Imnul lui Stefan cel Mare, de Vasile Alecsandri - imn

Imnul este specia solemna a genului liric prin care se preamareste un eveniment, un erou, exprimandu-se admiratia fata de acesta.

Poezia lui Vasile Alecsandri, "Imn lui Stefan cel Mare", exprima admiratia poetului, si a intregului neam romanesc, fata de domnitorul Stefan cel Mare, eroul nostru national.

Sentimentele sunt exprimate direct, ca in orice opera lirica. Se foloseste adresarea directa, cu ajutorul pronumelor ("te", "-ti", "tu"), al adjectivelor pronominale ("tau") si al verbelor ("dormi", "aparai", "ai fost") la persoana a II-a. Substantivele in cazul vocativ ("erou", "Stefan"), insotite de interjectia "O!", realizeaza o invocatie retorica, prin care autorul isi exprima atasamentul fata de personalitatea eroului. Tot o figura retorica este si evocarea, cu ajutorul careia se aduc in atentie faptele voievodului, motivandu-se, astfel, sentimentul de preamarire incercat de autor: 

"Cand tremurau popoarele

Sub aprigii pagani,

Tu le-aparai cu bratele

Vitejilor romani.

Cu drag privindu-ti patria

Si moartea cu dispret,

Maret in sanul luptelor,

Si-n pace-ai fost maret."

Stefan cel Mare apare ca un erou national ("erou al romanilor"), si sfant ("O! Stefan, erou sfant"), iubitor de patrie, neinfricat in lupte dar si ocrotitor al poporului in vreme de pace. Faptele sale sunt eternizate prin cantecul de lauda adresat de poet dar si, in mod simbolic, cu ajutorul personificarii naturii, acest martor de secole al istoriei neamului:

"Ca sentinele falnice

Carpatii te pazesc,

Si de sublima-ti glorie

Cu seculii vorbesc."

Expresivitatea textului este asigurata de numeroasele si variatele figuri de stil. alaturi de invocatia retorica, de evocare si de personificare, deja mentionate, stau epitetele ("erou sfant", "sentinele falnice"), unele combinate cu inversiune ("vechiul mormant", "sublima glorie", "aprigii pagani", "vitejilor romani"), comparatia ("Ca sentinele falnice") si metaforele ("tremurau popoarele", "le-aparai cu bratele vitejilor romani").

Alcatuita din doua octete, avand masura versurilor de 7-8 silabe si rima imperecheata, poezia capata un aer solemn datorita ritmului iambic, suitor. Aura solemna a poeziei e data si de lipsa formelor verbale si pronominale de persoana I, in ciuda faptului ca textul e construit pe bazele adresarii directe.

Prin toate aceste trasaturi, opera literara Imn lui Stefan cel Mare se dovedeste a fi intr-adevar un imn, asa cum sugereaza si titlul. Autorul exprima, in numele intregului popor roman, veneratia fata de domnitorul care a ramas in istorie ca "Stefan cel Mare si Sfant".