Secventa
narativa
Din punctul de vedere al "sintaxei" /
"gramaticii prozei", unde unitatea structurala de baza este propozitia, corespunzand unui enunt narativ minimal de tipul subiect - predicat, desigur, secventa narativa este o unitate (narativa) maximala ce consta
intr-un lant de enunturi (narative) minimale.
Si "un lant" de unitati narative maximale
- adica de secvente conectate naratologic - alcatuieste o structura narativa (infra).
Intr-o secventa narativa ("unitate maximala", din punct de
vedere naratologic), intre doua enunturi (narative) minimale (propozitii), se stabilesc trei relatii fundamentale /
tipice (dupa «Gramatica Decameronului», din 1969, a lui Tzvetan Todorov):
in primul rand, relatia
logic-narativa, prin
care enuntul minimal (propozitia) se conecteaza la raportul cauza - efect; in
al doilea rand, relatia
temporal-narativa ce are in
obiectiv, fireste, cronologia evenimentelor, fiind marcata (sau chiar
nemarcata, dar sesizabila la receptor) - "la suprafata textului" - de cuvintele
/ expresiile campului semantic al timpului; in al treilea rand, relatia spatial-narativa - determinata de un anume "paralelism structural" al
enunturilor narative minimale ("paralelismul propozitiilor").
