Hiperbola
(cf. fr. hyperbole
Prin hiperbola este
desemnata figura de stil ce consta intr-o exagerare in sensul maririi ("macrocosmizarii"),
ori al micsorarii ("microcosmizarii") "dimensiunilor" /
"trasaturilor" unei fiinte, ale unui lucru, ale unui fenomen etc., spre a
potenta intru catharsis mesajul.
In sensul "macrocosmizarii" dimensiunilor protagonistului din
balada Pasa Hassan de G. Cosbuc, semnalam o memorabila
hiperbola spatial-sinestezica, la care contribuie atat ritmul amfibrahic,
sugerand "galopul", cat si aliteratia (constituinsu-se din repetitia sonantelor
lichida si vibranta, -l- / -r-, ori a consoanei constrictiv-dentale, z-, in
fata vocalelor -a- / -u-, sau chiasmarea: -ur-ru- etc.: «zalele-i zuruie crunte»):
Salbatecul voda e-n zale si-n fier, / Si
zalele-i zuruie crunte, / Gigantica poart-o cupola pe frunte, / Si vorba-i e
tunet, rasufletul ger, / Iar barda-i din stanga ajunge la cer, / Si voda-i un
munte; in sensul
"microcosmizarii" dimensiunilor, hiperbola opereaza monumental-romantic in
nuvela Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu
(tabloul transformarii Terrei intr-un bob de margaritar albastru pentru salba
iubitei sale): «El isi intinse mana asupra pamantului. El se contrase din ce in ce mai mult si iute, pana ce deveni, impreuna cu sfera
ce-l incungiura, mic ca un margaritar albastru stropit cu stropi de aur si cu-n
miez negru. () Il lua si, intorcandu-se, atarna in salba iubitei sale
albastrul margaritar
