Crestinism
Cosmic
Prin Crestinism Cosmic este
desemnata o dimensiune pelasgo-thraco-dacica / valahica (dacoromaneasca) a
existentei, rezultata din "difractia" Zalmoxianismului prin "prisma"
Crestinismului, in cele doua milenii de cand pelasgo-dacii / valahii
(dacoromanii / romanii) au trecut la noua religie - incepand cu propovaduirea
Apostolului Andrei la Marea Getica / Neagra (pe tarmul balcanic si
dunareano-nistrean), continuand pe Valea Dunarii de Jos si la
pelasgo-balcanicii dinspre Marea Adriatica, pana in Tessalia -, substituind
Mesagerul Celest (Solul la Dumnezeul de Cogaion / Sarmizegetusa), "lansat din
cele trei sulite", cu Iisus Hristos rastignit pe cruce.
Desi Mircea Eliade e incercat de "misiunea de a deturna"
cercetarea Zalmoxianismului cu asertiunea - din lucrarea De la Zalmoxis la Genghis-Han (publicata la Paris,
in 1970) - potrivit careia «ar fi zadarnic sa cautam eventualele urme ale lui
Zalmoxis in folclorul romanesc, pentru ca al sau cult nu era de structura
specific rurala, si mai ales pentru ca se preta, mai mult decat oricare alte
divinitati pagane, la o crestinare aproape totala» (EDZG, 81),
refuzand sa releve metamorfoza Zalmoxianismului in Crestinism Cosmic, peste
cateva zeci de pagini, abordand balada «Miorita» / «Pe-o Gura de Rai», unde
este "furat" de perceperea zalmoxiana a unui univers transfigurat - Dumnezeul
Cogaionului / Daciei fiind sacrul intreg cosmic din care suntem parte -, uita
si se contrazice: «In Miorita intregul univers este transfigurat.
Suntem introdusi intr-un cosmos liturgic, in care se savarsesc Mistere (in
sensul religios al acestui termen). Lumea se reveleaza "sacra", cu toate ca
sacralitatea aceasta nu pare, la prima vedere, de structura crestina. Dupa cum au aratat analizele precedente, concepte specific crestine
nu sunt atestate in Miorita
Nu exista decat episodul batranei mame cautandu-si fiul, care aminteste de alte
piese folclorice vorbind despre peregrinarile Fecioarei in cautarea lui Iisus.
Dar chiar in folclorul religios romanesc Crestinismul nu este
cel al bisericii. Una din caracteristicile Crestinismului taranesc al romanilor
si al Europei orientale este prezenta a numeroase
elemente religioase "pagane", arhaice, cateodata abia crestinizate. Este vorba
de o noua creatie religioasa, proprie sud-estului european, pe care noi am
numi-o "Crestinism Cosmic", pentru ca, pe de o parte, ea proiecteaza misterul
cristologic asupra naturii intregi, iar pe de alta parte, neglijeaza elementele
istorice ale Crestinismului, insistand, dimpotriva, asupra dimensiunii
liturgice a existentei omului in lume (EDZG, 246) Este
"unicitatea" unei stari de lucruri datorata religiei monoteiste a
Zalmoxianismului, datorata tocmai propagarii dogmei acesteia in foarte adancul
suflet al maselor populare, in foarte adancul constiintelor individuale, prin
acele scoli zlmoxiene ale "oralitatii culte" - care l-au impresionat (de la
dacii-agatarsi) chiar si pe Aristotel (cf. «Problemata»,
XIX); tocmai acest
Crestinism Cosmic derivat din Zalmoxianism proiecteaza - dinspre misterul
Solului trimis la Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei - si "misterul
cristologic asupra naturii intregi", totul relevandu-se intr-o inconfundabila
dimensiune litugic-zalmoxiana a existentei pelasgo-dacului / valahului
(dacoromanului / romanului) in lume.
