceapa cu unul nou. Inainte de a treia inghititura, cuvintele trebuiau rostite de trei ori. La sfirsit, daca era capabil sa ajunga pina aici, el trebuia sa spuna propozitia invers: “inghitituri trei-trei-trei din pahar-pahar-pahar acest goli voi eu si vinului-vinului-vinului capitanul sint eu”. Acest joc a devenit un divertisment regulat la petrecerile clubului, dar recent a fost usor modificat. Vinul a fost inlocuit de scotch si jocul se termina intotdeauna cu o intoxicare grea. In acel moment victima lui Plesita era Tudor Postelnicu, care vizita clubul pentru prima oara.

Vecinul meu de masa era vice prim ministrul Gheorghe Oprea,

unul din cei mai apropiati confidenti ai lui Ceausescu. “Ce petrecere senzationala, Mihai!” a exclamat el. Tragindu-si scaunul mai aproape de mine, Oprea a inceput sa sopteasca cu tonul sau cel mai conspirativ. In acea dupa amiaza avusese o discutie confidentiala cu Ceausescu si Elena despre schimbarile de personal si totul era inca foarte secret. Ministrul apararii Ion Coman urma sa fie promovat la functia de secretar al Comitetului Central pentru Fortele Armate, Securitate si Justitie, Constantin Olteanu il va inlocui ca ministru al apararii. Vasile Milea va fi numit sef al personalului general, iar eu urmam sa fiu numit sef al palatului prezidential - o noua pozitie, intrucitva asemanatoare cu cea de sef al personalului la Casa Alba americana, dar cu mai multa substanta. Intregul DIE si Directiunea V a Securitatii, responsabila cu securitatea protectiva a presedintelui, vor fi luate de la Ministerul de Interne si preluate de palatul prezidential. Totul va fi subordonat direct lui Ceausescu, eu functionind ca administrator.

- Tovarasul are tot atita incredere in tine ca si in el insusi, Mihai, a incheiat Oprea,

sarutindu-ma cu exuberanta pe amindoi obrajii.

Citeva minute mai tirziu, Emil Bobu, vice-presedintele Romaniei, a lovit cu cutitul in pahar, cerind liniste.

- Tovarasi, ca unul care a coordonat Departamentul Cultelor, mi s-a spus ca preotii si rabinii se roaga la Dumnezeul lor, oricare ar fi el, dimineata, seara si cel putin o data in timpul zilei. Noi sintem insa atei, tovarasi. Noi credem numai in cei mai iubiti, stimati si ilustri fiu si fiica ai poporului roman, tovarasul Ceausescu si tovarasa Elena.

Bobu 1-a portretizat pe Ceausescu ca pe un cavaler care, in locul Bibliei si al Crucii, purta “Das Kapital-ul lui Marx si sabia lui Stefan cel Mare. Elena era Minerva, zeita intelepciunii, puterea personificata a mintii. In numai citeva zile, ei vor trebui sa duca lupta chiar in birlogul imperialismului salbatic, in Washington, unde tovarasul va avea sa confrunte dusmanul numarul unu al proletariatului. Cind Bobu si-a terminat discursul, zece minute mai tirziu, audienta a izbucnit in aplauze, urmate de scandari “Ceausescu si poporul!” in acompaniamentul ritmic al batailor din palme. Generalul Olteanu

plingea tacut peste pian, in timp ce generalul Milea statea, clatinindu-se instabil, pe un scaun si incerca sa sarute portretul Elenei, atirnat pe un perete. Bobu a fost intotdeauna un maestru al lingusirii lui Ceausescu. Ministrul de interne Teodor Coman, acum nestabil pe picioare, si-a dat jos vestonul si cravata si a incercat sa porneasca o hora, in cercul careia s-au prins aproape toti cei prezenti. Dansurile populare sint singurul fel de dansuri care ii plac lui Ceausescu si pe care le stie, iar in anii mai recenti a devenit un gest patriotic si chiar s-a pretins sa se danseze hora la astfel de ocazii.

Jocul “Capitanul vinului” atragea atentia generala, ca de obicei. Postelnicu, beat de-a binelea, era intins pe masa, urlind si plingind in acelasi timp. Generalii Vasile Ionel si Vasile Moise, de asemenea beti, se certau cu voce tare pentru doua echipe de fotbal ale ministerelor. Generalul Marin Nicolescu, comandantul fortelor de rachete si al artileriei, al carui rind era acum, trebuia mereu s-o ia de la capat si injura ca un geambas de cai.

Cind cina s-a terminat, in jurul orei doua dimineata, soferii au avut sarcina grea de a-si ajuta sefii sa paraseasca camera si sa se urce in

masina. Oricum, ei au reusit sa faca acest lucru deoarece au fost antrenati in acest sens. Numai

soferul lui Olteanu a avut nevoie de ajutor, pentru ca seful lui il batea cu violenta pe un chelner.

Capitolul 10

- Eu am un s-spion pe c-caseta p-pentru tine. A-Adu un c-caseto- fon c-chiar acum, a spus generalul Gheorghe Moga, intrind neanuntat in biroul meu. El se bilbiie mai ales cind are vesti foarte bune sau foarte rele, asa ca nu stiam acum la ce sa ma astept de la vizita aceasta neprevazuta.

Peste cinci minute stateam in camera din spatele biroului meu, ascultind la caseta lui Moga. Indicatorul datei a anuntat ca inregistrarea era realizata in urma cu o noapte, in jurul orei douasprezece. Fundalul zgomotos e fara indoiala o dovada ca inregistrarea a fost facuta in sala la un restaurant. O voce calda, feminina, vorbea ruseste cu un barbat care, mi-am dat seama chiar cu cunostintele mele foarte limitate de rusa, ca era un roman, care vorbea destul de bine ruseste. In conformitate cu traducerea scrisa, pe care Moga a adus-o cu el, discutia consta din rememorarea pasionantei lor relatii de dragoste, de pe vremea cind el a fost student

in Moscova, la Academia Militara sovietica. Discutia s-a terminat cu fixarea unei intilniri peste doua zile, la restaurantul Lido din Bucuresti.

- Numarul unu, a inceput Moga, dupa ce inregistrarea s-a terminat, acesta-i inceputul recrutarii unui ofiter roman de catre KGB-ul sovietic sau de catre GRU. Doi, nici o femeie rusoaica sau ofiter militar roman nu au stat ieri la hotelul Atenee Palace, unde se gaseste restaurantul in cauza. Trei, o cina a fost data acolo de Ministerul Apararii Nationale pentru atasatii militari ai Pactului de la Varsovia. Patru, singurii romani care au fost prezenti acolo au fost niste generali cu grad foarte mare, unul dintre ei fiind acum spion, sau va fi miine. Cinci, prinderea lui este sarcina ta, nu a mea, pentru ca eu nu sint raspunzator cu ierarhia de virf. Sase, am pregatit un raport pentru ministrul de interne, care-1 va avea pe biroul sau miine dimineata. Asa ca sa nu ingropi cazul.

Moga a plecat pe neasteptate, la fel cum a venit. Am pornit din nou casetofonul si am avut simtamintul ciudat ca eu cunosteam vocea omului de pe caseta, desi nu-i

puteam da un nume. Din camera aceea l-am sunat pe colonelul Iosif, spunindu-i ca-1 voi intilni dupa amiaza la biroul lui.

- Si eu am ceva important pentru dv, a spus el.

Reducind la tacere un crainic

Cind m-am intors la birou, Eugen Luchian era acolo, studiind un dosar, in timp ce sorbea din bautura sa favorita, cafea expresso, “racorita” cu doua lingurite de Chivas Regal, pe care Pop tocmai i-o pregatise.

General-maiorul Luchian era unul dintre putinii ofiteri care nu apartineau DIE-ului si care avea acces in sediul sau principal. Pozitia sa principala era aceea de secretar permanent la Comisia Nationala pentru Vize si Pasapoarte, cu titlul de ministru adjunct de interne si consilier legal sef al primului ministru. In afara de Ceausescu si ministrul Coman, Luchian era singura persoana care cunostea intreaga structura a DIE-ului. El a fost acela care a intocmit decretele prezidentiale de reorganizare a serviciului, pe care Ceausescu le-a semnat in 1972, cind 1-a preluat sub personala sa supraveghere.

- Tocmai am avut o alta convorbire telefonica cu Emil Georgescu, la Munchen, a inceput Luchian, dupa ce mi-a strins mina cu laba sa enorma, de urs. In curind am sa-1 ingenunchez pe Georgescu. El a plesnit dosarul gros, de culoare gri, cu palma sa uriasa.

Emil Georgescu lucra pentru guvernul Statelor Unite ca editor al Departamentului romanesc al postului de radio Europa Libera, din ianuarie 1974, la scurt timp dupa fuga sa din Romania in Germania de Vest. Denuntarile sale publice cu privire la cultul personalitatii din Romania si la abuzurile fortelor securitatii romanesti, i-au pecetluit soarta. In seara de 22 august 1976, in ajunul sarbatorii nationale romanesti, ministrul de interne, pe atunci sef al DIE si eu, am fost convocati la o plimbare prin gradina cu trandafiri a lui Ceausescu.

- Emil Georgescu trebuie

redus la tacere pentru totdeauna, a ordonat Ceausescu. Trebuie sa-i rupem falca, dintii si miinile, astfel incit sa nu mai fie in stare sa vorbeasca sau sa scrie.

El a adaugat ca acest lucru trebuie facut de mercenari criminali straini, astfel incit implicarea autoritatilor romanesti sa nu fie posibila si ca nici o evidenta scrisa despre aceasta convorbire si operatiune impotriva lui Emil Georgescu sa nu fie pastrata.

Ceausescu poate fi teribil de violent cind are pica pe cineva. Curind dupa venirea sa la putere, a simtit pentru prima data gustul usturator al criticii publice, venita din partea unui lider emigrant roman, si reactia sa imediata a fost: “Omoara-1 fara mila”. Omul care 1-a criticat, Gheorghe Zapartan, era un preot emigrant, care traia in Germania de Vest si care a denuntat cultul personalitatii lui Ceausescu, atit in discursuri publice, cit si in slujbe bisericesti. La putin timp dupa ce preotul a murit intr-un “accident” de masina, primul ministru roman din acea vreme, Ion Gheorghe Maurer, care avea experienta in legislatia internationala, a mers la Ceausescu.

- Nicule, a spus el, ca si conducatorul suprem al Romaniei, tu poti face orice. Bun sau rau.

Dar un singur lucru sa nu faci. Nu da ordin de a omori. Aceasta este o crima de gradul intii. Nu conteaza daca cel care da ordinul este cersetor sau rege.

Ceausescu a inteles mesajul. Din aceea zi a preferat ca oponentii sai politici sa fie batuti pina la punctul de a deveni cadavre vii, desi citeodata el mai uita sfatul lui Maurer si mai da ordinul de a ucide. La 19 octombrie 1976, Emil Georgescu a fost grav ranit intr-un accident de masina, inscenat de o echipa de traficanti de droguri francezi, care lucrau pentru DIE. Ei nu au fost capabili sa duca la indeplinire bataia, pentru ca doua masini vest-germane au aparut pe neasteptate si au oprit la locul accidentului. Acesta este motivul pentru care, sase luni mai tirziu, Georgescu a fost capabil sa revina la postul de radio Europa Libera si sa atace din nou guvernul de la Bucuresti. Ceausescu a ordonat imediat o actiune de dezinformare pentru a compromite integritatea profesionala a lui Georgescu. Prin intermediul unor surse din Franta, Germania Federala si Statele Unite, ca si prin scrisori anonime sau semnate, trimise la radio Europa Libera, DIE-ul a insinuat ca Georgescu a primit bani ilegali de la emigranti romani si ca era

amestecat in afaceri necinstite cu blanuri si bijuterii. Citeva scrisori de amenintare i-au fost trimise lui Georgescu insusi, amenintindu-1 ca va fi omorit si casa lui va fi arsa, daca isi reia activitatea pentru “stapinii lui evrei” de la radio. Aceste scrisori au fost trimise ca provenind de la o aripa terorista a unei organizatii fasciste romanesti ilegale din exil, Garda de Fier, si erau semnate “Grupul V”. Grupul V a fost creat de catre DIE. Ca sa faca grupul mai credibil, scrisori amenintatoare, purtind aceeasi semnatura, au fost trimise si altor anticomunisti care traiau in Vest, asa ca; decedatul Noel Bernard, fost director al Departamentului Romanesc al postului de radio Europa Libera, care devenise extrem de popular in Romania, din cauza tonului sau critic, foarte caustic, al cultului personalitatii lui Ceausescu; Paul Goma si Virgil Tanase, doi dizidenti activi, care traiesc in Franta, fostul rege al Romaniei, Mihai von Hohenzollern, care traieste in Elvetia, si renumitul dramaturg Eugen Ionescu, membru al Academiei Franceze. O operatiune de santaj a fost de asemenea directionata impotriva lui Georgescu, incercind sa-1 forteze sa-si dea demisia in mod voluntar” din serviciul sau, in schimbul unei

vize de iesire pentru mama sa batrina, care traia in Bucuresti. Eugen Luchian, ca secretar permanent al Comisiei Nationale pentru Vize si Pasapoarte, a fost insarcinat cu operatiunea de santajare.

Bucurestiul nu a putut in mod evident sa-1 compromita pe Emil Georgescu, care a continuat critica sa vehementa la adresa lui Ceausescu la postul de radio Europa Libera. In dimineata zilei de 28 iulie 1981, Georgescu a fost injunghiat de 22 ori de catre doi traficanti francezi, in timp ce pleca de la casa sa din Munchen. Raportul oficial anual, publicat in 1983 de catre Ministerul de Interne Vest-German, despre una dintre cele mai semnificative activitati ale lui Bundesamt fur Verfassungsschutze, comenteaza: “Numai ajutorul prompt a putut-o salva pe victima grav ranita. Faptasii au fost arestati si condamnati la citiva ani de inchisoare. Ei au refuzat cu incapatinare sa dea orice informatii despre cei care i-au angajat. Dupa esecul acestui atentat de asasinare, alte persoane de la serviciul de spionaj romanesc se zice ca au fost insarcinate cu lichidarea emigrantului roman, o data pentru totdeauna”.

Ridicindu-se cu greu din scaunul sau, Luchian a venit la biroul meu.

- Inainte de a uita, as dori sa te invit la mine acasa, simbata seara. Oprea si Voicu vin cu nevestele lor.

- Oprea nu este acum la Belgrad?

- Ba da, Mihai, dar se intoarce simbata seara.

Gheorghe Oprea, primul adjunct al primului-ministru, era seful lui Luchian, iar violonistul Ion Voicu, directorul Filarmonicii din Bucuresti, era un prieten de-al meu.

- Eu am ceva de lucru pentru tine de la tovarasul, am schimbat subiectul. Apoi i-am spus lui Luchian despre noul decret pe care trebuia sa-1 intocmeasca si despre Tudor Postelnicu.

- Pocitania aia? Piticul ala? Betivanul ala?

- Fii atent, Luchian. El este noul tau sef.

- Nu-i nici o problema. Il cunosc. Ori de cite ori obisnuiam sa ma duc prin Buzau, ma opream la biroul lui ca sa-i las un cartus de Kent sau o sticla de scotch. El se facea numai lapte si miere, iar eu nu plecam niciodata fara un portbagaj plin de vin. Vinul este tot ce au ei la Buzau si singurul lucru pe care il cunoaste.

Am petrecut doua ore definind structura noului Departament al Securitatii Statului si notind tot ce trebuia specificat in decretul prezidential. Era sarcina lui Luchian de a intocmi forma finala, si era expert in aceasta.

Un tanc intr-o geanta diplomatica

Cind Luchian a plecat, Pop mi-a spus ca generalul Constantin Munteanu si colonelul Constantin Olcescu au trecut granita bulgara nu cu mult timp inainte si ca vor fi la mine la birou in mai putin de o ora. Tocmai cind incepusem sa ma uit peste telegramele sosite, a sunat telefonul S.

- Locotenent-general Pacepa la telefon, am spus eu.

- Aici e servitorul tau, sefule, am recunoscut vocea lui Manea, imi pare rau ca te deranjez, dar tovarasul vrea sa-i dai un telefon.

L-am sunat pe Ceausescu.

- A ajuns Munteanu deja la granita, Pacepa?

- Da, tovarase. A trecut-o de vreo jumatate de ora.

- Fara nici un incident en route?

- Dupa cite stiu eu, nu. El va

fi la biroul meu in mai putin de o ora. Pot sa va raportez dupa aceea.

- Da.

Am auzit sunetul receptorului pus in furca. La scurt timp dupa aceea, Pop a intrat si mi-a spus:

- Generalul Munteanu si colonelul Olcescu sint aici.

Am iesit in calea lor, am dat mina cu ei si i-am poftit in biroul meu.

- Bine ati venit acasa, am inceput eu, dupa ce s-au instalat in fotolii.

- De abia am sosit din Beirut, a inceput Munteanu. Camioanele sint parcate in afara Bucurestiului, pazite de doi ofiteri in haine civile.

- Vrei sa zici camionul TIR, am precizat eu.

- Vreau sa zic cele doua camioane cu care am venit, a raspuns Munteanu.

- Pai, am trimis numai un camion, am insistat eu.

- De aceea am venit si eu, a intervenit Olcescu, cu vocea sa adinca de bas.

- Am sa-ti explic totul, a spus Munteanu. Asa cum stii, in Beirut ni s-au dat citeva duzini de lazi de lemn, pline cu echipament militar furnizat de catre “Annette”. Noi le-am incarcat intr-un camion, umplindu-1 pina la refuz. Acum poti sa-i povestesti tu mai departe,

s-a oprit Munteanu, intorcindu-se spre Olcescu.

- Chiar cind ne pregateam sa plecam, a inceput Olcescu, “Annette” a cerut o noua intilnire. Ea a spus ca ei tocmai capturasera un tanc francez, pe care ea 1-a manevrat prin peretele unei case si se afla acum intr-o groapa, acoperit de crengi. Si mi-a mai spus ca tancul era al nostru, daca-1 vom lua in timpul noptii. Biroul meu comercial mi-a zis ca noi aveam acolo un camion TIR, aflat in trecere. In calitate de insarcinat cu afaceri, am ordonat ca pantofii pe care ii transporta sa fie descarcati, l-am pus pe soferul meu in el si, la putin dupa miezul noptii, am gasit casa unde era ascuns tancul. Am avut citeva probleme cu incarcarea tancului in camion, dar pina la urma totul a fost in regula.

A cerut permisiunea de a-si aprinde o tigara, dupa care am facut o pauza, cind Pop a intrat cu cafeaua.

- In Beirut, a preluat Munteanu povestirea, Jumblatt ne-a dat o escorta inarmata. Noi am mers inainte cu masina noastra, iar documentele diplomatice, alaturi de titlul lui Olcescu, insarcinat cu afaceri au deschis fiecare granita.

- “Annette” m-a rugat sa-ti transmit urarile sale de bine, a spus

Olcescu, sorbind din cafea. Mi-a predat un mesaj oral de la Arafat pentru tovarasul Ceausescu, continuindu-1 pe acela trimis prin tine. Partea esentiala este sugestia ca Willy Brandt sa fie folosit pentru a convinge Vestul sa recunoasca OEP. (Pe vremea aceea, fostul cancelar Brandt era conducatorul Partidului Social-Democratic al Germaniei de Vest). Arafat vrea ca Brandt sa foloseasca pozitia sa de director al Internationalei Socialiste pentru a obtine recunoasterea OEP-ului. El mai vrea ca sa-1 convinga pe Kreisky sa sprijine operatiunea “Shuqairy”. “Annette” insista asupra obtinerii ajutorului sau. Caci stie ca tu te intelegi bine cu Brandt.

Am observat ca Munteanu era obosit mort, dupa o zi si doua nopti de mers continuu cu masina.

- Multumesc pentru aceasta treaba bine facuta, am incheiat eu intilnirea. Acum, Munteanu, du-te acasa si odihneste-te. Olcescu, daca mai poti sta pe picioare inca citeva ore, as vrea sa duci camioanele la scoala DIE-ului din Branesti si sa descarci marfa acolo. Voi merge si eu acolo deseara.

- Mor de nerabdare sa vad tancul la lumina zilei.

Dupa ce au plecat, am ridicat

receptorul telefonului S si am format numarul 105.

- Traiasca tovarasul Ceausescu. Pacepa la telefon.

- Continua.

- Munteanu si Olcescu tocmai au plecat de la biroul meu. Totul a fost in regula la intoarcere. Doar un singur lucru

- O, nu!

- Eu le-am trimis un camion, dar ei s-au intors cu doua. Se zice ca este un tanc in cel de-al doilea.

- Despre ce dracu vorbesti?

- Eu nu l-am vazut inca. Am trimis ambele camioane la scoala DIE din Branesti. Voi fi si eu acolo in seara aceasta.

- Ma gindesc ca mi-ar place sa vad un Kojak deseara. Acasa. Fii acolo la 9,30. Cu vesti.

Clicul telefonului mi-a spus ca conversatia a luat sfirsit.

Era putin dupa ora trei dupa masa, cind am plecat la biroul lui Iosif. El avea cea mai secreta unitate din Romania, cunoscuta numai de o mina de oameni. Aceasta conducea actiunea de supraveghere a nomenclaturii de virf a Romaniei, douazeci si patru de ore pe zi, incepind cu insasi familia lui Ceausescu si membrii Comitetului Politic Executiv. Unitatea era atit de secreta, incit nici unui sofer al DIE nu-i era

permis sa stie de existenta sa.

- “Acasa”, i-am ordonat lui Marcel. Cind am ajuns acolo, i-am spus ca poate sa plece. “Intoarce-te la ora sase”. Am strabatut casa, iesind prin usa micului apartament al Danei. Casa mea era situata intre doua strazi, intrarea principala fiind pe bulevardul Alexandru nr.

28 si intrarea de la apartamentul Danei, de pe Bulevardul Zoia. Cu servieta sub brat, am pornit in josul strazii, hotarit sa savurez parfumul teilor cit mai mult posibil. Situata linga Ambasada Germaniei de Vest, unitatea lui Iosif era la 15 minute de mers pe jos de la casa mea.

O doamna pe nume Olga

Ministerul de Interne romanesc, ca si alte servicii de spionaj si securitate din cadrul blocului sovietic, este invaluit intr-un nor de mister, desi in anii mai recenti, publicul a putut sa arunce o privire spre activitatea lui. Au existat intotdeauna trei versiuni ale structurii sale de spionaj si securitate, toate trei personal aprobate de catre Ceausescu. Prima, pentru uz public, este organizata de Serviciul de Dezinformare cu scopul de a ascunde functiile sale, care incalca Constitutia romaneasca, astfel ca cenzura postei si supravegherea telefoanelor, desi componentele responsabile cu aceasta, sint cele mai largi din Securitate. Secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice este consfintit de catre Constitutie. Mai departe, Articolul

17 din Constitutie prevede ca “Cetatenii Republicii Socialiste Romania, indiferent de originea lor sociala, rasa, sex si religie, vor avea drepturi egale” Ca urmare a acestui fapt, unitatile de contraspionaj ale Securitatii, care se ocupa de minoritatile evreiesti, germane si maghiare, si cu credinta religioasa, trebuie sa fie tinute de asemenea in secret. A doua versiune este clasificata drept foarte secreta si cuprinde toate unitatile interne ale Securitatii, care sint subordonate conducerii colective a Ministerului de Interne, compusa din ministru si adjunctii sai. A treia versiune, cea reala, este clasificata drept foarte secreta si de interes larg si este totdeauna scrisa de mina. Aceasta este cunoscuta numai de Ceausescu, de ministrul de interne, de seful si adjunctul

sefului serviciului de spionaj extern. Pe linga DIE si unitatea lui Iosif, ea cuprinde alte doua compartimente clandestine, una pentru contraspionajul din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si al Consiliului de Ministri, iar cealalta, pentru contraspionajul din cadrul Securitatii insasi.

Unitatea lui Iosif avea peste 1.000 ofiteri si era folosita de Ceausescu si Elena pentru a verifica loialitatea rudelor cele mai apropiate si a colaboratorilor lor. Adevarata putere a unitatii consta din faptul ca ea avea propriul sau centru ultra-secret de supraveghere electronica, serviciul sau propriu de cenzura a postei si propria sa sectiune de supraveghere, astfel incit numai ea sa cunoasca identitatea tintelor sale. Nici o alta unitate de securitate sau militie nu avea o astfel de inzestrare, deoarece toate celelalte se foloseau de serviciile Directiei Generale ale Operatiunilor Tehnice din cadrul Ministerului de Interne. Capacitatea tehnica a unitatii lui Iosif era de 600 obiective pentru interceptie telefonica, 400 obiective pentru supraveghere cu microfoane si obiective nelimitate pentru cenzura postei.

Iosif insusi ma astepta in holul

cladirii. El avea inaltimea de aproximativ 1,80 m, solid construit, purta pantofi nr. 42 si avea un cap rotund, ca o minge de biliard, cu smocuri de par pe ambele parti ale capului, in dosul urechilor sale proeminente. El s-a indreptat greoi spre mine, stinjenit de reumatismul, care-1 obliga sa faca in fiecare vara bai de namol in Techirghiolul sau natal. In dosul ochelarilor sai cu rame groase, doi ochi patrunzatori se miscau mereu, incercind sa descifreze dispozitia mea sufleteasca.

- Viata lunga si sanatate, tovarase general, dv. si familiei dv, m-a salutat Iosif.

El se exprima cu o anumita dificultate. Cei douazeci si cinci de ani traiti in Securitate si DIE nu au putut compensa in intregime lipsa sa de educatie si anii petrecuti ca tractorist intr-o gospodarie colectiva.

- Eu cred ca am un caz nou, a continuat el cu precautie, inchizind dupa noi usa capitonata, dupa care ne-am indreptat spre o camera mica, extrem de protejata impotriva supravegherii electronice.

- Si eu am un caz, am spus eu, dindu-i caseta pe care am primit-o de la Moga.

Echipamentul din camera arata ca un studio de transmitere a

emisiunilor de radio.

- Vreau sa ascultati aceasta banda, a zis el. A fost inregistrata noaptea trecuta. Un autobus cu turisti sovietici a sosit la Bucuresti in urma cu doua nopti si, ca de obicei, l-am pus sub supraveghere, ca sa vedem daca vreunul din ei contacteaza careva din obiectivele noastre. O doamna elegant imbracata, pe care o vom numi Olga, a parasit discret grupul ieri, dimineata devreme. Inainte de ora sapte, ea a facut un numar de la un telefon public, dar am scapat convorbirea. Apoi si-a petrecut restul zilei uitindu-se pe la vitrinele magazinelor. Pe la ora 9,30 seara, a intrat la hotelul Atenee Palace si a cinat, platind cu lei, desi nu a schimbat bani in tara. Echipa de supraveghere a pus o scrumiera cu transmitator pe masa ei, “pentru orice eventualitate”. Dupa ce Olga s-a intors la hotelul ei, echipa de supraveghere s-a intors la sediu si a audiat banda. Echipa a fost bolnava din cauza ca l-au scapat.

Banda lui Iosif avea acelasi lucru pe ea ca cea pe care Moga mi-a dat-o chiar de dimineata. Iosif

a continuat, relatindu-mi ca Olga si-a petrecut ziua cu grupul ei. El a propus sa inregistram intilnirea ei cu barbatul de la restaurantul Lido, folosind atit microfoane cit si camere de luat vederi.

Iosif mi-a povestit apoi pe scurt citeva din cazurile lui prioritare. Fata lui Ceausescu, Zoia, inca nu folosea apartamentul pregatit pentru ea de catre Elena, fiindu-i frica ca era plantat cu microfoane. Cind a aflat despre disparitia subita a lui Mihai, a inceput sa bea multa votca si sa aiba relatii sexuale cu unul dintre prietenii ei, in Mercedesul alb. Nicu s-a imbatat din nou noaptea trecuta si a distrus un bar. Primul ministru a dat acasa o petrecere, care a durat pina la ora trei dimineata. Doi dintre musafiri, unul dintre ei o ruda, au spus bancuri despre Elena. Cornel Burtica, ministrul comertului exterior, a facut din nou dragoste cu una din secretarele sale.

Cu putin inainte de ora sase, am oprit recitalul lui Iosif. Mi-am incarcat servieta cu dosare pentru intilnirea mea cu Elena din ziua urmatoare si apoi am sunat la biroul meu.

Supravegherea nomenclaturii romane

- Nimic important pe aici, tovarase, a raportat Pop.

Am plecat insotit de Iosif pina la usa principala. “La scoala Branesti”, am ordonat soferului care ma astepta in fata casei mele. Am scos din servieta dosarul continind fragmente scrise de mina dupa supravegherea cu microfoane, si a telefonului lui Ion Gheorghe Maurer, a sotiei sale si a prietenilor lor. Timp de peste douazeci de ani, Maurer a fost primul ministru al Romaniei. Dar a stat in calea lui Ceausescu si a fost pensionat in 1974. Numai datorita prestigiului sau international si al popularitatii sale i s-a permis lui Maurer - contrar regulii generale - sa-si pastreze resedinta sa uriasa, utilata cu bazin de inot interior, cele doua masini cu soferi si acoperirea protectiva a securitatii, dar, oricum, microfoanele instalate au fost mentinute in fiecare din camerele sale si in gradina sa vasta. Desi pensionat, Maurer a continuat sa fie considerat numarul doi in nomenclatura romaneasca.

Pentru populatia obisnuita a Romaniei, cuvintul nomenclatura inseamna elita, o suprastructura sociala, renumita prin privilegiile ei. Oamenii din nomenclatura nu

calatoresc cu autobuzul sau cu masinile de strada. Ei folosesc masini guvernamentale. Culoarea si marca masinii indica statutul proprietarului in ierarhie; cu cit este mai inchisa culoarea, cu atit mai inalta este pozitia. „Daciile” albe erau pentru directori, culorile pastel erau pentru ministrii adjuncti, negru pentru ministri, Audi negre pentru Nicu, Mercedesuri negre pentru primul ministru si pentru adjunctii sai si limuzinele negre, de marca Mercedes 600, Cadillac si Rolls Royce pentru Ceausescu. Oamenii din nomenclatura nu traiau in apartamentele construite de regimul comunist. Asa cum am obtinut si eu, ei primeau vile nationalizate sau apartamente luxoase, care au apartinut anterior capitalistilor. Oamenii din nomenclatura nu erau vazuti stind la coada, pentru a cumpara alimente si alte necesitati. Ei au propriile lor pravalii si oamenii cu masini negre pot chiar comanda telefonic marfuri, care le sint expediate acasa. Oamenii din nomenclatura nu sint vazuti in restaurante, luptindu-se pentru o masa libera, sau ascultind la un chelner obraznic, care spune: “Daca nu-ti place, stai acasa”.

Ei au propriile lor restaurante speciale si pot chiar merge la restaurantele pentru turisti occidentali. In timpul verii, oamenii din nomenclatura nu sint vazuti in strandurile publice, aglomerate cu oameni transpirati, din Bucuresti. Ei, fie ca se duc in zone speciale de plaja, fie ca au vile de vara la Snagov. Oamenii din nomenclatura nu-si petrec vacantele inghesuiti ca sardelele in colonii de stil sovietic. Ei au propriile lor case de vacanta.

Cu cit culoarea masinii este mai inchisa, cu atit mai aproape este casa de resedinta de vacanta a lui Ceausescu si oamenii cu masini negre primesc de asemenea bucatari si servitori. Ei nu stau la coada, in fata policlinicilor de stil sovietic, unde tratamentul este gratuit, dar fiecare striga la tine, incepind de la portar in sus, si nu poti petrece mai mult de cincisprezece minute cu doctorul, care trebuie sa vada cel putin 30 pacienti in timpul schimbului sau de opt ore. Ei nu merg la spitale obisnuite, unde oamenii trebuie sa imparta patul cu altcineva. Ei au spitale luxoase Hellias, de tip occidental, construite ca fundatii particulare in anii dinaintea comunismului.

Supravegherea cu microfoane a membrilor de virf ai nomenclaturii

este fara indoiala secretul cel mai bine pastrat in blocul sovietic. “Pentru noi, numai tovarasul Brejnev este tabu”, mi-a spus directorul KGB-ului, Iuri Andropov, cind am vizitat Moscova, in anul 1972. “Urmarirea de aproape a nomenclaturii noastre este cea mai delicata sarcina a KGB-ului. Ia-1 ca exemplu pe Scelokov”. Generalul Nicolai Scelokov a fost ministrul de interne sovietic. “Noi toti il respectam, dar cu ajutorul microfoanelor am aflat ca el bea prea mult. Am raportat acest lucru si tovarasul Brejnev incearca acum sa-1 ajute. Acelasi lucru s-a intimplat cu Ustinov”. Maresalul Dimitri Ustinov a fost ministrul apararii sovietic.

Supravegherea nomenclaturii KGB-ului este imitata de catre intregul bloc sovietic. Fiecare tara est-europeana are propria sa “unitate a lui Iosif”, foarte secreta, unde o armata fara fata inregistreaza totul pentru conducatorul suprem, chiar si felul in care un om din nomenclatura geme, cind face dragoste.

Eram sigur ca dosarul lui Maurer ii va face placere Elenei. In ultimii patru ani, ea a raspuns de supravegherea electronica a nomenclaturii de nivelul cel mai inalt, asa ca a devenit o adevarata

profesionista in ascultarea echipamentului, instalat in camera din spatele biroului ei principal, de la Comitetul Central.

Dosarul care acoperea ultimele doua saptamini din viata zilnica a lui Maurer, nu arata nimic care sa implice securitatea nationala. Maurer era inca un comunist devotat. Dosarul contine date noi despre “Istoria Romaniei contemporane” pe care Maurer o scria, in care el dadea versiunea sa despre ceea ce el numea istoria modificata a lui Ceausescu. Dosarul continea pasaje intregi din carte, asa cum le-a citit Maurer pentru sotia sa. Unul mi-a atras atentia in mod deosebit.

“Luni, 19 martie 1965, eu i-am facut vizita zilnica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. El nu mai putea vorbi din cauza cancerului sau la git, dar a mizgalit ceva pe o foaie de hirtie, cu creionul sau preferat violet, si mi-a dat mie notita. Eu am citit: “Ultima mea dorinta este ca tovarasul Maurer sa fie succesorul meu”. Dupa citirea ei, am incercat sa-i spun ceea ce simteam. Ochii lui erau inchisi. Dej era pe moarte”. Urma o pauza pe banda, in care puteai auzi rasfoitul paginilor, conform transcrierii lui Iosif. Apoi vocea lui Maurer a continuat: “Intilnirea Biroului

Politic de a doua zi a fost scurta. Eu am prezentat nota lui Gheorghiu-Dej, dar am refuzat pozitia de conducator. Intr-un efort de a evita o criza de succesiune violenta, am propus ca “cel mai tinar om sa fie numit temporar pina la urmatorul congres al partidului, care trebuia sa il aleaga pe noul conducator de partid. Propunerea mea a fost sustinuta de Emil Bodnaras si a fost acceptata. La inmormintare, Nicolae Ceausescu pe atunci cel mai tinar om, a depus juramintul in mod public, declarindu-si loialitatea sa fata de politica decedatului”.

Vocea doamnei Maurer a intervenit, a continuat transcrierea.

- De ce-mi citesti acum toate acestea?

- Pentru ca astazi este 20 martie, a explicat el. Astazi se implinesc 13 ani de cind Nicu a fost numit in functie.

- Mai bine ai fi mincat o galeata de c cu 13 ani in urma, decit sa-1 fi propus pe Dictatorul, si ai fi putit doua zile. Acum ai sa puti pentru tot restul vietii tale.

Am continuat sa rasfoiesc dosarul. Citeva glume obisnuite despre cultul personalitatii lui Ceausescu. Citeva birfe muscatoare de-ale nevestei sale. Ceva despre snobismul si incompetenta politica

a Elenei. O incercare nereusita de a face dragoste. Imi puteam deja imagina rinjetul Elenei

la citirea dosarului. Ea murea de nerabdare sa auda povesti excitante.

Scoala de spionaj din Branesti

Masina a parasit cu viteza Bucurestiul. Au disparut acum blocurile uniforme si cenusii, aliniate de-a lungul strazilor, cozile lungi din fata magazinelor si oamenii cu plasele incarcate de tot ce au putut cumpara in acea zi. Acum eram la tara, case mici si saracacioase insirindu-se pe o parte a drumului si oameni obositi tirindu-se de-a lungul trotuarelor noroioase. Din loc in loc puteai vedea cite un birt, cu betivani pierzindu-si vremea in jurul lui.

- Saizeci si doi B, da-mi te rog pozitia ta pentru baza, s-a auzit vocea lui Pop prin radiotelefonul DIE-ului.

Codul pentru mine era 62, iar 62 B era codul soferului meu.

- Saizeci si doi B este la cinci minute de opt zero cinci.

- Saizeci si doi B, spune-i te rog lui saizeci si doi sa cheme pe o suta doi de la opt zero cinci, a incheiat Pop, cerindu-mi sa o sun pe Elena de la scoala.

In curind, masina a luat-o pe un drum, cu un semn rotund,

fluorescent, indicind: “Nu intrati”. La capatul acestui drum era un grup de cladiri, inconjurate de o padure gigantica de antene de unde scurte periodic logaritmice si omnidirectionale, fiecare cu o lumina rosie in virf. Scoala DIE era sub acoperirea de centru civil de comunicatie radio. Antenele inconjuratoare nu erau numai acoperire, dar si mijlocul de operatiune al noului Centru de Comunicatii Cifrate a DIE-ului, care servea de asemenea Ministerul Afacerilor Externe, de Comert Exterior si de Aparare Nationala, precum si Comitetul Central al Partidului Comunist, fiind capabil sa ia legatura cu cele mai indepartate ambasade de peste hotare.

Scoala a fost un alt proiect de-al meu, care a durat citiva ani. Pina pe la mijlocul anilor 60 DIE, ca si alte servicii de spionaj strain ale blocului sovietic, isi trimitea ofiterii la o scoala speciala de doi ani la Moscova. Avind cursuri anumite pentru fiecare tara in parte,

ofiterii invatau doua limbi straine, activitatile de baza de spionaj in stil sovietic. folosirea echipamentului de spionaj sovietic. In 1964, conducatorul roman din acea vreme, Gheorghe Gheorghiu-Dej, mi-a cerut sa creez o scoala similara romaneasca. Aceasta a fost la inceput localizata la Snagov. Citiva ani mai tirziu, cind Bucurestiul a hotarit sa renunte la bruierea “emisiunilor occidentale in limba romana, scoala DIE s-a mutat in imensa institutie din Branesti, devenita vacanta. Peste ani, noua scoala a inceput sa arate mai mult ca o statiune de vacanta, decit o tabara universitara. Studentii traiesc acolo exact ca americanii, francezii, germanii. Ei au cluburi de golf, tenis si de inot, de tip occidental, cinematografe cu filme straine si sali de mese in stil occidental. Studentii trebuie sa patrunda in atmosfera straina, trebuie sa traiasca acolo ca intr-o tara straina, sa se imbrace si sa vorbeasca ca bastinasii.

Cind masina mea s-a apropiat, poarta masiva de metal s-a deschis automat. In mod evident, scoala ne-a observat prin camerele ascunse de luat vederi, ce erau instalate peste tot. Am fost intimpinat de directorul adjunct al scolii, un colonel, la intrarea

cladirii principale.

- Tovarase general, profesorii si elevii scolii lucreaza conform programului, a raportat el oficial.

De la biroul directorului i-am telefonat Elenei.

- Buna, draga, am auzit-o spunindu-mi cu o voce dulce. Vrei sa-mi aduci miine dosarul acelei batrine grase, pe care ai ajutat-o sa ramina in viata, in timpul ultimei sale vizite aici?

- Da, tovarasa Elena, il voi aduce.

Ea stia ca eu am inteles ca vorbea despre Golda Meir.

- Si nu uita de batrina c

Ea se referea acum la doamna Maurer.

- Dosarul ei e la mine in servieta, am raspuns eu.

- Bine. Te vad miine. La revedere.

Inainte de a pleca cu Olcescu, ca sa-i vad bunatatile, l-am chemat pe Pop si i-am spus sa pregateasca dosarul Goldei Meir pentru dimineata urmatoare. Ea nu era genul preferat al Elenei. Modestia lui Meir si modul ei ascetic de viata nu erau pentru ea. Dar ascensiunea Goldei Meir spre puterea suprema in Israel o fascina. Inca de cind a intilnit-o pe Isabel Peron, in timpul unei vizite in Argentina, in anul 1973, ea a fost

atrasa de femeile cu functii politice de conducere. Cind Isabel a devenit presedinte al Argentinei, am auzit-o pe Elena spunind, ca si cum ar fi

vorbit cu ea insasi: “Daca o c dintr-un bar de noapte din Caracas, poate face asta, de ce n-ar face-o si o femeie de stiinta?

Testarea tancului furat

- Am scos aproape toate bunurile din cutii si le-am pus pe mese in muzeul militar, m-a informat Olcescu, cind am fost, in sfirsit, capabil sa-1 intilnesc.

“Muzeul militar” contine tot ce este legat de puterea militara a NATO, de la modele la scara a avioanelor militare occidentale, vindute in Vest ca jucarii pentru copii, pina la cele mai noi piese de mecanica militara, pe care DIE-ul a reusit sa le aduca prin contrabanda.

Camera principala a muzeului era acum plina de mese, pe care Olcescu le-a aranjat in ordine. Ele expuneau citeva duzini de pistoale, pusti, arme automate si mitraliere din Germania de Vest, Belgia, Franta, Italia, Anglia, Japonia si Statele Unite, pe care el le-a despachetat din cutiile lui “Annette”. O buna parte din articole erau din Israel. Alte mese erau pline de echipament de lumina modificatoare si infrarosie, pentru utilizare in timpul noptii de catre infanterie, artilerie si masini

blindate. Mai era acolo o masina de precizie, utilata cu echipament de vedere pe timp de noapte. Ceausescu a vrut una din acelea pentru cind merge la vinatoare, dimineata devreme, cind ursii stau ascunsi in intuneric. Intr-un colt era o instalatie mobila de radar americana. In alt colt era un echipament de tragere cu laser pentru tancuri. Intr-o camera separata se gasea un centru de comanda computerizat pentru artilerie.

- Tancul se gaseste linga poligonul de tragere, m-a informat Olcescu. Partea sa exterioara a fost acoperita cu singe - ei nu se lasa batuti cu usurinta. Dar acum este spalat si curat. Acesta poate fi exact ce cauta tovarasul pentru export in lumea a treia - este de marime mijlocie, rapid, si construit pentru clima calda. Tancul era intr-adevar inca “cald”, asa cum a zis “Annette”. O pereche de ochelari zacea inca pe podea, in mod evident pierduti cind

operatorul a fost omorit. O manusa se odihnea pe un raft; cealalta era probabil pe mina lui. Arma automata era incarcata cu munitie. Pe un transportor erau proiectile, gata sa fie trase. Am pornit motorul si am condus tancul prin jur. El mergea mai repede decit m-am asteptat. Am incercat sa manevrez arma, dar nu am reusit.

- Cheama tehnicianul, am ordonat eu, oprind motorul.

Sandviciuri si bere ma asteptau in biroul directorului. Tocmai cind eram gata de plecare, tehnicianul a sosit alergind. El arata neobisnuit de palid.

- Arma era incarcata inca cu un proiectil activ, a raportat el.

Inainte de ora 9,30, am fost la resedinta lui Ceausescu. El era afara, plimbindu-se repede de-a lungul aleilor, marcate numai de luminile sale pitice. Eu mi-am potrivit pasul cu el si i-am raportat tot ce am aflat.

- Asta-i bine. “Annette” este un muncitor constiincios. Si ma rasplateste pentru tot ce am facut pentru el.

Ceausescu avea conspiratia in singe, dar nu dadea prea multa atentie la detalii - ca de exemplu genul lui “Annette”.

- Eu vreau sa organizez o expozitie militara, pe cind ma

intorc din America, a continuat el. Pe o parte, vei pune fiecare piesa de echipament, pe care l-am produs noi, pe baza materialului tehnologic de spionaj. Pe cealalta parte, pui toate mostrele militare pe care le-am obtinut de la “Annette” si toate celelalte pe care le-am folosit la producerea de noi arme, astfel incit sa putem decide asupra carora sa ne concentram. Trebuie sa plantam in capul tuturor ideea ca armele sint produsul numarul unu si ca spionajul trebuie sa-si mentina sursa de inspiratie. Ma intelegi?

- Da, tovarase.

- Cind pleci la Washington?

- Saptamina viitoare.

- Pe drum te opresti la Bonn si vezi daca poti sa-1 convingi pe Brandt sa-1 ajute pe Arafat. Am sa-ti dau un mesaj din partea mea, prin care il voi invita la Bucuresti, ca musafirul meu personal. Aceasta poate ca va ajuta.

Deodata, fara nici o legatura aparenta, Ceausescu a izbucnit:

- Banii evreiesti invadeaza America. Daca nu impiedicam acest lucru, conspiratia sionista va prelua intreaga lume capitalista. El a facut o pauza de o clipa, apoi a continuat: Sint obosit de aceste tactici de presiune asupra mea, pentru a-i lasa pe evrei sa emigreze

din Romania. Ei - sint - cetatenii - mei - proprii. Ei - nu - sint - americani! a proclamat el, accentuind in mod deliberat fiecare cuvint cu cite o gesticulare a miinii.

Stiam ca, in timpul unei pauze a Congresului Consiliilor populare din dupa amiaza aceea, Ceausescu a avut o intilnire confidentiala cu directorul de la Congresul Mondial Evreiesc, Nahum Goldmann.

- Aceasta-i o conspiratie impotriva independentei Romaniei si a prestigiului meu personal. Eu nu pot lupta in mod deschis impotriva sionistilor. Arafat si Annette vor trebui sa preia aceasta sarcina. Dar noi va trebui sa-i ajutam mai mult decit pina acum.

Intorcindu-se pe calciie, a intrat brusc in sala cinematografului.

Noua izbucnire antisemitica a lui Ceausescu nu m-a surprins. Asa cum am aflat de la Teodor Coman, numai cu o zi inainte de intoarcerea mea din Tripoli, Ceausescu a dat instructiuni ferme, atit ministrului

apararii cit si ministrului de interne:

- Fiecare evreu trebuie, discret si in secret, retras si inlocuit din toate pozitiile de comanda din cadrul fortelor militare si de securitate, pina la sfirsitul anului. Daca aveti intrebari, inseamna ca nu trebuia sa fiti pe posturile voastre .

Toti evreii au disparut din DIE inca din 1972.

Cind “Kojak” s-a terminat si luminile s-au aprins, Elena s-a ridicat sa plece. Cu ochi ametiti si fata buhaita de somn, ea s-a uitat uimita in jur si 1-a apucat deodata pe Ceausescu de brat, incepind sa traga de el.

- Sa mergem la culcare, Nicule.

Era tirziu, cind Paraschiv a tras masina in fata casei mele si cind militianul, care pazea ambasada poloneza, m-a salutat oficial. In timp ce descuiam poarta de fier, am simtit o pereche de ochi urmarindu-mi miscarile. M-am uitat in sus, spre etajul al doilea. Cu siguranta ea era acolo.

Capitolul 11

- Uite cine ma asteapta, am auzit-o pe Elena, zicind cu o voce parca inmuiata in miere. Cu o geanta plina de bunata-a-ati. Aparind in pragul usii, ea a spus taraganat: Bu-u-una di-i-imineata; aratindu-si dintii mari si

intinzindu-mi mina dreapta ca sa i-o sarut. Ea purta un costum liliachiu, din matase inflorata, si picioarele osoase se revarsau de-a binelea din pantofii noi, liliachii. Hainele ei tocmai sosisera de la Paris.

O sedinta cu tovarasa Elena

Diminetile de vineri erau totdeauna rezervate de Elena pentru mine, ca sa-mi dea vesti in legatura cu inregistrarile provenite din birourile si casele nomenclaturii. Biroul ei, numai cu putin mai mic decit al lui Ceausescu, avea stema Partidului Comunist in spatele mesei sale de lucru, in locul stemei Romaniei. Pe peretele din fata biroului era un portret de marime naturala al lui Ceausescu. Pe niste rafturi de pe un perete lateral erau operele lui Ceausescu, legate in piele rosie, si citeva copii ale cartilor “ei” de chimie. Pe birou se gasea numai fotografia lui Ceausescu, in rama de aur. Nici un fel de dosare sau alte hirtii. Elenei nu-i place sa citeasca. Singura exceptie erau dosarele lui Iosif. Ea le adora, chiar daca pentru a le citi trebuia sa-si scoata pe ascuns

ochelarii cu care nu permitea sa fie vazuta in public.

- Arata-mi, mi-a spus Elena, incercind sa-si gaseasca o pozitie confortabila in scaunul ei supradimensionat. Ce mai e nou in legatura cu Violeta?

Violeta era sotia lui Stefan Andrei, ministrul afacerilor externe.

Ea era o mica papusa pictata, o tinara actrita afectata, care totdeauna defila, de parca ar fi fost pe scena. Imediat ce Elena a ordonat ca Violeta sa fie supravegheata cu ajutorul microfoanelor, cu citiva ani in urma, prima inregistrare a cuprins una dintre trecatoarele ei relatii sexuale cu un barbat. Acela era un student. Au urmat multi altii de atunci, intotdeauna barbati frumosi, cu un corp atletic.

“Asculta numai la stricata asta, dragule”, a spus ea, respirind cu greu. “Cind vine aici, umbla afectat si gingureste din virful limbii, dar pe banda iti sparge urechile, de tare ce zbiara si se vaita”. Din acea iarna, trebuia sa am intotdeauna citeva casete cu Violeta in servieta mea. In aprilie, Elena a cerut instalarea unui echipament profesional de ascultare in camera ei din dos, si dupa aceea a inceput sa pastreze casetele cu Violeta. Si altele.

- Nu ai nimic despre Violeta astazi? a izbucnit Elena, holbindu-se la mine. A murit?

- Violeta a plecat in Berlinul de Est, unde joaca intr-o coproductie cu actorii est-germani.

Mai ca auzeam aerul, pufait nervos de Elena. S-a facut rosie la fata si ochii caprui s-au ingustat ca doua linii aspre, iar gura a devenit o taietura grosolana, fara buze.

- Si ce? Indiferent ca e Berlinul sau Londra, ea inca mai este sotia ministrului nostru de externe si noi trebuie sa stim ce face.

Apoi Elena mi-a dat ordine stricte in legatura cu supravegherea Violetei, douazeci si patru de ore pe zi, in Romania sau peste hotare, indiferent unde se afla.

Elena a rasfoit dosarele fara interesul ei obisnuit. Numai dosarul

lui Maurer i-a trezit atentia. Dupa ce a terminat de rasfoit dosarul, a ridicat receptorul telefonului S.

- Mi-e dor de tine, draga. Ce mai faci? a gingurit Elena cu dulceata, cind doamna Maurer a raspuns. O, inteleg. Suna-ma dupa ce pleaca musafirii. Vreau sa stam putin de vorba. Ultima oara cind te-am vazut, n-am prea putut discuta ca au fost si alte persoane prezente. Draga mea, ai aratat atit de bine in ziua aceea. Exact ca o virgina, draga mea. Da. Plina de cosuri. Tot nu ai relatii sexuale, nu-i asa?

- La saptezeci si cinci de ani nu mai e amuzant, nu-i asa? Cincizeci si cinci? O, n-am stiut.

Am auzit un clic. Era evident ca doamna Maurer i-a inchis telefonul in nas.

- Am aici dosarul Goldei, m-am oferit eu, tinind in mina dosarul Goldei Meir, incercind sa evit izbucnirea istericalelor. Mi l-ati cerut seara trecuta.

- Da-mi-1, mi-a smuls ea dosarul din mina. A devenit bogata deja?

- Eu nu cred ca ei ii pasa de bani.

- Ce mai e nou in legatura cu Indira? a intrebat ea, referindu-se la primul ministru Gandhi.

- Aceea-i o alta poveste.

- Vreau sa vad dosarul Indirei, a continuat ea, inainte de a te duce la Washington.

- O sa-1 aveti. Aici aveti un dosar in legatura cu vizita dv. in Statele Unite. Contine tot ce e legat de programul dv. de acolo.

- Mare lucru! O saptamina irosita cu domnul si doamna Peanut. Apoi si-a indulcit vocea:

- Ai ceva diplome pentru mine acolo, dragule?

- Da, tovarasa. Un certificat de membru onorific in Academia de Stiinta din Illinois, m-am oferit eu, sperind sa schimb dispozitia ei proasta.

Iiii-ce? a zbierat ea, sarind in picioare. Cine cred ei ca sint eu? Mama Teresa? Eu vreau o academie in Washington. Ori New York. Domnul “Peanut” sa-si puna asta in pipa si s-o fumeze!

Am facut tot posibilul sa-i explic ca presedintele american nu are aceeasi putere ca cel roman. Singurul rezultat a fost stirnirea miniei Elenei.

- Termina! Nu poti tu sa-mi vinzi ideea ca domnul Peanut poate sa-mi dea o diploma de Iiii-ce si nu poate sa-mi dea nimic din Washington. E-u n-u v-o-i m-e-r-g-e 1-a I-l-l-i-nu-stiu-ce. Nu voi merge!

- Diploma va va fi acordata la

Blair House, in Washington, de catre profesorul Merdinger, reprezentind conducerea Academiei de Stiinta din Illinois, am incercat eu s-o calmez.

- Cine?

- Profesorul Emanuel Merdinger, originar din Romania.

- De ce nu intreaga conducere, dragule? Ei nu vor avea niciodata un om de stiinta international si un lider politic in persoana aceleasi femei. Haide, draga. Eu vreau intreaga conducere.

Tacerea e de aur m-am gindit eu, amintindu-mi de telegramele primite mai devreme de la statiile Washington si New York, zicind ca era pur si simplu nerealist a incerca obtinerea unei diplome academice pentru ea.

- Profesorul tau este evreu? a intrebat Elena, cu o nota de suspiciune in glas, care a devenit deodata dulce din nou: Nu este Merdinger un nume evreiesc, draga?

- Profesorul Merdinger este un prieten de-al Romaniei, tovarasa Elena.

- Noi nu avem prieteni evrei. Eu nu vreau ca diploma mea sa fie minjita de degete evreiesti.

- Tovarasul Ceausescu 1-a primit in 1972 si a avut numai vorbe bune de spus despre el, am

incercat eu, jucind ceea ce am considerat a fi cea mai buna carte.

- Aceea a fost politica. Acum este vorba de stiinta.

Eu avusesem discutii asemanatoare de fiecare data cind DIE a reusit - nu cu prea multa usurinta - sa aranjeze vreo noua diploma pentru Elena. Si imediat ce o avea in mina, uita cu cita greutate reuseam sa i-o obtin. Odata, in timpul unui zbor din Filipine, mi-a marturisit cu un aer de absoluta ingeniozitate:

- Eu nu cred ca tu stii, dragule, dar universitatea a insistat sa-mi acorde doctoratul onorific. Eu am continuat sa refuz, dar stii ce-au facut ei? Sint ei niste oameni mici si galbeni, dar stiu sa-si foloseasca capul. Au convins-o pe Imelda sa vina sa ma ia. Ce-as fi putut face atunci, draga? Ce suflet dulce e ea.

Numai seful statiei DIE din Manila si eu stiam ca a fost imposibil sa convingem conducerea universitatii, fara ajutorul celui mai apropiat confident al presedintelui Ferdinand Marcos, generalul Fabian Ver. Numai promisiunea lui Ver ca Imelda o va acompania pe Elena la ceremonie si ca va face o donatie substantiala universitatii, a facut conducerea sa se razgindeasca. Alta data, cind ne intorceam dintr-o vizita in Asia si

America de Sud, unde a adunat mai multe titluri onorifice, procurate de DIE cu considerabile eforturi si bani, Elena si-a revarsat entuziasmul asupra nevestei primului ministru:

- Stii ce, draga? Pretutindeni au fost organizate expozitii cu lucrarile mele stiintifice. Toata lumea voia sa-mi dea o diploma. In final, a trebuit sa-mi pun piciorul in prag, draga. La urma urmei, aveam si anumite obligatii politice de indeplinit.

- Am niste vesti pentru tine, a zis Elena, ridicindu-se greoi din scaunul ei si indreptindu-se spre biblioteca.

- Chiar eram la institut si-mi scriam noua carte, cind un barbat cu o infatisare foarte distinsa, un strain, a insistat sa ma vada. Era presedintele Universitatii din Lepzig in persoana.

- Leipzig sau Darmstadt? am intrebat, stiind ca ea s-a intilnit cu rectorul de la Institutul Tehnic din Darmstadt.

Elena are intotdeauna probleme cu a face deosebirea dintre Germania de Vest si cea de Est.

- In fine. El a facut tot drumul acesta - ghici de ce? Sa-mi aduca cartea mea tradusa in germana.

“Cartea mea” a fost scrisa de o echipa de cercetatori si ingineri,

unii complet necunoscuti pentru Elena, si era bazata pe cele mai recente materiale tehnologice de spionaj obtinute de catre DIE, despre mecanismul sintezei diferitelor componente macromoleculare.

Elena a continuat sa palavrageasca despre intilnirea ei intr-un mod suspect de excitat, pina ce a spus lucrurilor pe nume:

- Draga, atitia oameni din intreaga lume imi sint foarte recunoscatori pentru eforturile mele stiintifice. Si simt ca mintea stiintifica, cu care am fost binecuvintata, nu ar trebui folosita numai pentru bunastarea propriei mele tari, ci si pentru cea a intregii umanitati. Va trebui sa inventez ceva care va dura vesnic, ca focul sau ca energia nucleara.

Elena m-a presat sa pun la lucru intreaga retea de spionaj tehnologic a DIE-ului, numarind sute de

oameni de stiinta si ingineri recrutati ca agenti, in vederea realizarii acestui deziderat. Ea voia informatii despre cea mai importanta activitate de cercetare din Vest, care era in curs de a fi brevetata. Apoi va selectiona citeva din aceste proiecte ca fiind ale ei, pe care le va breveta si le va data anterior primei lor inregistrari in Vest. Dupa aceea, Elena va folosi aceste brevete romanesti pentru a le obtine pe cele internationale.

- DIE-ul tau va trebui sa faca acest lucru pina ce preiau sarcina sistemului romanesc de brevetare, clasificare si standardizare.

In conformitate cu presa romaneasca, in decembrie 1984, Elena a devenit directorul noului si aparent nesemnificativului Consiliu de Clasificare, Standardizare, Normare si Control Calitativ. Ea a urmarit intotdeauna scopul realizarii ambitiilor sale personale.

Incalcarea constitutiei

Era amiaza cind am plecat de la Elena si am trecut pe la biroul generalului Luchian, cu un etaj mai sus. De peste un an el era acolo in fiecare vineri, asteptind sa ma vada dupa intilnirile mele saptaminale cu Elena.

- Eu incerc sa obtin cifre mai bune pentru emigrare, a inceput Luchian, pentru dezbaterea de la Washington. Situatia nu este chiar asa de rea cu germanii - limita tovarasului pentru acest an este de 10.000 capete. Dar va scaldati in

ape fierbinti cu evreii. Tovarasul a aprobat numai 1.200 pentru intregul an 1978 si nu veti avea mai mult de trei sute in primul trimestru.

Ca secretar permanent al Comisiei Nationale pentru Vize si pasapoarte, Luchian deveni un expert in emigrare. Incredibil de pedant, el era respectat pentru acuratetea cifrelor sale, in ciuda presiunii constante din partea tuturor, inclusiv Ceausescu, pentru a se infatisa numai latura luminoasa a tabloului.

- Am o poveste nemaipomenita pentru tine, a inceput Luchian din nou. L-am sunat ieri pe Postelnicu si l-am invitat la mine, ca sa lucram asupra decretului impreuna. “De cind trebuie sa vina muntele la Mahomed?” a intrebat el si mi-a inchis telefonul in nas. Nu mi-am putut crede urechilor, Mihai, caci in Buzau el ma conducea intotdeauna la masina si dansa in jurul meu de parca nu putea face niciodata destule pentru mine. M-am repezit imediat pina la biroul lui, sa vad care era problema, si ce crezi ca mi-a zis? “De acum incolo vei veni aici numai daca esti chemat. Sa fii aici miine dimineata, la ora sapte, cu decretul terminat. Si sa fii scurt, ca la ora opt iau dejunul cu primul ministru”.

Iti vine sa crezi asta?

- Fii atent, Luchian. El va fi seful tau de acum incolo.

- Prefer sa fiu chelner intr-un restaurant de clasa a treia, decit sa-i fiu subordonat. (El a batut cu laba sa grea in masa). Am lucrat toata noaptea si azi dimineata la sapte fix i-am pus dosarul pe masa. Dar nici nu 1-a deschis macar. La ora zece m-a chemat din nou la el si mi-a spus ca totul era un dezastru. Pe scurt, ceea ce voia era sa includ mentionarea DGTO-ului si a altor unitati de securitate, al caror nume n-a fost niciodata pus pe hirtie.

- Intr-un decret public?

- I-am spus ca un decret public nu poate contine in el nimic ce contravine Constitutiei si ca textul pe care el il voia l-ar fi facut numai pe tovarasul sa explodeze. Stii ce mi-a zis? Mi-a spus ca tovarasul era prea ocupat ca sa-1 citeasca, si ca il va semna oricum. Saracul idiot. El sigur nu-1 cunoaste pe tovarasul. Dupa o scurta pauza, Luchian a continuat: Eu am incercat, Mihai, am incercat sa-1 ajut pe Postelnicu, ca pe un prieten. Am incercat tot posibilul. Si ghici ce mi-a spus? “Du-te inapoi, tovarase. Scrie decretul asa cum ti-am spus, pune-1 intr-un plic sigilat si fii sigur ca va fi la mine

pe birou in seara aceasta, inainte de ora opt”. Ai putea, chiar in visele tale cele mai salbatice, sa concepi a pune functiile DGTO-ului pe hirtie?

De obicei calm si stapin pe sine, Luchian s-a enervat acum si a devenit rosu la fata.

- De, am avut banuielile mele, a spus el, dar acum ele mi s-au confirmat, in sensul ca batrina vulpe vicleana, generalul Diaconescu, e cel care este in spatele acestei afaceri. (El se referea la seful DGTO-ului, generalul Ovidiu Diaconescu). El a incercat intotdeauna sa obtina

semnatura tovarasului pe o bucata de hirtie, aprobind cenzura postei si interceptia telefoanelor. El si miile sale de ofiteri desfasoara o activitate, care contravine Constitutiei, fara sa aiba in schimb nici macar o bucata de hirtie, care sa le acopere dosul. Eu stiu asta. Daca intr-o zi Europa Libera sau oricine altcineva va incepe sa bata toba, Diaconescu se va gasi in ape extrem de fierbinti.

Cind am plecat, Luchian m-a condus pina la usa.

- Nu uita, mi-a reamintit el. Miine seara. Acasa la mine. Cu Oprea si Voicu.

Scrisori prietenoase de la generalul Ver

- La birou, i-am ordonat soferului meu.

Citeva minute mai tirziu, Paraschiv a redus viteza pe cind treceam pe linga Ambasada Statelor Unite, permitind portii de fier forjat a DIE-ului din apropiere sa se deschida in mod automat, pentru a ne lasa inauntru Ne-am oprit in fata unei cladiri elegante, de culoare cenusie. Citeva trepte ne-au dus la o usa de sticla gravata, de moda veche. In dosul acestei usi totul era incuiat si supravegheat de circuite inchise de televiziune.

Cartonasul meu magnetic de plastic, asemanator cu un credit card occidental, cu un desen complicat pe o parte, si cu semnatura mea operationala, de Marin Podeanu pe cealalta parte, a pus in miscare o usa circulara, singura cale de patrundere in cladire. (Semnatura mea era de asemenea semnatura oficiala pe cartonasele celor 3.000 ofiteri ai DIE-ului). Liftul pentru ofiterii DIE era la stinga usii circulare.

La dreapta, niste scari largi, acoperite cu un covor rosu, duceau

la etajul al treilea, rezervat pentru seful DIE-ului si adjunctul sau. Ofiterul-sef de serviciu a facut citiva pasi formali spre mine, s-a oprit la doi pasi de mine, si mi-a dat raportul oficial: Tovarase general, in timpul schimbului meu nimic neobisnuit nu s-a semnalat. Eu sint ofiterul sef de serviciu pentru Departamentul de Spionaj Extern, colonelul Victor Dobrin. Numele lui adevarat era Victor Daisa, dar orice persoana care lucra pentru serviciul de spionaj romanesc avea un nume operational secret, pe care il folosea in interiorul sediului DIE-ului si in legatura cu sarcina sa de serviciu, astfel incit nici o alta persoana lucrind cu el sa nu-i cunoasca adevarata identitate. Peste hotare insa ofiterii isi foloseau numele lor adevarat.

Cind am deschis usa care dadea spre scari, colonelul Vasile Pop, ofiterul-sef executiv, si adjunctul sau, capitanul Popescu, au sarit ca niste jucarii cu arcuri. Ei imparteau aceeasi camera, plina cu telefoane, statii de radio, masini de telex, transmitatoare radio-foto si seifuri.

- Aici sint telegramele generalului, a spus Pop. Si aici este corespondenta diplomatica de astazi pentru dv. Ea include un raport foarte confidential de la

Tel Aviv, generale. Si acest plic alaturi de aceasta cutie de la Manila, amindoua cu sigiliul presedintelui filipinez pe ele si adresate dv. personal.

Raportul de la Tel Aviv era de la seful echipei criptografice trimisa acolo cu citeva luni mai devreme, care aducea la cunostinta ca codul folosit pentru supravegherea ambasadei romane si a personalului sau a fost descifrat si statia transmite acum operatiuni de dezinformare. Plicul de la Manila continea o scrisoare prietenoasa de la generalul Fabian Ver. Ca de obicei, el a inceput prin a reaminti de zilele petrecute impreuna. De data aceasta, reamintea de zborul pe care l-am facut impreuna la monumentul razboiului american din Bataan. Scopul scrisorii era insa de a ma invita sa petrec o vacanta la palatul Malacanang, ca oaspetele sau. El a inclus o fotografie mare, cu autograful Imeldei, prezentindu-ma pe mine cu ea si cu Elena Ceausescu, la palatul Malacanang. In cutie era o uniforma de matase albastra de pilot, identica cu cele pe care eu si Ver le-am purtat in zborul acela la Bataan.

L-am intilnit pe generalul Ver pentru prima data in iarna anului 1975, cind am mers la Manila, ca

sa pregatesc vizita de stat a lui Ceausescu. La sosirea mea, seful statiei DIE-ului, care era de asemenea insarcinat cu afaceri a spus ca echipa tehnica din Bucuresti a descoperit microfoane in fiecare camera a Ambasadei romane. Tocmai au sosit instructiuni din Bucuresti, cerindu-mi sa discut aceasta problema cu Ferdinand Marcos, cit de repede posibil..

La intilnirea mea din ziua urmatoare cu Marcos a participat si Ver. Eu am pus microfoanele pe biroul lui si i-am citit o nota de protest. Dupa ce a vorbit in soapta cu Ver pentru citeva momente, Marcos a raspuns ca au fost instalate de CIA-ul american.

- Ei sint cei care fac astfel de lucruri aici. Noi nu avem pe nimeni in Filipine care sa vorbeasca romaneste, a spus Marcos, cerindu-mi sa transmit scuzele sale personale prietenului sau Ceausescu. Generalul Ver iti va spune mai multe despre asta.

Ver mi-a spus foarte multe. In seara aceea m-a invitat la o cina la palat. El a vorbit cel mai mult si, in general, despre intelegerile secrete pe care guvernul Filipinelor le-a semnat cu Statele Unite, pentru a primi ajutor financiar, si in particular despre operatiunile CIA

in Filipine. In seara aceea am auzit mai multe despre CIA, decit am auzit in intreaga mea viata, si comentariile nu erau de natura prea prietenoasa.

Era dupa miezul noptii cind m-am intors, in sfirsit, in camera mea din palat. Doua fete tinere si dragute, aproape goale, ma asteptau intinse pe pat. Am chemat pe insarcinatul cu afaceri si m-a dus la un hotel.

Cind am coborit in holul hotelului, dimineata, devreme, Ver era acolo. Din acea zi a fost extrem de prietenos cu mine. El a fost in mod constant cu mine tot restul timpului cit am stat in Filipine. Programul pe care 1-a pregatit pentru vizita de stat a lui Ceausescu a fost indeplinit fara nici un impediment, depasind toate asteptarile. Cel mai important lucru pentru buna dispozitie a familiei Ceausescu au fost medaliile si cadourile fantastic de scumpe, care a aranjat sa fie oferite de catre familia Marcos, alaturi de diplome onorifice pentru colectia Elenei.

In aprilie, cind am revenit in Filipine cu familia Ceausescu, Ver a incercat din nou imposibilul pentru a face un succes din aceasta vizita. El a aranjat un dejun pe bordul iahtului lui Marcos, care s-a dovedit a deveni o petrecere de o

zi si o noapte, cu spectacole teatrale, muzica, dans, jocuri de societate, un semi-striptease al Imeldei, jocuri de artificii si munti de mincare si bautura. Ceausescu a fost foarte impresionat. Elena insa a facut istericale de fiecare data x zi si o noapte, cu spectacole teatrale, muzica, dans, jocuri de societate, un semi-striptease al Imeldei,

jocuri de artificii si munti de mincare si bautura. Ceausescu a fost foarte impresionat. Elena insa a facut istericale de fiecare data cind Imelda aparea altfel imbracata, in timp ce ea a trebuit sa stea cu acelasi rind de haine toata ziua.

De la acea vizita, l-am mai vazut pe Ver o singura data, dar el imi trimitea lunar scrisori prietenesti. Iar eu ii raspundeam.

Billy Carter trebuie recrutat

Cind Pop a intrat in biroul meu, era dupa ora sase.

- Tovarasul tocmai a plecat de la birou si mi-a trimis un mesaj radio din masina sa, ca sa mergeti sa-1 intilniti acasa la el.

La resedinta lui Ceausescu, ofiterul de serviciu a raportat:

- Tovarasul va asteapta in gradina cu trandafiri.

- Ce mai e nou? a intrebat Ceausescu, fara sa se uite la mine. Neasteptind raspunsul meu, a continuat: In dosarul familiei Carter am vazut ca fratele lui Carter este un individ coruptibil si betiv, care incearca sa faca rost de bani nemunciti. (Ceausescu devenise obsedat de ideea recrutarii lui Billy Carter ca agent secret). Am vazut de asemenea ca DIE

are un om in pozitia de a initia niste relatii de afaceri cu Billy. Nu este acesta libianul, care are o companie de export-import la Londra, condusa de fratele lui?

- Da, tovarase.

Ceausescu s-a oprit, mi-a prins nasturele de la jacheta, s-a uitat drept in ochii mei si a continuat cu un ton conspirativ:

- Cred ca putem sa-1 recrutam pe Billy, folosind un “steag strain”. (Ceausescu a sugestionat ca agentul libian sa-1 faca pe Billy reprezentantul oficial pentru afacerea de export-import din America de Nord si de Sud si sa-1 plateasca in mod generos). Noi vom furniza banii lichizi. Sa-1 lasam pe Billy sa faca ceva bani de pe urma noastra, sa-i dezvoltam

gustul banilor si apoi, pac! - il recrutam, spunindu-i ca banii nu au fost britanici sau libanezi, ci ai nostri. Trebuie sa ne grabim, pina ce nu ne-o ia altul inainte.

Ceausescu a dat drumul la nasturele meu si a inceput sa se plimbe din nou, miscind rigid din brate;

- Iti amintesti de fratele Sahului? - a continuat el. Eu l-am ochit in timpul unei vizite la Iran de pe atunci si l-am facut reprezentantul importului de petrol din Iran. Apoi tu i-ai dat un procentaj pentru exportul produselor romanesti in Iran. Si atunci, pac! - l-ai recrutat, facindu-1 sa manince din palma ta. Esti interesat in a sti ceva despre relatiile iranienilor cu americanii, sovieticii si cu israelienii? Cine poate cunoaste acest lucru mai bine decit Sahul si fratele lui? Vrei sa stii ceva despre armata si Savak-ul lor? Fratele este comandantul lor suprem. Avem nevoie sa facem un contract cu Iranul pentru a vinde ceva? Fratele iti da contractele sigilate, de la toate partile interesate, le deschizi pe ascuns, faci copii si apoi, pac! - eu inaintez o oferta, care este cu cinci dolari mai ieftina. Astfel, ajung sa construiesc acolo o fabrica de asamblat tractoare. Si ce daca

trebuie sa-i platesc fratelui un procent de zece la suta? Ce inseamna doua milioane de dolari pentru mine? A zecea parte din valoarea tractoarelor pe care noi le asamblam si le vindem anual in Iran. Desigur, ii platesti alte doua milioane de dolari pentru locomotivele pe care el te ajuta sa le vinzi acolo si mai mult pentru vagoanele si echipamentul de cercetare geologica, ori mai stiu eu pentru ce altceva, dar noi tot facem o multime de bani. Zece sau cincisprezece milioane de dolari platiti pentru el in Elvetia sint de ajuns pentru a-i dezvolta gustul banilor. Nu-i asa?

- Da, tovarase. Exact.

- Sau sa-1 luam pe Rifaat Assad. Hafez este unul din cei mai buni prieteni ai mei. Nici prin cap nu-mi trece ca sa-1 recrutez. Dar pe fratele lui este cu totul o alta problema. Eu l-am ochit in timpul unei vizite in Siria. Apoi am urmat acelasi scenariu ca si cu fratele Sahului si acum Rifaat maninca si el de la noi din palma. Am nevoie de exporturi lucrative in Siria? Rifaat va avea grija de acest lucru, pentru ca el cunoaste gustul dolarilor mei si vrea sa-i depozitezi tot mai multi in contul sau personal elvetian. Acum este omul nostru. Am nevoie de un canal pentru

comunicatii politice secrete? O cale de a-i comunica in secret lui Hafez, despre viitoarele mele discutii cu Carter. Am nevoie ca cineva din Vest sa dispara? Rifaat va avea grija de acest lucru. Acum el nu mai poate trai fara banii mei.

Ceausescu s-a oprit si, gesticulind cu ambele miini, a spus:

- In relatiile noastre cu lumea non-comunista, politica fara spionaj este ca marxismul fara Lenin. Nimeni nu-ti va da nimic, daca nu stii sa-i ungi palma.

Ordine de a ucide

Ceausescu s-a plimbat un timp in tacere. Apoi a zis:

- Ce-i nou? De data aceasta astepta un raspuns de la mine.

- Avem o problema cu Stan.

- Ce fel de problema? a intrebat el, aruncindu-mi o privire iute.

Generalul Nicolae Stan era seful Directiei V a Securitatii, responsabil cu securitatea protectiva a lui Ceausescu.

- Sora lui Stan este casatorita cu un activist de partid, pe care DIE-ul il antrena pentru o operatiune in Israel, ca agent secret.

- Eu n-am stiut ca Stan are rude evreiesti.

- Cumnatul lui si-a schimbat numele din Schwartz in Negru.

- Trimite-1 acolo ca agent “X”, ca sa lucreze cu Partidul Comunist Israelian clandestin.

- Problema este ca, atunci cind

Stan a aflat despre acest lucru, el i-a cerut ministrului de interne, in mod formal, sa anuleze operatiunea. Coman a facut acest lucru, dar acum Negru si sora lui vor sa plece in Israel pe cont propriu.

- Ce-e-e?

- Ei au gasit o cale de a spune ambasadei israeliene despre felul in care Stan a reusit sa le anuleze viza de iesire. Negru a scris de asemenea o scrisoare pentru postul de radio Europa Libera, in care va cere sa le aprobati emigrarea in Israel, ca fiind dreptul lor uman.

- “R-R-Radu”! S-Spune-i lui C-Coman s-sa le d-dea “R-Radu”. A-Aresteaza-i pentru citeva o-ore si d-da-le “R-Radu”, a urlat el cu gura sa pisaloaga, oprindu-se in mijlocul aleii.

- A-Asta-i d-dezertare si d-dezertatorii t-trebuie sa f-fie

o-omoriti - t-toti, b-batuti m-mar si o-omoriti c-ca animalele, i-inainte ca e-ei sa i-inceapa sa p-publice ceva.

Desi seara era racoroasa, fruntea lui a inceput deodata sa transpire.

Nimic nu-1 sperie mai mult pe Ceausescu ca dezertarile. Nu tranzactia de informatii este ceea ce considera el a fi cel mai daunator. Pentru el, ca pentru toti ceilalti lideri ai blocului sovietic, consecinte mult mai grave le au efectele de raza lunga a insusi faptului ca unul din cei mai de incredere oficialitati ar putea sa plece definitiv in Vest si sa spuna in mod public ce este comunismul in realitate. Imi amintesc ca informatiile furnizate CIA-ului de catre agentul Ion Iacobescu, care a ramas in Franta, in 1969, a cauzat arestarea unor importanti agenti romani dinauntrul NATO si a guvernului francez, dar adevarata valoare a dezertarii sale pentru Vest a mers mult mai departe. O carte publicata in Franta despre cazul acesta, combinata cu masuri ingenioase luate de serviciul de securitate francez, au subminat credibilitatea Bucurestiului atit de rau, incit si dupa noua ani, Romania nu a fost inca in stare sa recruteze nici un alt agent in NATO sau in guvernul francez.

Defectarea in 1972 a lui Constantin Dumitrachescu in Statele Unite, seful statiei DIE din Tel Aviv, exploatata magnific de catre Israel, a cauzat daune atit de mari prestigiului DIE-ului in Israel, incit in urmatorii sase ani el nu a mai putut recruta acolo alti agenti noi.

Pentru un timp am pasit in tacere alaturi de Ceausescu. Cind a inceput din nou sa vorbeasca, se calmase.

- Trebuie sa-i ucidem pe toti dezertorii, fara a lasa urme. A plecat deja mafiotul la Washington?

- Felix?

- Da.

- A plecat. In urma cu o saptamina.

Mafiotul era un cetatean american, care era activ in Mafia si care a fost recrutat de catre DIE si numit codificat “Felix”.

- Cere-i sa-1 omoare pe Rauta. El face prea mult zgomot in Washington, chiar acum, si trebuie ucis primul. Apoi Goma. Si spune-i sa arunce in aer Europa Libera - cu bombe.

Constantin Rauta a fost inginerul DIE-ului cind a ramas in Statele Unite, unde a inceput sa insiste pe linga Congresul Statelor Unite pentru a-l ajuta in eforturile sale de a-si aduce sotia si fiica din

Romania.

Dupa emiterea acestor ordine, Ceausescu a inceput sa le completeze cu instructiuni amanuntite, ca de obicei. El a fost, in sfirsit, intrerupt de un paznic personal, trimis de Elena pentru a-1 chema la cina.

- Cind pleci la Washington, Pacepa?

- Nu am inca viza.

- Preseaza-i. Am nevoie de tine acolo.

Afara era calm, dar frig.

- Unde vrea generalul sa fie dus? a intrebat Paraschiv.

- La Pescarus.

Acela era un restaurant pitoresc pe malul lacului, aproape de resedinta lui Ceausescu, condus in exclusivitate de DIE si de Securitate, din cauza ca atragea pe turistii occidentali.

In timpul cinei n-am putut sa-mi iau gindul de la Ceausescu. Dupa 13 ani la putere, el considera Romania ca fiind literalmente proprietatea sa personala si a familiei. Sotia sa, Elena, era in ascensiune si nimeni in intreaga tara nu primea un post important fara binecuvintarea ei. Fratii lui

Ceausescu, Ilie, Nicolae si Ion, controlau fortele armate, DIE si agricultura. Fratele Elenei conducea Uniunea Generala a Sindicatelor, care detinea controlul asupra intregii populatii muncitoare din Romania. Fiul lor, Nicu, era conducatorul Uniunii Tineretului Comunist. Si acesta era doar inceputul. Nu exista nici un sistem mai susceptibil nepotismului decit cel comunist.

Tocmai ajunsesem la desert, cind soferul meu a intrat alarmat.

- Chiar acum am primit un mesaj radio, zicind sa va prezentati de urgenta la zero unu.

Prea mult pentru desertul meu.

Ceausescu se plimba in biroul sau ca un leu in cusca.

- Nu vreau ca Rauta sa fie omorit inainte de vizita mea la Washington. Nici Goma. Ei pot fi inlaturati dupa aceea, impreuna cu Europa Libera. Inteles?

- Da, tovarase.

- Asta-i tot pentru acum.

Ofiterul de serviciu de la intrarea resedintei lui Ceausescu mi-a deschis tacut usa, dindu-mi salutul militar.

- La birou, i-am spus lui Paraschiv.

Capitolul 12

Nu era inca ora sapte dimineata, cind a sosit Iosif. Costumul lui era

tot sifonat, fata sa cenusie si ochii umflati de nesomn.

Olga in carne si oase

- Azi am un film pentru general, a spus Iosif cu o voce obosita, in timp ce scotea din servieta un film de 16 mm. Cind proiectorul a pornit, in camera mea pe ecran era Olga, in carne si oase. Ea tocmai pleca de la hotel, dimineata devreme. Desi nu mai era tinara, e o femeie mica si atractiva, cu o coada de cal blonda si cu niste solduri leganindu-se senzual.

Camera ascunsa de luat vederi a urmat-o cu tenacitate pe Olga toata ziua, iar filmul prezenta fragmente. Ea s-a plimbat, a angajat masini de strada si taxiuri, a vizitat muzee si magazine, incercind tot timpul sa se comporte cit mai normal. Am putut insa recunoaste modul de actiune al spionajului sovietic, in incercarile ei de a scapa de o supraveghere nedorita.

Cind Olga a intrat in restaurantul Lido, timpul specificat de film era citeva minute inainte de ora opt. Ea a ales un colt intunecos, de unde putea observa cu usurinta intrarea. Deodata, filmul a devenit

sonor, dublat de banda transmitatorului din vaza de ceramica de pe masa ei. La putin dupa ora 8,30, un barbat a venit la masa ei, sarutindu-i mina cu afectiune si asezindu-se la masa. Aparatul de filmat ascuns a prins-o pe Olga din fata, dar barbatul era filmat din spate. El era cam de statura mea si ceva din gesturile si atitudinea sa imi parea familiar. Olga devenea tot mai afectuoasa, in timp ce-si reamintea de zilele fabuloase si noptile pasionante ale trecutului lor. La inceput un picior, apoi ambele ei picioare au inceput sa manevreze pe sub masa.

Olga povesteste despre felul cum a renuntat la serviciul ei de profesoara la Academia Militara, pentru unul in Ministerul de Externe. A fost tocmai numita la Ambasada sovietica din Sofia, unde va incepe sa lucreze peste doua saptamini. “E vorba de numai citeva ore de mers cu masina”. Ea nu vrea sa vorbeasca cu el la telefon; acesta n-ar fi un lucru

intelept. Dar un vechi prieten de-al ei, de la ambasada lor din Bucuresti, de asemenea “in armata”, ar putea juca rolul de intermediar. “Ai sa-1 recunosti. El a fost si un prieten de-al tau. Eu i-am cerut sa vina aici inainte de ora zece, astfel incit sa putem face niste aranjamente”. Olga spune ca trebuie sa plece dimineata cu grupul ei de turisti sovietici.

Cind prietenul sovietic al Olgai a sosit, timpul notat pe film era zece fix. Barbatul roman s-a ridicat in picioare sa dea mina cu el. “Ei, dracia dracului!” m-am auzit zicind incet. Camera de luat vederi s-a mutat in prim plan si, cind am vazut zimbetul larg al acestei fete cunoscute, m-am sculat in mod automat sa opresc imaginea. Cu ochii mintii mele am putut vedea un barbat purtind un chipiu militar, incarcat cu “omlete de oua”. Il puteam vedea circulind intr-un Gaz convertibil sovietic, mergind de la o unitate militara la alta in Piata Stalin, pentru salutul oficial, apoi oprindu-se in fata tribunei oficiale in timpul defilarii din ziua de 23 August. “Tovarase Secretar General al Partidului Comunist Roman, Presedinte al Republicii Socialiste Romania, sint comandantul defilarii Zilei Nationale, locotenent-general Nicolae Militaru”.

Am pornit din nou proiectorul. Primul plan a revenit incet la normal, aratindu-1 pe Militaru placut surprins si intinzindu-i noului venit o mina prietenoasa. Ei au inceput imediat sa vorbeasca despre zilele cind amindoi au fost studenti la Academia Militara sovietica. Sovieticul “Vania” a fost recent numit la Bucuresti.

- Da, a zis el, sint acum un atasat militar aici. Avem deci o ocazie perfecta pentru a ne intilni citeodata.

Militaru i-a dat barbatului numarul sau particular de telefon de la birou, “astfel nu va trebui sa primesti legatura prin seful cabinetului. Daca nu voi fi acolo, nimeni nu va raspunde.”

Ei au comandat alt rind de coniac.

- Cind Olga va face o noua vizita la Bucuresti, a spus Vania, te voi suna. Cind vei raspunde, am sa pun jos. Apoi te voi chema inapoi si am sa las telefonul sa sune o singura data. Cind ea va merge la Marea Neagra, voi lasa telefonul sa sune de doua ori.

Militaru si Olga erau pe punctul de a fixa alte intilniri in avans. Se aflau deja in picioare, gata de plecare, cind Vania paru sa-si aminteasca de ceva:

- Ai putea sa-mi faci un

serviciu? Ca intre niste prieteni vechi? Mi-ar fi de mare folos daca ai putea sa-mi dai cartea de telefon a personalului general. Stii, sint atit de nou aici si nu cunosc pe nimeni.

Militaru parea sa-si studieze pantofii cu atentie.

- Sper ca stii, nu e voie sa se faca vreo copie dupa ea!

Cartea de telefon a personalului general includea Directia pentru spionaj a Armatei (DIA) si era clasificata: “Foarte Secret”.

- Eu am nevoie de ea numai pentru doua-trei ore, atit cit sa ma familiarizez cu departamentele si cu oamenii cu care ma voi ocupa. Voi lua doar citeva notite, cu copii xeroxate. Pe cuvintul meu de onoare.

Ei au cazut de acord, in final, ca luni Vania sa ceara oficial ca sa fie primit de Militaru, care va aranja sa fie singur in birou pentru citeva minute, in care el va strecura cartea de telefon in servieta lui Vania.

- Dar pot sa ti-o las in cutia postala, in aceeasi seara, a sugestionat Vania.

- Bine. Iata cartea mea de vizita, a spus Militaru, in timp ce toti trei se indreptau spre usa.

La acest punct, Iosif a oprit proiectorul.

- Mai am inca mult film, a spus

el, dar fara valoare. Generalul Militaru a plecat cu Olga in masina lui. Ei si-au petrecut noaptea impreuna, la un motel mic, pe soseaua spre Brasov. Si eu am avut noroc. Cind au comandat apa minerala, le-am trimis-o intr-un vas cu gheata - stii tu, acelea din ceramica, cu transmitatoare in ele. (Iosif a pus trei casete pe masa). Ei au facut dragoste toata afurisita de noapte. Tovarasa Elena va fi interesata. Seful centrului de supraveghere spune ca n-a mai avut asa casete senzuale pina acum. Si tu stii ca el a auzit multe!

Iosif a continuat spunind ca, dupa ce Vania i-a parasit pe Olga si pe Militaru, a mers la gara si a luat un tren spre Brasov. La scurt timp dupa ce a ajuns acolo, a sarit intr-un alt tren, care mergea inapoi la Bucuresti si s-a dat jos la Ploiesti. O masina cu sofer de la Ambasada sovietica il asteptau.

- Baietii mei l-au fotografiat tot timpul, a spus Iosif, punind un dosar pe masa. Noi nu stim prea multe despre Vania. De abia ce a sosit aici. Dar trucul acela cu trenul pentru a scapa de supraveghere este tipic GRU.

Era clar ca era vorba de o operatiune de spionaj militar sovietic.

Cazul Serb

- Aceasta nu e nimic altceva decit o repetare a cazului Serb. Aproape pina la ultimul detaliu, a spus Iosif.

- Care sint deosebirile?

Eu cunosteam cazul generalului Ion Serb, dar nu stiam prea multe amanunte, deoarece investigatia Serb a fost pornita de Directia IV a Securitatii, responsabila cu contraspionajul in armata.

- Sa vedem. Ca si Militaru, Serb a urmat scoala militara in Uniunea Sovietica. In Romania el s-a ridicat la pozitia de sef al garnizoanei militare din Bucuresti, cind a fost contactat de fosta lui prietena din Moscova.

- Si ea a venit ca turista?

- Cam asa ceva. Ea a venit ca ghid turistic. Noi am numit-o “Nastasia”.

- Unde a avut loc intilnirea “intimplatoare”?

- Tot intr-un restaurant de clasa intii. Acela a fost de asemenea nenorocul lor, ca si acum, totul a fost supravegheat. Nastasia a spus ca ea va reveni in Romania cu regularitate, ca ghid turistic.

- Ea 1-a introdus pe Musatov?

Colonelul F. A. Musatov era ofiterul sovietic al cazului respectiv.

- Da. Exact cum a facut Olga cu Vania, la sfirsitul cinei. Ea il instiinta pe Serb, prin intermediul lui, de fiecare data cind sosea. Si el s-a intimplat sa fie un atasat militar sovietic.

- Cind a inceput Musatov sa faca presiuni?

- Exact ca Vania. Lui GRU ii place sa bata fierul cit e cald. La prima intilnire cu Serb, in timp ce Nastasia stringea sub masa picioarele lui Serb intre genunchii ei, Musatov i-a cerut niste documente, clasificate aparent inofensive. Zicea ca voia numai sa-si arunce privirea pe ele. Nu voia copii.

- Ce le-a dat Serb sovieticilor?

- Musatov s-a miscat foarte repede. El a inventat un complot despre pregatirea tezei sale de doctorat. In ea scria ceva despre apararea capitalului est-european impotriva unui atac NATO, folosind arme conventionale. El folosea Bucurestiul ca exemplu si planurile de aparare ale Bucurestiului i-ar fi de mare folos.

- Reactia lui Serb? am vrut eu sa stiu.

- Numai pentru citeva ore. Fara copii.

- Si atunci?

- Cind Musatov a cerut planurile, Directia IV le-a luat in secret din seiful personal al lui Serb, in acea noapte si le-a inlocuit cu versiunea dezinformativa, care era totdeauna pregatita dinainte.

Directia IV pregateste toate articolele de dezinformare militara, de la semne de circulatie false, in jurul instalatiilor militare importante, la marcari incorecte pe echipamentul militar folosit in paradele militare, pentru inselarea atasatilor militari straini, si pina la cele mai sofisticate articole. De fiecare data cind ministrul apararii ii prezenta lui Ceausescu un plan militar important, Directia IV trebuie sa prezinte si versiunea sa de dezinformare. Ea trebuie sa para identica cu planul original, astfel incit sa nu poata fi deosebita de acesta. Numai datele strategice si tactice cele mai importante sint schimbate, pentru a induce in eroare pe inamicul care il obtine clandestin. Aceasta nebunie pentru apararea secretelor, generata de Kremlin, a fost formulata succint de catre directorul KGB-ului, Iuri Andropov, la ultima mea intilnire cu el: “Cele mai sacre secrete ale blocului sovietic sint cele militare, si dezinformarea este cea mai buna cale de a le pastra”.

- Asa ca Serb i-a dat lui

Musatov versiunea dezinformativa? am intrebat.

- Da, generale. Moscova s-a lasat prinsa in plasa propriului sau joc. De data aceasta insa, GRU este mai inteligent. Sint sigur ca nimeni de la Directia IV nu a pregatit o versiune de dezinformare pentru cartea de telefon.

- Care a fost reactia tovarasului la cazul Serb?

- Neagra.

- Asta insemnind ce?

- El a vrut ca Serb sa fie imprastiat in cele patru vinturi. Dar fusese deja anuntat in mod public ca Romania nu mai avea prizonieri politici, asa ca tovarasul a decis ca sa fie neutralizat pentru violari ale legii pastrarii secretului. Documente clasificate, pregatite de Directia IV, au fost ascunse in casa lui, in timpul unei intrari clandestine, si a fost imediat arestat, cind acestea au fost gasite.

De aici incolo, cunosteam cazul lui Serb in amanuntime. El a fost judecat de curtea martiala in spatele usilor inchise, pentru violarea legii pastrarii secretului, a fost degradat si condamnat la sapte ani de inchisoare. La citeva zile dupa judecata, Ceausescu mi-a ordonat sa lansez o operatiune de dezinformare in Vest, imprastiind zvonul ca Serb era primul

general din blocul sovietic, care urma sa fie executat ca spion sovietic. “Cu greu se poate gasi ceva mai convingator pentru a sprijini “Orizontul” in Vest, a spus Ceausescu pe vremea aceea. Ca urmare a operatiunii de dezinformare, in februarie 1972 Vestul a aflat ca Serb se putea sa nu mai fie general. In citeva zile, Serb a devenit un caz international, media occidentala publicind rapoarte in legatura cu faptul ca generalul roman Ion Serb a fost arestat si executat pentru ca a dat informatii militare Uniunii Sovietice. Ca parte componenta a dezinformarii, un agent secret al DIE, pozind ca purtator de cuvint pentru Ambasada romana din Viena, a declarat in mod public ca a aflat doar ca Serb nu mai era general; el a refuzat sa faca comentarii privitoare la faptul ca Serb a fost impuscat ca spion pentru Uniunea Sovietica,

Ceausescu a ordonat ca adevarata soarta a lui Serb, cunoscuta numai de o mina de oameni, sa fie unul din cele mai bine pastrate secrete ale Romaniei. In august 1976, dupa intoarcerea sa din Crimea, dupa o intilnire

concilianta cu Leonid Brejnev, Ceausescu a ordonat ca Serb sa fie obligat sa semneze o intelegere de pastrare a secretului, apoi sa fie eliberat din inchisoare si trimis la lucru intr-o gospodarie colectiva, departe de Bucuresti. Pe cind revizuiam in minte cazul lui Serb, incercam sa ma gindesc la recomandari pe care sa i le fac lui Ceausescu, cind am sa-i prezint cazul lui Militaru, desi stiam ca Ceausescu n-a cerut sugestiile nimanui in nici o problema. Am ridicat receptorul telefonului S si am format numarul lui Manea.

- Buna, profesore. Am simtit deodata nevoia subita sa merg sa te vad. Cum e vremea?

- Minca-ti c, sefule, daca acesta-i singurul lucru pe care-1 poti face. Aici e un “cutremur” nemaipomenit. Noua pe scara Richter, cu totul bubuind in jur. Postelnicu si Luchian sint inauntru. Pot sa-1 aud de aici.

- Trebuie sa-1 vad pe tovarasul.

- Tovarasa Elena este de asemenea inauntru, a continuat Manea, cu vocea sa inexpresiva, ignorind insistenta mea.

- Iti voi urma sfatul, profesore.

- Daca supravietuiesc, te voi suna mai tirziu, sefule.

Exemplare grafologice de la intreaga populatie

Era in jurul orei unsprezece, cind Manea a reusit sa ma recheme.

- Imi pare rau pentru tine, sefule. Aici a inceput un alt uragan furios. Tovarasul vrea sa te vada imediat. El mi-a ordonat chiar sa trimit un helicopter dupa tine, daca nu esti prin apropiere.

- Voi fi imediat acolo, profesore. Cu vestile pe care le am, pot doar sa fac vremea si mai rea.

Inainte de a deschide usa biroului lui Ceausescu pentru mine, Manea a reusit sa-mi sopteasca ca Coman si Plesita erau inauntru de un timp, si ca Elena li s-a alaturat. Ea mirosea intotdeauna problemele.

- Nu ti-am zis eu ca toti sint niste idioti? am auzit-o pe Elena spunind, cind am deschis usa. De cite ori ti-am spus sa-i dai afara si sa aduci armata in locul lor?

- C-Cum p-poate armata afla cine este autorul unei scrisori anomine, f-femeie? a zbierat Ceausescu din spatele biroului sau, vinat de minie.

- Daca nu pot afla acest lucru, ei vor impusca pe fiecare al doilea suspect. Crede-ma, nimeni nu va mai indrazni sa scrie vreo scrisoare anonima dupa asta.

- I-Ia a-acest g-gunoi de aici, mi-a spus el, stropind scuipat peste

tot ce era pe biroul lui.

El a aruncat un dosar pe podea. Bilbiiala era totdeauna un semn rau. Iar scuipatul prevestea o furtuna cu fulgere.

Cind am ridicat dosarul, am vazut ca era plin de scrisori anonime, adresate postului de radio Europa Libera in Munchen. Ele erau pline de critici aduse cultului personalitatii lui Ceausescu si al Elenei. Am inteles. In mod evident, scrisorile proveneau de la cenzura corespondentei si prezentate lui Ceausescu de catre Coman si Plesita, ca dovada a vigilentei lor. Acum Ceausescu voia scalpul scriitorilor.

- Eu vreau numele lor. Sint tot atit de sigur, ca de faptul ca traiesc si respir, ca Europa Libera le cunoaste numele. Toti stiu acest lucru, in afara de mine si de Securitate.

- Un grup de idioti, a bolborosit Elena.

- Tu trebuie sa scoti numele lor din dosarele Europei Libere, mi-a spus Ceausescu. Imediat.

Holbindu-se furios la noi, Ceausescu a apasat violent un buton de la telefonul de pe masa.

- Cheama-1 pe Luchian aici. Acum! a strigat el, cind Manea a

aparut in pragul usii.

- Iti dau trei luni ca sa obtii exemplare grafologice de la intreaga populatie romaneasca, incepind cu copiii de clasa intii. Fara exceptie. Ia autobiografiile din fiecare dosar personal al angajatilor. (Autobiografiile scrise de mina sint o regula pentru angajatii din Romania, asa cum sint peste tot in blocul sovietic). Inventeaza niste formulare noi, care sa fie completate de pensionari, femeile casnice si altii, care nu lucreaza nicaieri. Foloseste-ti capul - trebuie sa te invat eu cum sa faci acest lucru?

- Nu, tovarase. Noi avem o astfel de colectie, a incercat Plesita sa spuna.

- Daca nu reusesti sa identifici pe autorii acestor scrisori anonime, inseamna ca nu ai exemplarele grafologice de care ai nevoie. In trei luni trebuie sa fii in stare sa prinzi pe fiecare autor al scrisorilor anonime si sa gasesti niste motive ca sa-i bagi in puscarie.

Degetul lui Ceausescu a apasat din nou pe buton. Cind Manea a intrat, Ceausescu a zis:

- Noteaza: “Coman si Plesita. Exemplare grafologice”. Raporteaza-mi peste trei luni de acum, a incheiat el.

Cind a intrat Luchian,

Ceausescu se calmase oarecum.

- Vreau ca fiecare masina de scris apartinind statului sa fie inregistrata, incepind cu cele din biroul meu, si vreau ca exemplarele tipariturii lor sa fie pastrate de catre Securitate. Eu vreau de asemenea ca ele sa fie incuiate, sau sigilate, atunci cind nu sint folosite. Dupa o scurta pauza, a continuat, uitindu-se la Luchian: Tu trebuie sa scrii un ordin catre fiecare cooperativa agricola colectiva si de stat si sa-1 pui pe primul ministru sa-1 semneze. Clar?

- Da, tovarase, a spus Luchian cu vocea sa de bas.

- De asemenea, vreau sa intocmesti un Decret al Consiliului de Stat cu urmatorul continut: inchirierea sau imprumutarea masinilor de scris este interzisa tuturor cetatenilor romani. Nimeni nu poate poseda o masina de scris, fara autorizatie de la militie. Cei care poseda deja masini de scris, vor cere imediat o astfel de autorizatie, daca i se refuza acest lucru, proprietarul trebuie sa vinda masina de scris unei persoane care are autorizatie sau sa o predea militiei. Dupa ce o autorizatie este aprobata, proprietarul trebuie sa se prezinte cu masina de scris la militie, pentru a se lua exemplare

de tiparitura. Masina de scris va fi prezentata la militie anual si dupa fiecare reparatie, pentru noi mostre de tiparitura. Ceausescu a asteptat ca Luchian sa-si termine notarile: E clar?

- Da, tovarase, dar ar putea sa nu fie legal.

- Ce-e-e?

- Noi putem emite un astfel de ordin catre toate organizatiile si agentiile de stat pentru ca masinile lor de scris sint proprietatea noastra. Dar nu catre indivizi particulari.

- De ce nu?

- Ar putea fi contrar Constitutiei.

- C-Constitutia n-ne-a f-facut pe noi, sau n-noi am f-facut-o pe ea? a intrebat Ceausescu in mod retoric, ochii sai de viezure repezindu-se de la Luchian la noi si inapoi. N-Noi am f-facut C-Constitutia. N-Noi o vom s-schimba, daca va t-trebui.

Aceasta era una din axiomele sale preferate.

Atitudinea lui Ceausescu fata de lege era tipica liderilor comunisti. Constantin Simis, un avocat si profesor de drept din Moscova, inainte de a fi obligat sa emigreze in 1977, a descris o situatie similara in cartea sa. In anii 60, cind Hrusciov a ordonat ca speculantii sovietici de pe piata

neagra sa fie condamnati la moarte, procurorul Uniunii Sovietice, Roman Rudenko, i-a explicat ca legea nu permite curtii sa faca aceasta. Hrusciov a spus atunci uimitoarea fraza care rezuma atitudinea puterii sovietice fata de legalitate: Cine-i seful: noi sau legea? Noi sintem stapini peste lege, nu legea peste noi - asa ca trebuie de indata sa schimbam legea; trebuie sa o formulam in asa fel, incit sa fie posibil sa executam speculantii!” La 1 iulie 1961, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a intocmit un decret, introducind pedeapsa cu moartea pentru crima de specula.

- Tu s-scrie d-decretul asa cum ti-am poruncit, si eu voi a-avea g-grija de C-Constitutie, a ordonat Ceausescu nervos.

Cind a aratat cu degetul spre usa, uitindu-se spre noi, Coman si Plesita s-au topit, de parca n-au fost niciodata acolo, urmati de Luchian, pasul sau greu cutremurind paharul de pe birou in care Ceausescu isi tinea creioanele. Citeva minute mai tirziu a plecat si Elena. Eu mi-am mentinut terenul.

Ceausescu a inceput sa se plimbe de-a lungul camerei, si apoi, ca si cum ar fi incercat sa amine alte vesti neplacute, a intrebat:

- Luchian este un idiot sau face numai pe prostul? Fara sa astepte raspunsul meu, a continuat: Daca vestile tale sint tot atit de proaste ca ale lui Coman, mai bine ai pleca si tu.

- Imi pare rau ca trebuie sa va spun ca sint, am raspuns, fara sa ma misc.

- Ei, bine, continua, a spus el, asezindu-se in scaunul sau special, care-1 facea sa para mai inalt.

Si a inceput sa mizgaleasca cu stiloul sau preferat, de culoare neagra.

I-am prezentat cazul Militaru, cit mai pe scurt posibil. Cind am ajuns cu relatarea la intilnirea de la restaurant, Ceausescu a inghetat, cu mina sa dreapta suspendata in aer. Cind am pronuntat numele lui Militaru, stiloul i-a cazut din mina, facind un zgomot sec, cind a lovit biroul. Linistea din camera era atit de groasa, incit puteai s-o tai cu cutitul.

Cind am terminat, Ceausescu a ramas literalmente fara cuvinte. Fata lui devenise o masca contorsionata, cu gura sucita si ochii ca niste taieturi inguste. Miinile lui au intepenit ca niste labe. Dosul sau cazut se cufunda, aproape imperceptibil tot mai adinc in scaun. Dupa citeva minute lungi, a parasit incaperea grabit,

indreptindu-se spre camerele din dos, lasind usa deschisa. L-am putut auzi vomitind.

Cind Ceausescu s-a intors, devenise un om batrin, care purta un costum prea mare pentru el. S-a uitat spre mine:

- Tocmai m-am intilnit cu Brejnev. El m-a sarutat cind am plecat.

Dupa o alta lunga perioada de tacere, Ceausescu a apasat pe un buton si Manea a sosit imediat la usa.

- Un pahar cu apa. Si decretul pe care l-am semnat pentru Militaru.

Ceausescu a golit paharul dintr-o inghititura. Apoi a rupt in bucatele, cu violenta, decretul prezidential, care il numea pe Nicolae Militaru adjunctul ministrului apararii nationale.

- Tirfa! Ticalos!

El a iesit din camera prin usa laterala, nemaizicind nici un cuvint.

Inca mai sedeam in scaunul meu, cind Manea, dezorientat, a deschis usa:

- Ce se intimpla aici, sefule? a intrebat cu vocea sa lipsita de expresie. Poarta principala m-a sunat chiar acum, spunindu-mi ca tovarasul a plecat si ca toate sint bune.

- Hai sa stringem bucatile acestea de hirtie. Si sa le ardem.

- Prea rau pentru el, a spus

Manea fara emotie. Dar a fost grozav in calitatea sa de comandant al paradei de la ziua nationala.

Birfe la cina festiva

Era dupa masa tirziu, cind am sunat acasa. Dana a raspuns la telefon.

- Lucrez cu Radu, tata. O noua pictura.

- Pot sa-ti cer o favoare, Dana? Ai putea sa vii cu mine deseara? Cina la Luchian. Ora opt.

- In regula, tata. Am sa fiu gata la ora 7,30 si te voi astepta.

Apelul telefonului S a spart linistea dupa amiezii de simbata din biroul meu.

- Vorbeste general Pacepa.

- Buna, Mihai. Era vocea de tenor a lui Oprea. Nu stiu daca pot ajunge la timp la Luchian. Poti tu s-o iei si pe Maria?

- Bine, domnule prim-ministru. Tu stii ca mie mi-a placut intotdeauna de Maria.

Lui Oprea ii facea o deosebita placere sa fie numit “prim-ministru”. De fapt, el era cel care conducea guvernul. Primul ministru Manea Manescu era mai mult o prezenta formala.

- Iti multumesc mult. Voi fi acolo cit mai repede posibil.

Il cunosteam pe Gheorghe Oprea din 1949, cind el, un mecanic pe vremea aceea, a facut parte din primul grup de muncitori trimisi de partid sa devina ingineri prin audierea unui curs concentrat de doi ani la Institutul Politehnic, unde studiam si eu. Cind Ceausescu a venit la putere, el 1-a ales pe Oprea, ca fost muncitor, devenit inginer, si 1-a numit ministru adjunct al Ministerului Industriei Grele. Nimeni nu mai putea recunoaste pe ucenicul din 1949, in barbatul inalt si distins de astazi, cu costumul sau elegant de culoare gri inchis, cu ochelari cu rama de aur si cu infatisare savanta. Un om calm din fire, Oprea a fost totdeauna recunoscator fata de binefacatorii sai. In noua sa pozitie, a devenit un maniac al muncii si personalitatea sa gelatinoasa s-a transformat in curind intr-un admirator fara margini al lui Ceausescu. Mai tirziu, a devenit un foarte convenabil om care zice da, ceea ce 1-a facut pe Ceausescu sa-1

promoveze mereu. Pe timpul cinei lui Luchian, Oprea fusese de curind promovat la pozitia de primul adjunct al primului ministru, iar Ceausescu tocmai mi-a spus in mod confidential: “Batrinul tau prieten va fi in curind noul nostru prim-ministru”.

Si ma gindeam ca va fi o adunare ciudata la Luchian in seara aceea. Oprea, omul care-si cheltuia fiecare ora, pentru a-1 servi pe Ceausescu, tinjind dupa titluri. Titluri cu orice pret. Si Ion Voicu, un violonist extraordinar de talentat, care a refuzat cu incapatinare toate titlurile.

Relatia mea apropiata cu Voicu a fost un rezultat firesc al dragostei mele pentru vioara, pe care am inceput s-o studiez de la virsta de sapte ani. Prima data cind am auzit de numele lui Voicu, a fost pe cind era un barbat tinar, cu infatisare de tigan, care interpreta Simfonia Spaniola de Lalo. Ochii lui s-au inchis din momentul in care arcusul sau a atins coardele, pina la ultima nota. La tehnica perfecta, el a adaugat o caldura incredibila, pe care am simtit-o patrunzind intregul meu corp si toata sala de concerte. Dupa un timp, talentul neobisnuit al lui Voicu a fost descoperit de guvernul comunist si a fost trimis la Moscova, ca sa

studieze cu David Oistrach. Cind s-a intors, n-am scapat nici un concert de-al sau. Odata, dupa ce a incheiat o superba interpretare a “Campanellei” lui Paganini, si in timp ce publicul aplauda cu frenezie, am vazut o femeie batrina, imbracata cu o rochie inflorata si o palarie pe cap, sarind in picioare din primul rind, strigind in gura mare: “Liniste! Liniste! Nu-1 speriati”. Dupa o pauza, ea a adaugat, izbucnind in lacrimi: “El este unicul meu fiu”. Fiul ei a impresionat de asemenea pe fostul conducator roman, Gheorghiu-Dej, care a ordonat in 1959 ca DIE sa furnizeze 40.000 dolari pentru a-i cumpara o vioara Stradivarius. Fiind responsabil cu indeplinirea acestui ordin, am ajuns sa-1 cunosc bine pe Voicu si m-am imprietenit repede cu el.

Dupa ce ultimul bun dirijor al orchestrei a fugit din tara, si noul talent in ascensiune, Sergiu Commissiona, a primit, in sfirsit, permisiunea de a emigra - mai tirziu facindu-si o cariera de succes, cu orchestrele simfonice din Baltimore si Houston - Ceausescu a hotarit ca Voicu sa devina atit dirijorul cit si directorul Filarmonicii Nationale Romane. Voicu a incercat sa refuze, zicind ca voia sa ramina un simplu

violonist, dar a pierdut lupta. Prima aparitie pe podium nu a fost prea incurajatoare. Dupa ce Voicu a plins pe umarul meu, am obtinut permisiune lui Ceausescu de a-1 invita pe Sergiu Celibidache sa viziteze Romania. Era un matematician originar din Romania, care traia in Elvetia: devenise un dirijor cu renume international. Talentul si farmecul lui Voicu l-au convins pe Celibidache sa se apuce cu nadejde de treaba si, in mai putin de un an, a creat o orchestra minunata si 1-a antrenat pe Voicu in arta minuirii baghetei.

Cind Dana, Maria si eu am ajuns acasa la Luchian, Voicu si sotia sa, Madelaine, erau deja acolo. Dana, ca de obicei, s-a dus mai intii sa admire o pictura numita “Viitorul”. Desi infatisa un subiect banal portretul unui barbat tinar, iar in spatele lui, intr-o ceata cenusie, se contura o fata foarte batrina, reprezentindu-1 pe el insusi la sfirsitul vietii sale - era executata cu destula sensibilitate pentru a impresiona pe artistul din ea. Oprea a sosit chiar la timp pentru cina, care, cu siguranta, urma sa fie delicioasa. Atit lui Luchian cit si sotiei sale, Silvia, le placea sa gateasca. In timpul cinei, musafirii lui Luchian au discutat despre multe.

- Vreau sa va spun o poveste despre Madame Aslan, a rasunat vocea de bas a lui Luchian. Vreti ?

Toata lumea din Romania era interesata de povesti despre dr. Ana Aslan. Cu ani in urma, ea a inventat controversata formula H3. Aceasta a fost scoasa pe piata pentru prima data sub forma de pastile “Gerovital”, care pretindea ea , “sint un puternic mijloc de prevenire a imbatrinirii. Cind, mai tirziu, a scos pe piata lotiunea cu H3 care zicea ca prevenea chelirea, ea a devenit un nume international. Vest-germanii au fost interesati in mod deosebit. La inceputul anilor 70, a scos injectii de Gerovital, pentru intinerirea sexuala, si a devenit faimoasa. Faptul ca Gerovitalul nu a fost aprobat medical in cele mai multe din tarile occidentale, 1-a facut mult mai rivnit si mult mai scump. Pe la mijlocul anilor 70, el a devenit tezaur national, desi cei mai multi oameni de stiinta occidentali au continuat sa sustina ca Gerovitalul nu era nimic altceva decit o pacaleala. In 1975, l-am insotit pe Ceausescu intr-o vizita oficiala in America de Sud. Pe la sfirsit, in timpul zborului nostru din Brazilia la Mexico, el a remarcat ca, daca si conducatorii mexicani vor insista sa discute despre Dr. Aslan,

va anula intreaga vizita. Asa cum a reiesit mai tirziu, ei au discutat mai mult despre Aslan, decit despre Ceausescu, exact ca si ceilalti conducatori sud-americani pe care i-am intilnit in timpul acelei vizite.

- Ei, bine, s-a lansat Luchian in povestire, adineauri am primit un telefon de la Madame Aslan. Ea mi-a cerut ajutorul pentru ca fusese arestata la aeroportul din Bucuresti, pentru ca ascunsese 800 dolari.

- Adevarat? a chitcait Oprea, privind spre mine.

- Sigur ca era adevarat. In ciuda faimei sale, ea nu avea voie sa pastreze banii pe care-i cistiga in valuta straina. Aceasta este regula generala in tot blocul sovietic si Ceausescu era deosebit de dornic s-o intareasca.

- Este o poveste adevarata, am raspuns eu. A cerut si ajutorul meu.

- Ceea ce a facut e o rusine, o rusine nationala, a spus Oprea cu repulsie.

Am spus apoi o poveste despre Nadia Comaneci.

- Era in Japonia, la scurt timp dupa Jocurile Olimpice de la Montreal, cind am intilnit-o prima oara pe Nadia. Se gasea acolo in calitate de stea a unui spectacol de gimnastica in scop caritabil. Era cea de-a paisprezecea zi de nastere

a ei si i-am facut cadou o torta uriasa.

- Ce frumos din partea ta, a intervenit Silvia Luchian. Ce-o fi facut cu toate prajiturile pe care le-a primit acolo?

- A mea a fost singura. Din nefericire, nu am stiut ca ea se afla sub restrictii alimentare serioase si ca devotatii ei antrenori, Marta si Bela Karoly, depuneau eforturi disperate de a proteja pe Nadia de sine insasi. Familia Karoly a lasat-o sa sufle in luminari, dar nu i-a permis nici macar sa guste din prajitura.

- E adevarat ca mama ei nu e nimic altceva decit o femeie de serviciu la o scoala, iar tatal ei un betivan? a intrebat Silvia.

- Da, asa este.

- O, nu, Mihai, a intervenit Oprea. Cum ai putut face una ca asta? Tu nu stii ca tovarasul vrea sa pastreze acest secret. Este un om atit de sensibil.

La sfirsitul anului 1977, Ceausescu a hotarit sa-i schimbe pe antrenorii Nadiei. “Eu nu vreau sa impartasesc faima Nadiei cu o pereche de boangheni murdari”, a spus el. Marta si Bela Karoly sint de origine maghiara. “Trebuie sa gasim niste antrenori romani pentru ea. Oameni cu singe romanesc”.

Curind dupa aceea, Nadia s-a mutat brusc din Onestiul ei de bastina, la Bucuresti, unde a fost data in primirea unei echipe colective de antrenori, special creata si aprobata de Ceausescu. Un activist de partid era seful ei, iar adjunctul era un ofiter de securitate.

Mi-am continuat povestirea

- Cu citeva saptamini in urma, ministrul sportului si turismului i-a raportat tovarasului ca Nadia a disparut de citeva saptamini si nimeni n-a fost in stare s-o gaseasca. “Sa nu-mi spui mie ca o astfel de persoana poate pur si simplu sa dispara din tara”, i-a spus tovarasul ministrului de interne, poruncindu-i s-o caute pina la capatul pamintului, pina ce o gaseste.

- Era moarta? a strigat Silvia, aproape isterica.

- Ea a fost gasita saptamina trecuta. Si-a intilnit un prieten si se ascundea in apartamentul lui.

- Ce copil dulce, a intervenit Maria.

Dar abia acum urma lovitura cea mare.

- Eu am vazut-o in aceeasi zi. Era obeza, cu mai bine de 15 kg peste greutatea normala. Restrictiile alimentare si-au spus cuvintul.

- Tovarasul stie? a intrebat

Oprea.

- Eram acolo cind a fost informat despre acest lucru.

- O, Doamne. El este atit de sensibil

Marta si Bela Karoly, cuplul de antrenori care a descoperit-o si creat-o pe Nadia Comaneci, a ramas pur si simplu fara serviciu in Romania, si la inceputul anilor 80 au fugit in Statele Unite, unde au facut, o cariera fantastica. Una dintre primele succese ale lor a fost Mary Lou Retton. Ma uitam ieri la Mary Lou, atit de plina de viata, zburdind in timpul unei reclame de televiziune, si n-am putut sa nu fac comparatie intre ea si Nadia. Viitorul luminos si promitator straluceste prin fiecare por al corpului ei. In contrast, Nadia s-a stins inainte de a deveni un adult. Acolo, in Romania, nu i se va da o a doua sansa. Numai numele ei va dainui multi ani, pe cind Nadia insasi va fi adapostita si hranita ca o creatura zoologica.

- Imi pare rau, dar eu nu am nici o poveste despre persoane faimoase, a spus Voicu. Filarmonica Nationala este programata sa inceapa un turneu peste hotare saptamina viitoare, si o „mamaliga” a scapat din mina singurul corn francez pe care il avem si care acum este crapat, s-a

plins el. Deoarece noi nu fabricam corn francez in Romania, am scris un memoriu catre Consiliul de Educatie si Cultura Socialista, ca sa aprobe importarea unui astfel de instrument. “Nu avem valuta straina disponibila,” a venit raspunsul lor. Asa ca am trimis tovarasului un memoriu. Ieri am primit raspunsul, cu ordinul de “a-1 trimite imediat la reparat”. Aceasta-i situatia.

- Te pot ajuta, a intervenit Oprea, amabil. Spune-mi doar unde poate fi reparat si am sa dau ordin sa ti-1 faca.

I-am aruncat Danei o privire serioasa, iar ea si-a inghitit risul de pe buze.

Voicu si-a incheiat povestirea:

- Cind Celibidache a auzit ca e posibil sa merg la sala de concerte din Berlin cu un corn francez cirpit, a facut aproape un atac de cord.

Deoarece ne-am ridicat de la masa, Oprea parea fericit ca cina s-a terminat inainte de a fi rindul lui sa spuna o poveste. Cu paharul de coniac in mina, m-a tras conspirativ spre un colt al camerei.

- Eu am o veste extraordinara. In seara aceasta tovarasul mi-a ordonat sa reduc bugetul armatei cu cincizeci la suta. El a spus ca cheltuielile noastre militare trebuie

sa fie mai putin de cinci la suta din bugetul nostru national. Tu-1 stii pe tovarasul. El iubeste atit de mult pacea. Oprea a inceput sa-mi sopteasca la ureche despre discutia pe care a avut-o cu Ceausescu. Stii ce a zis despre tancul Leopard II, pe care sintem in curs de a-1 fabrica? A spus: “Pune costul lui in bugetul civil, ca si cheltuieli pentru tractoare”. Nu este minunat de simplu? Oprea si-a golit paharul de coniac si si-a sters gura cu dosul palmei. Mihai, tu nu-ti poti imagina ce a spus tovarasul despre noua industrie incendiara, pe care o dezvoltam cu “Malek”. El a spus; “Prezinta banii folositi pentru aceasta, ca fiind pentru noi fabrici de detergenti”. De ce nu pot sa am cel putin jumatate din ideile pe care tovarasul le are in cap?

In cadrul Pactului de la Varsovia, cifrele de aparare publicate sint coordonate de Kremlin si formal aprobate de Biroul Politic al fiecarei tari membre. Aceste cifre, care sint departe de a fi cele reale, au numai valoare de propaganda si dezinformare. Ele sint de fapt menite sa furnizeze “carne de tun” pentru partidele politice neconducatoare din Vest si pentru miscarile internationale de pace si sa ascunda adevaratele eforturi de

aparare de analizele occidentale. Adevaratul buget al apararii, nepublicat, este foarte secret si numai o mina de oameni are dreptul sa cunoasca totalul lui. In Romania, Oprea si cu mine am facut parte dintre acestia. Oricum, acest lucru nu avea prea mare importanta, deoarece sumele monetare din tarile comuniste, date in valuta nationala, aveau o mica valoare.

Cind cina a luat sfirsit, Luchian ne-a condus. In holul cladirii casei sale - un alt vestigiu elegant al capitalismului, acum folosit pentru oficialitatile cu functie inalta din guvern - Luchian m-a prins de brat.

- In legatura cu decretul pe care l-am scris pentru noul Departament al Securitatii Statului, pe care tovarasul mi-a cerut sa-1 compun. Seara trecuta, la opt fix, asa cum mi-a cerut el, Postelnicu a avut decretele pe biroul lui.

- Decretele?

- Da. I-am trimis doua, cel pe care il scrisesem si altul intocmit asa cum a vrut el - stii, cu DGTO si celelalte unitati secrete in el. Deasupra am atasat o nota, exprimind punctul meu de vedere fata de versiunea lui.

- E bine ca ti-ai exprimat pozitia in scris.

- Al dracului de bine. Nu era

inca nici ora noua azi dimineata, cind tovarasul m-a chemat la el cu Constitutia. Acolo era tovarasul, stind in spatele biroului sau, cu madame alaturi de el, si Postelnicu in mijlocul camerei. “Citeste-mi Articolul 33', a strigat tovarasul, inainte chiar ca eu sa fi inchis usa. N-a fost nevoie sa-1 citesc. Doar stiu Constitutia pe dinafara. Si la urma urmei, eu am scris-o. Articolul 33 zice ca: “Secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice sint garantate”. Asta a fost de ajuns ca sa-1 faca pe tovarasul sa explodeze: “Cum ai putut sa-mi trimiti un decret cu referire la ascultarea convorbirilor telefonice ca si cu cenzurarea corespondentei? Doar ca sa obtii semnatura mea, dupa care sa-1 dai la “Europa Libera”?! I-am precizat politicos ca proiectul respectiv nu era decretul meu, ci textul ordonat de Postelnicu si ca eu i-am dat lui Postelnicu si o alta versiune a aceluiasi decret, omitind toate referintele la DGTO. “Asta-i o minciuna”, l-am auzit pe Postelnicu zicind. “El nu mi-a dat nimic altceva, tovarase Ceausescu”. Apoi s-a intors spre mine: “De ce incerci sa ma compromiti in fata comandantului suprem si a tovarasei Elena, Luchian?” Tovarasul s-a uitat fix la amindoi,

ca si cum ar fi vrut sa-si dea seama care dintre noi mintea, si apoi mi-a cerut ca luni dimineata sa inaintez un nou decret, care sa fie in conformitate cu Constitutia si sa ti-1 arat tie, mai intii, Mihai.

- Multumesc. Asta-i tot ce-mi lipsea!

- Inainte de a reusi sa plec, madame a sarit la mine, a continuat Luchian. Ea a spus ca toata vina era a mea, ca trebuie sa incerc sa-1 protejez pe tovarasul, pe ea si pe Postelnicu, ca acesta era rolul meu si asa mai departe. Dar nici eu nu sint facut din piatra. Am mai spus

inca o data, tare si clar, ca i-am zis totul lui Postelnicu, dar ca Postelnicu era incapatinat ca un catir.

- Chiar ai zis “catir”?

- Sigur ca am zis. Madame a devenit furioasa si a inceput sa urle la mine, iar eu am iesit afara, a adaugat Luchian, cu un tremur nervos in glas.

Mi-am putut deja imagina scena: acest urs mare, calm, cu Elena sarindu-i la git si l-am putut auzi certindu-se cu vocea sa adinca de bas. Dar mi-era frica pentru el. Caci Elena nu uita niciodata.

Capitolul 13

- Vino ma vezi!

Sunetul telefonului pus in furca fu tot atit de neasteptat, dupa cum era si tiriitul lui. Cind Ceausescu cheama pe cineva, nu-si da niciodata numele. Nici nu spunea unde este, ca acum. Te descurci cum stii

De la generalul Nicolae Stan, seful serviciului de paza a lui Ceausescu, am aflat ca se gasea la resedinta de la Snagov.

Paraschiv a parcurs cit a putut de repede cei peste 30 de km., cit era distanta de la biroul meu si pina la Snagov. Dar, drumul de acces de la soseaua nationala pina la resedinta lui Ceausescu, inchis publicului si de obicei gol, era foarte aglomerat in dimineata aceea. Dupa prima cotitura, in padure, doua masini Gaz, de tip sovietic, blocau drumul. Un colonel din trupele de securitate a venit la masina mea.

Trupele de securitate in situatia C

- Sa traiti, tovarase general, a spus el salutind respectuos cu mina la chipiu. Inarmat cu o pusca automata, era inzestrat cu un echipament complet de lupta, incluzind masca de gaze. Putin mai incolo, pe ambele parti ale drumului, doua vehicule blindate si-au indreptat armele spre masina mea.

- Tovarasul general ma va ierta, dar ordinele primite imi cer ca sa nu las pe nimeni sa treaca de acest punct, fara confirmarea expresa a comandantului suprem.

Apoi a vorbit intr-un radio-telefon portabil:” Atentie! Aici e punctul de control zero zero unu cinci. Punctul de control zero zero cincisprezece cheama pe zero zero zece”.

In sistemul Pactului de la Varsovia, zero pus in fata desemnarii numerice a unitatii inseamna ca ea este secreta. Doua zerouri inseamna foarte secret.

- Sint zero zero zece. Repet: sint zero zero zece, a raspuns o voce pe care o stiam bine. Era vocea generalului Luigi Martis, comandantul trupelor de securitate, un comandament special in cadrul Ministerului de Interne.

Fiind o copie a modelului

sovietic, trupele de Securitate romane au fost din 1950 un serviciu special aparte, dincolo de armata traditionala, marina si forte aeriene, cu uniforme si regulamente proprii si subordonate numai secretarului general al Partidului Comunist, prin intermediul ministrului de interne. Trupele acestea reprezentau elita fortelor militare comuniste, puternic indoctrinate, cu echipament si standard de viata mult mai bune, dar si cu o disciplina mai stricta decit in oricare unitate militara romaneasca. Sarcina lor de baza era sa protejeze sediile centrale si regionale ale Partidului Comunist si guvernul central, cu scopul de a preveni preluarea statiilor nationale de radio si televiziune de catre forte ostile, incercind sa comunice cu populatia. Dupa invadarea sovietica a Cehoslovaciei, adevarata sarcina a lor a devenit apararea lui Ceausescu si a familiei sale impotriva unui complot de stat intern sau strain, incluzind una initiata cu fortele militare romane insusi. De-a lungul anilor, armele lor usoare au fost suplimentate cu artilerie si cu vehicule blindate, precum si o unitate chimica si bacteriologica ultra secreta,

adaugata in 1976. Grosul Trupelor de Securitate nu mai era tinut in jurul sediilor Partidului Comunist, ci in jurul lui Ceausescu insusi. Ele erau amplasate la Baneasa, atunci cind Ceausescu se gasea la resedintele sale din Bucuresti sau Snagov, la Marea Neagra, in timpul lunilor de vara, cind se muta la Neptun, si in Muntii Carpati, in timpul iernii, cind Ceausescu se gasea la Predeal sau Sinaia.

- Zero zero saizeci si doi este la zero zero cincisprezece. Cu masina si soferul, a raportat colonelul.

- Aici e zero zero zece. Zero zero saizeci si doi este aprobat de zero zero unu. Permite-i sa treaca, conform procedurii G. Gata.

- Roger de la zero zero cincisprezece.

- Inca o data, tovarase general, va rog sa scuzati aminarea, a spus colonelul, si procedura. Sintem in situatia C si dv. stiti ca aceasta inseamna alerta de lupta.

- In regula, colonele. Fa-ti datoria.

Vehicule blindate de fabricatie sovietica, parcate de-a lungul marginii padurii, au tinut masina mea sub continua observare a mitralierelor lor. Trupe in uniforma, cu ciini special antrenati, patrulau pretutindeni. Totul a disparut din vedere, dupa ce am

trecut de poarta principala, intrind in zona imprejmuita de garduri a resedintei.

Resedinta impozanta a lui Ceausescu de la Snagov era folosita mai mult primavara si toamna. Ea da spre marele lac Snagov, singura apa mai importanta de linga Bucuresti, intr-o zona rezervata acum numai pentru nomenclatura de virf. Construita intr-un stil modern, specific romanesc, resedinta mai cuprinde citeva apartamente pentru copiii sai, mama lui si celelalte rude. Intr-o cladire separata se gasea o crama mare de vin cu mese si scaune pentru douazeci de oameni, un cinematograf si o sala de bowling. Terenul de volei, sportul preferat al lui Ceausescu, este intretinut in permanenta, gata oricind pentru eventualitatea ca Ceausescu vrea sa umileasca echipa adversa, care este de obicei condusa de primul ministru. In fata, ancorat de docul facut in intregime din marmura, se gasea de obicei vaporul de croaziera Riva, pe care l-am cumparat pentru Ceausescu cu citiva ani in urma din Italia, si care era cel mai mult folosit de fiul sau, Nicu. Intreaga resedinta, cu exceptia lacului, este inconjurata de un gard inalt de lemn, care este patrulat in exterior de trupe ale

securitatii in uniforme si de militieni cu ciini.

Constantin Manea ma astepta in fata cladirii principale.

- Buna, sefule. Imi pare rau pentru neplacerea creata, a sunat ca de obicei vocea sa linistita si monotona, pe care nici focul si nici cutremurul nu o poate conturba. Am cite o cafea pentru noi in pavilion. Trebuie insa sa-1 astepti pe Stefan Andrei. Tovarasul a ordonat ca amindoi sa mergeti impreuna la el, a explicat el, traversind gradina spre pavilionul de lemn, acoperit de trandafiri agatatori.

- Dupa ce tovarasul te-a parasit ieri atit de neasteptat in biroul sau, a venit direct aici, a spus Manea, palid si obosit. In jurul orei saisprezece, a continuat el militareste, tovarasul m-a chemat la telefon. El insusi. Aceasta se intimpla foarte rar. “Vino aici si adu cu tine dosarul “M”, a spus el. Am putut cu greu recunoaste vocea lui. Am ajuns aici in mai putin de o ora, aducind cu mine dosarele Mobilizarii, pe care le-am scos din seiful personal al tovarasului. Tovarasa Elena a ajuns aici dupa masa. La putin timp dupa ce a venit ea, tovarasul mi-a ordonat sa-1 chem pe generalul Luigi Martis. “Cheama-1 la telefon si vorbeste cu

el personal, spune-i sa vina aici fara sa spuna nimanui, nici chiar ministrului de interne”, a fost ordinul ferm al tovarasului. Martis a petrecut mai mult de o ora cu tovarasul si tovarasa Elena in acest pavilion, ieri dupa masa. La doua ore dupa ce Martis a plecat, am fost inconjurati de trupe. Tovarasul mi-a dat ordinul ca nimeni, inclusiv primul ministru, sa nu vina aici fara aprobarea lui.

Manea a facut o pauza, sorbind din cafea.

- In timpul noptii, tovarasa Elena mi-a spus sa chem doctorul. Tovarasul avea probleme cardiace si respiratorii. Dupa opinia mea, nu a dormit o clipa. El arata groaznic de obosit. Un spasm al miinii sale a tradat slabiciunea lui Manea si tensiunea sa interioara.

- Toate acestea s-au intimplat dupa ce tovarasul a rupt decretul prezidential despre Militaru.

Colonelul Bajenaru, era paznicul personal principal al lui Ceausescu, a anuntat:

- Stefan Andrei este aici. Ce trebuie sa fac?

- Tine-1 afara. Vom fi acolo intr-o secunda.

Fiul unei familii foarte sarace dintr-un mic sat pastoresc, din Oltenia de bastina a lui Ceausescu, Stefan Andrei dovedise de timpuriu

o minte iute si o spontaneitate neobisnuita, si a fost incurajat sa-si continue educatia. Datorita mintii sale dinamice si a memoriei lui fantastice, el a parcurs drumul de la cioban la student, apoi la secretar al Comitetului Central al partidului si, din 8 martie 1978, 1a ministru al afacerilor externe.

Teza de doctorat a lui Andrei despre miscarea comunista internationala a devenit o lucrare de referinta pentru Comitetul Central al Partidului Comunist Roman. Remarcat de Ceausescu, curind dupa venirea sa la putere, a fost numit adjunctul sefului Sectiunii Internationale a Comitetului Central si insarcinat cu relatiile cu partidele si miscarile comuniste. In aprilie 1972, Andrei a devenit secretar pentru relatiile externe al Comitetului Central al partidului si in noiembrie 1974,

membru al Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv. Andrei a considerat intotdeauna pozitia sa in cadrul Comitetului Central ca fiind nimic altceva decit niste pasi pentru a deveni ministru al afacerilor externe, visul sau de o viata. In martie 1978 visul sau a devenit, in cele din urma, realitate.

Andrei era deja in pavilion, urmindu-1 din spate pe Bajenaru.

- Ce se intimpla aici, Mihai? a intrebat inaltul Andrei, gesticulind ca de obicei.

- Aranjeaza-ti cravata, Andrei, a spus Manea. Si piaptana-ti parul.

Fiind tot timpul agitat, camasa lui Andrei era totdeauna descheiata la git, cravata strimba si parul sau rar, zburind in toate directiile.

- E ceva rau cu tovarasul? a intrebat Andrei, in timp ce-si indrepta cravata si-si netezea parul cu palma.

Un Ceausescu ingrijorat

- N-ar trebui niciodata sa te grabesti sa auzi vesti rele, Andrei, a spus Manea filozofic. Hai, bea cu noi o cafea. Uitindu-se la Bajenaru, el a continuat: Spune-i tovarasului ca Andrei si Pacepa sint aici. Dar da-ne zece minute, sau asa ceva, pentru a ne termina cafeaua.

Ne aflam deja in fata resedintei cind, cincisprezece minute mai tirziu, Ceausescu insusi a venit la usa.

- Sinteti aici, a zis el in lipsa de altceva mai bun de zis. Sa mergem in pavilion. Aerul e mai bun acolo decit inauntru.

Ceausescu purta un pulover nou, de culoare alba, pe git, dar inca era imbracat cu pantalonii sifonati de culoare gri inchis de ieri, iar papucii de casa din picioare il faceau pe Ceausescu, care de obicei se misca foarte repede, sa arate batrin si obosit. Fata lui era palida, iar ochii incercanati.

- Ceaiul meu, i-a ordonat el lui Bajenaru.

Ceausescu isi musca buza superioara si-si sugea aerul printre dinti cu un suierat zgomotos. El face intotdeauna asa cind este incordat sau nervos.

- A-am informatii sigure c-ca Brejnev c-comploteaza impotriva mea, a inceput el, aruncindu-mi o privire, care parca mi-ar fi zis sa-mi tin gura. C-Ce i-am facut eu vreodata f-fratelui Brejnev? a continuat el, uitindu-se acum la Andrei. Numai pentru ca n-am rupt relatiile d-dip-lomatice cu Israelul, dupa razboiul de sase zile, asa cum a vrut el?

- Aceea-i o poveste veche, tovarase Ceausescu, a spus Andrei total dezorientat, uitindu-se de la unul la altul cu disperarea unui individ care de abia a picat din luna.

- V-Veche sau n-noua, Ursul nu a uitat acest lucru si nu-1 va ierta niciodata.

- Dumneavoastra ati avut recent un schimb cu Menahem Begin. Nimeni aproape din partidul roman sau din guvern nu stie nimic despre asta, dar Pungan este deja de acum in Moscova, ca sa raporteze acest lucru, a spus Andrei, incercind intuitiv sa alunge norii negri de indoiala ai lui Ceausescu, desi el nu intelegea care era de fapt problema. Kremlinul nu are decit profituri de pe urma relatiei dv, un mare lider, cu Israelul. Nu este adevarat ca dv, un conducator comunist, incercati sa stabiliti pacea in Orientul Mijlociu? Nu incercati dv. sa-i aduceti pe sovietici la masa de conferinte?

Ceausescu si-a saltat capul, ochii sai mici de viezure miscindu-se repede de la unul la altul. Pacea in Orientul Mijlociu, care-i va aduce Premiul Nobel, era visul sau cel mai drag.

- Pentru ca eu am fost primul din cadrul Pactului de la Varsovia care a stabilit relatii diplomatice cu Germania de Vest?

- Aceasta-i o poveste veche, tovarase Ceausescu. Fiecare membru al Pactului de la Varsovia a facut deja acest lucru.

Pentru ca am retras-o pe Nadia de la campionatele mondiale de gimnastica de la Moscova, ca un protest impotriva juriului sovietic

si est-german?

- Nu-i vorba de un principiu comunist. Era o chestie de sport. Si apoi nu era decit o problema de relatii publice, pentru a cuceri popularitate in presa capitalista. Nimeni nu a fost lezat

Acest dialog intre Andrei si Ceausescu a tot continuat. Ca de obicei, logica superba a lui Andrei si natura sa optimista au reusit sa-i ridice moralul lui Ceausescu. Fara indoiala, acesta era motivul pentru care 1-a chemat acolo pe Andrei. Ceausescu a avut nevoie sa auda de la noul sau ministru de externe ca a avut dreptate.

- Voi stiti, tovarasi, ca eu nu sint un fel de Tito, cu capul patrat, care sa minjeasca principiile de baza ale comunismului. Cu exceptia Moscovei, Bucurestiul este singurul guvern comunist care nu numai ca considera proprietatea particulara ca ceva tabu, dar si un lucru rusinos. Nu-i asa, Andrei?

- Sigur ca-i asa, tovarase Ceausescu.

- Eu nu sint un fel de Dubcek idiot, sa tolerez haosul si sa provoc contrarevolutia. Nicaieri in Pactul de la Varsovia populatia nu este mai bine supravegheata ca in Romania. Cine altul in intregul Pact are un ofiter de securitate pentru fiecare cincisprezece

oameni? Spune-mi, Pacepa?

- Noi, nimeni altul!

- Voi stiti, tovarasi, ca eu sint comunist de la virsta de cincisprezece ani. Comunismul inseamna totul pentru mine. Eu n-am facut niciodata si nici nu voi face vreodata compromisuri ideologice. Cind vine rindul marxismului, nu ma opresc la jumatatea drumului.

Elena a venit, tirsindu-si papucii spre noi. Halatul ei era numai partial incheiat, iar fata ei lunga, cenusie si obosita avea o expresie acra.

- Aici erai, tovarase, a inceput Elena cu iritare. Te-am cautat peste tot. Ce se petrece cu voi? Aveti un congres de partid, sau ce?

Nici unul n-a facut vreun gest ca sa-i raspunda.

- Cine credeti voi ca sinteti, tovarasi? a intrebat ea, masurindu-ne, pe mine si pe Andrei, din cap pina-n picioare. Credeti ca tovarasul n-are altceva mai bun de facut decit sa asculte la trancaneala voastra? Rusine!

- Vreau sa fac o vizita la Peking cit de curind posibil, a intervenit Ceausescu. De aceea v-am chemat aici pe amindoi.

- Sinteti un geniu, a strigat Andrei, sarind in picioare. In aprilie la Washington, cu

presedintele american, in mai la Peking, cu noul secretar general chinez, si in iunie la Londra, cu regina. O sa saturam presa din intreaga lume cu fotografii de-ale

dv. cu Jimmy Carter, cu chinezul si cu regina. Mi-as da un dinte ca sa vad fata lui Brejnev cind va auzi vestea!

O lectie de comunism

- Daca-i asa, sa mergem. Sa incepi de astazi, Andrei. Vreau sa merg la Peking in perioada dintre vizitele mele la Washington si Londra.

- N-ar fi mai bine sa asteptam, ca sa obtinem aprobarea vizitei de catre Comitetul Politic Executiv? a sugestionat Andrei cu birocratie.

Pe vremea aceea Comitetul Politic Executiv avea sesiuni regulate, o data pe saptamina, conduse de Ceausescu, si urmate de o scurta conferinta de presa.

- Aprobata de cine? a ciriit Elena.

- De Comitetul Politic Executiv, tovarasa Elena.

- Ce dulce e baiatul! Cine crezi ca esti, tovarase? a explodat Elena, apucindu-1 pe Andrei de revere atit de dur, incit am crezut ca i-a rupt vestonul.

- Asculta la el, Nicu. Co-mi-te-tul Po-li-tic E-xe-cu-tiv, a incercat ea sa-1 imite pe Andrei, gesticulind larg. Poate ca tu crezi

c-ai fost facut in eprubeta, nu creat de tovarasul si de mine. Nu erai decit un cioban mizerabil, pina ce partidul te-a trimis sa obtii o educatie. Ai uitat cine este partidul? Te-am intrebat ceva. Ma auzi?

- Sigur ca va aud, tovarasa Elena.

- In ceea ce te priveste, Partidul este tovarasul si cu mine. Ieri te-am facut ministru, miine putem sa te facem nimic mai mult decit o bucata de rahat. Crede-ma.

- Va cred, tovarasa Elena.

- Sa nu-ti bati joc de mine, ticalos mizerabil. Te voi face s-o blestemi pe mama-ta ca te-a adus pe lume, daca nu stii ce e bine pentru tine.

Ceausescu a incercat s-o impace.

- Destul, Elena. Lasa-1 in pace. El are destule de facut.

- Nu, tovarase. Asta-i prea mult. Daca nu stie ca, in ceea ce-1 priveste, Comitetul Politic Executiv sintem noi, atunci nu trebuie sa

mearga nicaieri. El ar trebui concediat, aici, acum.

- Bine, Elena. Vedem noi mai tirziu. Acum lasa-1.

- Am sa-ti spun eu cine este Comitetul Politic Executiv, monsieur. Elena s-a indreptat din nou spre Andrei, inhatindu-1 de cravata. Toti sint o adunatura de creaturi mizerabile, care ieri au fost c si astazi au limuzine. Asta-i tot ce sint. Tovarasul si cu mine i-am curatat si i-am pus acolo, unde sint acum. Cind nu mai avem nevoie de ei, vor fi rahat din nou. Nu intelegi asta?

- Inteleg, tovarasa Elena.

- Ce ai deveni, monsieur, daca ai fi concediat azi? Un rahat mizerabil din nou. Casa de care te bucuri, tu si nevasta-ta cea pretioasa, nu este a ta. Ea apartine partidului. La fel masina ta si tot ce ai. Acesta-i comunismul, monsieur, in caz ca nu ai aflat inca. In comunism, nimeni nu are nimic. Fiecare este rasplatit numai atit timp cit este folositor partidului.

Ceausescu a prins-o pe Elena de mina si a inceput s-o traga afara din pavilion.

- Hai, draga. Sa mergem sa luam prinzul.

Ei incepusera sa se indrepte spre resedinta, cind Elena si-a intors capul inapoi pentru o ultima salva.

- Uita-te numai la mizerabilul de Maurer. Atita timp cit era loial fata de tovarasul si fata de mine, a fost prim-ministru. El putea sa se bucure de calatorii in toata lumea. Cine 1-a intilnit pe Ciu En Lai? Maurer. Cine 1-a intilnit pe Papa? Maurer. Cind a uitat pentru cine lucra, a fost concediat, C-o-n-c-e-d-i-a-t, tovarase. Doar nu crezi povestea despre demisia sa, nu-i asa?

Dupa ce familia Ceausescu a plecat, Andrei si cu mine ne-am asezat, epuizati de emotie.

- As da zece ani din viata sa-1 vad pe tovarasul casatorit cu altcineva - a spus Andrei, stergindu-si transpiratia de pe frunte.

- S-ar putea sa trebuiasca sa renunti la imparatia ta, Andrei - a spus Manea, care sosise la pavilion - daca nu stii sa-ti controlezi gura. Tovarasa Elena vrea ca tovarasul sa te concedieze si sa-1 numeasca pe cumnatul ei in locul tau. Manea i-a aratat o cutiuta aurita de medicamente, pe care eu i-am adus-o, cindva, din Paris. Trebuie sa ai o cutiuta ca aceasta, Andrei. Umple-o cu rahat si “gusta” cite putin, ori de cite ori te maninca limba. In special cind esti cu tovarasa Elena. Ea este groaznic de serioasa.

Capitolul 14

- Am aici doua genti de documente si voi avea nevoie de doua mese in sala de conferinte, pentru a le expune pe toate, i-am spus lui Manea, imediat ce am ajuns la Snagov.

- Tovarasul si Elena de abia s-au reintors din Bucuresti. Dispozitia lor e inca neagra. Tovarasul a intrebat deja de tine de trei ori, sefule.

- Poti sa scoti astea pentru mine, profesore? Gentile sint numerotate, iar dosarele sint marcate in interior cu litere.

Scoate numai si aranjeaza continutul din fiecare geanta in ordine alfabetica.

- Am eu grija de asta, sefule. Vezi ce faci cu tovarasul. Daca ai sa-1 faci sa mearga la sala de bowling, poate ca mai ajungem sa vedem o alta zi.

Ceausescu se plimba singur, cu Bajenaru pasind ca un ciine la citiva pasi in urma lui.

- Ce-i nou, Pacepa? am auzit chiar inainte de a reusi sa-mi potrivesc pasul cu el. Din spate arata mult mai batrin ca de obicei.

Dezinformare “baptista” pentru Carter

- Am o telegrama de la Washington, care adineauri a fost decodificata.

- Despre Carter?

- Intr-un fel. Statia raporteaza ca “Arsene”, un agent vechi si devotat, care este acum un cleric la Biserica Baptista a Statelor Unite, a reusit sa vorbeasca de citeva ori cu pastorul personal al lui Carter.

- Religia este slabiciunea lui Carter. Acolo trebuie sa-1 lovim.

- Statia raporteaza ca, la ultima lor intilnire, agentul i-a dat pastorului lui Carter o scrisoare

de la “un grup de pastori baptisti”, descriind libertatea credintei religioase, de care Romania se bucura, spre deosebire de situatia altor tari comuniste, si accentuind adevaratele drepturi umane ale poporului roman.

- Aia-i scrisoarea mea.

- Da, tovarase. Aceea este scrisoarea pe care mi-ati dictat-o. Serviciul de Dezinformare a pus numai semnatura clericului pe ea.

- Astea-s vesti bune, a exclamat Ceausescu, uitindu-se la mine. Da-mi telegrama.

El a pocnit din degete si Bajenaru i-a adus imediat o pereche de ochelari.

Cind Ceausescu a terminat de citit telegrama, ochii lui straluceau, prima data dupa trei zile..

- Ar trebui sa insistam in aceasta directie si sa-i bagam in cap lui Carter ca in Romania situatia-i diferita. Comunismul nostru nu-i de stil sovietic, ci occidental. Ca noi nu renegam valorile occidentale - noi le respectam. Daca el vrea drepturi umane, sa-i dam drepturi umane. Trebuie sa facem ca acest mesaj sa-i patrunda in cap, picatura cu picatura. (Starea jalnica a lui Ceausescu a inceput sa se schimbe si pasul sau a devenit mai vioi). Apropo de religie. Coman mi-a spus saptamina trecuta despre niste inregistrari pe casete a Bibliei. Eu nu inteleg nimic. Ce-i cu povestea aceea?

- Statia noastra din New York a raportat ca la sfirsitul anului trecut zece mii de copii ale Bibliei au fost inregistrate pe casete, pentru ca se crede ca casetele vor fi mai usor de introdus ilegal in Romania, decit bibliile propriu-zise. Statia ne-a furnizat o copie a planului de contrabanda. Primele casete au fost deja confiscate la granita si la centrul de cenzura a corespondentei.

- Asta-i interesant. Cite biblii ai zis?

- Zece mii.

- Daca fiecare Biblie este inregistrata numai pe zece casete, ceea ce este chiar imposibil, asta inseamna o suta de mii de casete. Da-le la Securitate, ca sa fie sterse si folosite in activitatea lor de observare. Asta o sa ne prinda bine pina la sfirsitul acestei operatiuni americane stupide. Asta nu-i biserica. Asta-i CIA-ul. Ce altceva mai e nou?

- Avem un caz in Germania de Vest

- Nu mai aveti alte vesti bune despre America? a intrerupt Ceausescu. Sint pe punctul de a sta fata in fata cu dusmanul numarul unu, in propriul lui birlog.

- Aceasta este o poveste americana. Doar din intimplare a avut” loc in Germania.

- Continua.

- Pe la sfirsitul anilor 50, cind eram sef de statie acolo, un german nascut in Romania a fost recrutat ca agent. “Balthazar” este numele lui codificat. Fusese santinela la o unitate militara americana de linga Munchen.

- A ajutat la recrutarea agentilor americani?

- Nu inca. Dar la citva timp dupa ce a fost recrutat, a inceput

deodata sa ne furnizeze documente militare secrete, atitea cite putea duce cu masina lui.

- Documente americane?

- Da. El a fost insarcinat cu arderea documentelor militare secrete, desemnate sa fie distruse.

- Asta-i bine.

Un zimbet usor a aparut cu greu pe buzele lui Ceausescu.

- Documentele au fost imediat trimise la Moscova de catre

consilierii KGB-ului si, curind dupa aceea, doi generali ai KGB au venit la Bucuresti. Moscova a considerat ca, in eventualitatea ca este bine minuit, cazul poate fi de mare valoare. “Balthazar” a devenit subiectul unor eforturi colective. El a fost adus in mod clandestin la o casa sigura din Austria si antrenat sa fotografieze in secret documente militare si sa foloseasca punctele de plasare a filmelor.

Agenti la radio Europa libera

- S-a supus?

- Da, tovarase. El a fost atit de supus, incit si-a recrutat si nevasta, care este secretara la sediul din Munchen al postului de radio Europa Libera.

- O cunosc si eu? a intrerupt Ceausescu. Caci era intotdeauna interesat de Europa Libera.

- Nu cred. Doamna nu era in contact direct, decit prin intermediul sotului sau. Ea aducea documente acasa, le fotografia si apoi ni le pasa noua, impreuna cu documentele militare. Si acum urmeaza vestile.

- Vesti bune, sper.

- In general, da. Dar si niste vesti rele.

- Nu mai vreau vesti rele, a

spus el cu o clipire din ochi, fiind mai bine dispus de acum.

- Vestea buna este ca “Balthazar” a venit saptamina trecuta la intilnirea de la Salzburg si a raportat ca nimeni nu-1 suspecta inca. Dar si-a adus si nevasta cu el, desi era impotriva intelegerii pe care am avut-o cu el. In timpul intilnirii, saracul si tacutul “Balthazar” abia si-a deschis gura. Ea a purtat discutiile in locul lui.

- Ce scorpie!

- Ea a spus ca are doua vesti importante pentru noi. Unu, unitatea militara a sotului ei a fost inzestrata cu echipament militar nou si el putea fotografia documentatia daca dorim. Doi, ea a

devenit secretara personala a directorului pentru divizia centrala a stirilor, atit pentru radio Europa Libera, cit si pentru radio Libertatea, cu acces la cele mai confidentiale dosare. Ea a spus ca putea acum furniza documente nu numai despre Romania, ci si despre Uniunea Sovietica si alte tari ale blocului.

- Propune-1 pe agentul responsabil cu cazul pentru medaliere.

- Poseta ei imensa era, plina de filme. “Aici am doar un exemplu modest a ceea ce va putem aduce acum”, a spus ea, conform raportului statiei.

- Da-le un premiu.

- Si acum vestile rele, am continuat eu, incepind sa citesc din raportul statiei: “Sotia lui “Balthazar” a subliniat faptul ca ei au lucrat mai bine de douazeci de ani pentru spionajul romanesc, riscindu-si libertatea cu fiecare din sutele de intilniri pe care barbatul ei le-a avut cu noi. Ea a adaugat ca, in ciuda acestui fapt, erau tot atit de saraci ca si in urma cu douazeci de ani”. (Eu am pus raportul in servieta). Esentialul, tovarase Ceausescu, este ca ea a amenintat sa rupa contactul cu noi daca nu cadem de acord sa platim fiecaruia din ei un salar lunar, sume

suplimentare de bani pentru fiecare document furnizat si o pensie, dupa ce se pensioneaza.

- Platim si pe altii dintre agentii nostri in acest fel, nu-i asa?

- Da. Dar capcana, zice statia, este faptul ca ea vrea un acord scris de la noi.

- In scris?

- Da, tovarase. Iata motivul pentru care v-am raportat cazul.

- Ce este in filmele pe care vi le-a dat?

- Fotografii dupa citeva manuale americane de intretinere si antrenare pentru noul echipament militar, recent obtinut de ei. De la Europa Libera ne-a predat niste fotocopii ale scrisorilor primite din Romania. Ea sustine ca ne poate furniza intreaga arhiva, continind mii de scrisori, precum si cele ce vor fi primite in viitor.

- Asta-i exact ceea ce veau, sa identific pe acei criminali care scriu la Europa Libera si sa-i pun in dosul gratiilor. Ceausescu a facut o pauza, studiindu-si minutios pantofii. Ar putea planta o bomba de plastic in biroul directorului ei?

- Trebuie sa-i testam curajul, tovarase!

- Ea nu trebuie sa stie ca este vorba de un exploziv. Ar putea foarte bine sa creada ca e vorba de un dosar sau o servieta, pe care

vrem ca sa le planteze acolo. (El incetase acum sa se plimbe si se uita adinc in ochii mei). Comanda niste bombe de plastic cu remote control. Explozive de plastic, deghizate ca dosare groase si carti. Cuibul acela de viespi al CIA a depasit de mult limitele rabdarii Elenei si a mea. Clar?

- Da, tovarase.

Radio Europa Libera a constituit intotdeauna o prioritate pentru Ceausescu din cauza criticilor aspre privind drepturile omului in Romania, a guvernului. Ideea ridicola de a folosi bombe puternice, pentru a speria departamentul romanesc a devenit, oricum, o obsesie, de cind postul de radio a inceput sa faca remarci caustice despre cultul personalitatii sale si al Elenei.

Radio Europa Libera si Radio Libertatea erau de multa vreme un ghimpe-n carne, nu numai pentru Ceausescu, ci si pentru ceilalti lideri ai blocului sovietic. Conducatorul sovietic Mihail Gorbaciov nu este, desigur, o exceptie. In iunie 1986, de exemplu, intr-un articol atribuit lui F. Bobkov, primul director adjunct al KGB-ului, cetatenii sint avertizati - ca “Serviciile secrete ale statelor imperialiste conduc o activitate subversiva

impotriva socialismului, pe toate directiile, incluzind sfera ideologiei Congresul Statelor Unite a alocat suma de 250 milioane de dolari pentru corporatia de radio “Libertatea-Europa Libera” pe perioada anilor 1986-87 Aceasta corporatie de radio, care a operat sub indrumarea CIA-ului timp de mai bine de trei decenii, este centrul principal al propagandei subversive impotriva URSS-ului si a celorlalte tari socialiste europene Radio Libertatea-Europa Libera este de asemenea centrul de baza al spionajului politic impotriva URSS-ului. Aceste activitati ale conducerii acestei statii de radio cu scopul de a organiza diferite acte ostile, incluzind infiltrarea ilegala in tara, culegerea de informatii partinitoare si coordonarea activitatilor subversive impotriva URSS-ului”.

- Cind pot vedea materialele lui “Balthazar”, Pacepa?

- Le-am adus cu mine. Sint deja in sala dv. de conferinte.

Ceausescu s-a intors si a inceput sa se indrepte repede spre casa.

Manea expusese dosarele cu grija pe citeva mese din sala de conferinte. Am inceput cu sectiunea militara.

- Foarte interesant. Am putea initia o sectie strict speciala si secreta a Ministerului Apararii pentru a lucra cu ele.

Scrisorile adresate postului de radio Europa Libera erau scrise in limba romana si Ceausescu le-a citit el insusi, intorcind nervos pagina dupa pagina.

- Unii dintre acesti scriitori ar trebui executati. Ceilalti pot s-o sfirseasca in minele de sare. Vreau ca fiecare autor sa fie identificat de catre Coman. Si vreau sa obtin si restul scrisorilor primite de Europa Libera. Le vreau pe toate.

Cind am ajuns afara in gradina, el si-a reinceput tirada.

- Nu-mi pasa cit de mult ne costa. Dar vreau fiecare, repet fiecare scrisoare pe care Europa Libera a primit-o, sau o va primi din Romania. Vreau numele acelor sobolani, care ii scrie scrisori. Intentionez sa fac ordine in aceasta tara, o data pentru totdeauna.

Ceausescu s-a plimbat in tacere meditind, timp indelungat. In ceea ce-1 priveste, emisiunile in limba romana ale postului de radio Europa Libera sint operatii ale CIA-ului, desemnate sa distruga credibilitatea si prestigiul sau personal. Ele sint cele mai rele cosmaruri ale lui. In cele din urma,

a inceput sa vorbeasca:

- Trebuie sa stabilim o intelegere cu cuplul “Balthazar”. Daca ei insista pentru o intelegere scrisa, faceti cumva sa i-o dati. Marcati-o “foarte secret” si spuneti-le ca noi trebuie sa pastram hirtiile foarte secrete. Daca nu vor inghiti asta, spune-le ca vom pune contractul intr-un seif de depozitare, cu doua chei diferite, una pentru noi si cealalta pentru ei, astfel incit nici una din parti sa nu-1 poata deschide singur. Fii atent sa faci o copie dupa cheia lor. Crezi ca acest lucru va avea un efect pozitiv?

- Sper, tovarase.

- Hai sa aruncam citeva bile, a incheiat Ceausescu, indreptindu-se spre sala de bowling.

Desigur, eram o tinta usoara pentru el in ziua aceea. Daca mingea sa se rostogolea pe de laturi, il acuza pe Bajenaru, sau pe altii din garda sa personala ca au facut un zgomot imaginar si atunci relua aruncatura. Cind am avut ocazia sa dau lovitura, a pretins ca ceva n-a fost in regula si m-a facut sa rostogolesc o alta bila. Victoriosul Ceausescu s-a oprit in final numai pentru ca obosise.

- Sa mergem la crama, a propus el.

Ursul vrea tehnologie americana

Muzica populara romaneasca, preferinta lui Ceausescu, invada intreaga crama cind am intrat. Inainte de a putea ajunge la o masa, un chelner cu cravata neagra a aparut iute, ca din vazduh tinind in mina o tava cu o sticla de vin, proaspat deschisa, si cu un pahar mare pe ea. Cunoscut sub numele de “Odobesti galben”, acesta este vinul preferat al lui Ceausescu, cu aroma, culoarea si consistenta uleiului de floarea soarelui, dar este facut in cantitati limitate la Odobesti. Ceausescu a inghitit doua pahare de vin, stind in picioare, apoi s-a asezat in fotoliul sau preferat, de linga masa rotunda din lemn greu de stejar. Chelnerul a reumplut paharul lui Ceausescu si a asezat sticla linga el, intr-un vas pentru gheata, dar fara gheata. Ceausescu nu cere bauturi reci, fiindca vrea sa-si protejeze coardele vocale. Peste citeva minute, chelnerul a venit cu un alt vas pentru gheata, de data aceasta cu gheata, continind un vin indigen, bun. Acesta era pentru mine.

Daca Ceausescu are un pahar cu vin in fata, ii place sa povesteasca.

- Cind l-am intilnit pe Brejnev luna trecuta, a inceput el, dupa ce a

mai golit un pahar, a incercat totul ca sa ma convinga sa dublez eforturile noastre de spionaj in America. Cu exceptia celor doua ore petrecute in orasul electronic al KGB-ului, mi-am folosit aproape tot restul timpului discutind cu Ursul la Kremlin. Duminica seara, inainte de a pleca, a organizat cina festiva in sufrageria sa particulara din Kremlin. Doi chelneri cu cravate albe, unul pentru mine si unul pentru el, au venit numai ca sa ne serveasca pe noi. Al meu vorbea romaneste. S-a servit mincare romaneasca pentru mine si ruseasca pentru el. Totul a fost suspect de delicios si de calm. Ursul s-a lansat in discursul sau, imediat dupa supa. El 1-a citat pe Lenin cu privire la capitalismul american, dusmanul numarul unu al comunismului. Capul lui gras crede ca este singurul care uraste capitalismul american. Era pe virful limbii mele sa-i spun ca uram capitalismul de zece ori mai mult decit el; ca eu am fost exploatat de catre capitalism, in timp ce el nu a fost; ca el si-a petrecut intreaga viata sub comunism si nu stia ce inseamna sa fii torturat in inchisorile capitaliste.

Ceausescu a mai golit doua pahare, apoi a pocnit din degete

pentru o alta sticla de vin.

Dupa discursul principal, a continuat el, Ursul a inceput din nou sa-mi maseze creierul. “Stiinta si tehnologia americana nu sint proprietatea capitalistilor americani, ci ale proletariatului si intelectualilor americani, care le-au dezvoltat, si de aceea ele apartin, prin ei, revolutiei mondiale a proletariatului”. Ca si cum eu as fi avut nevoie de indoctrinare ideologica. N-am mai putut suporta acest lucru. I-am spus ca daca voia mai multa tehnologie americana, atunci ar trebui sa aiba acolo mai multi agenti secreti. Ca eu am abandonat principiul Moscovei de jumatate-jumatate diplomati si agenti secreti in Vest. Ca eu nu-mi puteam permite luxul de a trimite un om pentru servicii oficiale - ca diplomat, jurnalist, profesor si asa mai departe - si altul pentru a indeplini sarcini de spionaj. Ca fiecare reprezentant roman de peste hotare trebuia sa fie un agent secret foarte bine camuflat. Ca in America chiar si ambasadorul era un colonel sub adinca acoperire, cunoscut ca atare doar de doua sau trei persoane din intreaga Romanie. Si stii ce a zis Ursul?

- Nu, tovarase.

- “Ambasadorii nu sint in stare decit de spionaj, a spus Ursul, dar

primul lucru pe care-1 vreau de la americani sint codurile lor militare si noua lor tehnologie militara. Spionajul urmeaza dupa aceea”. Aceasta-i diferenta dintre noi. Pentru mine, spionajul are prioritate. Sint convins ca el poate deschide cele mai blindate usi, incluzindu-le pe cele tehnologice. Daca Moscova va avea un om mai tinar la Kremlin, dupa ce Ursul crapa, acesta va face exact ca mine. Sint convins de asta suta la suta!

Dupa ce a topit continutul paharului, Ceausescu a pocnit nervos din degete pentru o alta sticla si apoi a continuat:

- Numai cind cafeaua si coniacul au fost servite, Ursul a spus lucrurilor pe nume. “In lupta pe viata si pe moarte impotriva capitalismului, a spus el, cine controleaza spatiul controleaza si pamintul”. Atunci el mi-a cerut, in cele din urma, mai mult ajutor in procurarea de noi tehnologii spatiale. Sisteme de rachete antibalistice, lasere si radare spatiale sint ceea ce doreste in mod special. “Tu, a zis Ursul, ai o pozitie mult mai buna la Washington decit mine”. Mi-a placut asta.

Pocnind din nou din degete, Ceausescu a comandat piine cu rosii, ceapa si brinza.

- Ce mai face Nicolae? m-a intrebat el, referindu-se la Nicolae Nicolae ambasadorul roman la Washington.

- E acum foarte ocupat cu recrutarea a doi agenti in Departamentul de Stat.

- Bu-u-un! Impinge-1 de asemenea spre Congres si Casa Alba. (Ceausescu a inceput sa manince, folosindu-si degetele). Noi avem peste 300.000 de emigranti romani de prima sau a doua generatie in Statele Unite. Am putea recruta cit mai multi, putem si sa le oferim ajutor financiar pentru obtinerea unor posturi in Casa Alba, Congres, Departamentul de Stat, Pentagon, pretutindeni. Visul meu cel mai mare este ca un descendent al unui emigrant roman sa devina presedinte american, iar apoi sa fac o alta vizita oficiala acolo.

Usa s-a trintit cu zgomot si Elena a aparut,

- E cinstit acest lucru, tovarasi? Unul din noi sa lucreze, in timp ce ceilalti beau aici? a zis ea, cu un zimbet larg, aratindu-si dintii galbeni, tociti. Ce se petrece aici?

- Pacepa tocmai imi arata citeva din documentele sale.

- Trebuie sa fi fost mult mai mult de atit, a tachinat ea, uitindu-se intepatoare la paharele

noastre. Ce ascundeti de mine, dragule? a intrebat ea, cu vocea cea mai dulce.

Chelnerul a aparut brusc cu o sticla de sampanie Cordon Rouge, intr-un vas cu gheata. Era sampania pe care o bea tot timpul.

- Povesteste-i despre “Balthazar”, Pacepa, mi-a ordonat Ceausescu, incercind sa mentina subita dispozitie a Elenei, explica-i cum unei simple santinele, fara nici un fel de verificari prealabile, i s-au dat documente militare secrete, ca sa le arda, si ni le-a pasat noua, in schimb.

I-am povestit pe scurt cazul, fara a spune nimic despre sotia lui si serviciul ei la radio Europa Libera.

Elena nu a fost impresionata.

- Ce-i asa nou in povestea asta, Nicule? Yancheii n-au stiut niciodata sa pastreze un secret.

- In ceea ce priveste informatia politica, ai probabil dreptate. Dar noi vorbim despre date militare.

- Ei sint neglijenti chiar cu secretele lor nucleare. Daca aceasta n-ar fi fost adevarat si daca sotii Rosenberg n-ar fi reusit sa inarmeze comunismul cu bomba nucleara, probabil n-am fi fost astazi aici. Si nici Brejnev n-ar fi fost la Moscova. Si nu uita, jumatate din treaba a fost facuta de

o femeie. Trebuie sa facem din Ethel Rosenberg o eroina internationala.

- Povesteste-i despre nevasta lui “Balthazar”, Pacepa.

Am facut cum mi s-a spus si am raportat restul cazului.

- Ei, asta-i femeie! Si ce daca vrea sa faca un dolar, doi, pe spinarea noastra. Putem identifica scriitorii daca primim scrisorile trimise la Europa Libera?

- Sigur ca putem. Despre asta discutam cu Pacepa.

- Deci, vom continua actiunea, nu-i asa? Si tu, Pacepa, ai sa-mi dai numele ticalosilor care ne defaimeaza, pe tovarasul si pe mine. Vei vedea ca numai in doua luni acei messieurs de la Europa Libera nu vor mai primi scrisori anonime.

Dupa ce Elena a golit a doua sticla de Cordon Rouge, ea s-a mutat cu afectiune pe genunchii lui Ceausescu.

- Te vreau, draga Nicule, a

tors ea, frecindu-si piciorul de al lui.

El nu terminase inca cu mine.

- Revino aici la ora noua - cu Andrei.

Sotii Ceausescu au plecat tinindu-se de mina.

- Ai grija de “Balthazar”, Pacepa, si-a spus el ultimul cuvint, indreptindu-se spre resedinta sa.

Cu citiva ani in urma, presa americana a relatat: La 8 mai 1981, politia de stat bavareza s-a prezentat la sediul postului de radio Europa Libera-Libertatea din Munchen si a arestat pe o functionara germana, acuzata de spionaj pentru serviciul de spionaj romanesc. Ceea ce e deosebit de socant 1-a constituit faptul ca agenta de spionaj suspectata era secretara personala a directorului diviziei centrale a stirilor statiilor de radio, aflate in proprietatea guvernului Statelor Unite. Ea a lucrat la radio Europa Liberi din 1952 Sotul femeii a fost de asemenea arestat ca spion”.

Pregatiri pentru America

Cind n-am intors dupa masa la Snagov, Stefan Andrei bea cafea cu Manea. La ora noua fix, Bajenaru a sosit.

- Tovarasul va asteapta.

- Este si tovarasa Elena acolo? a intrebat Andrei cu precautie.

- Nu. Ea e cu fotografii ei.

Ceausescu era in biroul sau particular.

- Ma gindeam ca recunoasterea lui Arafat de catre Internationala Socialista a lui Willy Brandt, poate fi un prim pas bun. Dupa ce mi-a tras cu ochiul, Ceausescu s-a uitat direct la Andrei: Vreau sa mergi la Bonn cu Pacepa si sa-i transmiti lui Brandt mesajul meu personal.

Stind la biroul sau, Ceausescu si-a continuat gindul. Brandt e in relatii bune cu Kreisky. In ciuda faptului ca era evreu, Kreisky parea sa raspunda in mod favorabil la incercarea Romaniei de a obtine recunoasterea oficiala a lui Arafat.

- Voi stiti cum sa cereti ajutorul prietenesc al lui Brandt, tovarasi. Si invitati-1 sa viziteze Romania, ca musafirul meu personal. Vreau si eu sa actionez asupra lui. Asta-i tot.

- Pot sa plec? a intrebat Andrei.

Ceausescu a dat din cap, facind in acelasi timp un semn cu mina, ca

eu sa ramin.

- Esti gata pentru America?

- Asa cred.

- Vreau doar sa recapitulez citeva puncte. Mai intii, nu vreau nici un fel de demonstratii ale emigrantilor cind voi fi acolo. Nici una.

- I-am instruit pe Nicolae si pe seful statiei in acest sens.

- Al doilea, vreau o buna expozitie de carte.

- Ambasadorul insusi are grija de acest lucru.

- Si cartile despre mine?

- Vor fi incluse nu numai cartile despre dv, ci si cele pe care dv. personal le-ati scris.

- Cu portretele mele si ale Elenei?

- Da, tovarase.

- Le aveti pe cele noi, colorate?

- Dumitru Popescu mi le-a dat ieri.

El era secretarul partidului pentru propaganda.

- Interviul meu la televiziune este aranjat?

- In principiu, da, cu ABC.

- Fii atent. Interviul poate fi o sabie cu doua taisuri. Am uitat, oare, ceva? Da, ungurii. Nici o poveste despre Kiraly in Congres.

- Nici un articol critic in presa.

Acesta-i un ordin.

- Statia din New York raspunde de asta. Cei mai multi emigranti maghiari sint concentrati acolo.

- Ambasadorul nostru nu este agent secret, nu-i asa?

Ambasadorul de atunci la New York era Ion Datcu.

- Nu, tovarase, este numai agent.

Dar isi face datoria.

- Aminteste-mi cind ajungem acolo. Am sa-1 fac colonel. Asta e un grad destul de inalt, ca sa-1 determin sa faca ceva - inteles, tovarase? Ceausescu si-a intors brusc spatele spre mine si a parasit biroul.

Atenee Palace ca fabrica de spioni

Pentru seara aceea, Oprea a organizat o cina festiva intr-un salon particular al hotelului Atenee Palace, la care i-a invitat pe cei mai buni prieteni ai sai. Ea a fost platita de DIE, ca “recompensa” pentru membrii guvernului, care i-au sprijinit cel mai mult operatiunile de spionaj tehnologic.

Atenee Palace a fost construit cu putin inainte de al doilea razboi mondial, cind era cel mai luxos hotel din Balcani. In 1948 a fost nationalizat, si la inceputul anilor 50, un consilier al KGB-ului a petrecut trei ani, pentru a-1 transforma intr-un hotel special pentru vizitatorii occidentali.

Peste ani, Atenee Palace a devenit un proiect comun Securitate-DIE si o operatiune abila de spionaj in stil sovietic. Toti cei peste 300 de angajati, de la director

si pina la cea mai de jos femeie de serviciu, erau fie agenti secreti, fie agenti recrutati. Directorul general al hotelului, Vintila, era un colonel care lucra sub acoperire in cadrul Directiei de Contraspionaj a Securitatii. Adjunctul sau, Rebegila, era un colonel DIE sub acoperire, care a servit anterior in citeva statii de peste hotare. Receptionerii erau agenti tehnici, responsabili cu fotografierea pasapoartelor si informarea Directiei Contraspionajului ori a DIE-ului despre miscarile oaspetilor foarte importanti. Portarii erau agenti de supraveghere. Personalul de curatenie apartinea unitatii DIE, responsabila cu fotografierea clandestina a fiecarei bucati de hirtie din camerele vizitatorilor si din bagajele lor. Operatorii

telefonici si cei mai multi din personalul restaurantului si al clubului de noapte erau ofiteri ai directiei de observare a DGTO. Cele mai multe dintre chelnerite si barmanii erau agenti de supraveghere, raspunzatori cu fotografierea clandestina. Citeva zeci de tinere elegante, care-si pierdeau vremea prin holuri si restaurante erau o parte dintr-o armata de semi-prostituate, recrutate si conduse cu strictete de catre Directia de Contraspionaj. Citiva dintre “strainii” care stateau la hotel erau, de fapt, agenti secreti ai DIE-ului, cu documente de “vizitatori” occidentali. O duzina, sau asa ceva, de “scriitori si pictori”, purtind cravate pitoresti si berete frantuzesti, care puteau fi gasiti prin holurile hotelului, sezind cu o cana de cafea sau cu un pahar de coniac - in fata si discutind cu aviditate despre politica, erau agenti platiti de Securitate.

Aparate de observare electronica erau ascunse in fiecare camera si in holuri, la fiecare masa in cele doua restaurante si in clubul de noapte si in saloanele particulare sau in salile de conferinte. Toate telefoanele interioare erau interceptate, la fel si cele publice, pe o raza de jumatate de km. Camere de luat vederi

erau, fie permanent instalate, fie deghizate in unitati portabile, gata sa fie plasate oriunde. Camere de televiziune obisnuite sau cu amplificatoare de lumina se gaseau in afara hotelului si erau in permanenta legatura cu Directia de Supraveghere a Securitatii care de asemenea organiza activitatea celor 30 de taxiuri, repartizate la cele trei statii de taximetre, localizate in apropierea hotelului.

Cu portari eleganti, cu baieti de serviciu, cu uniforme atragatoare, si cu chelneri cu cravate negre, misunind prin zonele publice, fermecator de nostalgice, Atenee Palace avea tot ce puteai gasi intr-un hotel somptuos vienez. In realitate, era o fabrica, lucrind 24 ore pe zi, pentru a produce spionaj. Hotelul a avut atit de multe succese, incit modelul lui a fost copiat, desi niciodata cu perfectiune, de alte hoteluri turistice luxoase din intreaga Romanie, mai ales in zona statiunilor Marii Negre. Cea mai reusita copie trebuia sa fie hotelul Intercontinental, rezultatul eforturilor comune romano-americane, construit in inima Bucurestiului, linga sediul DIE-ului.

Cind am ajuns la Atenee Palace, atit Vintila cit si Rebegila m-au

intimpinat cu slugarnicie in holul hotelului.

- Noul nostru psiholog este o comoara, tovarase general, a remarcat Rebegila.

- Noile sale fete nu numai ca sint mai tinere, mai pline de viata

si mai bune la pat, dar ele toate sint capabile sa discute despre orice si cu oricine. Eu insumi le-am incercat. Asta-i inca o sarcina a serviciului meu, a adaugat Vintila, vorbind foarte repede si cu obisnuitul lui sisiit.

Tovarasul Nicu, viata partidului

Cina avea loc in salonul particular principal al hotelului. Dincolo de usile de mahon, pe care Vintila le-a deschis larg, era un foaier mare si luxos mobilat, cu mese joase de mahon, inconjurate de sofale moi si fotolii tapitate cu catifea visinie. Masa de cina, decorata cu servetele indoite, ca niste evantaie si cu aranjamente florale somptuoase, era intr-o camera alaturata.

Generalul Sirbu era in foaier, inconjurat de persoanele cele mai apropiate cu care lucra: Ion Ursu, directorul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie; Cornel Mihulecea, directorul Comitetului de Stat pentru Energie Nucleara; si Gheorghe Boldur, adjunctul ministrului industriei constructoare de masini, care era responsabil cu industria electronica. Chelneri cu jachete negre, scurte si manusi albe,

serveau cocteiluri si sandviciuri cu icre negre romanesti, proaspete, si cu icre rosii, sarate, de Manciuria. Intr-un colt, o formatie de camera cinta in surdina. Oprea a aparut acompaniat de Avram si Luchian si escortat de seful protocolului hotelului. Ei erau cu sotiile lor si toti vorbeau in acelasi timp.

- Buna seara la toata lumea! a zis Oprea, cu un ton cintat, putin pompos, dar incercind sa fie prietenos. Dupa ce s-a uitat in jur, a remarcat: Se pare ca unii din noi nu dau prea multa atentie tovaraselor noastre de viata, nu-i asa, Mihulecea?

- Retinuta in reactorul ei casnic de doi copii, a replicat Mihulecea, etalindu-si aproape intreaga sa cunostinta in domeniul nuclear. Faptul ca provenea din zona de bastina a Elenei 1-a facut tarul atomic al Romaniei.

- Nu am avut cind, pur si

simplu timp sa-i spun jumatatii mele ce se intimpla in seara asta, a inceput Ursu. Tu stii, Oprea, nu vreau sa discut probleme delicate la telefon. Tu stii cum e ea, dar sper ca miine seara am sa ajung acasa mai devreme si-i voi povesti, desi nu sint inca sigur ca voi face acest lucru, pentru ca atunci ii va pare rau ca nu a fost astazi si ea aici, a turuit el. Ursu nu putea sa zica nici macar da sau nu, in mai putin de cincisprezece minute. Fiind un fizician nuclear cu realizari modeste, el era, oricum, destul de destept pentru a o sprijini pe Elena pina in pinzele albe. Aceasta 1-a urcat rapid in fruntea stiintei si tehnologiei romanesti.

D-na Avram devenise rosie ca sfecla si intregul ei corp era impietrit. Mi-au trebuit citeva secunde sa realizez ca miinile lui Nicu lucrau, ocupate, sub fusta ei. I-am aruncat o privire lui Avram, care statea in apropiere. Ochii lui s-au holbat in directia lui Nicu.

- Sa bem un pahar impreuna, a spus Avram, prinzind mina dreapta a lui Nicu si punindu-i o sticla de sampanie in mina.

- Eu nu beau pisat. Da-mi scotch, a spus Nicu, golind sticla in poala Mioarei.

- Scotch pentru tovarasul Nicu, i-a ordonat Oprea lui Vintila.

Un chelner, sosind intr-o clipa cu o sticla pe o tava de argint, a incercat s-o puna ceremonios pe masa, in fata lui Nicu, care a izbit-o de masa, improscind scotch-ul peste Maria si peste mine.

- Ti-am spus ca nu beau pisat. Eu vreau unul cu gheata, Black Labei cu gheata pentru toata lumea.

Cind scotch-ul a sosit, Nicu a apucat doua pahare de pe o tava si le-a baut. Oprea a deschis un nou rind cu toastul:

- Doresc ca tovarasul Nicu sa fie mesagerul nostru si sa-i transmita tovarasului Ceausescu devotamentul nostru fara margini fata de Partidul Comunist si conducatorul lui suprem, nemuritoarea noastra

- Iesi afara, sobolanule! a strigat Silvia, intrerupind toastul. Cu un gest ferm, ea a tras afara mina lui Nicu din bluza ei. Ca sotul ei, Silvia este voinica si puternica.

Nicu a stors ultima picatura din paharul lui, a cerut sa fie reumplut si s-a intors sa goleasca paharul Mioarei. Apoi repede ca fulgerul, s-a intors spre Silvia, a apucat marginile bluzei ei cu ambele miini si a desfacut-o cu forta, rupindu-i toti nasturii. Dupa o secunda de soc, Silvia a reactionat. Ea a inceput sa-1 bata pe Nicu cu pumnii, incercind sa-i impinga

miinile la o parte, care incercau acum sa-i rupa sutienul.

Cu coltul ochiului, l-am putut vedea pe Luchian sculindu-se si indreptindu-se incet spre masa, cu o sticla de sifon in mina sa stinga si negru la fata. Ajuns in spatele lui Nicu, si-a intins laba enorma de urs si 1-a apucat pe Nicu de ceafa ca pe o pisicuta. In timp ce Nicu se balanganea, ridicat la citiva

centimetri deasupra podelei, Luchian a inceput sa-1 stropeasca in fata cu sifonul, spunindu-i sa se calmeze. Apoi, cu Nicu lovindu-1 in fluierul piciorului cu virful unuia din pantofi si bagindu-i genunchiul in vintre, Luchian s-a indreptat spre usa, a deschis-o si 1-a depus pe Nicu in afara ei, inchizind usa cu grija si venind inapoi la scaunul lui. Citeva minute mai tirziu, cina a luat sfirsit.

Capitolul 15

Dana a venit cu mine la aeroport. Desi am facut multe calatorii in afara Romaniei in ultimii douazeci de ani, n-am putut s-o iau cu mine, sau s-o intilnesc peste hotare. Cu venirea ei la aeroport, Dana si cu mine cautam sa ne amagim emotional si cel putin sa ne imaginam ca urma sa plecam impreuna intr-o excursie peste hotare.

Aeroportul international din Bucuresti este relativ nou. Dupa ce a fost construit pe jumatate, Ceausescu a decis: cladirea principala era prea mare. “Numarul romanilor care calatoresc peste hotare va descreste permanent, nu va creste”, a motivat el. De aceea, o treime din cladire a fost

transformata intr-un “pavilion prezidential”. Finisat in interior cu marmura maro deschis, el este folosit numai de citeva ori pe an, pentru vizitele lui Ceausescu peste hotare. Restul timpului este sigilat si tinut sub paza. In ciuda supraaglomerarii din timpul sezonului turistic, Ceausescu a hotarit mai tirziu ca si o alta sectiune sa fie scoasa din uzul zilnic si transformata intr-un foaier VIP, pentru vizitatorii straini de rang mare. Aici am stat cu Dana, separati de aglomeratia strivitoare si scutiti de neplacuta atentie a granicerilor si vamesilor, indreptata spre orice persoana nu destul de norocoasa sa fie insotita de cineva din serviciul de protocol, sau sa

aiba un statut VIP.

Stefan Andrei a sosit alergind spre cladirea principala, cind toti ceilalti pasageri erau deja in avion.

- Te iubesc, Dana, a spus el, parul rar zburindu-i in toate directiile.

- Felicitari, Andrei.

Aceasta era prima data cind Dana il vedea, de cind a fost numit ministru de externe.

- Multumesc, fetito. Mai am nevoie de un minut, Mihai. Inca mai port costumul pe care l-am pus pe mine pentru tovarasul. Ma intorc imediat, mi-a aruncat el peste umar, indreptindu-se spre toaleta.

Eu eram obisnuit cu Andrei din numeroasele excursii de peste hotare, cind il insoteam pe Ceausescu. Schimbarea hainelor sale de citeva ori pe zi, face parte din rutina zilnica, iar imbracarea este o chestiune de citeva minute pentru el. Cind calatoream, Andrei sosea intotdeauna la intilnirile matinale cu Ceausescu, incheindu-si pantalonii cu o mina si barbierindu-se cu cealalta. Chiar inainte de a intra, cauta un loc, ca de exemplu pervazul unei ferestre, pentru a se debarasa de aparatele

de ras, desemnate pentru o singura folosinta, pe care si le comanda in cantitati mari peste hotare. Nici aceasta zi n-a fost diferita de celelalte. Cind s-a intors, incheindu-se la pantalonii costumului sau nou-nout, am pornit spre iesire.

- Vrei sa pictezi ceva pentru mine, Dana? a spus el, netezindu-si parul din mers.

Pe avioanele romanesti, care nu au sectiuni de clasa intii si cuprind numarul maxim de locuri permise de fabricant, primul rind este considerat sectiunea VIP si este totdeauna rezervat. Ultimul rind din stinga este rezervat pentru ofiterii de antideturnare, in uniforme, inarmati cu pistoale speciale, de calibru mic si cu spray-uri cu gaz narcotic. Un buton ascuns face legatura dintre ei si piloti, care sint incuiati in carlinga si separati de restul avionului printr-o usa blindata.

- Cafea, te rog. O cafea mare si tare. Si un pahar cu coniac, a rugat-o Andrei pe una din stewardese, care 1-a recunoscut. Un pahar de coniac a fost totdeauna un remediu pentru indispozitia sa.

Tacticile de supravietuire ale unui ministru de externe

- Cum a fost Elena seara trecuta? a intrebat Andrei.

- A dormit aproape tot timpul filmului.

- Vrajitoarea a incercat sa ma loveasca duminica, vad ca nu stie ce tare e pielea mea. La ce ora ne intilnim astazi cu Brandt?

Mintea sa agera este intotdeauna cu un pas inaintea limbii lui.

- La patru dupa masa.

- Bonn? Baracile?

- Da.

Din motive de tact, sediul Partidului Social Democratic vest-german a fost stabilit dupa razboi in niste cladiri simple, ca niste baraci.

- Ce parere ai despre o alta cafea si coniac? a lingusit-o Andrei pe tinara sa stewardesa, prinzind-o si tragind-o la el in brate. Acesti frumosi ochi albastri ar putea face mult mai mult pentru mine. Zau, pot citi asta in ei. (El a mingiiat-o pe picioarele lasate descoperite de fusta scurta a uniformei). Ce parere ai de un prinz gustos?

Stewardesa s-a strecurat din bratele lui Andrei cu o gratie de felina.

- Dorintele tovarasului ministru sint foarte modeste astazi.

Andrei era totdeauna mai bine

dispus dupa ce se satura. Caci este un mare gurmand, aceasta fiind o reminiscenta a saraciei din copilarie. El inghite tot ce i se pune in fata, fara discriminare. Gustul sau recent pentru mincaruri exotice nu era nimic altceva decit spectacol, un fel de a-si expune puterea.

- Vrajitoarea e ca plaga bubonica. Toata lumea spera ca tovarasul sa-i supravietuiasca. Banuiesc ca aici nu se gasesc nici un fel de microfoane, nu-i asa?

Lui Andrei i-a fost totdeauna o frica de moarte de microfoane, mai ales de cele instalate de Elena. Vinarea unor locuri unde se putea discuta fara teama microfoanelor constituia un exercitiu mintal constant pentru el.

- Nu inca, Andrei.

- Stii, a fost sarcina mea sa fac un lider politic din Nicu. Tovarasul ni 1-a dat in primire, mie si lui Pacoste, cu zece ani in urma. N-am facut o treaba fantastica? Nicu va fi primul patrician conducator comunist al omenirii. Asta-i ceea ce am realizat noi in zece ani. Materie bruta buna. Ca tovarasul. Poti sa ne dai doua pahare cu gheata, Ochi Albastri?

- Numai gheata? a intrebat

stewardesa.

- Numai gheata. Eu am sosul.

Andrei calatoreste totdeauna cu o servieta rosie mare, plina cu scotch.

- Si are un ochi pentru tine, a spus el. Un ochi bun. Fara indoiala.

- Cine?

- Vrajitoarea. E asa de bine sa fii la mii de km. departare de ea. Poti sa-mi dai o cafea, Jeannette?

- Diana, tovarase ministru.

- Da, draga. In statisticile demografice ale ONU, Romania are cea mai inalta rata a sinuciderilor, peste 66 la fiecare 100.000 persoane. Urmatoarea este Ungaria, cu numai 43. Si a treia este Germania de Est, cu doar 30. Daca vrajitoarea preia puterea, o sa avem 60 sinucideri la fiecare 100 persoane. Cit timp crezi ca va trece pina o otraveste cineva? Doi ani? Trei? Noi o sa supravietuim, Mihai. Cind Nicu va prelua sceptrul, voi fi beat o saptamina. O luna. Inca citeva cuburi de gheata, Jeannette.

- Diana, tovarase ministru.

- Da, draga. Aceasta este mica mea carte neagra, Mihai, a remarcat el foarte conspirativ, mingiind cu mina sa mare un carnet mic, imbracat in piele neagra. El contine citeva din cuvintele folosite gresit si perlele de intelepciune ale vrajitoarei. Ea nu va pune niciodata

mina pe el. Dorm cu el. Aici, asculta la asta: “19 decembrie 1976. “A” ii raporteaza lui JE” despre pregatirile pentru vizita la Angola. „A” sugereaza ca “E sa-l acompanieze pe tovarasul. De ce nu primavara, draga? E prea frig acum”. Sau asta: “22 decembrie 1977. A raporteaza lui E” ca printre efectele de valoare recuperate de DIE de la un emigrant care a murit in Olanda, erau citiva Tizzian si Tintoretto. Astea-s documente istorice sau carti? a intrebat „E”.

- Porti o dinamita in buzunar, Andrei.

- Aceasta-i trusa mea de supravietuire.

- Ce tactica ai tu cu tovarasul? am intrebat eu, incercind sa schimb subiectul.

- Cu tovarasul? Nu e un secret, ci o arta. Eu i-am facut sute de propuneri tovarasului, dar nu le-am prezentat niciodata ca fiind ideile mele. De exemplu, ii pun un dosar pe birou: “Iata telegrama, tovarase Ceausescu”. “Ce telegrama, Andrei?” zice el. Eu zic “M-am gindit ca ati propus sa trimitem salutari fratesti lui Hua Guofeng, la sfirsitul Congresului al Xl-lea comunist”. El o citeste si cere un stilou. “Da, imi amintesc. Independenta fata de Moscova. A fost o idee buna, nu-i asa?”

intreaba el. “Inspirat, tovarase Ceausescu”, spun eu. Asta-i arta mea, Mihai. Mai ai niste cuburi de gheata, Jeannette? Ele se evapora mai repede la 10.000 m.” Andrei si-a reumplut paharul. Unde sintem, Mihai?

- Ar trebui sa fim deasupra Vienei.

- Priveste, asculta, dar nu intreba. Aceasta-i o alta regula a mea de supravietuire. Tovarasul vrea sa fie singurul care stie totul. Cind am ajuns secretar al C.C.-ului pentru problemele internationale , l-am vazut de sute de ori chemind-o pe adjuncta mea, Ghizela Vass, si dindu-i ordine, fara sa-mi spuna mie nimic. Nu e un secret pentru mine ca Ghizela este responsabila cu sprijinirea activitatilor subversive ale partidelor comuniste occidentale si ca ea este in legatura cu DIE si cu agentii de spionaj militar. Eu stiu ca avem centre de antrenare in Romania, unde comunisti occidentali sint invatati despre sabotaj, diversiune si operatiuni de gherila pentru folosinta viitoare in propriile lor tari, desi tovarasul incearca sa pastreze acest mare secret absolut. Stiu ca preferatele lui sint partidele comuniste spaniol, grec si israelian. Stiu de asemenea ca DIE-ul tau are un sistem

diplomatic secret, pe linga cel oficial. Tu obisnuiesti sa trimiti in secret partidelor comuniste occidentale bani, pasapoarte false si alte acte de identitate pentru grupele lor subversive. Eu stiu de asemenea ca tovarasul are un canal secret in Franta si Spania ca sa comunice cu Santiago Carillo, ca el trimite acte de identitate false ca sa fie folosite cu a doua sau a treia identitate. Eu stiu toate acestea si multe alte lucruri, dar nu l-am intrebat niciodata pe tovarasul despre ele. Sau pe Ghizela. Sau chiar pe tine. Andrei a facut o pauza, ca sa-si goleasca paharul. A fost pentru mine un drum lung si greu, cel de la cioban la ministru de externe si nu voi renunta la el cu usurinta. Eu stiu cum sa supravietuiesc cu tovarasul. Sa terminam sticla, Mihai. Jeannette! Jeannette!

- Diana, tovarase ministru. La dispozitia dv.

- Poti sa-mi mai dai niste cuburi de gheata?

Tactica de supravietuire a lui Stefan Andrei i-a fost de mare folos. El a reusit sa ramina ministru de externe roman pina in toamna anului 1985, cind Ceausescu 1-a renumit secretar al Comitetului Central al partidului, de data aceasta responsabil cu salvarea economiei ruinate a Romaniei.

Asigurarea securitatii unei ambasade

Cind avionul Tarom a inceput sa coboare pentru aterizare la Frankfurt pe Main, mi-a trebuit un timp ca sa-1 trezesc pe Andrei. Ambasadorul Ion Morega si seful statiei DIE, generalul Stefan Constantin, sub calitatea de consilier al ambasadei, ne asteptau ca sa ne duca cu masina la Koln, unde este Ambasada romana. Andrei a stat cu ambasadorul pe scaunul din spate al Mercedesului sau, care etala un steag mare romanesc. Eu am plecat de la aeroport cu Constantin in BMW-ul rapid, cu opt cilindri, al statiei. “Accelereaza”, i-am ordonat soferului, nerabdator sa ajung la ambasada si sa discut cu Constantin despre intilnirea iminenta cu Willy Brandt.

Exista o regula stricta in comunitatea de spionaj a blocului sovietic, care interzice discutarea problemelor secrete in orice masina din Vest, indiferent ca este o masina a ambasadei, a statiunii sau chiar un taxi. Pentru intarirea respectarii ei, KGB-ul raspindea povesti despre masini apartinatoare ambasadelor lor, in care au

descoperit aparate de observare, desi ei nu le-au aratat, de fapt, niciodata. Eu aveam propria mica anecdota pe aceasta tema, pe care obisnuiam sa o spun la prelegerile mele de la scoala DIE-ului. S-a intimplat in Germania de Vest, cu fostul sef al statiei, Domitian Baltei. Ceausescu mi-a ordonat sa particip, ca reprezentantul sau, la o intilnire cu un om de afaceri vest-german, avut in vedere pentru a fi recrutat ca agent secret. Cu scopul de a induce in eroare o eventuala urmarire, scrupulosul Baltei m-a dus de la aeroport la Cologne si apoi a inceput o goana lunga si vijelioasa prin zonele cele mai aglomerate ale batrinului oras, traversind frecvent intersectiile pe galben sau chiar pe rosu. Dupa patru ore, soferul, un agent profesionist de supraveghere, a fost convins ca nu eram urmariti si a oprit masina pe o strada laterala intunecata. Citeva minute mai tirziu, Baltei a oprit un taxi care trecea intimplator pe acolo. “Acum pot, in sfirsit, discuta cu dv. tovarase general”, a spus el in taxi si a inceput sa-mi spuna care erau

planurile sale pentru intilnirea din aceeasi seara cu agentul avut in vedere pentru recrutare. La sfirsitul calatoriei, in timp ce Baltei platea, soferul s-a intors spre mine si a zis intr-o romaneasca fluenta: “Domnule general, a fost o adevarata placere sa aud din nou limba mea materna”. Datorita acestui fapt, in timpul calatoriei noastre de la Frankfurt la Koln, Constantin nu mi-a spus nimic decit birfe suculente despre viata politica a Germaniei de Vest si, bineinteles, glume despre ambasadori.

Ambasada, o cladire moderna din beton, otel si sticla, orientata spre Rin, a fost desemnata de Bucuresti pentru complexele activitati desfasurate intr-o tara importanta ca Germania de Vest. Portarul, un agent DIE cu antrenament special antiterorist, a descuiat electronic usa mare de sticla de la intrare si s-a sculat respectuos in picioare. Citiva diplomati care intimplator se aflau in hol, au luat, aproape imperceptibil, o pozitie incremenita de drepti. Cu exceptia a trei diplomati, orice persoana numita acolo era un agent secret. Impreuna cu Constantin am urcat scarile la etajul al treilea, unde erau birourile Serviciului de Cifru. Peste hotare

sistemul de cifrare este bazat pe regulile codului KGB-ului. Doua dintre acestea sint cu strictete intarite. Prima este ca materialele folosite pentru cifrarea sau descifrarea telegramelor trebuie sa fie fizic pazite de functionari ai codului 24 ore pe zi, pe linga orice sistem de alarma folosit. A doua este ca functionarii de cod trebuie ei insasi observati 24 ore pe zi, si nu li se permite sa paraseasca ambasada, fara a fi insotiti de o alta oficialitate.

Etajul al treilea era special amenajat pentru a corespunde acestor reguli. Desigur, este o unitate independenta, unde functionarii de cod traiesc si muncesc, tinindu-se unul pe altul sub observatie. Intrarea este protejata de o usa de otel, care poate fi descuiata numai din interior. Accesul in zone este interzis altor membri ai ambasadei, incluzindu-1 pe ambasador. Numai Constantin, ca seful statiei DIE, avea voie sa intre. El a sunat si - dupa ce functionarii de cod de serviciu ne-a vazut pe ecranul televizorului - usa de otel a fost descuiata. Ca supraveghetor al Centrului National de Comunicatii Cifrate, imi era permis sa patrund in toate zonele sale de peste hotare si verificarea lor era, de fapt, o

sarcina a mea de serviciu. Odata intrati, Constantin s-a indreptat spre o alta usa de otel, a descuiat-o si apoi a reincuiat-o cind am ajuns inauntru. Camera era plina de magnetofoane, care supravegheau fiecare telefon si microfoanele din fiecare camera a ambasadei. Benzile erau recapitulate, pe scurt, la fata locului, si apoi expediate la Bucuresti in genti diplomatice. Observarea electronica a fiecarei oficialitati romane de peste hotare, de la ambasador in jos, este una din functiile cele mai meticulos executate de catre DIE. Constantin a vrut sa vada daca cineva de la ambasada a aflat ceva despre intilnirea noastra cu Brandt. “Dillinger”, agentul german care a organizat-o, dorea sa pastreze secretul intilnirii, necomunicata la Ambasada romana si neinregistrata in calendarul intilnirilor lui Brandt. Deci am ascultat benzile cu conversatiile telefonice ale ambasadorului si ale ofiterilor politici si n-am gasit nici o referinta.

De acolo am plecat la etajul al doilea, unde complexul zonei de siguranta al DIE-ului, cu accesul permis numai oficialitatilor DIE-ului, ocupa o jumatate de etaj. Protejat de usi de otel, de circuite inchise de televiziune si pazit 24

ore pe zi, complexul DIE-ului continea birouri cu doua sau trei mese fiecare, unde membrii statiei veneau dupa ce-si terminau sarcinile de acoperire si citeau instructiunile la sediu, ori isi scriau rapoartele. Aici se mai gaseau laboratoare fotografice si chimice, seifuri de siguranta si camere controlate acustic, singurul loc in care discutiile secrete erau permise. Am patruns in biroul lui Constantin numai pentru ca el sa porneasca sistemul de bruiaj instalat in pereti, producind un “zgomot alb” neperceptibil, si pentru a deschide o usa abia vizibila din spatele mesei sale de lucru. Ea se deschidea spre o camera asigurata acustic - “balonul”. Peretii camerei fara geamuri erau nu numai izolati acustic, ci si electronic, protejati cu scopul prevenirii patrunderii din afara si a emisiunilor radio din interior.

Imediat ce am patruns in “balon,” Constantin a inchis usa si si-a inceput raportul. Intilnirea din acea dupa amiaza a fost organizata cu ajutorul unuia dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Willy Brandt, un agent de influenta al DIE-ului. Agentul, al carui nume codificat era “Dillinger”, a fost rasplatit cu ceasuri de aur pentru el si alti membri ai familiei sale.

In conformitate cu Constantin, intilnirea noastra cu Brandt trebuia sa aiba rezultatele dorite de Ceausescu.

Dupa terminarea raportului sau despre problema Dillinger-Brandt, Constantin si-a deschis carnetul de insemnari si a inceput discutarea “OV”, care insemna operatiuni valutare. “OV era pe vremea aceea un obiectiv important in cadrul operatiunilor DIE-ului, deoarece obtinerea de valuta occidentala era unul din insistentele ordine ale lui Ceausescu. Constantin a raportat ca in primul trimestru al anului 1978

statia a facut ceva mai mult de 460.000 dolari in bani lichizi, alaturi de arme, introduse clandestin in Germania de Vest, in valoare de 600.000 dolari. In continuare, statia a trimis la Bucuresti doi agenti, care erau contrabandisti profesionisti, cu scopul de a scoate clandestin din Germania de Vest peste 75 kg de cocaina. Apoi el a prezentat planurile statiei pentru al doilea trimestru al anului. Ne aflam in balon” de aproape o ora, cind un functionar de cod a deschis usa si a raportat ca Andrei si ambasadorul au venit.

Intilnindu-1 pe Brandt la un “ceai”

Era cu putin inainte de ora patru, cind Andrei si cu mine am sosit la baracile SPD din Bonn. Cind am fost anuntati, Willy Brandt nu s-a sculat de la biroul sau. De abia si-a ridicat capul cu o fractiune si a bombanit ceva, ce putea fi “Guten Tag”. Cu o paloare cenusie si cu cearcane negre sub ochi, el arata obosit si absent. Una din secretarele lui a intrat cu o carafa de cafea si doua cani goale, apoi a plecat discret.

- Stiti, sint racit. Trebuie sa ma tin de ceaiul meu, a murmurat

Brandt, reumplindu-si ceasca cu ceai, dintr-un termos de sub biroul sau. Ce mai face prietenul meu Ceausescu?

Dupa obisnuitele formule de politete, i-am dat plicul cu scrisoarea personala a lui Ceausescu. In timp ce Brandt citea scrisoarea, narile lui Andrei au inceput sa adulmece. Deodata, a spus in engleza, pe care el o vorbeste mult mai bine decit germana:

- Scuzati-ma, domnule cancelar. Am putea avea si noi cite o ceasca

din ceaiul dv?

Brandt si-a ridicat intr-un tirziu capul si a privit la vechiul sau prieten Andrei, cu un amestec de repros si admiratie, dupa care a sunat-o pe secretara.

- Doua scotch-uri pentru oaspetii mei. Eu am sa ma tin de ceaiul meu, a miriit el, aplecindu-se dupa termos pentru a-si reumple ceasca.

- Dublu. Si cu gheata, a adaugat Andrei. Desigur era vizibil excitat de aroma familiara, emanind din ceasca lui Brandt.

Restul intilnirii a decurs asa cum m-am asteptat. Brandt a murmurat ceva despre atitudinea sa optimista fata de mesajul lui Ceausescu si a acceptat invitatia de a-1 intilni la Bucuresti.

- Pina atunci voi avea cu siguranta vesti mai concrete de la Kreisky.

Contrar cordialitatii sale obisnuite, Brandt nu s-a miscat de la biroul lui cind am plecat, dupa vreo doua ore.

- A fost in mod evident doar un zvon faptul ca Brandt a incetat sa bea, a spus Andrei cind am ajuns din nou in masina noastra.

El a scos o bucata de hirtie si a

inceput sa schiteze o telegrama pentru Ceausescu despre intilnire, pe care apoi urma sa o semnam amindoi. In esenta, ea zicea ca Willy Brandt va ajuta.

Presa occidentala a relatat ca, la 8 iulie 1979, Yasser Arafat a fost primit la Viena de catre cancelarul austriac Bruno Kreisky, care era insotit de Willy Brandt. Aceasta era prima vizita oficiala a unui reprezentant al OEP intr-o tara vest-europeana, cu implicarea recunoasterii OEP-ului, atit de catre guvernul austriac cit si de Internationala Socialista.

Ariile de receptie si sufrageriile DIE-ului erau puternic luminate cind m-am intors acolo. Chelneri purtind vestoane albe, pantaloni negri si manusi albe, misunau in jur cu platouri, sticle si mincare. Toti erau agenti DIE, care au fost de asemenea antrenati in scoala DIE ca si chelneri pentru inalta societate. Morega si Constantin incercau din nou sa faca o impresie buna lui Andrei si mie. Cina a fost somptuoasa, ca sa tina pasul cu reputatia ambasadei pentru prinzurile si cinele elegante si intime pe care le dadea, folosite de DIE pentru a dezvolta si cimenta contacte de toate felurile.

Capitolul 16

Am petrecut ultimele citeva zile cu ambasadorul Nicolae Ecobescu, un colaborator al DIE-ului si seful biroului de protocol romanesc, care zbura intre Washington si Chattanooga, Dallas, Houston, New Orleans si New York cu reprezentanti ai Departamentului de Stat si al Serviciului Secret, facind ultimele retusuri asupra planurilor pentru vizita oficiala a lui Ceausescu. Intors acum la Washington, am petrecut dimineata cu ambasadorul Nicolae si ministrul consilier Ionita, la Departamentul de Stat, unde am avut grija de expozitia fotografica pe care a cerut-o Ceausescu. Inainte de masa, am participat la deschiderea expozitiei de carte in limba minoritatilor nationale romanesti, pe care Ceausescu a

cerut-o, pentru a diminua criticile americane ale. politicii sale abuzive privitoare la drepturile omului. Expozitia a fost deschisa la Biblioteca Martin Luther King din Washington si cuprindea toate cartile care au aparut in Romania in diferite limbi. Ca orice lucru organizat de Bucuresti, expozitia nu a pierdut ocazia de a contribui la cultul personalitatii lui Ceausescu. Intr-o vitrina erau expuse toate lucrarile scrise vreodata de sau despre Ceausescu. Contactele Ambasadei romane si agentii de influenta ai statiei DIE-ului au fost mobilizati sa formeze o mica multime, astfel incit presa romaneasca sa poata scrie ceva mai tirziu. ”Inca de la primele ore de la deschiderea ei, expozitia de carte romaneasca a inregistrat un mare succes”.

Instalarea la Blair house

In ziua de 11 aprilie, la ora 5 dupa masa, Ecobescu si cu mine eram la baza aeriana Andrews, din afara Washingtonului. Acolo, impreuna cu comandantul bazei, generalul Benjamin F. Starr Jr. si cu oficialitati ale Departamentului

de Stat si Serviciului Secret, am pregatit toate detaliile de ultim moment. La ora sase fix, avionul prezidential Boeing 707 a aterizat la Andrews. Citeva minute mai tirziu, seful protocolului Evan Dobolle a mers la bord si i-a invitat

pe musafirii romani pe pamintul american. La scara avionului, Ceausescu si sotia lui au fost salutati de secretarul de stat Cyrus Vance si sotia sa, Grace, ca si de alti reprezentanti americani si romani. De la aeroport, sotii Ceausescu au plecat cu masina sotilor Vance la resedinta lor oficiala, Blair House, peste drum de Casa Alba.

Blair House imi era deja familiara din vizitele anterioare ale lui Ceausescu la Washington. De asemenea, eram familiar cu scenele traditionale ale Elenei, din cauza ca nu-i sosisera inca bagajele - care nu soseau niciodata cu convoiul, bineinteles, - la Blair House. Pentru a evita o posibila alta criza, am rugat pe una din persoanele ce erau responsabile cu casa sa ii prezinte locul. Turul a inceput in salon, cu frumosul birou Queen Anne si magnificul portret al lui Montgomery Blair de Sully, apoi a continuat cu camera Abraham Lincoln. “In aceasta camera a evenimentelor memoriale, domnul Lincoln a semnat Proclamatia Emanciparii”, a spus ghidul, aratind spre un desen in cerneala, infatisindu-1 pe presedintele Lincoln. In sufragerie, masa acoperita cu o fata de masa grea, din Damasc era pregatita pentru

cina particulara a sotilor Ceausescu, ce urma sa aiba loc in acea seara. “Aceste frumoase farfurii Lowestoft de pe masa au apartinut familiei Blair”, a spus ghidul. La etajul al doilea, i s-a aratat Elenei dormitorul mare al lui Ceausescu, cu o biblioteca alaturata, ambele decorate cu flori proaspete. “Acesta este dormitorul dv. madam”, a spus ghidul, aratind spre o camera cu un pat dragut, cu baldachin. Desi n-a putut fi amenajata la timp pentru vizita din 1957 a reginei Elisabeta, camera este numita si astazi Camera Reginei”, a incheiat ghidul, dorindu-i Elenei o sedere placuta.

- Inchide usa, Pacepa, a rabufnit deodata o voce acra. Dupa ce am inchis usa, Elena a explodat: Asta nu m-a vazut niciodata in viata ei, dar hotaraste ca eu trebuie sa dorm aici, si nu cu tovarasul. Fa din ea o camera de calcat rufe! Imitind vocea ghidului, a continuat: “Noi avem o Proclamatie a Emanciparii”. Apoi, uitindu-se dezaprobatoare la citeva pete de pe pereti: Acum este a patra oara de cind sint instalata in aceasta mizerabila casa veche. N-ai putut gasi una mai noua, sau un Sheraton? Sper cel putin ca nu vom fi din nou torturati de absurdul lor aer conditionat.

Aerul conditionat devenea una

din cele mai mari dureri de cap ale mele in timpul vizitelor prezidentiale pe care le-am pregatit. La scurt timp dupa ce el a preluat puterea, dupa moartea predecesorului sau Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceausescu s-a intors dintr-o vizita secreta la Moscova cu o durere staruitoare de git. Gheorghiu-Dej murise din cauza unei forme de cancer, care a progresat extrem de repede, primele simptome fiind durerile de git, ce au aparut la putin timp dupa o vacanta in URSS. Desi n-a facut public acest fapt, in cercul sau intim Ceausescu a pretins intotdeauna ca avea dovezi incontestabile ca Kremlinul 1-a asasinat in secret pe Dej prin radiatii, pentru nesupunere. De aceea, primele dureri de git l-au nelinistit pe Ceausescu. Doctori din toata lumea au fost adusi in Bucuresti. In final, un doctor vest-german batrin si foarte conservator i-a spus in mod deschis: “Domnule, dv. vorbiti prea mult si prea tare si coardele dv. vocale sint foarte iritate”. Prescriptiile doctorului au fost de moda veche: ceai de musetel si evitarea totala a curentului, inclusiv ventilatoarele si aerul conditionat. De atunci, toate ventilatoarele au fost inlaturate din

resedinta sa si sistemul central de aer conditionat, instalat la Comitetul Central al Partidului Comunist, a fost demontat. In timpul vizitelor sale in strainatate am intimpinat dificultati de nedescris pentru oprirea aerului conditionat din fiecare cladire pe care urma s-o viziteze. S-a intimplat de nenumarate ori ca ministrul afacerilor externe si alti demnitari, care-1 insoteau pe Ceausescu peste hotare, sa-si petreaca noptile, etansind ferestre si guri de aerisire, dupa ce Nicolae Ceausescu detecta un curent imaginar in dormitorul sau.

Astazi i-am raportat Elenei ca totul era in regula, desi eu personal eram convins ca aerul conditionat nu va fi oprit in locuri ca Centrul Spatial NASA, din Houston sau Texas Instruments, din Dallas.

Parasind-o pe Elena, m-am dus sa gasesc echipa de electronisti, care imediat dupa sosire, au inceput sa caute instalatii de supraveghere. Ei trebuiau sa “mature” toti peretii, perdelele, tavanurile si mobilele din camerele ce urmau sa fie folosite de Ceausescu si Elena. I-am gasit la etajul al doilea, cercetind dormitorul lui Ceausescu si biblioteca alaturata, unde el trebuia sa se intilneasca cu ministrul de externe si alti membri

ai anturajului, in dimineata urmatoare. Aceste camere fusesera deja cercetate mai devreme pentru microfoane, dupa ce Blair House a fost dat in primirea romanilor, de catre doi experti tehnici ai DIE,

care sosisera la Washington sub identitatea de curieri diplomatici, dar Ceausescu voia intotdeauna ca propriul sau serviciu de paza sa controleze din nou, cel putin dormitorul, biroul si sufrageria.

Hainele speciale ale tovarasului

Bagajele familiei Ceausescu au sosit o ora mai tirziu in doua camioane escortate ale Serviciului Secret, insotite de croitorul lui Ceausescu, doi romani din garda sa personala si maiorul Nicolae Popa, care era un fel de valet glorificat. Hainele familiei Ceausescu erau de multi ani o problema prioritara in Romania. Totul a inceput in 1972. Eram atunci cu Ceausescu in Cuba, cind Fidel Castro i-a spus ca a descoperit un complot al CIA-ului, de a unge interiorul pantofilor sai cu o otrava, care sa faca sa-i cada parul - si un Castro fara barba era inimaginabil. Citeva zile mai tirziu, Ceausescu a decis ca nu va purta nici o haina mai mult decit o data. In acelasi an, sectii speciale de confectii au fost create in cadrul Directiei V a Securitatii, care era serviciul sau de securitate proprie. Deoarece Ceausescu nu are salariu, toate cheltuielile sint platite din cele doua conturi secrete, unul

apartinind Comitetului Central al partidului si celalalt apartinind Securitatii. In general, partidul plateste pentru casele sale si Securitatea pentru tot ce era considerat legat de securitatea sa, incluzind alimente si imbracaminte. Noile sectii ale Securitatii creau si produceau tot ce Ceausescu dorea vreodata sa poarte: sepci cu carouri pentru birou, sepci - de stil Lenin, pentru vizite la fabrici; haine de stofa si jachete de iarna in stil sovietic; costume de fiecare zi din materiale importate din Anglia, costume de vinatoare in stil german; pentru picioare, sosete de matase, papuci de piele intoarsa, ghete din piele fina de vitel si cizme rezistente de vinatoare, cu incalzitoare electrice in ele, pentru a numi doar citeva din aceste produse.

Toate hainele lui Ceausescu sint impachetate in pungi de plastic gros, transparent, sigilate cu

echipament electric de inalta frecventa. Ele sint apoi depozitate in magazii speciale, linga resedinta sa din Bucuresti, unde regula este de a depozita un stoc pentru un an: 365 costume, 365 perechi de pantofi si asa mai departe. Ceea ce fusese purtat o data este stampilat cu cerneala colorata, astfel incit sa nu mai fie folosit niciodata, iar apoi totul este ars. Cind calatoreste, hainele folosite sint stampilate la sfirsitul zilei, ca de obicei, dar sint depozitate in camioane speciale, pentru a fi transportate inapoi la Bucuresti, cu scopul de a fi arse. Ceausescu nu este sentimental in nici un fel. El nu are animale, haine sau oameni pe care doreste sa-i pastreze in jurul sau.

In 1974, sectii speciale pentru haine de femei au fost create pentru Elena si in curind ea avea la indemina o rezerva pentru un an. Evident, ea s-a plictisit de regulile stricte ale securitatii, de regulile stricte ale protocolului, pacalindu-i si dind instructiuni precise ca unele din hainele ei preferate sa nu fie stampilate si arse. Elena este atit sentimentala cit si superstitioasa in legatura cu hainele sale. Daca ea crede ca o rochie i-a adus nenoroc, o rupea singura, chiar inainte de a fi stampilata si arsa; iar daca alta parea sa-i aduca noroc, o pastra si

o purta de nenumarate ori. In 1978, magazia pentru hainele ei era deja de trei ori mai mare decit a lui Ceausescu.

Timp de mai multi ani, Nicolae Popa, un inginer chimist, a fost insarcinat sa protejeze hainele si persoana lui Ceausescu de contaminare chimica, radioactiva si bacteriologica. Sarcinile sale principale erau sa asigure transportarea in siguranta a bagajelor sotilor Ceausescu, sa dezinfecteze totul, sa instaleze detectoare de radiatii peste tot, sa faca analizele chimice ale alimentelor lor, folosind un laborator portabil. Popa era de asemenea responsabil cu aducerea tuturor alimentelor, pe care cuplul Ceausescu urma sa le consume in timpul vizitelor, carind totul in racitoare sigilate, care contineau tot felul de articole alimentare de la unt, faina, sare, zahar, ulei, otet si pina la fripturile preferate ale lui Ceausescu. Dupa sosirea la Blair House, Popa a depozitat mai intii containerele cu mincare intr-o camera de linga bucatarie si le-a pus sub paza permanenta a subordonatilor sai.

Apoi Popa si o garda personala au transportat citeva recipiente de dezinfectare la etajul al doilea. Ele erau pline cu perne, lenjerie,

prosoape si halate de baie sterilizate, precum si covorase de baie si carpete. Inainte de a face orice altceva, Popa si ajutorul sau, folosind un dezinfectant, au spalat podelele, covoarele si fiecare piesa de mobilier din dormitor, baie si biblioteca, zvintindu-le apoi cu un uscator. Ei au indepartat lenjeria de pat si de baie existenta, inlocuindu-le cu lenjerie din recipientele de dezinfectare, ea fiind suficienta pentru intreaga durata a vizitei. Toate aceste operatiuni trebuiau sa fie repetate cu religiozitate in fiecare dimineata, personalul de curatenie strain nefiind permis sa puna piciorul in camerele acelea, sau sa aduca lenjerie noua. Apoi, Popa a instalat detectoare mici de radiatii nucleare in fiecare camera a apartamentului prezidential. Cind totul a fost gata, generalul Nicolae Stan, seful serviciului de paza al lui Ceausescu si ajutorul sau, au plasat garda personala la usa dormitorului si la fiecare intrare din apartamentul prezidential. Numai cind toate acestea au fost indeplinite, Popa a transportat imbracamintea la Blair House.

Citiva ani mai tirziu, am dat peste cartea “Inauntru la Blair

House” de Mary Edith Wilroy, care a fost administratoare acolo din 1961 pina in 1975. Ea a fost prezenta la doua dintre vizitele lui Ceausescu in Statele Unite, in 1973 si 1975, care au fost pregatite de mine. Ea scrie: “Pretutindeni in casa personalul de securitate romanesc a stat de paza. Cite o santinela a fost plasata la fiecare scara si in fata usii dormitorului presedintelui, timp de douazeci si patru de ore. Aceasta a fost cea mai intensa securitate pe care am vazut-o vreodata Familia Ceausescu a mincat in camerele ei, fiind servita de chelnerul lor personal. Cameristele au fost avertizate ca nu le este permis sa intre in apartamentul sefului statului. Cind ele au sosit in dimineata celei de a doua zi a vizitei ca sa schimbe hainele de pat, li s-a spus ca nu este nevoie. O camerista a reusit intr-o dimineata sa intre cu o tava. Toata lumea a fost intrigata de atmosfera de mister care invaluia camera. Ea a raportat ca sotii Ceausescu si-au adus propria lenjerie de pat, pe care au pus-o pe paturi

Eu cred ca ei isi trimiteau rufaria la ambasada lor, deoarece noi n-am vazut niciodata vreuna in spalatoria noastra”.

Un spion ambasador

Ma aflam in camera Lincoln, admirind niste documente ale lui Francis Preston Blair, cind am fost informat ca Ceausescu m-a invitat la cina. In timpul vizitelor peste hotare, nu era un lucru neobisnuit pentru mine sa fiu asezat la masa lui, pentru a lua prinzul sau cina, ori pentru a juca sah cu el. In aceasta seara, am cinat numai cu Ceausescu si Elena si era clar pentru mine de la bun inceput ca interesul lor consta in aflarea ultimelor informatii cu privire la vizita lor in Statele Unite. Imediat ce chelnerul lui a parasit camera, Ceausescu a aprins aparatul lui stereo si a adresat obisnuitul sau “Ce mai e nou?”

- Ambasadorul si seful statiei au pregatit un raport confidential pentru dv, am raspuns eu, scotind un dosar din servieta mea,

- Cine mai stie ca Nicolae apartine de tine?

El pune mereu aceeasi intrebare de fiecare data cind mentionez numele ambasadorului Nicolae. Desi a fost propria sa decizie ca ambasadorul la Washington sa fie un agent secret sub mare acoperire, lui Ceausescu i-a fost intotdeauna frica ca aflarea acestui lucru ar putea infuria Casa Alba, distrugind

imaginea sa liberala, occidentalizata, pe care incerca s-o formeze despre el chiar la Washington.

- Numai trei persoane, tovarase: ministrul de interne Teodor Coman, seful personalului DIE, generalul Nicolae Ceausescu, si eu.

- Mi s-a spus ca tu si Nicolae sinteti prieteni cu Voicu si cintati la vioara impreuna. E adevarat?

- Da, tovarase.

- E oare Nicolae destul de tare, ca sa pastreze secretul rangului sau militar si al sarcinii sale secrete de spionaj?

- Consider ca este.

Elena, asezata alaturi de mine pe o parte a mesei, a intervenit:

- Cum poate cineva, care cinta la vioara, sa fie de incredere? Dupa o pauza, a continuat: am auzit ca el are o vioara groaznic de scumpa.

Ea s-a uitat la mine cu ochi intrebatori.

- Da, e o vioara Guarnieri del Gesu, din secolul al XVIII-lea, de la o companie vest-germana, din timpul cind a fost ministru al comertului exterior.

- Daca este veche, trebuie luata in custodia guvernului.

- Primul ministru a aprobat sa i se permita lui Nicolae sa o

pastreze.

- Cine crede primul ministru ca este? Un idiot, asta-i tot ce este. De

cite ori ti-am spus, Nicule, ca nu mai avem nevoie de un prim ministru?

Gata pentru presa americana

- Care-i situatia cu expozitia de carte pe care am comandat-o? a intrebat Ceausescu.

- S-a deschis astazi la biblioteca Martin Luther King din Washington. Este inclusa o vitrina speciala cu cartile scrise de dv. si despre dv.

- Il auzi, Nicu? In toata America n-au putut gasi un loc mai bun decit o biblioteca pentru negri!

- Directorul bibliotecii a deschis expozitia cu un cuvint care v-a prezentat ca pe un ginditor stralucit si o personalitate politica, a carui dragoste de carte a influentat favorabil intregul curs al publicisticii in Romania.

- A zis el “ginditor stralucit si personalitate politica”? .

- Este exact ce a spus, tovarase Ceausescu. Eram doar acolo..

- Nimic despre mine?

- Ba da, tovarasa Elena, am mintit eu. El a vorbit si despre dv. Iar portretul dv. este alaturi de cel al tovarasului.

- Ceva nou despre interviul la televiziune? a continuat calm

Ceausescu.

- Da. ABC insista sa inregistreze interviul miine dupa masa, astfel incit sa poata transmite parti ale acestuia in timpul stirilor de miine seara, prima zi a vizitei oficiale si sa dea intregul interviu duminica, 16 aprilie, in cadrul emisiunii “Probleme si raspunsuri”.

- Cel ce va lua interviul e o personalitate de televiziune?

- Da, tovarase, Barbara Walters. Ea e una dintre cei mai buni de la ABC.

- O femeie? O femeie sa-ti ia interviu, Nicu? E ridicol. Care ai zis ca e numele ei?

- Barbara Walters.

- Nu este oare, scorpia care a intervievat pe Fidel Castro si a facut un circ din viata sa personala, cu fosta nevasta si relatiile sale amoroase? Nu e ea?

- Nu-mi amintesc, tovarasa Elena.

- Scripcari! Asta-i tot ce sint toti, nimic altceva decit scripcari. Ti-am spus eu. Totul este un complot impotriva ta, Nicu, fara

indoiala. De ce, dintre doua sute milioane de americani, ei n-au putut gasi decit pe scorpia aia ca sa-ti ia interviul? Este un complot ca sa te compromita, tovarase. Nu intelegi?

Dupa ce a ajuns la aceasta concluzie, Elena a lasat, furioasa si ostentativa, jumatate de friptura nemincata pe masa si a iesit din sufragerie.

- Cine raspunde de interviu? a intrebat Ceausescu.

- Ionita. El este omul tacticii si are multi ani de experienta in Statele Unite.

- Introdu interviul in programul de miine. Si nu uita, tu si Nicolae, raspundeti cu capul, daca Walters intreaba ceva despre tovarasa Elena sau despre familie.

Discutia a continuat timp de mai bine de doua ore, Ceausescu fiind interesat de orice, de la regulile de protocol ale Casei Albe pina la numele oficialitatilor desemnate sa-1 intimpine la aeroportul din New York, in ultima zi a vizitei. El este foarte serios, sistematic si meticulos in pregatirea vizitelor sale de peste hotare.

Gambitul regelui impotriva lui Hrusciov

Dupa cina m-am scuzat, dar agentul a venit curind si a spus:

- Tovarasul Ceausescu va invita la un joc de sah.

De fiecare data cind ma chema sa joc sah, imi aminteam de felul in care Ceausescu a fost descris de conducatorul comunist spaniol Santiago Carillo, la scurt timp dupa numirea lui Ceausescu.

Carillo a venit la Bucuresti ca musafirul personal al lui Ceausescu, pentru a inspecta centrul de antrenare paramilitara pentru comunistii spanioli, organizat de Partidul Comunist

Roman, cu ajutorul profesional al DIE. Dupa o zi lunga de practicare a tragerii, Carillo, un subtil cunoscator al psihologiei comuniste, a lansat o discutie cu unul din tovarasii sai comunisti, evident neimaginindu-si ca era inregistrat. El il descria pe Ceausescu ca needucat, dar posedind o inteligenta nativa si un fundal marxist solid; un om cu afectare taraneasca si aparenta modestie, dar cuprins de ambitii personale nelimitate; un conducator care da noi dimensiuni internationale conceptului de cult

al personalitatii. “Pina acum, oricum, a incheiat Carillo, el pare a fi mai mult un jucator de sah, care inca nu a invatat sa piarda, nici in politica si nici la sah”.

Ceausescu comanda vinul sau preferat, “Odobesti galben”, si a dat drumul tare la aparatul stereo portativ si chiar inainte de a fi terminat prima sticla, a devenit vorbaret. Cind este departe de casa, fara filmele sale preferate, ii place sa termine ziua cu un vin sau un coniac, amintindu-si de vechile timpuri. Eu stiam aceste povesti pe dinafara. Atita doar ca de fiecare data cind le povestea, rolul sau personal din acea perioada devenea tot mai important.

In aceasta seara, Ceausescu a inceput cu obisnuitul lui gambit al regelui, cu bautul intens al lui Stalin. El ne reamintea placerea cinica a lui Stalin de a-si sili oaspetii sa bea, pina ce ii punea in situatii suparatoare si neplacute. Apoi a amintit de vizita la Moscova, unde, in timpul cinei de ramas bun, Stalin a ordonat in secret ca vinul servit musafirilor romani sa fie amestecat cu votca, in loc de apa minerala. El a continuat spunind ca acelasi vin cu votca a fost servit si membrilor echipajului avionului romanesc si acesta a fost motivul pentru care avionul

prezidential a lovit un copac, la intoarcerea de la Moscova, omorindu-1 pe ministrul afacerilor externe, Grigore Preoteasa, si trei membri ai echipajului si ranindu-1 pe presedintele Chivu Stoica. “Eu am scapat cu greu cu viata”, a fost incheierea dramatica a lui Ceausescu. Povestea lui era corecta, cu exceptia faptului ca predecesorul sau, Gheorghiu-Dej, si nu el, afacerea in avion, iar conducatorul Kremlinului a fost Hrusciov.

Schimbind subiectul, Ceausescu a amintit de propaganda occidentala, mai ales dupa moartea lui Stalin, proclamind ca guvernele Europei rasaritene erau mentinute la putere numai de trupele ocupante sovietice. “Daca as fi procedat altfel, a spus Ceausescu, Romania ar fi fost acum o republica sovietica. Dar n-am cerut niciodata retragerea sovietica. Nu eu. Eu am avut un “Batrin Bolsevic”, care sa faca treaba. L-am avut pe Bodnaras”. Emil Bodnaras a fost ofiter in armata burgheza romana, dar el a fugit in Uniunea Sovietica la inceputul anilor 30. Acolo a devenit membru al Partidului Comunist Sovietic si ofiter in Armata Rosie, iar in 1941 a venit in Romania cu primele trupe sovietice, devenind ministru al

apararii nationale. “Bodnaras era perfect pentru treaba ce o aveam in minte”, a continuat Ceausescu, in timp ce a cerut, o noua sticla de vin si o farfurie cu preferatele sale rosii, ceapa si telemea.

- In timpul unei vizite secrete a lui Hrusciov in Romania, l-am impins pe Bodnaras in fata. El a cerut retragerea trupelor sovietice din Romania, spunind ca aceasta ar ajuta la neutralizarea propagandei occidentale care pretindea ca guvernul roman nu era capabil sa ramina la putere fara baionetele sovietice. Numai Bodnaras, ca un “Batrin Bolsevic” putea sa ridice o astfel de problema, teribil de delicata, si eram fericit sa il am pe el, ca sa faca acest lucru. Hrusciov a muscat din momeala. Mie nu-mi pasa ce zic altii despre el, Hrusciov a fost stralucit si eu sint foarte mindru ca am fost capabil sa-1 pacalesc. Astfel ca nu foarte tirziu Hrusciov a hotarit, de fapt, sa retraga Armata Rosie si doar, dupa ce i-am dat niste materiale de spionaj militar fantastice si am decis sa-i construiesc lui Bodnaras, ca semn al recunostintei mele, cea mai luxoasa resedinta. Ai vazut vreodata bazinul de inot interior, din marmura si cinematograful sau?

Desi, in general adevarata, povestea lui Ceausescu are citeva

inexactitati. Nu Ceausescu, ci Gheorghiu-Dej a condus discutiile cu Hrusciov. Nu Ceausescu, ci Gheorghiu-Dej 1-a instruit pe Bodnaras cum sa apeleze la Hrusciov, Ceausescu fiind pe vremea aceea mai mic in grad decit Bodnaras. Nu Ceausescu, ci Gheorghiu-Dej a dispus sa se construiasca faimoasa resedinta a lui Bodnaras, peste drum de a lui. Respectul pentru acuratetea istorica nu s-a numarat niciodata printre prioritatile lui Ceausescu si el a manipulat intotdeauna trecutul in asa fel, incit sa se potriveasca cu imaginea lui despre sine.

- Iti mai amintesti de vizita lui Hrusciov in Romania, cind a inceput sa ne dea lectii despre cum se seamana porumbul hibrid? a continuat Ceausescu, izbucnind in hohote de ris.

Eram atunci acolo, vazind cind lui Hrusciov i s-a aratat in secret o imensa colectie de materiale genetice pentru porumb hibrid, furate de romani de la guvernul SUA si de la ferme particulare.

Datorita citorva ani de seceta si foamete dezastruoasa, ce au venit dupa terminarea razboiului, Bucurestiul si-a pus sperantele in porumbul hibrid, facut faimos de fermierii americani. Ca urmare a unei intelegeri bilaterale, zeci de

ingineri agronomi romani, care erau, de fapt, agenti secreti, au fost trimisi in Statele Unite. Repartizati la institute de cercetare federale sau statale, la organizatii ori ferme particulare, ei au colectat de-a lungul anilor mii de kilograme de material genetic de reproducere a porumbului hibrid american in Romania. O geanta diplomatica oficiala transporta cu regularitate aceste materiale la Bucuresti, fara a fi deteriorate biologic. Citiva specialisti americani de valoare au fost recrutati, inclusiv un om de stiinta care lucra la Departamentul Centrului de Cercetare Agricola al Statelor Unite, din Beltsville, Maryland. Ultimul a furnizat intreaga colectie de porumb hibrid a Statelor Unite, cuprinzind peste 14.000 de sortimente si specii, care a devenit baza standard pentru munca de cercetare a Romaniei, de mai tirziu.

Aceste materiale genetice i-au fost prezentate lui Hrusciov in 1962. Valoroasa colectie trebuia sa fie impartita cu Uniunea Sovietica imediat si acest lucru a fost facut peste citeva zile. Dar inainte de a pleca, Hrusciov n-a putut sa nu le tina romanilor o prelegere, in renumitul sau mod taranesc, despre cum gindea el ca trebuie sa insaminteze porumbul hibrid, cum

sa-1 ingrijeasca si cum sa-1 recolteze.

Dar numai peste zece ani, Romania a devenit una din cele mai mari producatoare de porumb hibrid din Europa, ca urmare a folosirii acestor materiale. Soiuri americane ca Pioneer si Wyoming, create in Statele Unite, dupa multi ani de cercetare si efort sustinut, sint acum produse in Romania si exportate ca hibride romanesti - soiul RH.

Ceausescu a cistigat la sah, a inceput un nou joc si a cerut o sticla de vin, cind Elena a intrat, tinind in mina doua piese de serviciu din portelan Wedgewood.

- Uita-te, Nicule. Nu sint draga groaznice? Le-am cumparat in timpul opririi la Shannon. Nu au nici un luciu si am platit dolari americani pentru ele. I-am spus sotiei ambasadorului nostru ca portelanul nostru romanesc este mult mai lucios si ca ar trebui sa-1 exportam in Marea Britanie, dar, ghici ce a zis ea? Ca portelanul englezesc si cel irlandez sint mult mai renumite! E o batrina lovita-n cap!

Partida de sah devenise aproape egala, dar am decis ca ar fi mult mai bine pentru mine sa pierd. Cind am plecat, Elena, cu halatul fluturind, descheiat, frunzarea

printr-un dosar despre vizita lor.

- Uita-te aici, Nicule, a spus ea, aratind spre o pagina cu date

biografice despre Jimmy Carter. El este un fermier de arahide. Fermier inseamna taran, nu-i asa?

Capitolul 17

Ceasul mic de voiaj de pe noptiera arata aproape ora cinci, cind am auzit un ciocanit la usa camerei mele de la Blair House. Am fost sigur ca era Aurel Florea, primul consilier al Ambasadei romane. Fiind mecanic de tractoare, ca pregatire, Florea nu era stralucit, dar e destul de pragmatic ca sa fie punctual si respectuos fata de superiorii sai. Ratiunea si abilitatea de invidiat, cu care simplifica chiar si cele mai complicate situatii,

alaturi de un fler pentru psihologie umana, erau cheia carierei sale reusite. De la functia de capitan in Londra, unde a invatat bine engleza si a recrutat surse durabile si de valoare in ambele partide politice majore britanice, Florea s-a ridicat la pozitia de sef al Diviziei nord-americane a DIE-ului. Acum, cind Ceausescu a facut din Statele Unite prima sa prioritate, Florea a fost recent numit sef de statie in Washington.

Laudarea nestavilita a conducatorului

Florea a pus pe masa mea citeva dosare, continind materialele pe care trebuia sa le prezint lui Ceausescu si Elenei in acea dimineata. Primul dosar continea telegrame din Bucuresti. Chiar deasupra era una semnata de Manea Manescu, primul ministru, care raporta pe doua pagini ca totul era in regula in Romania. Telegrama se termina bombastic: “Noi, care am ramas in Romania, membrii

Comitetului Politic Executiv, ai Consiliului de Stat si ai Consiliului de Ministri, aflind cu vibranta mindrie patriotica despre sosirea dv. la Washington, vrem sa va transmitem, dv. si tovarasei Elena, admiratia noastra fata de modul cum veti arata poporului american si intregii lumi pozitia principiala si contributia Romaniei, precum si contributia dv. personala, la complexele probleme ale lumii

contemporane. Intregul popor roman, aprobind cu mindrie, entuziasm si mari sperante misiunea dv. de pace in Statele Unite, este nerabdator sa-i vada, pe cel mai iubit si stimat fiu al poporului roman, si pe iubita noastra tovarasa Elena, reintorsi pe pamintul romanesc. Noi va rugam cu respect sa aveti grija de sanatatea dv. si sa va intoarceti pe tarimul patriei noastre, mai viguros ca niciodata”. Laudele sint tot atit de importante pentru Ceausescu ca si aerul pe care il respira. Sub aceasta telegrama era un vraf de altele, asemanatoare, de la alte organizatii romanesti, toate laudindu-i cu elocventa pe Ceausescu si pe Elena. Cele mai multe dintre ele au fost intocmite de Popescu-dumnezeu, ca de obicei.

In al doilea dosar era un raport comun de la ambasador si de la seful statiei DIE, descriind pregatirile facute pentru vizita lui Ceausescu. Era scris in acelasi stil bombastic, care-i placea lui Ceausescu. “Vizita in Statele Unite a presedintelui Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu, si a mult stimatei sale sotii, este asteptata cu un legitim interes de cercurile politice, diplomatice, industriale, de afaceri

si de jurnalisti - de toti cetatenii Statelor Unite - ca o expresie a stimei profunde si a respectului de care se bucura in fata opiniei publice a Statelor Unite, prin puternica personalitate a sefului statului roman”.

Ceausescu nu citea nici un raport care nu abunda cu laude la adresa lui.

In al treilea dosar era un alt raport comun, continind remarci laudative facute de personalitati americane despre vizita lui Ceausescu. Un alt dosar continea elogii la adresa lui Ceausescu, facute de un numar de emigranti romani care traiau in Statele Unite.

Toti sint agentii nostri, mi-a soptit Florea la ureche. Toti vor tine cuvintari in timpul intilnirii de miine, dintre tovarasul si emigrantii romani. Va fi perfect. Noi am scris fiecare cuvint pentru ei”.

Restul hirtiilor erau de aceeasi natura. Toate au fost batute la masini de scris IBM speciale, cu caractere mari, folosite numai pentru Ceausescu, care au fost trimise din Romania special pentru vizita. Numai raportul special al DIE-ului, continind materiale de spionaj din toata lumea, a fost scris de mina cu cerneala neagra, usor citibila. Dupa ce Ceausescu a aflat

in Moscova ca un text batut la masina putea fi reconstituit prin observarea impulsurilor de la o masina de scris electrica, a dat ordin ca toate rapoartele de spionaj, care ii erau prezentate peste hotare, sa fie scrise de mina.

- Ce-i nou? m-a intrebat Ceausescu, cind m-a primit la ora sapte.

Regulile pentru diminetile sale din strainatate erau foarte stricte.

El incepea totdeauna la ora sapte cu seful spionajului, urmat de ministrul de externe. Numai dupa aceea ii va primi pe ceilalti membri ai partidului, fara a lua in considerare rangul lor, chiar daca prim-ministrul este cu el in timpul vizitei.

Avind ochelarii pe nas, Ceausescu a rasfoit cu obisnuita-i placere telegramele de la primul ministru si de la variatele organizatii romanesti, apoi a citit cu grija raportul despre pregatirile americanilor pentru vizita sa si despre remarcile favorabile ale personalitatilor americane, facute la adresa lui. “Aranjeaza-le sub o forma potrivita si publica-le in Romania. Si in Vest, daca poti”, mi-a ordonat Ceausescu. “Si da-i tovarasei Elena telegramele din Romania”.

In ultimii doi ani diviziunea

muncii dintre ei a devenit mai evidenta. Ceausescu a lasat-o pe Elena sa aiba autoritatea interna, in timp ce el si-a concentrat atentia spre problemele internationale. Intilnirea mea cu Ceausescu din acea dimineata a decurs fara nici un incident, pina la sfirsit. In ciuda diferentei de sase ore dintre Bucuresti si Washington, Ceausescu era intr-o forma fizica si psihica buna. El este remarcabil de rezistent, desi e foarte scund de statura si nu are o constitutie atletica.

Pe cind plecam de la Ceausescu, Andrei tocmai sosea cu masina de ras in mina.

- Cum e vremea inauntru?

- Ca afara.

Era o dimineata de primavara frumoasa si insorita in Washington.

Andrei a lasat aparatul de ras pe pervazul unei ferestre, a batut la usa lui Ceausescu si a intrat in biblioteca, fara sa astepte un raspuns.

- Tovarasa Elena va vrea la ea, mi-a spus paznicul personal de serviciu. Ea este in gradina cu fotografii.

Cind Elena a terminat de pozat pentru fotografii insarcinati sa faca fotografii zilnice pentru colectia ei, a inceput sa vina spre mine, cu un zimbet dulceag deasupra dintilor

galbeni si uriti.

- Ce ai pentru mine, Pacepa? a mieunat ea, privind cu speranta spre dosarul ce-1 tineam in mina.

- Citeva telegrame de la Bucuresti.

- Citeste-le pentru mine, draga.

Cind am terminat, Elena s-a indreptat spre casa, tinindu-ma de brat si clatinindu-se de pe o parte pe alta.

- Asculta, Nicule, s-a zborsit ea la Ceausescu, trintind usa in urma ei. Vreau imediat ca aceste telegrame sa fie publicate. Absolut toate.

Ea mi-a smuls dosarul din mina si 1-a trintit pe biroul lui Ceausescu.

- Da-i lui Pacepa tot ce vrei sa fie publicat. Va avea grija de asta.

- Ai grija ca toate sa fie publicate, Pacepa. Intorcindu-se spre Andrei, ea s-a uitat la el de sus in jos: - Ai de gind sa-1 bati toata ziua la cap pe tovarasul?

- Nu, am terminat cu toate, tovarasa Elena, a spus Andrei, bucuros sa plece.

- Daca-i asa, sa mergem afara, Nicu. Restul idiotilor tai pot sa mai astepte. E o dimineata atit de frumoasa.

Dupa ce au plecat, am fost anuntat ca seful echipei Serviciului Secret al Statelor Unite, care

raspundea de vizita lui Ceausescu, era jos, cerind o intilnire imediata cu mine. El a trecut direct la subiect:

- A inceput deja o demonstratie impotriva presedintelui Ceausescu, ce are loc intre Blair House si Casa Alba. Pentru a evita situatia ca presedintele sa o vada, va trebui sa schimbam ruta.

Nu exista nimic mai dezastruos pentru Ceausescu decit sa vada o demonstratie impotriva sa; ii putea cauza o izbucnire de furie violenta. Acest lucru s-a intimplat de citeva ori, si, numai cind ma gindesc la el, am cosmaruri. Prima data cind l-am insotit pe Ceausescu peste hotare era in 1970, intr-o vizita la New York. Tocmai cind se intorcea lent la Misiunea Permanenta Romana, in timpul unei vizite in Statele Unite, el a vazut un individ cu placarde in jurul gitului, cerindu-i lui Ceausescu mai multe drepturi ale omului in Romania. Cind Ceausescu m-a chemat la raport, era complet desfigurat de furie, in timp ce pasea dintr-o parte in alta a camerei.

- Fa-l pe mizerabilul asta sa dispara de pe fata pamintului, a ordonat el.

Demonstrantul s-a dovedit a fi un emigrant roman, numit Gheorghe Boian, care avea

permisiunea sa demonstreze pe toata perioada vizitei, si a continuat cu incapatinare sa faca acest lucru, in ciuda, atit a promisiunilor, cit si a amenintarilor din partea diplomatilor romani. Un foarte abil Serviciu Secret a schimbat cu grija rutele zilnice, astfel incit Ceausescu sa nu-l vada pe demonstrant, dar Ceausescu trimitea pe cite cineva din garda sa personala ca sa vada daca omul acela mai era in strada. Aflind ca el era acolo, a facut o scena groaznica. Din cauza furiei pe care a cauzat-o lui Ceausescu, Boian a intrat in istoria romaneasca contemporana. Pentru multi ani, numele codificat pentru demonstratiile anti Ceausescu in corespondenta DIE-ului, a fost “Boian”.

Una din reactiile cele mai furtunoase ale lui Ceausescu a avut loc citiva ani mai tirziu, cind a aflat de la o emisiune a postului de radio Europa Libera ca un recent emigrant roman, Sergiu Manoliu, si mama lui, Carmen Manoliu, au organizat o demonstratie peste drum de sediul UNESCO din Paris. Cerind drepturi umane si de emigrare in Romania, ei au purtat citeva zile un portret indoliat al lui Ceausescu. Palid de minie, Ceausescu a dat ordin ca

Sergiu Manoliu sa fie “batut de moarte”, astfel incit “nici o alta persoana sa nu mai compromita portretul presedintelui roman”. Ca urmare a acestui fapt, Sergiu Manoliu a scapat greu cu viata dintr-o operatiune, folosind teroristi profesionisti francezi, carora li s-a acordat azil in Romania. Ei erau folositi sistematic de catre DIE pentru contrabanda de droguri si terorism.

- Sa mergem afara, a sugerat seful echipei de Serviciu Secret si noi am plecat imediat sa-i vedem pe demonstranti si sa stabilim niste rute alternative. Apoi eu am mers la Casa Alba si am verificat pregatirile pentru sosirea oficiala a sotilor Ceausescu, planificata sa aiba loc pe pajistea de la Casa Alba. Membrii Comitetului de intimpinare erau deja acolo: vice-presedintele Walter Mondale, secretarul de stat Cyrus Vance si sotia lui, adjunctul comandantului Conducerii Comune a Personalului, amiralul James Holloway si sotia lui, ambasadorul la Bucuresti, Rudolph Aggrey si alte oficialitati ale Departamentului de Stat, alaturi de decanul corpului diplomatic, Dr. Guillermo Sevilla-Sacasa. La ora zece si jumatate, familia Ceausescu a sosit si zimbetul lui larg arata ca el nu vazuse demonstratiile

impotriva lui. Din nefericire, buna sa

dispozitie nu a fost de lunga durata.

Imnul gresit la Casa Alba

Presedintele Carter 1-a prezentat pe Ceausescu echipei de intimpinare, garda militara a prezentat armele si orchestra a inceput sa cinte imnul national al Romaniei. Toti americanii au stat in pozitie respectuoasa de drepti. Eram absolut consternat. Se cinta vechiul imn “Patria mea, Romania” din zilele capitaliste, nu noul imn, pe care Ceausescu personal 1-a introdus. Si am aruncat o privire spre platforma de onoare. Carter zimbea larg, ca o dovada ca imnul melodios al Romaniei ii facea placere. Degetele lui Ceausescu se agitau cu furie, fata ii era neagra, iar ochii sai feroce cautau sa-i prinda pe ai mei. Rapid m-am indreptat spre secretarul Vance si l-am informat despre acest gest gresit si intr-o secunda intregul comitet de intimpinare a inceput sa se agite discret. Vestea a ajuns la directorul adjunct al Sefilor Comuni care, in timp ce o transmitea vice-presedintelui Mondale, a facut un gest, indicind ca va avea grija de acest lucru si a plecat cu un aer important.

Orchestra, oricum, a continuat melodia pina la ultima nota si eu am stiut ca era numai o chestiune de timp, pina ce Ceausescu ma va acuza ca sint un agent CIA.

Restul ceremoniei a continuat ca si cum nimic nu s-a intimplat. In cuvintarea sa de bun sosit, Carter a spus: “Este de asemenea un mare avantaj pentru mine, ca presedinte, sa am sansa de a ma consulta cu un conducator national si international ca musafirul nostru de astazi”, si a accentuat ca influenta lui Ceausescu si a Elenei “in intreaga lume internationala este exceptionala”. Putin calmat acum, Ceausescu a clipit spre Elena, care afisa cel mai dulce zimbet al ei si dintii grosolani si galbeni. In raspunsul sau, Ceausescu a enumerat numai citeva dintre problemele sale preferate: egalitatea dintre tarile mari si mici, dezvoltate si subdezvoltate, incluzind egalitatea dintre Romania si Statele Unite; s-a portretizat pe sine, ca tatal drepturilor umane si suporterul de baza al acordurilor de la Helsinki si creatorul noii ordini

economice internationale.

Dupa prima intilnire oficiala dintre cei doi presedinti, Ceausescu si suita au plecat la Departamentul de Stat pentru o masa data de Vance in onoarea sa. Eu am insotit-o pe Elena la masa data in cinstea ei de catre doamna Vance, la istorica Plantatie Woodlawn, de la Mount Vernon, Virginia. De-a lungul intregii calatorii cu masina, Elena n-a facut altceva decit sa se plinga. Mai intii, ca ar fi trebuit sa participe la aceeasi masa cu sotul ei, nu impinsa spre un spectacol secundar, cu nevestele americane. “Eu sint un conducator politic si un om de stiinta cu renume mondial”. In al doilea rind, nu era normal ca ea sa fie escortata de serviciul de paza al Departamentului de Stat, nu de Serviciul Secret, ca si sotul ei? “Nu sint numai sotie de presedinte, ci sint imediat in grad dupa conducatorul roman. E clar, scripcarule?” Al treilea, imnul national: “Numai pentru acest motiv ar trebui sa fii concediat si trimis pe jos, inapoi, in Romania”. Cind masina a ajuns la Woodlawn Plantation, a trebuit sa-mi adun puterile ca sa ma stapinesc:

- “Uita-te numai. Ce casa groaznica, mizerabila si veche, aici in mijlocul neantului. Si nisip peste tot. Ar fi trebuit sa ma avertizezi sa

port cizme, imbecilule”.

Ne-am intors la Blair House chiar la timp pentru a primi cheia Washingtonului de la primarul Walter Washington si sotia sa. Dupa ceremonia obisnuita, fotografiata din toate unghiurile de ziaristii romani, Elena m-a impins intr-un colt. “Idiotule, de ce nu mi-ai spus ca primarul este un descendent de-al lui?” Pentru Elena oricine cu numele de Washington era inrudit cu George Washington.

In centrul camerei Ceausescu dicta un comunicat pentru presa romaneasca: “Cheia de Aur a Washingtonului i-a fost oferita presedintelui Nicolae Ceausescu ca simbol al aprecierii pentru activitatea politica neobosita a presedintelui roman, dedicata bunastarii si progresului tarii, cauzei pacii si intelegerii in lume”

Elena mi-a dat cutia cu cheia, pe care o tinea in mina.

- Afla daca este din aur veritabil. Daca este, da-mi-o mie; daca nu, pune-o alaturi de celelalte trofee ale noastre.

Barbara Walters era acum acolo, impreuna cu echipa ei. Ea era cosmarul Elenei, “scorpia”, “vipera”, “vampira”, care voia sa inventeze povesti murdare in vietile particulare ale conducatorilor

comunisti. In timp ce asteptam ca Ceausescu sa reapara, eu am avut neasteptata placere de a discuta cu ea. Era incredibil de umana si prietenoasa. Atunci am discutat despre multe, de la interviurile sale precedente, cu alti conducatori, la viata ei particulara, fiica ei iubita si fobia pentru intuneric.

Seara, cina data la Casa Alba in cinstea lui Ceausescu a inceput cu imnul romanesc.

- Acesta este cel bun, a spus Carter, scuzindu-se indirect pentru situatia de dimineata.

Apoi, ambii presedinti au tinut cuvintari si, dupa cina, musafirii au fost invitati sa participe la un recital in sala de receptie.

- Programul nostru este intitulat “In memoria lui Gershwin”, a spus Carter, conducindu-i la pian pe cei doi artisti.

Rezumind o prima zi reusita

Intors la Blair House, Ceausescu le-a invitat pe oficialitatile sale la un pahar de vin. Elena m-a prins la usa si era gata sa biziie ceva la urechea mea, cind Ceausescu a remarcat:

- Chiar daca este fermier, nu e totusi un taran. Nu-i asa, Elena?

El era in mod evident cucerit de laudele si zimbetul lui Carter.

- O fi, dar nu este nici domn, Nicu. Nici un ansamblu folcloric, nici un balet si nici o simfonie in programul sau artistic. Numai doi invalizi unul orb si unul negru. Dupa o scurta pauza, a continuat. Ce a spus el despre mine, Nicu? Au fost atitia oameni acolo si nu-mi pot aminti.

- Lucruri dragute, Elena. Ceva

despre tine, ca om de stiinta.

- Ce anume, exact, Nicule?

Ceausescu a cerut ca interpretul sau, Sergiu Celac, sa fie chemat cu transcrierea stenografica a cuvintarii lui Carter.

- Citeste-ne ce a zis fermierul despre tovarasa Elena.

- Da, el a spus: ”Am fost foarte dornic s-o impresionez direct pe sotia presedintelui asta seara, deoarece ea insasi este o chimista cunoscuta, un om de stiinta distins si a depus o activitate exceptionala de cercetare”.

- Ce dragut. Si ce a zis el despre Palade, draga? a mieunat ea mai departe. L-am auzit pronuntindu-i numele.

- Aici, a spus Celac.

Presedintele Carter a continuat precum urmeaza: “Si eu am avut mare grija sa plasez la stinga ei pe cineva care vorbeste limba ei de stiinta, despre care pot sa spun ca este un american distins, care a aratat cit de superioara este tara noastra. De fapt, Dr. Palade este un laureat al Premiului Nobel si vreau sa aduc la cunostinta doamnei Ceausescu cit de avansati sintem in pregatirea americanilor, pentru a obtine cel mai renumit premiu din intreaga lume. Asa ca ii explicam acest lucru cu multa grija, ca el - aceasta inseamna Palade, a completat interpretul, a subliniat ca a fost nascut, crescut si pregatit in Romania”. Cred ca asta-i tot, a incheiat Celac.

- Ce dulce, a suris Elena cu superioritate. Ei au obtinut in final un cistigator al Premiului Nobel, care s-a dovedit a fi un roman. Nu e adevarat ce a spus tovarasul intotdeauna? Nu exista o tara mai grozava ca Romania, si nici un popor mai destept decit noi.

- Intotdeauna este mult adevar in ceea ce spune tovarasul, a aprobat Oprea. Si este atit de sensibil. Celac, vrei sa citesti partea in care Carter vorbeste despre tovarasul?

- Iat-o aici: “Eu am avut o zi incintatoare cu presedintele acestei

tari fantastice. Apoi cred ca este corect sa afirm ca, in calitatea sa de conducator al natiunii sale exceptionale, el nu numai ca a adus un progres extraordinar Romaniei, dar si-a luat si rolul conducator al intregii comunitati internationale, ceea ce este remarcabil.”

- Ce minunat! Eu n-as fi putut s-o spun mai bine, a mintit Oprea.

- A fost incintator modul in care l-ati lovit pe Carter sub centura, a spus Vasile Pungan. Cind l-ati numit pe Abraham Lincoln un marxist. Poti gasi asta, Celac?

- Eu stiu ce-am zis. N-am nevoie de Celac pentru aceasta, a intrerupt Ceausescu. Eu l-am citat pe Marx care 1-a numit pe Abraham Lincoln “acest cinstit fiu al clasei muncitoare”.

- In timpul razboiului civil spaniol a existat o brigada de voluntari numita dupa Abraham Lincoln. El devenise simbolul pentru comunistii americani, si inca mai este, a completat Andrei, care i-a dat lui Ceausescu vigneta Lincoln pentru cuvintarea sa.

- A mai fost o alta lovitura pentru Carter, a tunat Pungan, cu vocea sa puternica. El a inceput sa preamareasca audienta, comentind ca America avea virsta de doua sute de ani si ca populatia ei provine din aproape fiecare tara

europeana. Mare lucru! Si atunci dv. v-ati spus punctul de vedere, tovarase Ceausescu. Ati spus ca in 1980 Romania va sarbatori doua mii cincizeci de ani de la crearea ei si ca poporul roman a fost acolo de totdeauna si va sta acolo pentru totdeauna. A fost minunat!

- Celac, vrei sa citesti ce a spus Carter despre Conferinta de la Helsinki? a intrebat Andrei, care, de obicei, are putine de zis cind Elena este prezenta.

- El a spus ca Romania este una din acele tari, care au dezvoltat Conferinta de Securitate si cooperare din Europa.

- Acesta este rezultatul muncii de aici a ambasadei noastre, a zis Andrei. Ei sint cei care au raspindit o asemenea idee, in Washington, pina ce si Carter a invatat-o.

- Uitati-va la el, tovarasi, a izbucnit Elena. El-a-facut-asta. El-face-tot. E mai putin de o luna de cind tovarasul te-a numit ministru de externe si acum totul a fost facut de tine. In tara noastra tovarasul este acela care face totul. Tovarasul, nu tu, tu mascalzone

Andrei s-a cufundat tot mai tare in scaunul lui. Recent, doar in urma cu citeva zile, in timpul zborului nostru spre Germania de Vest, imi spusese cit de atent e, neluind asupra lui nici un merit in relatiile

ce le avea cu Ceausescu. Pungan a intervenit, incercind sa evite o intorsatura spre rau a acelei seri si a propus vizionarea unei casete video, cu partea interviului Barbarei Walters, prezentata la stiri.

- Cel putin scorpia nu a intepat de data aceasta, a spus Elena, cind caseta s-a terminat. Ea a inteles ca, daca o face, va avea de furca cu mine

- Interviul a fost mult mai lung, tovarasa Elena, a spus Oprea.

Am stat acolo tot timpul. A fost incredibil si unic. Tovarasul era si atit de sensibil Vrei sa citesti, Celac, raspunsul tovarasului, cind Barbara Walters 1-a intrebat despre actualele relatii dintre Romania si Statele Unite?

- Da, il am chiar aici, a spus Celac, scotind un alt carnet. Tovarasul a zis: “Natural, sint inca probleme de rezolvat printre care clauza natiunii celei mai favorizate si acordarea de catre Statele Unite a unor libertati mai mari companiilor Ma refer la acordarea tehnologiilor cele mai recente. Sub legea Statelor Unite, companiile americane nu pot da anumite tehnologii fara aprobari relevante. De aceea este necesar ca companiile americane sa aiba mai

multa libertate de actiune”. Asta-i

ceea ce ati dorit, tovarase Oprea?

Nu avem dolari pentru televiziunea in culori

- Da, Celac. Nu e extraordinar? Este exact ceea ce Brejnev i-a cerut tovarasului. Sa obtina tehnologie interzisa, pe care Moscova nu o poate obtine. Nu mi-a venit sa cred ca tovarasul va ataca atit de direct. El este atit de indraznet

Ceausescu a tusit, incercind sa atraga atentia lui Oprea. A aratat cu mina spre perete si cu cealalta spre una din urechile sale.

- O, inteleg. Peretii pot avea urechi, a spus Oprea cu voce tare.

Ceausescu i-a aruncat o privire acra.

- Nu e un idiot, Nicule? De ce tot spui ca Oprea este cel mai bun om al tau?

- Interviul dv. a fost minunat, a spus Ion Avram, ministrul industriei grele, dindu-i prietenului sau Oprea o mina de ajutor. Mi-ar fi placut sa avem televiziune in culori si in Romania. Trebuie sa facem si asta intr-o zi, tovarase Ceausescu.

- Ti-am spus de nenumarate ori, Avram, unele consideratii politice ne impiedica de la acest lucru. Trebuie sa decidem care sistem de televiziune in culori sa-1 adoptam:

cel sovietic, cel american-japonez, cel francez sau cel vest-german. Pe oricare il alegem, il va face pe altul nefericit, si nu vreau sa indispun pe nimeni acum. Eu am mare nevoie de prieteni, nu de dusmani.

- Tovarasul este atit de profund, a intervenit Oprea, incercind sa repare impresia proasta pe care o facuse mai devreme.

- Aceasta este de asemenea o chestiune de bani, tovarasi, a continuat Ceausescu, extinzind dialogul cu Avram asupra tuturor celor prezenti. Noi nu avem acum dolarii necesari pentru televiziunea in culori. Coborindu-si vocea, a adaugat: Industria militara este cea in care trebuie sa investim acum, nu industria alimentara sau cea a incaltamintei. Poporul nostru este destul de docil; stiu cum poate sa-si stringa curelele. Ei pot trai acum si fara televiziune in culori.

- De ce sa ne gindim la televiziune in culori, Avram? a intrebat Elena. Nu-i de ajuns ca le-am dat cite un televizor pentru fiecare casa? Nu-i adevarat, Oprea?

- Aproape, tovarasa Elena. Unul la fiecare cincizeci de case.

- Ma rog Idiotii trebuie sa fie multumiti cu ceea ce au. De ce sa le bagam in cap ideea televiziunii in culori, Avram? Esti nebun?

In 1978, Romania si Albania erau singurele tari europene fara emisiuni de televiziune in culori. In Bucuresti insa a fost instalat un mic sistem de televiziune in culori, importat pentru folosinta exclusiva a familiei Ceausescu. Cind niste zvonuri, pornite ca urmare a aventurilor de betie ale lui Nicu, despre un sistem de televiziune in culori numai pentru uzul familiei Ceausescu, au inceput sa circule, el mi-a dat ordin sa pornesc o operatiune de dezinformare, care sa

raspindeasca zvonul ca totul nu era nimic altceva decit demonstratiile unor companii straine, dornice sa-si vinda Romaniei sistemul lor.

La ordinul personal al lui Ceausescu, DIE-ul a fost adinc implicat in obtinerea de tehnologie completa de spionaj pentru cele doua sisteme de televiziune in culori preferate de el - SECAM-ul francez, de care sovieticii erau interesati, si vest-germanul PAL.

- Cind vei avea tehnologia completa a vreunuia dintre ele, va fi mult mai usor sa iau o decizie politica, a spus el cu o clipire din ochi, putin inainte de vizita noastra la Washington.

Cine erau doamnele acelea elegante de la masa ta?

- Asta-i tot pentru seara aceasta, a spus Ceausescu, golindu-si paharul.

Chiar inainte ca ultima persoana sa paraseasca camera, Elena a sarit la mine.

- Toata ziua am vrut sa te intreb: cine au fost cele trei doamne elegante de la masa ta, in seara aceasta? Americance?

- Da, tovarasa.

- Sotii?

- Da, tovarasa.

- Sotii americane! Eu sint sigura

ca am recunoscut-o pe cea nostima, cu care ai petrecut toata seara, obraz linga obraz. Nu era, oare, ambasadoarea?

- Ba da, tovarasa, ea a fost “Bertha”.

- Fantastic! Fan-tas-tic! Prostituata aia in Casa Alba! Deci, ea a inventat toate povestile acelea despre accesul ei in Casa Alba. Uimitor. Trebuie sa trecem imediat la actiune si sa-1 chemam aici pe armasarul ei, cu sula mare pentru ea, dragule, ca s-o intrebe toate

despre Casa Alba, in timpul unui f bun. Ambasadoarea trebuie sa invete ca nimic nu este gratuit in lumea de azi.

- Care armasar? Care prostituata? a intervenit Ceausescu.

Inainte chiar ca el sa fi putut termina, Elena era in bratele lui, soptindu-i povestea cu ambasadoarea.

- N-ar fi fabulos sa avem o agenta secreta, chiar in virful societatii americane? am auzit-o pe Elena terminindu-si recitalul.

- Trebuie sa ne gindim la asta.

- Trebuie sa-1 trimitem pe prietenul ei aici, Nicu. La inceput numai pentru o vizita, apoi pentru totdeauna.

- Vom hotari asupra acestui lucru cind ne intoarcem la

Bucuresti, a declarat Ceausescu.

- Ea trebuie sa faca ceea ce dorim noi, Nicule.

- Acum sau mai tirziu, Elena. Oricum, daca va incepe, deodata, sa se gindeasca sa nu faca ce vrem noi, atunci tot ce trebuie sa facem este sa punem pe cineva sa-i arate pozele si sa-i sugereze ca un corespondent al unui ziar poate sa le gaseasca in holul vreunui hotel.

In ziua cind soseam in Statele Unite, dupa ce mi s-a aprobat rapid azil politic, am raportat despre aceasta operatiune ostila impotriva guvernului Statelor Unite. Eu am aflat mai tirziu ca pe baza raportului meu o investigatie s-a declansat si legatura amoroasa a “Berthei” cu soferul roman a fost confirmata.

Crearea unui fiu pentru cistigatorul american al premiului Nobel

Ceausescu a schimbat brusc subiectul:

- Astazi l-am vazut pe Brzezinski (era consilierul securitatii nationale din acea vreme). Polonezii au reusit o intrare buna in Casa Alba.

Ceausescu considera ca emigrantii romani, indiferent de cetatenia lor, sint inca romani si ca trebuie sa se supuna ordinelor

Bucurestiului. Acesta este punctul de vedere comun pentru intregul bloc sovietic.

Ceausescu si-a continuat gindul.

- Citi emigranti romani avem in America, Pacepa?

- Ceva mai mult de 300.000, conform rapoartelor DIE-ului.

- Asta-i o rezerva destul de buna. Scopul nostru cel mai important pentru viitor este sa

avem un roman, care sa fie mina dreapta a lui Carter. Noi trebuie sa avem aici niste Brzezinski ai nostri, nu numai in Casa Alba, ci si in Congres, in Departamentul de Stat.

- Haide, Nicule! Ei n-au fost inca in stare sa-1 recruteze pe Palade, desi am insistat extrem de mult. Atunci? Ai auzit ce frumos a vorbit Carter despre Palade si despre premiul lui, Nobel, in toastul sau, si despre ce apropiat e el de presedintele Statelor Unite?

Dr. George Palade s-a nascut in Romania, a studiat acolo si s-a casatorit cu fiica lui Nicolae Malaxa, unul din cei mai bogati oameni de afaceri dinainte de era comunista. In 1944 armata sovietica a ocupat Romania si Palade a plecat curind dupa aceea, cu sotia si socrul sau, in Statele Unite. Cind a devenit mai tirziu directorul institutului de microbiologie din Statele Unite si a cistigat premiul Nobel, Elena a dat ordin sa fie recrutat “imediat”.

Palade a fost o tinta de recrutare a DIE-ului pentru multi ani, dar, cind, in final, si-au dat seama ca loialitatea fata de tara sa adoptiva era de neclintit, Elena a ordonat o noua tactica. Ea a dictat DIE-ului sa creeze un copil fictiv, nelegitim pentru Palade, presupusul fruct al unei relatii de dragoste dinainte de

casatorie, cind inca era student la medicina in Bucuresti. DIE-ul a inventat acest copil, un fiu, 1-a inregistrat in toate documentele publice necesare si apoi i-a dat identitatea sa unui agent secret, care avea recomandari bune ca inginer. Pe vremea cind am plecat din Bucuresti pentru aceasta vizita, DIE organiza o operatiune complicata, pentru a-1 face pe Palade sa “descopere” ca are un “fiu”, care era personificat de agentul secret. DIE-ul era convins ca povestea romantica a “fiului” sau si fotografiile timpurii ale “tatalui” sau, alaturi de farmecul sau personal si competenta sa profesionala, il vor determina pe Palade, dupa ce va fi in legatura cu el, sa faca tot posibilul ca sa obtina o viza de iesire din Romania pentru “fiul” sau. Ceausescu insusi s-a pregatit de multa vreme pentru intilnirea cu Palade, la care va fi in mod generos de acord cu acest act de bunavointa.

- Sampanie, a ordonat brusc Ceausescu. Si adu-mi-1 pe Celac.

Chelnerul a venit cu un Cordon Rouge si Ceausescu a inghitit doua pahare, apoi 1-a intrebat pe interpret:

- Poti sa gasesti ce a spus Carter despre mine si Georgia sa?

- Da, tovarase. (Celac era

intotdeauna pregatit cind era chemat de Ceausescu). El a spus referitor la dv: “Aceasta este a patra vizita a presedintelui in tara noastra si, dupa ce pleaca din Washington, va merge la Chattanooga, la Dallas, la Houston. El va vizita de asemenea New York-ul. Din nefericire, nu va ajunge in Georgia (risete) in timpul acestei vizite. El rezerva aceasta pentru desert, cind va veni aici, in vizita sa urmatoare.

- Exact. “Desert,” asta-i exact ceea ce a zis el. Desert. Multumesc, Celac, i-a spus Ceausescu, facindu-i interpretului semn cu mina ca sa plece.

- Ei, bine, sa ne luam acum desertul, Pacepa, a soptit el cit de incet a putut, dupa ce Celac a plecat. Vreau ca sa incepi imediat sa-i furnizezi bani lui Billy, prin agentul tau liberian si fratele sau din Londra. Operatiunea Billy nu trebuia sa aiba loc aici, sub ochii americanilor.

Foloseste Londra sau Liberia. In acelasi timp, trimite pe unul din cei mai buni ofiteri ai tai la biroul pe care l-am deschis in Atlanta. El va trebui sa asigure un sprijin moral in viitor. Pe cind voi face viitoarea mea vizita aici, Billy va trebui sa fie un agent sigur si productiv. Si atunci vom merge in Georgia pentru desert.

In timp ce parasea biblioteca, mi-a dat ordin sa gasesc o cale ca Elena sa participe la ceremonia semnarii comune, planificata pentru dupa masa urmatoare la Casa Alba. Eu am incercat sa precizez ca, dupa cite stiu, asa ceva nu s-a mai intimplat la Casa Alba, si ca ea trebuia sa mearga cu Rosalynn Carter, sa viziteze Muzeul National de Istorie si Tehnologie si sa ia parte la masa oficiala de acolo. Un Ceausescu, subit, obosit m-a intrerupt:

- Schimba. Fa-o pe Rosalynn sa inteleaga ca aceasta este cea mai arzatoare dorinta a tovarasei Elena.

Capitolul 18

De cind cu afacerea Watergate, Ceausescu a urit Congresul Statelor Unite, facindu-l raspunzator pentru demisia lui Richard Nixon, cu care realizase investitii pe termen lung.

Oricum, scopurile politice ale lui Ceausescu au avut totdeauna prioritate fata de sentimentele sale. In timpul pregatirii vizitei lui curente, el mi-a cerut sa includ in

programul sau cit mai multi congressmeni posibil. Cifrele sint ceea ce conteaza mai mult pentru Ceausescu, mai mult decit orice altceva. “Nu prea multi republicani.

Ei sint reactionari”. Acesta este cuvintul preferat al lui Ceausescu pentru anticomunist. El prefera membrii Senatului decit cei ai Casei Albe. “Termenele lor sint prea scurte”.

Senatorul Jackson joaca tare

- Petrolul, evreii si germanii! a adaugat el, fara sa astepte raspuns. Noi trebuie sa scoatem de la ei cit mai multi bani posibil.

In 1975, Statele Unite au acordat Romaniei clauza natiunii cele mai favorizate. Eu am devenit unul dintre putinele persoane care raspundeau de pastrarea clauzei pentru Romania si intilnirile mele anterioare cu senatorul Jackson erau in legatura cu aceasta problema.

In discutiile sale din acea zi cu Ceausescu, Jackson a fost politicos, dar foarte ferm, principala sa preocupare fiind drepturile omului si libertatea emigrarii. El a declarat in mod deschis ca, bazat pe experienta sa, Bucurestiul a incercat de repetate ori sa triseze in ceea ce priveste emigrarea; ca situatia actuala, in conformitate cu cifrele reale pe care el le are, era departe de a fi satisfacatoare; ca emigrarea si drepturile omului

erau violate in mod sistematic de catre Bucuresti; emigrantii din Romania erau obligati sa participe la operatiuni de spionaj in Vest; si ca schimbari substantiale trebuie facute daca Romania vrea sa-si mentina statutul de natiunea cea mai favorizata. Personal, admiram intotdeauna fermitatea senatorului Jackson.

Dupa aceasta intilnire, Ceausescu a izbucnit cu furie: “Ticalosul acela!”, a mormait printre dinti, urcind in fuga scarile, pentru a merge la biblioteca, care devenise birlogul lui provizoriu.

Ajuns acolo, el a demonstrat inca o data ca liderii comunisti respecta numai forta. Dind drumul tare la aparatul sau stereo, Ceausescu mi-a dat ordin sa trimit o telegrama la Bucuresti, cerind ca incercarile DIE-ului de a recruta evrei, care inainteaza cereri de emigrare, sa fie oprite temporar. Apoi, plimbindu-se agitat prin

camera, a dictat comunicatul de presa romaneasca despre intilnirea sa cu senatorul Jackson: “In timpul convorbirilor care au avut loc intr-o atmosfera cordiala, ei au dezbatut problema dezvoltarii colaborarii romano-americane, bazata pe egalitate, respect reciproc si avantaj, in special pe plan economic, si au fost impartasite puncte de vedere despre diferite aspecte ale situatiei internationale actuale”.

La amiaza, dupa o scurta intilnire dintre Carter si Ceausescu si o intilnire oficiala a delegatiilor americane si romane, cei doi presedinti au semnat declaratia comuna. Alaturi de sotii lor, la masa oficiala, se aflau Elena Ceausescu si Rosalynn Carter. Circulau zvonuri ca aceasta s-a intimplat pentru prima oara in istoria Casei Albe. Ceausescu s-a dovedit inca o data a fi un judecator perspicace al naturii umane. Dorinta Elenei de a participa la actul de semnare a fost soptita la urechea Rosalynnei.

Dupa ceremonie, Ceausescu a plecat la o masa data la Clubul Presei Nationale. Eu am insotit-o pe Elena la masa oficiala data in cinstea ei de Rosalynn Carter. Rosalynn a programat ca masa sa aiba loc la Muzeul National de

Istorie si Tehnologie.

- Ia te uita la capul asta de arahida, a explodat Elena pe drum. Ea crede ca nici n-am mai vazut un muzeu pina acum. Timpenie, draga. O masa prezidentiala intr-un muzeu! Sper ca n-o sa ne serveasca cu un dinozaur fript.

Dupa masa oficiala, la care au participat oameni de stiinta renumiti, alesi cu grija de Casa Alba, Rosalynn a luat-o pe Elena la un scurt tur al citorva din camerele muzeului, temporar inchise pentru public. Fotografi si echipaje de televiziune romanesti au facut multe fotografii, dar media de stiri occidentala a fost putin interesata. Asteptind la iesire, insa, era un om caruia i s-a spus ca Rosalynn era cu o vizitatoare straina si el a intrebat-o pe Elena din ce tara este.

- Romania, draga! a spus Elena, intorcindu-se spre anonimul curios.

Inapoi, pe drumul la Casa Alba , Elena a dat ordin ca relatarea de presa despre masa cu Rosalynn sa includa urmatoarele: “Pe drum, numerosi cetateni le-au intimpinat cu consideratie si respect. A fost prezent un mare numar de reporteri de radio si televiziune. Doamna Ceausescu a raspuns la intrebarile corespondentilor de presa”.

Noi ne-am intors la numai citeva minute dupa ce Ceausescu a revenit

de la Clubul National de Presa.

- Tovarasul a intrebat de dv, a

spus unul dintre paznicii sai personali catre mine. Este furios.