ROMANUL "FRATII JDERI" - Momentele subiectului

Romanul "Fratii Jderi" a aparut intre anii 1953 - 1942. Scriitorul si-a

ales cadrul istoric in epoca maximei stabilitati a statului moldovean din timpul domniei lui Stefan cel Mare, timp in care tara a cunoscut inflorirea si gloria.

In primul volum "Ucenicia lui Ionut", accentul cade pe imaginea lui Ionut Jder. El asista la hramul Manastirii Neamtului, este prezentat domnului Stefan cel Mare care-l randuieste in suita fiului sau Alexandrel Voda. De hramul Manastirii Neamtului se adunase multa lume : "De Sfanta Inaltare, hram al ctitoriei Neamtului, se stransese in preajma zidurilor si-n ograzile calugarilor mare numar de norod. Unii venisera sa asculte slujba, altii care sa ieie binecuvantare ori nafora, altii pentru scrisori de friguri, altii cu femei lunatice, ca sa le supuie sub patrafir la ieromonarhi cu darul cetitului. Mai ales prea sfintitul Iosif, staretul, era vestit intru aceasta buna tamaduire, nu numai in Moldova ci si-n Tara Leseasca si cea Rusesca. Toti cei sositi stiau deasemeni ca se vor indestula cu mancare si vin, faima de primire de oaspeti a manastirii fiind intru totul nestirbita."

Intre Alexandrel-Voda si Ionut Jder se leaga o stransa prietenie si de aceea Alexandrel il ia pe Ionut la Ionaseni cand ii face vizite jupanitei Nasta. Vizitele ajung insa sa fie cunoscute de dusmanii lui Stefan, ca boierul Mihu din Polonia. Acesta trimite un grup de luptatori de-ai vestitului lotru Godea ca sa-l rapeasca pe Alexandrel si pe Catalan, armasarul ales al lui Stefan, care se gasea la Timis in ingrijirea comisului Manole Par Negru si a fiului sau Simion Jder.

Ionut afla in drum spre Suceava de la hangiul Iohan de faptul ca Alexandrel este plecat la Ionaseni, are banuieli, aresteaza dupa o lupta pe hangiu si insotit de Gheorghe Botezatu fuge la Ionaseni ca sa-l previna pe Alexandrel. Jderii, instiintati de Damian, fiul lui Manole din Polonia, ca se pune la cale rapirea sau uciderea armasarului Catalan, il prind pe capitanul Gogolea si oamenii lui. De la acesta Jderii afla de cursa intinsa lui Alexandrel si accepta de a-i da drumul in schimbul lui Alexandrel. Intre timp ajuns la Ionaseni, Ionut il trezeste din somn pe Alexandrel si-l porneste la drum impreuna cu ostasii care-l insoteau. Pe drum sunt ajunsi de oamenii capitanului Gogolea si se bat pana dimineata, cand sosesc Manole Par Negru cu Simion si ceilalti. Alexandrel este salvat, dar pe dealuri apar fumuri, care dau "sfara in tara" adica de stire ca tara este in razboi si se iau masurile de aparare.

De aici, accentul epic se muta in jurul lui Stefan fiindca urmeaza episodul bataliei de la Lipinti. Stefan pregatise razboiul cu tatarii; acestia atacau in grupuri de luptatori, treceau Nistrul prin vaduri, pradau, ardeau, luau robi, ucideau si apoi se retrageau. Scopul lor era sa prade; considerau ca acesta este un drept al lor, asa cum ii si spun lui Stefan solii trimisi de Mamac Han sa-i ceara eliberarea lui Emin Mamac Han. Stefan inchide in cetatile de la Nistru osteni incercati care pazesc toate drumurile spre vaduri impiedicandu-i pe tatari sa se retraga si-i obliga sa se adune catre Lipinti. Aici trecea un drum printre doua dealuri inalte spre vadul de la Nistru. Grupurile tatare sunt prinse intre cele doua dealuri si nimicite. Simion si Ionut Jder au un rol important, fiindca ei il prind pe Emin Mamac Han si-l aduc la Stefan.

Ionut afla ca jupanita Nasta, mama ei si toti cei care le insoteau, fugiti in Polonia de frica pedepsei lui Stefan, au fost prinsi de tatari. Pentru a o elibera pe jupanita Nasta, Ionut Jder fuge insotit de Gheorghe Botezatu la Cetatea Chilia. Firul narativ se muta pe nucleul jderilor. Ei cer ajutor de la Stefan, care le da o scrisoare catre parcalabul cetatii Cracuina. Ei cuceresc Cetatea Chilia, dar n-o gasesc pe jupanita Nasta, fiindca aceasta se aruncase in mare, preferand sa moara decat sa fie vanduta ca sclava la turci. Jderii se intorc, iar parintele Nicodim consemneaza pe-o carte episodul.

In cel de-al doilea volum, "Izvorul Alb", se intalneste aceeasi impletire a celor doua fire narative. Ionut Jder este ostean la cetatea Neamtului cu Samoila si Onofrei, cei doi fii ai starostelui Nechifor Caliman. El astepta prilejul de a-si dovedi iscusinta si devotamentul fata de domn. Stefan organizeaza o vanatoare la Izvorul Alb, la Ceahlau, care avea ca scop gasirea unui pustnic caruia Stefan avea sa-i puna unele tainice intrebari. El cauta un raspuns la problema nationala, daca sa angajeze principatul Moldovei intr-un razboi cu imperiul Otoman. Sihastrul cautat murise si nu-l poate sfatui, dar domnul Stefan il viseaza binecuvantand un pojar urias. Se sugereaza prin interpretarea Apocalipsei Sfantului Ioan de catre Nicodim, ca un calaret pe un cal alb va invinge fiara.

Apoi firul narativ se muta la Suceava, unde are loc primirea printesei Maria de Mangop. Se surprinde fastul de la curtea domneasca cu prilejul nuntii domnului Stefan : "Din petrecerea aceea stralucita, lumea nu intelegea decat ceea ce se arata ochilor : lumini, culori, cantece, prin fumul de miresme, sub bolta sfantului lacas. Jupanesele din Tara-de-Sus, dintre care nu lipsea nici una, aratau frumuseti care de care mai slavite - unele slavite cu treizeci de ani in urma, altele slavite in vremea de fata - si pandeau inlaturarea hohotului miresei dintre randurile de beteala de aur, ca sa aiba incredintare de bucurie. Imparatita nu-i frumoasa; in schimb nu-i nici tanara! Are pe ea insa nestemate care nu s-au mai vazut niciodata in Tara Moldovei.Parintele Teoctist a asezat pe fruntile mirilor cununa si i-a binecuvantat. Dupa o randuiala de la Bizant, mireasa s-a inchinat intai imparatului sau. Apoi a primit de la Birtoc-Voievod si de la Basarab-Voievod doua faclii, cate una in fiecare mana. Cu aceste faclii, Doamna mireasa s-a intors spre boieri, inchinandu-se; apoi a venit si catre jupanese cu aceeasi inclinare a fruntii. Obrazul ii era descoperit ca sa fie cunoscut de toti. Dupa ce s-a inchinat boierilor si dregatorilor, Doamna Maria a trecut printre cei de fata cu pas masurat. Din naos a iesit in pronaos salutand. In sfarsit a dat in pridvor si in lumina soarelui de amiaza asupra ograzii, unde stateau bulucite randurile de slujitori si noroade. Catre toti s-a inchinat din nou, tinand in mana facliile. Apoi s-a intors catre stapanul sau, dandu-i faclia din dreapta si punand mana sa dreapta in dreapta mariei sale, cerand mila si aparare.". Ionut Jder face parte din suita domnului. Jderii primesc o misiune delicata, sa duca la Cetatea Neamtului pe sotia lui Radu-Voda si pe fiica acestuia Maria Voichita. Pe drum sunt atacati, dar Jderii dau dovada ca sunt osteni priceputi.

Firul narativ este concentrat in jurul lui Simion Jder, care o iubeste pe jupanita Marusca a lui Iatco Huduci. Jderii merg in petit, dar ea va fi rapita de Niculaies Albu, nepotul boierului Mihu si dusa in Polonia. Jderii primesc de la Stefan misiunea de a o readuce. Ei trec granita deghizati in negustori, dar au armele in carute. Grup de osteni ataca castelul unde se afla jupanita Marusca, aparat de oamenii capitanului Gogolea. Acestia nu opun rezistenta atunci cand afla ca cei ce ataca sunt Jderii. Are loc o lupta intre Simion si Niculaies Albu. Niculaies va fi ucis, iar Jderii se intorc cu jupanita Marusca.

In volumul al treilea, intitulat "Oamenii Mariei Sale", alternanta celor doua fire narative se mentine. Ionut Jder, devenit jupan Onu, prinde pe capitanul Gogolea si-l determina sa-l sprijine in prinderea boierului Mihu. El primeste, gratie sprijinului lui Amfilohie Sendrea, o misiune importanta. Deghizat in pelerin la muntele Athos, el trebuie sa stabileasca ce efective de armata pregatesc turcii pentru a ataca Moldova, cum duc tunurile cele mari cu care au cucerit cetatea Constantinopolului. Jupan Onu se achita cu bine de misiunea incredintata, iar la intoarcere, cu sprijinul capitanului Gogolea si a fratelui sau Simion, prinde pe boierul Mihu. Acesta venise in Cetatea Brailei ca sa-i ajute pe turci sa-l loveasca pe Stefan.

De asemenea asistam la primirea solilor venetieni de catre Ionut in targ la Roman, apoi la curtea domneasca. Solii erau in numar de trei : "parintele Geronimo dominicanul si alti doi, patricieni ai Republicii.".

Parintele Geronimo della Rovere a trimis papei Sixt informatii utile despre Moldova. Deasemeni el fusese uimit de calitatile voievodului : "Acest print are, intre alte insusiri, o chibzuinta strategica obisnuita fruntilor incoronate. Voievodul Moldovei ni s-a aratat intru toata maretia unei curti orientale. Se afla invesmantat in strai bizantin de brocart si aur si spatarul sau, jupan Mihail Vranceanu, ii purta cununa, buzduganul si spada, iar in jurul sau toti boierii se insirau sub haine grele si lungi. Dar sub ceremonial am cunoscut un barbat asupra caruia Domnul Dumnezeu a binevoit a-si cobori harul.". Sunt multe obiceiuri si datini pe care solul le admira : "Simteam in cei mai multi o comuniune calda cu printul lor si o iluminare sufleteasca si socoteam asta inca una din tainele pe care le intalnesc la fiecare pas in acest colt de pamant.. De la inceput Domnul Moldovei a adus in jurul sau osteni buni pe care a stiut sa-i aleaga si sa-i faca devotati. Cu o curte care numara zece ori douasprezece mii de sabii, daca ai insusirile necesare stapanitorilor, poti pune randuiala acolo unde a fost anarhie.". Acest sol scrie ca "particularitatea oamenilor acestora de aici e ca ei socotesc razboiul cu Paganul ca o afacere personala, si nu vad atat dobanda dupa biruinta pe cat datoria sacra, pe care o vor depune in cumpana Domnului luminii, judecata ultima.".

Punctul culminant al romanului il constituie batalia de la Vaslui cu toate consecintele ei. Stefan atrage cavaleria turca si artileria in noroaiele si baltile facute de apa Barladului, apoi cu doua corpuri de cavalerie conduse de Jderi nimicesc armata turca. O parte este impinsa in mlastini, este alungata de gloatele de tarani inarmati. Moartea comisilor Manole si Simion, a starostelui Nechifor Caliman, ritualurilor si obiceiurilor de inmormantare sunt prilej de a introduce sacrificiul national : "Maria Sa a descalecat si a cunoscut la cativa pasi pe comisii sai, si mai incolo, pe batranul Caliman starostele. Lepadand fraul, a trecut spre altarul ce se ridicase sub cerul liber si sub ninsoare si a ingenunchiat. S-au supus in genunchi steagurile de razas, curtenii si toata suflarea cata era de fata, iar vladica Tarasie a inceput a citi intre clericii sai, sub prapori, stalpii mortilor. Din ingenuncherea sa, Voievodul ridica in rastimpuri privirile, chemat de acea tacere inghetata a ostenilor sai. Stateau cu fata spre cer, inseninati de alinarea din urma si luminatia sa isi simtea inima innegurata de jale. Dupa ce s-au cetit stalpii si preotii cu psaltii au cantat cu frumoase glasuri vesnica-pomenire a cazutilor, domnul nu si-a putut stapini tulburarea si a rupt din sufletul sau aceste vorbe in auzul celor din juru-i : - Cand rasare soarele, avem sa ne aducem aminte de ei, si avem sa-i jelim deasemeni cand soarele asfinteste. Si cand ne vom trezi la bataia miezului noptii, avem sa-i simtim in jurul nostru si ne vom afla nemangaiati de pieirea lor.".

Stefan atinge apogeul gloriei si adreseaza principilor europeni o scrisoare, chemandu-i sa se uneasca impotriva dusmanului comun, imperiul Otoman.