Punct
culminant
Punctul culminant este partea
subiectului unei opere literare in care desfasurarea actiunii, intriga ating
"un maximum de intensitate", "apogeul tensional".
Punctul culminant este nelipsit in
creatiile epice si dramatice; rarisim se arata si in cele lirice. In celebra
comedie, «O scrisoare pierduta», de I. L. Caragiale, punctul culminant este constituit de «anuntarea numelui lui Agamita Dabdanache
drept candidat in alegerile ce urmeaza, dupa care totul se precipita spre
deznodamant» (DTL, 355). In nuvela «Alexandru Lapusneanul» de C.
Negruzzi, punctul culminant consta in "ospatul de impacare" cu boierii
tradatori invitati la Curtea Domneasca unde, "cand bautura ii infierbanta",
"aratandu-si lucrarea demonica", din ordinul autocratului, cei 47 de
participanti sunt ucisi, taindu-li-se capetele apoi, spre a fi dispuse dupa
ranguri, intr-o piramida, oferita ca "leac de frica" doamnei Ruxanda. In
romanul «Ion» de Liviu Rebreanu, punctul culminant este reprezentat de scena
spanzurarii Anei (dupa ce eroina, tratata brutal de Ion ca sot, intelege ca a
fost folosita de de acesta doar pentru a pune mana pe pamanturile ei de
zestre); in «Morometii», de Marin Preda, punctul culminant se proiecteaza in
scena in care protagonistul isi bate "fiii razvratiti" cu parul, crezand ca
numai aceasta ar fi solutia salvarii familiei strcuturate gentilic de la
destramarea impusa de fapt de un timp belicos-mondial "ce nu mai avea rabdare
cu oamenii" etc.
