Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate didactica Scoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Epitet - figura de stil ce se releva pe langa o parte de vorbire



Epitet - figura de stil ce se releva pe langa o parte de vorbire


Epitet

(lat. / gr. epitheton „ceea ce este atasat“; cf. fr. épithète)

Epitetul este figura de stil ce se releva pe langa o parte de vorbire ca element lexico-morfo-sintactic, dar neaparat producator de catharsis, de valoare estetica.

Tudor Vianu observa in legatura cu aceasta figura de stil ca: (1) «vechile tratate de retorica ne asigurau ca epitetul este intotdeauna un adjectiv in functie de atribut», astfel de definite fiind «insa incompleta si prea stramta»; (2) «daca atributul adjectival are, fara indoiala, puterea de a exprima unul din aspectele caracteristice ale obiectelor, ca si sentimentele cu care le intampinam pe acestea, nu este mai putin adevarat ca limba stapaneste mijlocul de a infatisa si caracteristicile actiunilor, impreuna cu sentimentele pe care acestea ni le provoaca; epitetele pot determina un substantiv, dar si un verb; din randul epitetelor fac deci parte nu numai adjectivele, dar si toate acele parti de cuvant sau de fraza care determina substantivele si verbele prin insusiri inregistrate de fantezia si de sensibilitatea cititorului, adica prin insusiri estetice; nu sunt, prin urmare, epitete, determinarile lipsite de valoare estetica; in versurile lui Eminescu: Calu-i alb, un bun tovaras, / Inseuat asteap-afara («Povestea teiului»), inseuat nu este un epitet, pentru ca el exprima numai o determinare necesara pentru intelegerea imprejurarilor narate de poet, dar adjectivul alb are valoarea unui epitet, deoarece adauga o precizare de care intelegerea faptelor se poate dispensa, dar pe care inchipuirea si-o reprezinta; () nu sunt epitete determinarile care intocmesc, impreuna cu determinatele lor, unitati indisolubile, ca in exemplele: cusme frigiene, salcie plangatoare, covor persan, panza de paianjen, repaos de veci, inger de paza etc.» (VSS, 144 sq.). Desigur, frigiene, plangatoare, persan, de paianjen etc. nu sunt epitete deoarece la eliminarea atributelor respective constatam ca «modifica notiunea exprimata».

[inand seama «de toate aceste limitari», Tudor Vianu da o mai buna definitie decat cele din toate tratatele veacului sau:  «epitetul este acea parte de vorbire sau de fraza care determina, in lucrurile sau actiunile exprimate printr-un substantiv sau verb insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul in care le vede sau le simte scriitorul si care au un rasunet in fantezia si sensibilitatea cititorului (VSS, 145).

Abordand «categoriile epitetului in poezia lui Eminescu», Tudor Vianu evidentiaza: (1) o clasa a epitetelor substantivelor, intre care si adjectivul gerunzial: turbarea lui a leului fuginda  («Amorul unei marmure»), razandul tau delir (ib.), vibranda jale («La mormantul lui Aron Pumnul»), lira vibranda («La Heliade»), umbre suspinande («Misterele noptii») etc. (aceste tipuri de epitete disparand din lirica eminesciana de dupa 1869); ori rezultat dintr-un substantiv: fruntea-i copila («Speranta»), basmele copile («Memento mori»), mana insceptrata  etc.; sau epitetul-atribut-substantival-prepozitional / genitival: sanu-i de crin («Speranta»), haina-i de granit («Imparat si proletar»), brate de zapada («Strigoii»), padurea de argint («Calin»), rauri in soare, («Floare albastra»), demoni cu ochi mari («Venere si Madona»), pareti cu colb («Cugetarile sarmanului Dionis»), oceanul cel de gheata («De cate ori iubito»), oceanele-nfinirii  («Memento mori») etc.; (2) o clasa a epitetelor verbului (adverbul si locutiunile adverbiale), clasa bogat reprezentata: se-ncovoaie tainic («O calarire in zori»), silfele vin jalnic («La Heliade»), cantand vesel si usor («De-as avea»), lucesc adanc himeric («Luceafarul»), vorbesti pe inteles (ib.), se intinde vultureste («Scrisoarea III») etc.; (3) o clasa a epitetelor-apozitii, nume predicative, atributive contrase-n constructii gerunziale: «Ochii, stele negre, intunecati sclipeau» («Povestea magului calator in stele»), «O stea, vultur de aur» (ib.), «luna, o closca rotunda si grasa, / Merge pe-a cerului aer moale» («Mitologicale»); «Spusa voastra era santa si frumoasa» («Epigonii»), «Nici o scanteie-ntr-insul nu-i candida si plina» («Imparat si proletar»); «As fi frunza, as fi floare, as zburare / Pe-al tau san gemand de dor» («O calarire in zori») etc.


Intre «categoriile estetice ale epitetului», se retin in primul rand epitetele apreciative («umbra mareata» La mormantul lui Aron Pumnul; «inimi batrane, urate» Epigonii etc.) si epitetele evocative (morale / fizice: «veselul Alecsandri» Epigonii; «placerile sirete» Povestea magului calator in stele; «ura cea mai cruda» Rugaciunea unui dac; «luna argintie» etc.); mai exista: epitet ornant („generalizator“: lumea-i vesela si trista; viata amara etc.), epitet individual («fulgerul ne-ndurator al coasei»), epitet antitetic / oximoronic («lumina / iubire dureros de dulce»), epitet cromatic («copacii albi, copacii negri», «amurg violet»,  «ninge gri» din poezia lui Bacovia) etc.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Referate pe aceeasi tema


Epitet - figura de stil ce se releva pe langa o parte de vorbire
Joc secund / Din ceas,dedus de Ion Barbu - arta poetica
Caracterizarea personajelor: Lica Samadaul, ana, ghita - moara cu noroc de Ioan Slavici
Locul legendei printre creatiile genului epic - cronotopul, verosimilitatea
Garabet Ibraileanu: Studii literare
Text literar - ansamblu de termeni dispusi / armonizati in propozitii si fraze
Strai de purpura si aur - al scrisului romanesc
Simbol - complexa „figura de stil / semnificatie“ - eul poetic
Indicatii scenice in literatura - didascalia preluata din teatrul antic in piesei de teatru
Hinduism - religia cu aria cea mai intinsa din India



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.