'ION' - comentariu literar - roman social si realist

'ION'
- comentariu literar.

Roman social si realist:                    
a) viata satului cu intreaga lume taraneasca: 'bocotani , sarantoci, oameni de pripas, preot, invatator, functionari de stat, oameni politici, reprezentanti ai autoritatilor austro-ungare formeaza o galerie ce ilustreaza o realitate social-cconomica. politica si culturala din salul ardelenesc din primele decenii ale secolului al  XX-lea;
b)  obiceiuri si traditii populare, evenimente importante din viata omului (hora.  sfintirea  hramului  bisericii,  nasterea,  nunta,  moartea): '«Ion» este opera unui poet epic, care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii: nasterea, nunta, moartea' (G.Calinescu);
c) institutiile de stat: scoala, biserica, judecatoria, notarialul;
d)  familia, ca institutie sociala: familia invatatorului Herdelea.
familia Glanetasului, familia Bulbuc, familia Vasile Baciu etc;

e) destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc;

II. Roman modem si' obiectiv - interferenta  formelor literare traditionale cu cele moderne:
a)  formula realista prin ilustrarea vietii taranesti din Ardeal, in primele decenii ale secolului al XX-lea, o adevarata 'creatie de oameni si de viata' (art. 'Cred', 1924);_
b)   obiectivarea romanului romanesc:  'pornind de la acelasi material  taranesc, 'Ion'  reprezinta  o  revolutie  si   fata  de  lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, constituind o data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.' (E.Lovinescu)  'M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I', marturisea Liviu Rebreanu, intrucat amestecul eului in opera ar diminua veridicitatea subiectului.
c) tehnicile compozitionale sunt moderne:
*   Rebreanu   construieste   doua   planuri   de   actiune   care   se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte viata satului
ardelenesc.
*Opera   este   monumentala ' poate mai mare ca natura'.
(E.Lovinescu).         
Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.
.Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive ('Glasul pamantului' si 'Glasul iubirii'), capitolele au titluri-sinteza ('Inceputul', 'Hora', 'Nunta', 'Nasterea' etc).
Romanul 'Ion' raspunde cerintei modernismului lovinescian, de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana prin faptul ca are caracter obiectiv, utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor. Subiectul romanului. Romanul Ion'   este  o   monografic  a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Conflictul romanului este generat de lupta apriga pentru pamant. intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc  faptul ca mandria lui  Ion sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant. Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre.
Personajul central al cartii. Ion al Glanetasului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin mentalitatea clasei taranesti si a vremurilor careia ii apartin.

Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care toti locuitorii satului Pripas se afla adunati la hora traditionala, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntasii satului, invatatorul Herdelea cu familia lui, preotul Belciug si 'bocotanii' care cinstesc cu prezentii lor sarbatoarea. Hora este o pagina etnografica memorabila prin jocul traditional, vigoarea flacailor si candoarea fetelor, prin lauta tiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos. Lui Ion ii place Florica, dar Ana are pamant, asa ca el ii face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatal Anei, care se cearta cu Ion si-l face de rasul satului, spunandu-i 'sarantoc'. Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere cand se maritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic al satului, se insurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea si se gandea sa-i asigure fetei o zestre atunci cand se va marita. Ion, flacau harnic si mandru, dar sarac o necinsteste p6 Ana si il obliga astfel pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta impreuna cu o parte din pamanturi. Obtinand avere. Ion dobandeste situatie sociala, demnitate umana si satisfacerea propriului orgoliu.
in celalalt plan, familia invatatorului Herdelea are necazurile sale. Herdelea isi zidise casa pe lotul ce apartinea bisericii, cu invoirea preotului Belciug. Relatiile invatatorului cu preotul se degradeaza cu timpul, de aceea Herdelea se teme pentru ca ar putea pierde toata agoniseala si i-ar ramane familia pe drumuri. Preotul Belciug, ramas vaduv inca din primul an, are o personalitate puternica, este cel mai respectat om din sat, avand o autoriUite totala asupra intreitii colectivitati.

in sat, domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca an oarecare agoniseala, fapt ce face ca relatiile sociale sa fie tensionate intre 'sarantoci' .si 'bocolani', intre chibzuinta rosturilor si nechibzuinta patimilor, ceea ce lace sa se dea in permanenta o lupta apriga pentru existenta.

Destinele personajelor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe .sentimente, ci pe interese economice: 'in societatea taraneasca, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Odata criza erotica trecuta, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a oricarei femei, nu' (G.Calinescu). Batuta de tata si de sot. Ana, ramasa fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti, se spanzura. Florica, parasita de Ion, se casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care il are. desi il iubea tot pe Ion.
Desi asezat la casa lui. Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica. Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de Goorge Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui, asadar este o crima pasionala.
Finalul romanului surprinde salul adunai la sarbatoarea sfintir-ii noii biserici, descrie drumul care iese din salul Pripas, viata urmandu-si cursul.
intr-o alta perspectiva, salul este ilustrat in relatiile cu regimul administrativ si politic auslro-ungar. Realitatile social-concretc ale raporturilor dintre institutii si oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu, prin lapte, prin situatiile in care eroii romanului se gasesc in con'flicl cu autoritatile. Cei mai afectati sunt intelectualii, deoarece slujbasii si autoritatile inabuse cu orice prilej constiinta asupririi nationale care se manifesta cu predilectie la aceasta clasa sociala. Avocatul Victor Grofsoru militeaza pentru emanciparea sociala si nationala pe cai legale; profesorul Spataru este un extremist, pe cand Titu Herdelea, cu aere de poet, este un entuziast.
Liviu Rebreanu isi lasa personajele sa actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa izbucneasca in tensiuni dramatice, sa-si manifeste modul de a gandi si de a se exprima.

Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizeaza prin cateva trasaturi:
-  respectul pentru adevar, de unde reiese obiectivarea si realismul romanului;
- precizia termenilor, acuratetea si concizia exprimarii;
-  sobrietatea stilului;
-   stilul  anticalofil,  lipsit de  imagini  artistice, intrucat crezul prozatorului era ca 'stralucirile artistice, cel putin in opere de creatie, se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si al miscarii de viata (), e mult mai usor a scrie, frumos, decat a exprima exact.'
George Calinescu afirma ca 'Ion' este un poem epic, ( o capodopera de maretie linistita'.
Ion - caracterizarea personajului
Personajul Ion esle unul de referinta in literatura romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale acestui secol.
Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, 'Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa', spre deosebire de George Calinescu ce considera ca 'lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind
o ingratitudine calma Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci clin viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse.'
inca de la inceputul romanului, la hora satului se evidentiaza dintre jucatori feciorul lui Alexandru Pop Glanclasu, Ion. urmarind-o pe Ana cu o privire stranie, 'parca nedumerire si un viclesug neprefacut', apoi o vede pe Florica 'mai frumoasa ea oricand () fata vaduvei lui Maxim Oprea.' Desi ii era draga Florica, Ion e constient ca 'Ana avea locuri si case si vile multe.' Conflictul interior care marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul romanului. 'Iute si harnic ca ma-sa', chipes, voinic, dar sarac. Ion simte dureros prapastia dintre el si 'bocotanii' satului ca Vasile Baciu. Cand acesta ii zice 'Ileandura, sarantoc, hot si talhar'. Ion se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. De la incepui. Ion este sfasiat de doua forte, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima acestor doua putinii.
Patima pentru pamant il macina pentru ca 'pamantul ii era drag ca ochii din cap'.Toata fiinta lui era mistuita de 'dorul de a avea pamant mult, cat mai mult', deoarece 'iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil () de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama.' Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o vointa navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata indeplinirii scopului de a avea pamant: 'glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab cat un vierme pe care-l calci in picioare.' Alta data. Ion exclama impatimit: 'cat pamant. Doamne.'
Dupa ce planul ii reuseste datorita 'inteligentei ascutite, vicleniei procedurale si mai ales vointei imense'(Lovineseu), Ion, intr-un gest de adorare, saruta pamantul, iar viata 'ii zambea cu o placere nesfarsita'. Este a doua ipostaza a lui Ion, cand se vede 'mare si puternic ca un urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori'.
Pamantul inseamna pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia, vigoarea, harnicia si priceperea. Dupa ce o lasa insarcinata.pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune sa-l trimita pe taica-sau sa discute. Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este 'semet si cu nasul in vant', sfidator, constient ca detine controlul absolut asupra situatiei si ca-1 poate sili sa'-i dea pamantul la care atata ravnise. Cand s-a insurat cu Ana, Ion s-a insurat, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devnind o povara jalnica si incomoda. Capitolul 'Nunta' il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai intai 'ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta', ca apoi, in clipa imediat urmatoare sa gandeasca in sine cu dispret 'si sa raman tot calic, pentru o muiere'.
Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapanirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de Ia brutalitate, violenta, la prefacatorie si incantare. Calinescu afirma ca 'in planul creatiei Ion este o bruta. A batjocorit o fata. i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant', ceea ce sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui destin. Vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci, si bogati prin natura relatiilor dintre oameni. insusindu-si pamantul pe cai necinstite, Ion nu putea sa supravietuiasca, sfarsitul lui fiind perfect motivai moral si csletic. George Bulbuc, flacau bogat ar fi vrut sa se insoare cu Ana, bogata ca si el, dar, intrucat ea il iubeste pe Ion, acesta se va casatori in cele din urma cu Florica. Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea patimasa pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de George, care ii prinde pe cei doi in flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica ramane singura si de rusinea satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de autor, intrucat el se faci vinovat de dezintegrare morala, raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand linistea unui camin, linistea unei intregi colectivitati. Dupa dramele consumate, viata satului isi reia cursul normal, finalul romanulului ilustrand sarbatoarea sfintirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iar drumul dinspre Pripas sugereaza faptul ca lotul reintra in obisnuit.