Romantimsul in Germania: Ludwig Tieck; Heinrich Heine; Novalis

A fost dominant in filosofie , arta , cultura .

In literatura , a fost miscarea ''Sturm und Drang'' ( Furtuna si imbold ) . Este considerata a fi precursoarea romantismului in Germania . Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos reprezentant al acesteia.

El publica '' Suferintele tanarului Werther''.

Rprezentanti : Ludwig Tieck , Novalis ,  Heinrich Heine , Johann Wilhelm Fichte ( a formulat idealul fericirii ) etc.

Novalis a scris in proza '' Heinrich von Ofterdingen '' sau '' Die Lehrlinge zu Sais '' , iar ca poezii a scris '' Hymnen an die Nacht '' , care reprezinta cea mai inalta valoare a creatiei sale poetice , dar si-n cadrul liricii germane din perioada timpurie.

Al doilea a scris '' Deutschland.Ein Wintermarchen'' , '' Die Harzreise '' sau ''Reisebilder''.

Ludwig a scris '' Ausgewahlte Werke '' , '' Nachgelassene Schriften''.

In muzica a fost reprezentat de Ludwig van Beethoven , Johannes Brahms , Richard Wagner etc.

In artele vizuale : Carl Spitzweg , Johan Dahl.

In arhitectura : Karl Friedrich Schinkel .

In '' Hymnen an die Nacht ''( Imnurile catre Noapte )   noaptea devine spatiul tainei care face sa dispara ziua ce inchide vazul spre lumea de dincolo de real, pentru ca in acel transorizont eliberat din temnita luminii sa apara spiritului dezrobit al poetului chipul etern al iubitei: 'Sositu-mi-a o raza de amurg / Si dintr-odata s-au frint lanturile luminii / Locul pe care stam s-a inaltat usor, / Deasupra lui plutea / Spiritul meu eliberat, nou nascut.' In nourul in care se preschimbase mormintul Sophiei, a putut sa vada chipul transfigurat al fiintei dragi 'in ai carei ochi se oglindea vesnicia.'
De aici nestramutata credinta a poetului in lumina cerului nocturn. Caci flacara de jertfa a iubirii arde noapea. Si poetul se intreaba revoltat pe 'zilnica obida paminteasca': 'Mereu se va intoarce dimineata? / Puterea paminteasca nu mai are sfirsit? / De ce o ticaloasa framintare / Fringe mereu cerescul avint al noptii? Niciodata nu va arde vesnic / Ascunsa jertfa a dragostei?' Imnul catre Noapte II se incheie cu lauda somnului - somn inteles nu ca extinctie a constiintei, ci ca maxima deschdere catre nebanuitele taine, catre 'idealismul magic' despre care vorbeste Novalis. 'Mireasa' - Sophie - din primele 1-4 Imnuri catre noapte se asociaza lui Iisus in imnurile 5-6 si astfel 'Un vis ne sfarma lanturile / Si ne coboara in sinul Tatalui.'

Putini poeti au investit noaptea cu atit de sublime virtuti ontice si axiologice, cum a facut-o Novalis. Pentru el noaptea constituie orizontul zborului sau spiritual, unde se afla o altfel, mai inalta lumina, 'un duh de lumina, in locul sterpei, brutalei lumini fizice', afirma Alexandru Philippide. Noaptea deschide spatiul poeziei, aceasta fiind pentru Novalis 'realitatea absoluta'. Iar realitatea absoluta are onticitatea visului care 'ne arata in chip ciudat usurinta cu care sufletul patrunde in orice lucru si se transforma nemijlocit in orice lucru.'

                    

Ludwig Tieck Heinrich Heine

Novalis