La tiganci"- demonstratia ca este nuvela fantastica

La tiganci"- demonstratia ca este nuvela fantastica

Nuvela fantastica este specia genului epic in proza, de dimensiuni cuprinse intre cele ale povestirii si cele ale romanului, cu un singur fir epic, un conflict unic, concentrat, in care accentul este pus pe caracterizarea personajelor. Fantasticul este o categorie estetica prin care se desemneaza ceva ce nu ezista in realitate.

In opinia mea, opera "La tiganci" scrisa de Mircea Eliade este o nuvela factastica, deoarece in aceasta opera se regasesc caracteristici specifice ale gen precum: intamplarile au un caracter insoilit, actiunea graviteaza intre natural si supranatural, dimensiunea temporala si spatiala au alte coordonate decat cele normale,opera contine teme si motive specifice, prezenta unor planuri paralele si de asemenea un final ambiguu.

Intr-o opera fantastica asemeni nuvelei "La tiganci", situatiile fantastice i-au nastere prin incalcarea cu buna stiinta a rationalitatii si a temperalitatii. Aceasta se realizeaza prin interferenta supranaturalului cu naturalul, prin introducerea misterului in existenta cotidiana. La nivelul temporalitatii fantasticul introduce o noua dimensiune a duratei, o alta cronologie a evenimentelor, aceasta se realizeaza prin inghetarea, incetinirea sau inversarea timpului. Aici apare diferenta dintre timpul istoric impartit in trei parti: trecut, prezent si viitor, si timpul mitic, circular.

Nuvela "La tiganci" este publicata in anul 1959, la Chicago, aceasta fiind considerata o capodopera a literaturii fantastice. Fantasticul se instaureaza printr-o spartura in real, creand personajului principal posibilitatea de a retrai mitul, singura sansa ce se ofera omului modern de asi recupera puterile initiatice, acestea fiind uitate sau pierdute. In aceasta nuvela personajul principal este reprezentat de un modest profesor de pian, el neintelegand pana la capat experienta initiatica la care este supus, fiind un traitor inconstient al fantasticului, suspendatintre timpul real si cel mitic. Tema nuvelei este aceea a iesiri din timpul istoric, liniar si ireversibil, si al trecerii in timpul mitic, circular. Eliade creaza doua universuri distincte, real si ireal, iar trecerea de la unul la altul este insesizabila. Aici avand de aface cu ceea ce numea Eliade "camuflarea sacrului in profan". Opera cuprinde doisprezece secvente narative, care surprind pendularea personajului intre cele doua planuri, actiunea fiind deplasatadin punctul ei initial in planul real. Pentru inceput se contureaza imaginea Bucurestiului toropit de caldura, este surprinsa discutia cu ceilalti pasageri a profesorului de pian, Gavrilescu, care tocmai parasise casa unei eleve. Aici observam lovacitatea si firea distrata de artist a personajului cand acesta isi uita servieta, fiind nevoit sa se intoarca inapoi. In discutia din tramvai, aparent banala, apar semne ale unui univers secund, precum ar fi gradina si casa tigancilor, amandoua frumoase si enigmatice, incita curiozitatea "Ma intreb de unde au venit []. Au venit de mult.", "demult" sugerand un timp mitic, nedeterminat.Urmatoarele secvente nu mai apartin realului, gradina tigancilor in contrast cu lumea din care a venit, i se releva lui Gavrilescu printr-o neasteptata "racoare". Observam ca toate actiunile in care personajuleste antrenat sunt in numar de trei: calatoreste de trei ori cu tramvaiul pe saptamana, plateste trei sute de lei babei, corespondentul a trei lectii de pian, fetele sunt in numar de trei, numarul trei avand simboluri, valente.Ceasul din casa tigancilor care a stat sugereaza si el o alta dimensiune temporara. Personajul odata intrat in gradina tigancilor trece printr-o serie de experiente neasteptate, sentimentul trait este neasteptat "in acea clipa se simti deodata fericit parac ar fi fost din nou tanar si toata lumea ar fi fost a lui si hildegard ar fi fost de asemenea a lui." Experientele pe care le traieste in gradina tigancilor nu pot fi explicate logic: incercarea de a ghici tiganca, cautarea labirintica, draperia giulgiu, acestea apartin insolitului si scapa logicii comune. Caldura sufocanta si imagineareflectata in oglinda il fac sa se sperie si sa traiasca sentimentul mortii: "in acea clipa se vazu mort, mai slab decat se stia,oasele iesindu-i prin piele si totusi cu pantecul umflat si cazut, era cum nu se vazuse vreodata [] incearca sa tipe dar gatlejul ii era uscat, lemnos iar sunetele erau inecate in pazla." Primul semn al revenirii in lumea reala este sunetul metalic facut de tramvai, dar Gavrilescu isi continua firesc calatoria intrerupta crezand ca a stat la tiganci doar cateva ore, dar semnele inexplicable se aduna: acesta observa ca bacnotele se schimbasera, pretul biletului de tramvai se dublase, Otilia se maritase in urma cu opt ani, iar Elsa plecase de aproximativ doisprazece ani la familia sa in Germania. Neputand gasi un raspuns la tot ceea ce se intamplase, crede ca toate incurcaturile provin din gradina tigancilor si se intoarce cu birjarul: "era o noapte mirezmata de parfumul florilor de regina noptii, care se regaseau in drum spre tiganci". Aici apare un alt numar simbolic, sapte "cand intri numei sapte usi" dar in ciuda atentionarilor batranei, Gavrilescu pierde sirul usilor numarate si intra la intamplare si o regaseste pe Hildegard, marea sa dragoste, iar fata il intampina ca si cum s-ar fi despartit de putin timp. Nici dupa ce intra a doua oara in spatiul ireal el nu realizeaza ce se intampla "e adevarat, se mira fata tu inca nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand, de foarte curand. E adevarat ca nu intelegi." Finalul este deschis, lasand cititorului sa opteze pentru o varianta.Impreuna cu Hildegard, Gavrilescu iese afara din gradina tigancilor unde este asteptat de birjar. Acestia pornesc impreuna spre o padure imaginara, pe drumul cel mai lung: "Hildegard, incepu el tarziu, se intampla ceva cu mine si nu stiu bine ce, daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul as crede ca visez. Toti visam, spune, asa incepe totul ca-ntr-un vis". Constatam ca realul si irealul la final fuzioneaza, se contopesc. Textul poate fi privit si ca o alegorie a vietii si a mortii. Toate personajele din aceasta opera au corespondent in plan mitic: batrana tiganca care-l intampinala intrarea din gradina tigancilor poate fi asemanata cu Cerberul, cainele cu trei capete care pazea intrarea iadului sa nu iasa sau sa intre cineva, cele trei fete sunt Ielele, din mitologia romaneasca, iar birjarul, luntrasul Charon, trece sufletele mortilor pe raul Stix.

In concluzie nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade este o nuvela fantastica.

Semnificatii ale cuvintelor:

1. Arca lui Noe- adunare eterogena
2. Calcaiul lui Ahile- punct vulnerabil/ slab
3. Firul Aliagnei- fir calauzitor
4. Marul lui Newton- inspiratie
5. Nasul Cleopatrei- singurul lucru ce o uratea
6. Eul lui Columb- solutie simpla
7. Sfatul lui Procus- incercare de incadrare in niste norme
8. Panza Penelopei- fidelitate
9. Sabia lui Dacles- pericol permanent
10. Turnul lui Babel- neintelegere

Arhaismele:

Analiza: Tesuturile - tesutul epitelial, tesutul conjunctiv, tesutul nervos Eseu: Structura genomului la procariote

Arhaismele sunt acele cuvinte, expresii,forme gramaticale care au disparut definitiv din limbacomuna sau au incetat de a mai fi folosite. Se manifesta la toate nivelurile limbii, ofera posibilitatea de datare a actiunii prin limba.

Regionalismele si formele populare:

Regionalismele sunt forme lingvistice specifice vorbirii dintr-o anumita zona geografica. Dupa nivelul limbii la care se manifesta, regionalismele se clasifica in:-fonetice;

-gramaticale;

-lecxicale;

-semantice;

Registrul argotic:

Argoul se defineste drept un limbaj codificat inteles numai de cei initiati.

Jargonul:

Varianta a limbii nationale, se delimiteaza, mai ales dupa criterii sociale, culturale sau profesionale.

Calitatile generale si particulare ale stilului

1.Claritatea= consta in intelegerea fara dificultate a unui text de la prima lecturare. Este consecinta unei gandiri logice si utilizarea unor mijloace lingvistice care nu creaza dificultate. Opusul claritatii este:a. Obscuritatea:-este data de lipsa de logica a unui text, de insiruirea unor cuvinte fara legatura intre ele.

b. Nonsensul:- lipsa de logica a textului. "asa cum orbul iubeste libertatea si sclavul lumina"

c. Echivocul:- o exprimare care poate fi interpretata diferit

d. Pleonasmul:- repetarea aceleiasi idei cu 2 cuvinte diferite

e. Paradoxu

2. Proprietatea= este data de corelarea dintre mesaj si cuvintele folosite pentru redarea acestuia. O abatere de la proprietate este o neadecvare a formei la continut

3. Precizia= consta intr-o exprimare concisa fara reluari inutile care aduce la ambiguizarea textului. Abateri de la precizie:

a. Prolifitate:- incercarea de a folosi multe cuvinte pentru a exprima o situatie simpla

b. Bigresiune:- a incerca sa vina cu tot felul de explicatii. Din explicatie in explicatie se pierde ideea-> ABATERE.

4. Corectitudinea= este data de respectarea tuturor normelor limbii literare.

5.Puritatea= de utilizarea cuvintelor acceptate de normele literare, formele impuse prin uz

6.Naturaletea= data de exprimarea spontana degajata fara implicare afectiva

7. Oralitatea= este data de reproducerea in scris a limbii vorbite. Pentru aceasta sunt folosite cuvinte sau expresii populare, interjectii, proverbe si ziceri tipice aparentul dialog dintre narator si cititor.

Stiluri:- publicist

-stiintific

-beletristic