Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Simbolismul - curent literar si simbolistii



Simbolismul - curent literar si simbolistii



Simbolismul este un curent literar aparut in Franta,ca reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului,

promovand conceptul de poezie moderna.In conceptia simbolistilor, descriptia rece, parnasiana, ca si observatia meticuloasa, naturalista, urmarind sa decupeze "o felie de viata", nu pot surprinde altceva decat o realitate superficiala, o lume a aparentelor. Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al

XIX-lea.

Termenul de "simbolism"provine din cuvantul grecesc "symbolon " ,intrat in limba prin filiera franceza.Simbolul este un substituent,el inlocuieste expresia directa,vorbirea notionala,mediind cunoasterea pe calea analogiei si a conventiei.O data cu evolutia limbajului,simbolul a devenit tot mai complex, folosindu-se in toate domeniile culturii,iar in literatura este un mod de constituire a imaginii artistice.

Trasaturi

Sugestia : simbolul se realizeaza prin sugestie,de aceea Baudelaire numea poezia "o specie de vrajitorie evocatoare".Rolul sugestiei in realizarea simbolurilor este foarte mare.Mallarme sustine ca "a numi un obiect este a suprima trei sferturi din placerea poemului"si adauga "a sugera,iata visul!".Urmand acest principiu,poetii simbolisti nu descriu,nu nareaza,nu relateaza.Ei resping anacdotica ,fabula,reportajul.D. Anghel nu descrie florile,in volumul "In gradina",nici Stefan Petica fecioarele,in"Fecioara in alb" .Ei comunica mai ales senzatii (olfactive, vizuale) corespunzatoare unor stari sufletesti.Ion Minulescu descrie corabii mari,insule,faruri spre a-si exprima aluziv,pe cale de sugestie,dorul de calatorii,tentatia departarilor.




Corespondentele sunt un mod de sondare,de luminare a zonelor ascunse ale realitatii.Ideea fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intre eul poetului(universul mic)si lume(universul mare)care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri.Ele tind sa exprime relatiile ce exista,pe baza unor afinitati secrete,intre partile componente ale totului cosmic.In categoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii,imagini de naturi diferite.


Muzica :  Simbolistii vor plasa in lumea de obiecte si fenomene starea de inefabil,de taina,care nu poate fi descrisa si expusa,ci numai sugerata,astfel arta simbolista se apropie atat de mult de muzica. Au pledat pentru muzica Verlaine-"muzica inainte de toate",Mallarme-face distinctie intre valoarea muzicala si cea notional-poetica a cuvintelor,Macedonski,pentru care "arta versurilor este arta muzicii".Cuvintele capata nuante subtile,ele devin muzica.Cateva poezii simboliste au fost puse pe note-"Canta un matelot"a lui I. Minulescu,"Note de primavara"a lui G. Bacovia. Este subliniata si o muzica interioara la Bacovia, care a asimilat muzica,in sensul ca ea sugereaza stari de spirit,in timp ce la Minulescu ea ramane adesea exterioara.

Prozodia : Marea invocatie a simbolistilor in materie de prozodie o constituie introducerea in poezie a versului liber,insa nu toti poetii simbolisti au renuntat la versificatia clasica(Mallarme,Verlaine,Rimbaud).In Franta versul liber a fost introdus de Gustave Kahn. Poemul "Hinov"al lui Macedonski renunta la versul liber,sub motivul ca aceasta prezinta pericolul alunecarii spre proza ritmica.In poezia romaneasca versul liber se deosebeste la Ov. Densusian,I. Minulescu,T. Arghezi,L. Blaga.

Poetii simbolisti au dat importanta problemelor de forma,ritm,creand cele mai savante armonii verbale,pauze,asonante si refrenuri. Eminescianizat la inceput,sentimental,decorativ,stilizat,simbolismul romanesc dobandeste o nuanta expresionista in unele versuri ale lui Bacovia si Saulescu.

Teme si motive

Motivul singuratatii descinde din romantism.In simbolism el isi pierde grandoarea,nu este clamat,devine elegiac si intim.Stefan Petica ii da o dimensiune tragica:"Batui la portile straine,/Si-nchise poetile-au ramas".Nota de singuratate este imbogatita cu melancolia tacerii,cu gesturi nehotarate,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe pamant,odaia il sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol in care linistea devine apasatoare sau provoaca stari nelamurite:"Eu stau,si ma duc si ma-ntorc","Stau singur in cavou", "Singur,singur.singur","Eu singur cu umbra".Efectul singuratatii este melancolia si spleen-ul,"Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca in romantism"(Lidia Bote).







In literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru intaia data de Baudelaire. Lidia Bote considera spleen-ul poetilor simbolisti romani ca o prelungire a dorului poeziei populare,complicat insa la nivelul existentei urbane. Stefan Petica scrie:"Mi-e dor de-un cantec plin de jale,/De-o adiere parfumata". Simbolismul cultiva un rafinament al senzatiilor si al emotiilor,obtinut prin poetizarea vietii urbane sau transfigurarea unor taramuri exotice,necunoscute.Starea este de reverie,poetii simbolisti sunt atrasi,in evadarile lor,de mister,de dorinta de a se elibera din mediul inchis,apasator.


Evadarile, tentatia avantarii spre mari departari cu miraje si taramuri misterioase, intr-o imagistica imprecisa,costituie o adevarata categorie tematica in simbolismul romanesc.Reprezentativ in acest sens este I. Minulescu,poet al marilor plecari,cu obsesia exotismului,atractia catre zonele sudului,tropicale sau extrem-orientale,cu vegetatii luxuriante.

Marea plecare o initiaza insa,in poezia noastra,Macedonski:"Intindeti panzele, baietii/Un vant subtire se ridica,/Albastra mare se despica". Exotismul se realizeaza si prin vocatia pentru atmosfera de legenda si de mister,poetii manifestand interes pentru feeria de ev mediu.Pe de alta parte,in scrieri ca poemul dramatic"Solii pacii"(St. Petica)si poezia "Cu sufletul si noaptea" (M.Saulescu)se realizeza fuziuni ale simbolismului cu basmul,inspiratia fiind autohtonizata.

Natura : Spre deosebire de poezia romantica,natura nu mai este subiect,ci stare sufleteasca,exprimata muzical ori cromatic,sau decor. Astfel, parcul, gradina, statuile,orizonturile marine sunt prezentate static.In jurul obiectelor plutesc muzica si parfumul,in spatii nedefinite,ca si in poezia lui Baudelaire;poetii isi propun sa dezvaluie "corespondentele"din natura.Simbolistii canta amurgurile subordonate starilor afective;tonul unora este insa explicativ:St. Petica marturiseste ca,asa cum se stinge seninul zilei "asa pierit-a caldura altor zile bune". Bacovia devine un "liric al culorilor",auditiile lui sunt colorate(sinestezie).Natura lui Bacovia este aparent statica,insa in realitate toamna plansul,golul,somnul,frigul,caldura,rasul,ploaia se misca intocmai fiintelor vii.

Culorile dominante  sunt cenusiul,negrul,albul;culorile obsesiei; rosul,violetul, galbenul,expresii ale starilor anxioase.


Motivul ploii: incepand cu Macedonski("Cantecul ploaiei")-si al toamnei apare la toti simbolistii.Critica a semnalat ecouri eminesciene in poezia toamnei.Sonetele lui Eminescu in care toamna constituie prilej de aduceri aminte,intr-o lumina sura,filtrata de soare,se prelungesc in poezia lui St. Petica: "O,lasa toamna care piere/Graiul dulcilor poveste". Poezia toamnei va excela insa in lirica bacoviana,coplesind intregul univers. Sentimentul ploii aduce stari depresive:"Ce melancolie,/Ploua,ploua,ploua",pana la enervarea exasperanta:"O bolnava fata vecina racneste la ploaie razand". La I. Minulescu,sentimentul ploii intra in analogie cu existenta stereotipa: "Umede de-atata ploaie,/Oraseni pe trotuare/Par papusi automate".Alteori,la I. Minulescu,isi face loc nota joviala,usor estetizata si exterioara:"Ploua gris ca-intr-o stampa japoneza". De la tratarea anecdotica pana la trairea dramatica,cu descoperirea sentimentului "tarziului"si al "pustiului", pulverizand categoriile de spatiu si timp,se dezvaluie drama nerealizarii("Tarziu clavirul moare","cantecul geme tarziu","va fi tarziu in ziua aceea","si tare-i tarziu si n-am mai murit","s-asculti pustiul","pierdut in muzeul pustiu","pierdut intr-o provincie pustie"-G. Bacovia).

Iubirea :  Simbolistii nu incadreaza tematica iubirii in contextul naturii.Cele doua elemente nu formeaza,ca la romantici,un tot.Poetii vor gasi insa corespondente in comunicarea sentimentelor.Ei vor exprima uneori si direct sentimentul,implicand trairi intense,manifestate prin reactii vitaliste(Macedonski)sau maladive(Bacovia). Predilectia pentru parfumuri si muzica este de ordin vital .

Al. Macedonski publica,in 1886,in "La Walonie",o poezie,"Nevroza",si pe urmele lui,St. Petica,N. Davidescu,I. Minulescu scriu si ei "nevroze". Erotica simbolista,pe langa motivul nevrozei,implica si un univers floral.Femeia este hieratica,se misca intr-o lume dematerializata sau nostalgia prezentei ei desteapta senzatii olfactive,ca la St. Petica,pentru care faptura iubita este "o raza parfumata". Un univers floral bine cunoscut aduce volumul "In gradina",a lui D. Anghel;florile amintesc de cei morti,de statornicia in dragoste.


In poezia de dragoste,Bacovia pastreaza ecouri eminesciene sau,gesticuland,rasul se amesteca cu plansul;alcoolul,tremurul,suspiciunea,spaima,nevoia de ocrotire isi fac loc pe rand:"Deschide,da drumul,adorato,/Cu crengi si foi uscate am venit", "Asculta,tu,bine iubito,/Nu plange si nu-ti fie teama,/Asculta,cum greu,din adancuri,/Pamantul la dansul ne cheama".Este subliniata latura intimista a poeziei de dragoste,prin prezenta obiectelor-intalnita mai intai la Macedonski si cultivata mai apoi de D. Anghel, ,I. Pilat,I. Minulescu.Apar, astfel, odaia, tablourile ,scrinul,biblioteca.

Instrumentele muzicale Simbolismul aduce in poezie o gama de instrumente muzicale,realizand corespondente intre emotie si instrumentul muzical:vioara,violina exprima emotii grave;clavirul-tristetea si sentimentul desperat al iubirii;;fluierul este funebru;fanfara trezeste melancolii; pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare,decorative,alteori vor intra in substanta si in atmosfera generala a poeziei.La noi,St. Petica evoca mai toate instrumentele muzicale;vioara,mandolina,pian,harfa. I. Minulescu percepe muzica sentimental,iar Bacovia,grav,dezvaluindu-ne stari nevrotice:"Iubita canta-un mars funebru/Ea plange,si-a cazut pe clape,/Si geme greu ca in delir/In dezacord clavirul moare".Culorile sunt in corespondenta cu instrumentele muzicale,pelicula este o pictura parfumata a primaverii;amurgul insoteste cantecul viorilor(St. Petica-"Cand viorile tacura").

Simbolismul european

Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol-manifest,"Le symbolisme".In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolista"si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil infiinteaza scoala "simbolist-armonista", devenita apoi "filozofico-instrumentista".Alti poeti de orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn de sfidare,numele de "decadenti".Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Acesti poeti si multi altii incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orientare antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei.

Simbolistii belgieni de expresie franceza prezinta un deosebit interes prin creatia lor poetica(Emile Verhaeren, Rene Ghil), dar si prin tentativele de a scrie proza simbolista(Georges Rodenbach-romanele « Bruges » si «  Clopotarul») sau dramaturgie (Maurice Maeterlink-piesele « Pelleas » si « Melisanda »)

Simbolismul patrunde mai tarziu in tarile europene cu traditie culturala puternica (Anglia, Spania, Italia), precum si in tarile din centrul si sud-estul european unde genereaza scoli nationale:simbolism polonez, maghiar, romanesc.


Charles Baudelaire

precursorul poeziei simboliste


Ilustru poet francez,considerat (cu volumul de versuri "Florile raului", intemeietorul poeziei moderne.Opera sa mai cuprinde "Spleenurile Parisului", "Paradisurile artificiale" si "Curiozitati estetice" (critica de arta).

Charles Baudelaire se situeaza la raspantia din care poezia se desparte de romantism, alegand definitv calea modernismului.Simbolistii si-l revendica drept precursor, biografia si opera lui intruchipand perfect mitul "poetului blestemat".Viata de boem a lui Baudelaire ilustreaza revolta impotriva societatii si revansa artistului, constient de propria superioritate fata de spiritul burghez.


Baudelaire incalca flagrant principiile estetice ale epocii cand confera alt scop artei: explorarea partii ascunse a lumii, dezvaluirea impalpabilului, depasirea aparentelor si sondarea adancimilor universului.In mod deliberat, poetul cauta o "estetica a profunzimilor".

Metafora obsesiva a creatiei sale este abisul "le gouffre", iar coordonatele fundamentale ale viziunii sale sunt: adancul, oceanul, marea, infernul.Imagini ale vidului(golul, prapastia) apar cu mare frecventa in universul san poetic si sugereaza stari de disperare, de aliernare si de cadere in absurd.

"In vocea sa se auzeau italice si majuscule initiale.Gesturile sale erau incete, rare, sobre, tineau mainile apropiate de trup, caci avea oroare de gesticulatia meridionala.Nu-i placea nici vorbirea volubila, iar raceala britanica i se parea de bun-gust.Despre Baudelaire se poate ca era un dandy ratacit in mijlocul boemei . "(Teophile Gautier)


"Atat moral cat si fizic, am avut mereu senzatia abisului, nu numai abisul somnului, dar si abisul actiunii, al visului, al amintirii,al regretului si al remuscarii, al frumosului, al numarului . Acum ma simt tot timpul ametit"(Charles Baudelaire)

In "Structura liricii moderne", Hugo Friedrich constata: " o trasatura fundamentala a lui Baudelaire e disciplina sa spirituala si claritatea constiintei sale artistice. El intruneste geniul poetic si inteligenta critica. Conceptiile despre procesul poetic stau pe aceeasi treapta cu poezia insasi . de altfel, aceste conceptii au avut mai multa influenta asupra epocii urmatoare decat lirica sa".

Corespunderi

"Natura e un templu ai carui stalpi traiesc

Si scot adesea tulburi cuvinte ca-ntr-o ceata

Prin codri de simboluri petrece omu-n viata

Si toate-l cerceteaza cu glas prietenesc.


Cu niste lungi ecouri unite-n departare

Intr-un acord in care mari taine se ascund,

Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,

Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund."

Stéphane Mallarmé
 

De la parnasianism la simbolism


Asa cum creatia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire, "Florile raului" implinesc o functie similara in cazul lui Mallarmé, care intuieste linia de continuitate, stiind ca poezia noua trebuie sa continuie revolutia inceputa de Baudelaire in planul limbajului, unde trebuie sa inventeze o limba a poeziei, mai exact, o limba numai si numai a poeziei.

Mallarmé a trecut printr-o criza spirituala de mare intensitate in 1866, din care iese marturisind ca, dupa ce a gasit Neantul, a gasit Frumosul.Asadar, Neantul nu este capat, ci punct de plecare. Ca si Baudelaire, crede ca, prin analogii, poetul transcede realitatile cotidiene si ajunge la o esenta ideala.


Imaginile recurente in imaginarul poetic mallarmmean(evantaiul, pasarea, oglinda, lebada) nu sunt "zugravite" sau "descrise" in maniera parnasiana, ci devin aluzii, sugestii, simboluri.

In plan poetic, se produce o reinventare a lumii si a cuvantului, proces pe care Mallarmé l-a numit "transpunere"(transposition).Ca sa obtina efectele aluzive si sugestive, poetul isi ia libertatea dislocarii sintaxei consacrate de uzul limbii.De aici provine impresia de ermetism a poeziei lui, fraza poetica nu are obisnuinta liniaritate, ci apare ca o constructie in arabesc.Astfel, lectura este dominata de incertitudine si ambiguitate.

Printre operele sale cele mai reprezentative se numara "Irodiada", "Dupa-amiaza unui faun", ca si poemul in proza "Igitur".

"Era profesor de engleza undeva in provincie, dar coresponda regulat cu Parisul.A publicat in "Parnas", versuri de o noutate care a scandalizat jurnalele.Nu s-a sinchisit de nimic, pentru a fi pe placul delicatilor, caci era cel mai greu de multumit dintre toti delicatii.Rau primit de critica, acest rar poet va supravietui atata timp cat va exista o limba franceza care sa marturiseasca despre uriasele sale eforturi."(Paul Verlaine)


Briza marina

"Mahnita-i toata carnea, iar cartile, citite.

Sa fug!Sa fug aiurea!Sunt pasari fericite

Sa zboare intre ceruri si spume neperechi!

Nimic, nici oglindite-n priviri gradini prea-vechi

In calea unei inimi care inchina marii

O, nopti!nici ocrotite, de raul calimarii,

Foi, goale-n clar de lampa, de catre propriul alb

Nici tanara femeie, la san cu prunc rozalb.

Tot am sa plec!Fregata-n tresalt de mari pavoaze,

Sus ancora spre darnici atoli si blande oaze!"

Paul Verlaine

Afirmarea noii sensibilitati poetice


Reprezentant de seama al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea cuvantului si de valoarea lui magico-evocativa.Este autorul unor volume de versuri ca: "Poeme saturniene", "Serbarile galante", "Cantecul bun", "Candva si odinioara", "Intelepciune".

Simbolismul isi structureaza liniile de forta pe un fundal de criza profunda prin care trece Franta:razboaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibila orice fel de compensatie in plan literar: romantismul si parnasianismul nu le puteau oferi in poezie, realismul si naturalismul-in proza.


Paul Verlaine face primul gest decisiv, asumandu-si destinul  generatiei sale: concepe si scrie "Arta poetica", pune in circulatie textul in mediul boem al cafenelelor literare unde se intalneau frecvent artistii, formuland astfel noua poetica simbolista.Verlaine va intra in legenda literara care insoteste miscarea simbolist, iar secvente din "Arta poetica" devin sintagme-reper pentru construirea identitatii simbolismului.

"Nimeni n-a fost mai putin teoretician ca el, mai putin preocupat de ambitiile estetice si filosofice ale contemporanilor sai, mai putin alchimist( ca de pilda Mallarmé), mai putin vizionar si profet (ca Rimbaud).El s-a nascut pentru a duce la perfectiune lirismul intim si sentimentul . " (Marcel Raymond)

Spleen

"Aprinsi erau toti trandafirii

Si iedera cu totul neagra.


Sunt prada deznadajduirii,

De cum te misti, iubire draga.


Prea verde marea, prea gingas

Azurul, mult prea dulce briza"

Arthur Rimbaud

Revolta absoluta


Arthur Rimbaud realizeaza cea mai indrazneata tentativa de schimbare a lumii prin poezie.El vede esenta prometeica a poetului "talhar care fura focul" si ii atribuie acestuia un rost suprem sa patrunda in taramul invizibilului, sondand straturile cele mai adanci ale necunoscutului.

In acest scop, Rimbaud cauta caile de acces: se apropie de pitagorism si de orfism, se indreapta spre filozofiile orientale(doctrine hinduse, budism, zen) spre alchimie si Cabala, se lasa atras de filozofia oculta si de scrierile ezoterice.Are convingerea ca printr-o asemenea cunoastere, dobandeste puteri supranaturale.


Iesind din perimetrul ratiunii, folosind "dereglarea voita a tuturor simturilor", poetul patrunde in irealitatea care ii provoaca stari stranii, viziuni, care il duc in pragul nebuniei si al mortii.Renuntarea la poezie se poate explica si ca un gest de autosalvare, determinat de neputinta de a mai suporta asemenea exaltari si halucinatii.

Creatia poetica a lui Rimbaud, realizata intr-un timp concentrat si plin de evenimente istorice si biografice (1870-1874), marcheaza sfarsitul poeziei traditionale si al limbajului poetic consacrat.

Arthur Rimbaud enunta prin celebra formula "Je est un autre" (Eu este altul), taramul pe care il va explora poezia moderna: abisul propriu, meandrele interioare.Titlurile ciclurilor de poezii indica limpede vizionarismul rimbaldian: "Corabia beata", "Un anotimp in Infern", "Iluminari".

"Stralucirea lui, aceea a unui meteor aprins fara alt motiv decat propria-i prezenta, tasnind de unul singur pentru a se stinge apoi.Aparitia acestui trecator colosal n-a fost pregatita de nici o imprejurare literara."(Stéphane Mallarmé)

Vocale

"A brun, E alb,I rosu, U verde- O vanat.Oare

Voiu sti candva geneza de taina sa v-o spun?

A, brau catifelat de muste-n roiuri, brun

Ce zumzae pe cate vreo proaspata duhoare.


Golf greu de umbra.E, alb abur, albe panze

Ghetar cu lanci de sclipat, regi albi, corole-n                                      vant.

I, purpuri, sange ftizic, superbe guri razand

De furii, de betie sau de cainti patrunse."

Simbolismul romanesc

Inceputurile simbolismului romanesc coincid cu inceputurile simbolismului francez.Sincronizarea are mai multe cauze: o generatie noua se arata receptiva fata de efervescenta mediilor artistice pariziene.O noua constiinta a conditiei artei si a artistului apare la poetii romani care studiaza la Paris sau calatoresc in Franta (Ion Minulescu, Dimitrie Anghel) si se familiarizeaza cu noul spirit al sfarsitului de secol al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.


In 1880, simultan cu intalnirile patronate de Mallarme la Paris, tanarul Macedonski, ca deschizator de drum, editeaza la Bucuresti revista "Literatorul", in care isi publica atat articole teoretice ("Despre logica poeziei"), cat si creatii experimentale: prima poezie in vers liber din literatura romana ("Hinov"), armonii imitative ("Inmormantarea si toate sunetele clopotului")


In 1886, cand Jean Moreas consacra, printr-un celebru manifest literar, miscarea si numele simbolismului, Macedonski publica versuri in limba franceza, in revista "La Wallonie", condusa de Albert Mockel, admirator si discipol al lui Mallarme.


Eforturile lui Alexandru Macedonski de a impune noul curent, pe care-l numea "simbolism instrumentalist", se indreapta in mai multe directii: publica articole teoretice in "Literatorul", semnate de el insusi sau de unii discipoli;afirma o noua identitate fata de poezie, cu riscul de a fi neinteles sau de a fi considerat ridicol.

Reprezentanti

Etapele simbolismului acopera o perioada indelungata, de la primele experimente ale lui Alexandru Macedonski, pana la reprezentantii tarzii, ca Nicolae Davidescu.

Dupa etapa de inceput, tutelata de Macedonski, in cenaclu apar primii poeti simbolisti:Stefan Petica, Mircea Demetriade, Alexandru Obedenaru, Traian Demetrescu, Iulia C. Savescu,Dimitrie Anghel.


Trasaturile liricii lui Macedonski:


Initiatorul unei directii poetice si estetice noi, originale- poezia moderna;

Sinteza intre traditie si inovatie;

Pasiune pentru forme, culori si sunete;

Magician al cuvintelor;

Inovator al versificatiei, al vocabularului poetic in care introduce neologismul;

Romantic prin structura, clasic, parnasian, simbolist;

Dragostea pentru frumos, pentru cei umili;

Euforii creatoare;


Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor in gradini,
si mor si-n mine --
Si-au fost atat de viata pline,
Si azi se sting asa usor.



In tot, se simte un fior,
O jale e in orisicine.
E vremea rozelor ce mor --
Mor in gradini, si mor si-n mine.


Trasaturile liricii lui Stefan Petica:


Simt deosebit pentru pauze si taceri muzicale;           

Melancolie-influenta lui Verlaine;

Armonia in cuvinte de o sonoritate ampla;

"betia" de parfumuri-senzualitate maladiva;

tragic, fatalitate, damnare;

stari morbide;

Fuziunea intre simbolism si basm;

Sentimentul diafanului,fragilului.



Trasaturile liricii lui Dimitrie Anghel:


rafinamentul;

refugiu in fantezie si vis;

aspiratia spre frumos;

protest impotriva societatii;

intimism muzical;

anecdotica simbolista.





XI

de St. Petica




Serbare sgomotoasa

Ca-n balci decor banal;

O bolta luminoasa

Scaldata-n aur pal.


Pe culmea azurie

Chiar soarele de-arama

Se pare-o jucarie

De proasta melodrama."




Curcubeul


de D.Anghel



"Ce schimbatoare e la munte
Lumina, cat ai scapara,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pan' la a ta.

Si-un gand, un gand nebun imi vine!
- Asa-s poetii uneori -
Sa ma avant pana la tine
Pe puntea asta de culori."



A doua etapa o constituie directia pseudosimbolista din jurul revistei "Viata noua", condusa de Ovid Densusianu, care cultiva programatic poezia orasului, in opozitie cu samanatorismul obsedat de universul rural.


A treia etapa valorifica inovatiile formale aduse de simbolism,-mai putin insasi viziunea poetica- avand ca reprezentant pe Ion Minulescu.



Trasaturile liricii lui Ion Minulescu:


Tentativa verlainiana de a compune romante;

Corespondente;

Gesturi teatrale;

Limbaj abundent si fluent;

Enigmaticul, exotismul, jovialitatea;

Persiflarea romantei;

Gust decadent;

Policromie

Nostalgia calatoriilor in necunoscut;

Declamatoriul.



Romanta negativa

N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!


N-am fost decat doi calatori cu trenul
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!..


A patra etapa realizeaza sinteza temelor si motivelor, contaminata insa de elemente ale altor miscari literare, expresionismul in primul rand.George Bacovia, exponentul ultimei etape, ilustreaza la un nivel artistic, superior simbolismul, in primele doua volume, dar depaseste ulterior coordonatele acestui curent.


Trasaturile liricii lui

George Bacovia:


Atitudine nonconformista, de fronda si epatare;

Postura de damnat;

Revolta impotriva existentei uratului;

O lume a vidului, a inadaptarii;

O atmosfera sumbra;

Simboluri dure, asociatii stranii in tonalitati depresive;

Izolarea dezarmanta;

Picturalitatea simbolista,culori obsesive;

Dispozitia sufleteasca muzicala;

Concentrarea exprimarii.

Crize

"Trista, dupa un copac, pe camp
Sta luna palida, pustie -
De vant se clatina copacul -
Si simt fiori de nebunie.

O umbra mormaind paseste
E om atat, si e destul
Si-acum ne-om gatui tovarasi
El - om flamand, eu - om satul.

Dar vezi m-a ocolit acuma
El s-a temut mai mult, mai mult, - saracul
Pe luna palida, pustie
De vant se clatina copacul


vAdriana Iliescu, "Poezia simbolista romaneasca", Editura "Minerva", Bucuresti,1985

vIoan Mihut, "Simbolism.Modernism.Avangardism", Editura "Didactica si pedagogica", Bucuresti, 1976

vG. Badarau, "Simbolismul",Editura "Institutul european",Iasi,2005

vM. Raymond, "De la Baudelaire la suprarealism", Editura "Univers",Bucuresti,1998

vLidia Bote, "Simbolismul romanesc", Editura "Pentru literatura", Bucuresti,1966

vMatei Calinescu, "Conceptul modern de poezie",Editura "Paralela 45",Bucuresti,1975




ProieIn poezia de dragoste,Bacovia pastreaza ecouri eminesciene sau,gesticuland,rasul se amesteca cu plansul;alcoolul,tremurul,suspiciunea,spaima,nevoia de ocrotire isi fac loc pe rand:"Deschide,da drumul,adorato,/Cu crengi si foi uscate am venit", "Asculta,tu,bine iubito,/Nu plange si nu-ti fie teama,/Asculta,cum greu,din adancuri,/Pamantul la dansul ne cheama".Este subliniata latura intimista a poeziei de dragoste,prin prezenta obiectelor-intalnita mai intai la Macedonski si cultivata mai apoi de D. Anghel, ,I. Pilat,I. Minulescu.Apar, astfel, odaia, tablourile ,scrinul,biblioteca.

Instrumentele muzicale Simbolismul aduce in poezie o gama de instrumente muzicale,realizand corespondente intre emotie si instrumentul muzical:vioara,violina exprima emotii grave;clavirul-tristetea si sentimentul desperat al iubirii;;fluierul este funebru;fanfara trezeste melancolii; pianina, melancolia constituie motive uneori exterioare,decorative,alteori vor intra in substanta si in atmosfera generala a poeziei.La noi,St. Petica evoca mai toate instrumentele muzicale;vioara,mandolina,pian,harfa. I. Minulescu percepe muzica sentimental,iar Bacovia,grav,dezvaluindu-ne stari nevrotice:"Iubita canta-un mars funebru/Ea plange,si-a cazut pe clape,/Si geme greu ca in delir/In dezacord clavirul moare".Culorile sunt in corespondenta cu instrumentele muzicale,pelicula este o pictura parfumata a primaverii;amurgul insoteste cantecul viorilor(St. Petica-"Cand viorile tacura").

ct realizat de:




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright