Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate didactica Scoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu - idei principale



Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu - idei principale


Fratii Jderi

de Mihail Sadoveanu

Idei principale:

-          baza romanului o constituie cronicile lui Grigore Ureche – Letopisetul Tarii Moldovei si Ion Neculce – “O sama de cuvinte”, dar si un vast material despre Stefan cel Mare adunat de la predecesori: Alecsandri (Altarul Monastirei Putna, Dumbrava Rosie), Delavrancea – Apus de soare.

-          Sadoveanu scrie inainte “Viata lui Stefan cel Mare”.

-          Romanul este un  roman istoric, dar totodata, epopee, cronica, legenda si roman realist.

-          Este o imbinare de genuri; de basm si balada, de credinte vechi

-          Reconstituirea realista se realizeaza prin fabulos

-          Cuprinde trei volume: Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb, Oamenii Mariei sale.

Cartea se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt, unde multimea asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de multumire si echilibru. Tara are drumuri asezate, dregatorii, proprietatile sunt asigurate prin danii si urice.  In centrul cartii sta familia comisului Manole Par-Negru, ai carei fii au indeletniciri dintre cele mai diferite.

Manole Par-Negru, boier de tara, necarturar dar credincios domnitorului sau, fusese comis al raposatului Bogdan-voievod. Boierul de la Timis se ingrijeste de sporirea hergheliilor domnesti. Pe de alta parte, comisul cel batran este sfetnic luminat si un luptator viteaz in batalii. Infruntand cu cele saisprezece steaguri ale sale pe turci, el moare eroic in lupta de la Vaslui, asigurand o biruinta rasunatoare.

Simion, primul fecior al lui Manole, e viteaz si chibzuit, dar inchis in sine. Este si el un mare luptator. In episodul din Polonia cand o elibereaza din mainile rapitorilor pe Marusca, devenita sotia sa, ca si in apriga inclestare de la Vaslui, unde va cadea alaturi de Manole comisul, Simion isi arata marile lui calitati de om de actiune.

Dezamagit din dragoste, Nicoara, alt fiu al comisului, ia drumul manastirii, devenind calugarul Nicodim. Mezinul Ionut i se adreseaza cu o formula de reverenta curioasa: “badita Nicoara si cuvioase Nicodime”. Carturar si sfetnic al familiei, Nicoara isi petrece viata “intru mahnire si cartile sfinte”.

Satisfacut cu rangul de al doilea comis, Cristea sta sub influenta frumoasei Candochia, fiind ispitit la un moment dat sa dea crezare boierilor uneltitori impotriva domniei.

Damian, negutator pribeag la Liov, pretuieste mai mult averea decat spada. Din Polonia sprijina totusi politica lui Stefan, instiintandu-l asupra problemelor curente.

Junele Inut – expansiv si viteaz, un Fat-Frumos cuceritor, dupa cum spune batrana cu ghiocul (aparitii care tind spre basm) : Mai uita-te o data la mine, ca sa ma fac iar tanara. Semet si neostenit, el se angajeaza in actiuni indraznete, care-i creaza un fel de legenda. In momentul chemarii lui la curte, pentru a-si incepe ucenicia, tanarul apare pe un harmasaras pag, gata de fapte mari :  Abia ii infiera mustata. Purta contas de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin ros si jungher la cingatoare. Avea cusma plecata pe o spranceana si zambea primaverii. Sangele lui clocoteste, dornic de ispravi ; in acel copil e praf de pusca remarca fratele sau vitreg, calugarul Nicodim. Stie sa fie bezmetic si prietenos. Era fluture, flacara, schimbator ca un pui, pui de demon. Cunostea manuirea armelor si mestesugul vanatului ; indranea sa incalece armasarii cei mai temuti. In lupte era conducator iscusit iar cu timpul si-a dezvaluit si calitati de diplomat, aducand stiri pretioase de la Stambul. Este  supranumit Jder cel mititel si sta, in toata trilogia, in primul plan al evocarii.

Celelalte personaje

In clipele grele pentru tara Stefan se sfatuieste cu arhimandritul Amfilohie Sendrea, ruda apropiata, om de cultura bizantina, ca si domnitorul. Hotararea domnului de a schimba lucrurile, asezand domnia pe temelii noi, gaseste incuviintarea arhimandritului : Trebuiesc, stapane, boieri si dregatori tineri, care au crescut intru credinta si frica domniei tale. Ridicand boierime noua… iti gasesti si ostenii care sa umble cu vrednicie inainte, nu sa-si caute papucii in urma.

Un portret mai conturat ca altele este cel al comisoaiei Ilisafta, mama fratilor Jderi. Vioiciunea jupanesei de la Timis denota o inteligenta sclipitoare ; sub asprimea ei e multa gingasie – nu se afla in acea parte de tara suflet mai blajin decat al comisoaiei.


Ceilalti oameni ai mariei sale sunt oameni simpli ca starostele Nechifor Caliman – razes, este un mosneag uscat si darz… Avea semn domnesc la caciula si in mana dreapta toiag si toporisca. In fata lui Voda starostele se fuduleste cu multa umilinta, povestind cu umor. Cei sapte feciori ai lui sunt toti vanatori in slujba domnitorului. Voinici si de isprava, ei sunt aparitii de basm. Pe doi dintre ei, cu care discuta Ionut, acesta ii vede ca personaje de basm, zicandu-le Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne.

Desfasurarea epica

In primavara anului 1469 Stefan este asteptat de o mare multime de oameni la manastirea Neamtului. In intampinarea voievodului au venit oameni din toate partile – Gramezile de oameni prinsera a se misca nelinistite.

Jder cel mititel, fiul mezin al comisului, vesteste ca alaiul domnesc se apropie. Domnitorul se arata poporului cu inima deschisa ; politica voievodului se baza pe increderea ce i-o aratau acesti oameni.

Fratii Jderi aveau cu totii pe obraz, sub coada pleopei stangi, acel semn oval, cat ai pune degetul cel mare, impodobit cu par de culoarea jivinei a carui porecla o purta comisul.

Cel mai mic dintre frati va fi destinat din porunca domneasca uceniciei la curte pe langa oamenii de arme, pentru a deprinde mestesugul strategiei si a se obisnui cu greutatile vietii de ostean. Aceasta este semnificatia primului volum al trilogiei. Scoala razboiului este in realitate scoala vietii, caci, impresurata de dusmani, tara trebuie aparata.

Figura domnitorului este vazuta in momente caracteristice : calatorind prin tara, facand  judete, intalnindu-se cu dregatorii, conducand ostirea sau examinandu-si constiinta in clipe de meditatie. Tara Moldovei cunoaste belsug de roade si vanat. Renumele cailor a trecut peste hotare. Despre faimosul Catalan se spune ca, asemenea cailor din basme, poarta noroc domnitorului – si dusmanii stiu asta. Se si zvoneste ca niste iscoade ar incerca sa rapeasca din grajdurile de la Timis calul alb cu tinta in frunte al lui Voda. Dar comisul cel batran si Simion, impreuna cu altii, descopera la timp pe vrajmas.

Ionut freamata pentru frumoasa jupaneata Nasta, fiica unui boier din tara de sus, de care se simte atras si tanarul sau prieten Alexandru, vlastar domenesc si frate de cruce. Invazia tatarilor pune capat dragostei, caci, luata in surghin, jupanita Nasta va fi inchisa intre zidurile Cetatii Albe. Dand dovada de eroism, angajat intr-o lupta disperata, Ionut nu reuseste totusi s-o descopere. Tanara fata nu mai era acolo. Cuprinsa de mahnire se aruncase in mare din corabia ce-o ducea la Stambul.

Stefan gaseste timp, in ciuda razboaielor, sa-si refaca viata de familie. Cateva episoade din cel de-al doilea volum sunt dedicate casatoriei cu Maria de Mangop, coboratoare din imparatii bizantini. Pe alt plan se desfasoara dragostea dintre Simon Jder si sprintena Marusca, fiica tainuita a domnitorului. Rapita de jitnicerul Niculaies Albu, nepot al unui boier fugit la lesi, Marusca e dusa cu sila in Lehia. In tentativa reusita de a o salva pe Marusca Jderii isi arata inca o data iscusinta.

De o parte e prezentat si  cadrul natural, de o frumusete mareata. Voievodul participa la o vanatoare domneasca la Ivorul Alb, cautand nu atat vanatul obisnuit cat singuratatea unde salasluieste bourul cel tare, locurile legate de amintirea unor vechi traditii.

Tara Moldovei statea de veghe. Trimis de domnul sau, Ionut a patruns in tainele politicii otomane, aducand de la Constantinopol stiri pretioase despre intentiile expansioniste ale Sultanului. Stefan Voda si tara vor infrunta, in ce-l de-al treilea volum, Oamenii Mariei Sale, pericolul turcesc. Toata tara ia parte la lupta, direct sau indirect, ostirea moldoveneasca rezistand impotriva mult mai numeroasei armate turcesti, formata din luptatori de profesie, mercenari. Batalia de la Vaslui din 1475 demonstreaza ca nu multimea luptatorilor, ci patriotismul hotaraste victoria. Explicatia victoriei lui Stefan consta in sprijinul nepretuit din partea poporului. Dand pamant taranilor, facandu-i razesi, (eliberarea din iobagie), domnitorul si-a asigurat osteni devotati : oamenii Mariei Sale.

Figura lui Stefan cel Mare

In realizarea portretului lui Stefan cel Mare Sadoveanu culege marturii din cronici si izvoare straine dar si din legendele folclorice, numeroase : Se vorbeste prin sate despre maria sa ca-i om nu prea mare de stat, insa groaznic cand isi incrunta spranceana ; sunt relevate trasaturi, indirect, din clasicul portret schitat de Grigore Ureche. Se vorbeste ca Maria sa are pecete pe bratul sau drept si legamant sfant. Intrand in al patruzecilea an al varstei, stralucitul chip al domniei era in culmea barbatiei. Ca trasatura dominanta, se remarca o puternica vointa. Avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde taioasa. Viteazul om de arme impune respect si admiratie. Desi scund de statura, cei dinaintea sa, opriti la zece pasi, pareau ca se uita la el de jos in sus.

In momentele grele, boierii sunt cuprinsi de panica ; in aceleasi imprejurari maria sa pare de bronz, izbutind sa-si tie, sub zambetul batjocoritor din afara, zbuciumul launtric. Voievodul feudal cultiva virtutile cavaleresti : cinstea, generozitatea. In juru-i el vrea inimi arse de credinta, acest fapt atragand, ca drept rasplata, bunatatea domneasca. Loialitatea trebuie sa asigure biruinta in bataliile jertfei pe care domnia sa urma sa le viseze in nopti de neliniste. In actiunile sale domnitorul se sprijina pe devotamentul oamenilor din popor.

Cu toate contrastele, el nu pierde din aureola sa : semet si generos, impulsiv si drept, personajului descris de Sadoveanu ii sunt specifice energia si gravitatea.

In convorbirile cu solii venetieni conducatorul politic priveste evenimentele cu patrundere, in spirit realist : Sunt in lume crai si imparati: puterea lor e slabiciune daca nu inteleg de ce rasare si asfinteste soarele. Expansiunea turceasca putea fi oprita, crede el. Eu socotesc ca puterea lui Sultan Mehmet e mare, insa n-o cred nebiruita. Pentru victorie ar fi fost nevoie de o coalitie puternica. Sa ne inarmam pe dinauntru cu credinta tare, dar pe dinafara sa nu uitam a pune zale si a tinea in mana sabie ascutita. Logica strategului, apreciata de solii straini, arata ca omul de arme a baut din apa intelepciunii din aceeasi fantana din care s-a adapat apusul. Stefan avea cultura bizantina.

Tara bantuita si saracita de rai trebuia salvata. Clarvazator, Stefan intelege sa dea multimilor dreptatea de care erau insetate. El a fost barbatul cel dorit de morti si asteptat de vii. Bratul mariei sale a lovit, a stapanit si a calauzit (…) . A prigonit pe lotri ; a batut peste falci pe dusmani, a grabit sfarsitul vicleniilor. Aceste cuvinte exprima esenta portretului.

Miticul si balada

Credintele si datinile moldovenilor ni se dezvaluie permanent, pe tot parcursul romanului. Elemente de mit, basm, laolalta cu traditiile transmise din vremuri indepartate se integreaza in viata de zi cu zi. Existenta oamenilor se desfasoara dupa calendarul crestin dar este mai potrivita mai ales dupa ritmul naturii, cu care oamenii sunt infratiti : boncaluitul cerbilor, plecarea cocorilor, cand plezneste splina porcilor, sunt toate cunoscute printr-o stiinta veche de cand lumea. Cand cocosii canta cu glas schimbat de spaima, sapte nopti cu pliscurile intoarse spre rasarit, se cutremura pamantul. Atunci, in numarul berbecului, dupa cum citeste dascalul Pamfil in gromovnicul lui, va fi vrajba si taiere intre imparati.

Mos Irimie, la care Ionut poposeste, e un morar ciudat ; avea un copil care iesise dintr-un ou parasit, clocit de morar timp de noua saptamani la subsuoara stanga. Il creste Tartorul si-l trimite din cand in cand lui Irimie. Amanuntele sunt de o bizanterie extrema – apoi ni se mai spune ca oul era primit de morar de la un iepure.

Pe langa aceasta staruie in roman povesti miraculoase, femeile incearca, prin practici magice, sa influenteze destinul : Toata ziua umbla femeile aicea la Timis cu visuri, descantece, bobi si vraji. De pilda nana Chira, o vestita vrajitoare are papusi de ceara cu ochii semincioare de mac in care ghiceste destinul oamenilor.

Apoi, cand Ionut intarzie noaptea pe drum, Ilisafta evoca tot felul de intamplari si fantasme, duhuri, care i-ar putea pune viata in pericol. Insa mai multa spaima e pentru cele auzite, decat pentru cele vazute.

Miraculosul tine si de spiritualitatea epocii medievale. Onofrei Caliman povesteste de un camp lung in care umblau mistreti negri in ciurde ; in urma lor umblau calareti fara cap ; deasupra cerul era innegrit de corbi. Ionut este infricosat cand trece pe langa zidurile cetatii Neamtului – este convins ca aici salasluiesc duhuri, caci multi le-au auzit chemand. Oamenii se apara aprinzand focul, vorbindu-le cailor, cantand (Ionut se apara cantand impotriva nalucilor provocate de belsugul si taria miresmelor).

Samoila si Onofrei … se duceau cu graba spre sesul Moldovei si taceau… avand stiut ca-i primejdie sa slobozi cuvant la miezul noptii… Atuncea pasesc pe iazuri stemele, ca niste muieri subtiratice infasurate in borangicuri aurii.

In roman apar cai nazdravani : Catalan, calul lui Stefan a nechezat de trei ori si batalia de la Baia a fost castigata.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|