Nuvela "La hanul lui Mnjoala" s-a
publicat pentru prima oara in 1898, in Revista ilustrata "Gazeta
Sateanului".Textul a fost retiparit in volumele Momente (1901)
si Nuvele,povestiri (1908). Nuvela este specia genului epic in proza cu un
singur fir narativ,urmarind un conflict unic,concentrat. Personajele nu sunt
numeroase , fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la
desfasurarea actiuni . Nuvela prezinta o intriga riguros construita , cu fapte
verosimile,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajelor decat pe
actiune. Nuvela se clasifica in nuvela istorica,nuvela psihologica,nuvela
fantastica,nuvela filosofica,nuvela anecdotica.
Dupa curentul literar in care se inscrie ca formula comozitionala nuvelele sunt
: renasciste,romantica,realiste,naturaliste. Tema nuvelei ilustreaza mitul
folcloric al vrajitoarei malefice, care-i intoarce din cale tulburndu-le
mintile, scotand la suprafata dorinte ascunse, dare
care, odata iesiti din cercul magiei diavolesti, si
reiau fagasul normal al vietii.
Incipitul, sub forma monologului interior, contine informatia
exacta referitoare la timpul si spatiul real si anume
ca mai este "un sfert de ceas pana la hanul lui Manjoala..".
Nuvela debuteaza cu planul real, prin monologul naratorului care este
si personaj in ipostaza calatorului, aceasta opera
fiind printre putinele opere ale lui Caragiale in care naratiunea
este la persoana I.
Personajul-narator, in ipostaza calatorului, se indreapta
catre Popestii-de-sus, la polcovnicul Iordache, unde socoteste ca
va ajunge in jurul orei zece. Personajul-narator este subiectiv, deoarece
relateaza propriile reflectii privind calatoria prin
intermediul monologului interior si a stilului indirect liber. Punctele de
suspensie folosite in calcularea orelor necesare pana la destinatie,
in formularea concluziei ca a "cam intrziat..trebuia sa plec mai
devreme.." si a sperantei ca polcovnicul l va astepta
totusi, dau monologului o discontinuitate a gandurilor si impreuna
cu expresiile din limba vorbita,creeaza stilului o oralitate
sugestiva.
Calatorul zareste "ca la o bataie de pusca"
luminile hanului lui Manjoala si, prin flash-back si aminteste
ca omul murise de vreo cinci ani lasand afacerile nevestei sale,
Manjaloaia, o "femeie zdravana",pe care gura lumii o banuia
de farmece.Se manifesta aici ipostaza naratorului-mesager, deoarece
transmite cititorului fictiv aflate de la el la altii.
Intamplarile scapa logicii firesti-planului real- si se
inscriu intr-un cadru fantastic.In evocarea intmplarii,cand hanul este
jefuit de doi talhari, iar imediat ce Manjaloaia a strigat "Hotii..!"
au si aparut in usa subprefectul cu mai multi
indivizi, naratorul-mesager este aparent obiectiv realiznd o "povestire in
rama". Din secventa urmatoare, cand ilustreaza planul real,
personajul-narator devine actor al actiunii, descriind cu detalii
aglomeratia de la han, in curtea caruia poposeau sa se
odihneasca chirigii, avand carutele incarcate cu cherestea
ori cu porumb.
Dand calul unui argat, calatorul este intmpinat cu bucurie de cucoana
Marghioala:"-Bine-ati venit, coane Fanica", fiind si
singura data cand se specifica numele personajului.Apoi ea da
porunca sa-i aseze masa in odaie si calatorului i
se pare mai frumoasa ca niciodata.O stia de cand era copil, dar
intre timp crescuse, se facuse un "tanar curatel si
obraznic, mai mult obraznic dect curatel" si
indrazneste sa o ciupeasca si sa-i spuna ce
ochi frumosi are. Este si prima sugerare a tentatiei la care
este supus omul de catre fortele malefice.Spre surprinderea acestuia,
cocoana Marghioala stia ca el trebuia sa se logodeasca
si-l mustra pentru obraznicie.Odaia in care il duce hangita
este curata si cocheta, totul este "alb ca laptele", miroase a
mere si a gutui. Asezandu-se la masa tanarul vrea sa
se inchine dar observa ca nu exista nici o icoana in
incapere, despre care hangita ii spune ca nu ar folosi la nimic.
Cand acesta si face cruce izbucneste un racnet de sub masa
si el crede ca a calcat pe un cotoi batran care se afla sub
masa, iar cocoana se repede si deschide usa ca sa iasa afara
"cotoiul suparat", dar aerul rece stinge lampa.Credintele populare
spun ca pisica neagra este una din infatisarile pe
care le ia diavolul, iar graba cu care femeia ii deschide usa
insinueaza un prim element al vrajitoriei.In intuneric,tanarul
incepe s-o mangie si sa o sarute pe hangita, dar ii
intrerupr jupaneasa, care aduce tava cu mancare si o lumanare.
Mancarea gustoasa si vinul ii dau barbatului "un fel de
amorteala pe la incheiaturi,insa cand afla ca afara a
inceput viscolul el se dezmeticeste brusc si intra in
realitate.Argatii se culcasera si iesind pe prispa hanului,
vede cu ingrijorarea ca este "o vreme vajnica" iar in vazduh
"urla vantul nebun".Desi cocoana Marghioala incearca sa-l
convinga sa nu plece, acesta se duce si si ia un argat din
grajd si lundu-si ramas bun o intreaba pe hangita
cat are sa-i achite iar aceasta ii zice ca va achita cand se va
intoarce, sugerand noi elemente ale colaborarii femeii cu fortele
malefice.
Tanarul incaleca si pleaca de la han, iar afara
viscolul izbucnise cu putere, "nori dupa nori zburau opaciti ca
de spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe dedesubt, altii pe
deasupra la deal", iar frigul il patrundea nemilos pe narator,
inghetandu-i mainile si picioarele. Intamplarile care urmeaza
intra intr-un cadru fabulos, tanarul incepe sa simta
"durere la cerbice, la frunte si la tample fierbinteala si
bubuituri in urechi", gandindu-se ca bause prea mult si
regretand ca parasise hanul in aceea seara.
Vremea se mai domoleste, dar tot mergand el isi da seama ca
in loc sa mearga la deal o luase la vale si se
ratacise.Calul o ia la goana singur pe camp ca apucat de
streche, iar mai apoi autorul afla de la Gheorghe Natrut, paznic
la coceni, ca de fapt era tot la Haculesti, foarte aproape de
hanul Manjoalei, si inopteaza acolo. Dupa un timp de la
aceasta intmplare, cand statea la taifas cu socrul sau,
afla ca hanul lui Manjoala "arsese pana in pamant",
ingropand " pe biata cocoana Marghioala, acu harbuita, sub un morman
urias de jaratic".Bucuros ca " a bagat-o in sfarsit la
jaratic pe matracuca", Iordache il pune pe ginerele-sau sa-i
povesteasca "pentru a nu stiu catea oara" intmplarea
ciudata prin care trecuse la hanul lui Manjoala.
Perspectiva narativa se caracterizeaza prin naratiune la
persoana I, naratorul cunoaste tot atat cat si personajul, relatand
in timp subiectiv intmplarile petrecute candva, intr-un timp
obiectiv.Planul real foloseste motivul calatoriei ca mijloc al
cunoasterii miturilor si credintelor stravechi, ca
taram fascinant al fabulosului. Deoarece este o specie epica de
intindere medie, cu un singur plan narativ, un conflict concentrat si
personaje puternic conturate, opera literara "La hanul lui Mnjoala"
de I.L.Caragiale este o nuvela.Ca in orice opera literara se
manifesta arta echivocului, a ambiguitatii, realizata prin
imbinarea realului cu fabulosul.
