16 ani de la cea mai frumoasa tragedie din cultura romana. Moartea poetului Stefan Augustin Doinas si sinuciderea balerinei Irinel Liciu

16 ani de la cea mai frumoasa tragedie din cultura romana. Moartea poetului Stefan Augustin Doinas si sinuciderea balerinei Irinel Liciu

Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas. Paris. 1976. FOTO:Pierre Oster

Dragoste, comunism, puscarii politice, delatiuni, poezie, viata dubla, dragoste, moarte, sinucidere. Poetul Stefan Augustin Doinas si balerina Irinel Liciu au trait toate acestea vreme de o jumatate de secol. Cand el a murit, la 25 mai 2002, ea a mers acasa si s-a sinucis. Avea 74 de ani si ar mai fi trait, probabil, cativa ani. Dar n-a mai gasit niciun motiv sa o faca. La ce bun?

Doinas a murit la 80 de ani si o luna. A murit la Spitalul Fundeni, din Bucuresti, intr-o seara de vineri spre sambata la 25 mai 2002 . A facut infarct la finalul unei operatii. Avea cancer si l-ar mai fi dus pe picioare daca inima nu i-ar fi cedat. Sotia sa, Irinel Liciu, a fost chemata la spital de medicul Irinel Popescu, cel care-l operase pe poet. A ajuns la Fundeni si l-a vazut pe Doinas mort. S-a intors acasa, s-a imbracat frumos, si-a corectat cu fard imperfectiunile batranetii, de parca urma sa iasa la cina pe Victoriei. S-a asezat la biroul lui Doinas, in biblioteca, a scris cateva cuvinte pe o foaie de hartie. Apoi a luat un pumn de somnifere, s-a asezat pe pat si a murit. A gasit-o in zori menajera.

Duminica dimineata i-am telefonat lui Irinel. Mi-a raspuns o voce nelalocul ei. Era menajera familiei Doinas. Ca un persoanj din Elias Canetti mi-a comunicat sec ca tocmai o gasise pe Irinel sfarsita in biblioteca.
Emil Hurezeanu

"Domnul meu si Dumnezeul meu, iarta-ma! Doinas, dulcele meu, o prea mare iubire ucide"
biletul de adio al fostei balerine Irinel Liciu

O prea mare iubire te scoate din puscarie
Stefan Augustin Doinas si Irinel Liciu s-au cunoscut la mijlocul anilor '50, in Bucurestiul prafuit de tancurile Armatei Rosii. El era inca un poet minor, fiu de tarani din Arad. Ea era vedeta Bucurestiului, balerina la Opera, cu studii de balet facute la Moscova si Leningrad, curtata de Bodnaras si Maurer, prietena cu Tanti si Lica Gheorghiu, fiicele lui Gheorghe Gheorghiu Dej. El statea in gazda la un balerin; asa a intalnit-o. Pe urma a privit-o indelung pe scena Operei si a facut o obsesie pentru ea. Se intampla rar, dar uneori se intampla: obsesia a devenit reciproca. Femeia fatala a Bucurestiului, Irinel Liciu, la bratul unui poet care traia din leafa de ziarist la o revista culturala.
Si n-a fost numai atat. La inceputul anului 1957, Doinas era condamnat la puscarie politica. Motivul: a omis sa denunte un coleg de la revista "Teatru", care vorbea despre extinderea revolutiei maghiare si in Romania. A fost eliberat in februarie 1958 si pe la colturi se vorbea ca eliberarea sa, dupa numai un an, nu e straina de Irinel Liciu. Balerina s-ar fi folosit de prietenia cu fiicele lui Gheorghiu Dej pentru a-l smulge pe Doinas din temnita. Poate ca a fost si asta, poate ca a fost si angajamentul de colaborare cu Securitatea pe care poetul l-a semnat in inchisoare. L-a semnat, l-a denuntat pe Ion Caraion, Ion Caraion l-a denuntat pe Marin Preda, piesele de domino s-au tot prabusit unele peste altele.

"Domnul Irinel"
Dar viata lui Doinas a continuat intr-un apartament in Piata Unirii, in centrul Bucurestiului, bucurandu-se de toate avantajele unui reeducat, casatorit cu o femeie frumoasa si celebra. Povestea Doinas intr-un interviu, la TVR: "Ani de zile, dupa casatorie, am fost print consort. Nevasta-mea, Irinel Liciu, fiind prim-balerina la Opera din Bucuresti, pur si simplu m-a intretinut. Am trait pe spinarea ei. Aveam interdictie de a publica si toate usile imi erau inchise. Mergeam sa imi astept sotia la Opera, dupa repetitii, iar portarul ma striga "Domnul Irinel".

Irinel Liciu era in culmea gloriei. Primise in 1958 titlul de Artista Emerita de la Gheorghe Gheorgiu Dej.

Irinel Liciu, una dintre cele mai mari balerine ale Romaniei, si Stefan Augustin Doinas, un poet propus pentru premiul Nobel

Irinel Liciu avea un profil filipinez, o exotica si neverosimila feminitate, un fel de-a fi curajos, drept si stenic, o voiciune de neocolit in preajma goethianului dunarean care era Doinas.
Emil Hurezeanu
Irinel Liciu - Gabriel Popescu era insa un cuplu mai celebru decat Irinel Liciu - Stefan Augustin Doinas. Gabriel Popescu - colegul ei de scena, balerinul de aur al Romaniei comuniste. Ce tristete pentru Partid, si ce fericire pentru Doinas: Gabriel Popescu era homosexual. In 1965 a fost inchis pentru orientarea sa sexuala, iar mai apoi a cerut azil politic in Occident. Fara Gabriel, Irinel Liciu a aparut tot mai putin pe scena. La sfarsitul anilor '60 a parasit Opera din Bucuresti si nu s-a mai intors.

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Spania - relieful si suprafata, clima si categoriile de teren

Nu vad nicio incompatibilitate intre poezie si balet. Dimpotriva. Irinel a dansat din placerea de a dansa. Atunci cand varsta a impiedicat-o sa mai apara pe scena niciun fel de preocupare in legatura cu baletul nu a fost continuata ca o activitate profesionala. Nici lectii de balet, nici conducere de institutii. Cu placerea de a dansa s-a incheiat la ea arta de a dansa.

Stefan Augustin Doinas Ca intr-un dublu balansoar pentru copii, gloria ei apunea pe masura ce Stefan Augustin Doinas isi lua avant spre marea literatura. Trecusera anii purgatoriului comunist si interdictia de a publica. Vin in serie: primul volum de poezie publicat, prima traducere, primul premiu al Uniunii Scriitorilor, apoi premii internationale, medalia Goethe pentru monumentala traducere a operei "Faust", calatorii in strainatate, mari avantaje oferite de comunisti in schimbul unor marunte compromisuri. De pilda,  poeziile de propaganda semnate Stefan Augustin Doinas. "Le-am scris gandind ca ce fac acum pot sa repar maine", spunea poetul intr-un interviu acordat Eugeniei Voda.

Doinas calatoreste in Franta si Germania, ii intalneste pe Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, sta cu Cioran in mansarda si face filosofie cu el. Merge la New York, doarme in apartamentul de protocol al lui Ceausescu: "Am ajuns acolo gratie ministrului de Externe din acea vreme, George Macovescu, care a dispus aceasta subalternilor sai de la New York. Bineinteles, eu si sotia mea ne-am bucurat de televizorul in culori, care, odata deschis, ne permitea sa discutam fara teama de microfoane", marturisea el in 1990, in dialog cu Petru Cardu.

"Oamenii vor crede ca suntem dusmani" "Mare poet, dar ii cam plac servitoarele". Asa se soptea in lumea literara despre Doinas. Se indragostea de femei de conditie modesta, iar episoadele sale de infidelitate au devenit de notorietate. Irinel Liciu afla si traieste cu aceasta criminala realitate: Doinas insala! Are chiar un episod in care il paraseste si Doinas are, astfel, sansa sa scrie una dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana: "Astazi ne despartim".

Eu sunt de parerea poetului Fernando Pessoa, care spunea ca poetul este un simulator. El simuleaza atat de bine iubirea si durerea, incat ajunge sa sufere din cauza durerii fictive pe care o incearca si ajunge sa creada ca intr-adevar iubeste. Poetul este un mare actor al sentimentelor.

Stefan Augustin Doinas in dialog televizat cu Eugenia Voda

Dar Irinel Liciu si Stefan Augustin Doinas raman impreuna. O iubire mare iarta tradarile. Revolutia din 1989 ii prinde galopand spre varsta a treia. Ea respirand in ritmul vitalitatii lui. Doinas devine membru al Academiei Romane. Alexandru Paleologu si alte personalitati din lumea universitara romaneasca il propun, in 1992, pe lista pentru Nobelul literar. Intra in politica si intre 1993 si 1996 e senator al Romaniei din partea Partidului Alianta Civica. Isi da seama la timp si admite la final: "calitatea mea de senator e nesatisfacatoare". Primeste premii literare si distinctii, conduce o revista, "Secolul 20". Scrie tablete saptamanale in "Cotidianul". Ramane poet pana la finalul vietii.

Ultima poezie a lui Doinas ACUM
Acum, ca mi-a fost data la o parte
albeata de pe ochi, aceea care
ma facea sa nu mai vad adevarul,
pot sa astept in deplina liniste.

Clipele si-au recucerit nisipul
uitat in clepsidra, iar sicofantii
au devenit de prisos. Ȋn suflet mi
s-au limpezit strigate de uimire.

De multa vreme trebuia sa aiba
loc apocalipsa. Dar uguitul
catorva gugustiuci a-ntarziat-o.

Acum tronurile asteapta pustii.
Un fulger brusc ȋmi ofera-n zigzag o
scarita pe care incep sa cobor.

Joi, 16 mai 2002, orele 18.30

"Mistretul cu colti de argint" m-a dat gata. M-a dat gata si gata sunt si acum. Un poet, daca nu e genial, e impostor.
Alexandru Paleologu

"Nu peste mult are sa bata vant" Doinas isi da seama ca trec secolele si trece timpul vietii lui. Schimba numele revistei pe care o conduce, din "Secolul 20" in "Secolul 21". Urmeaza  accidente vasculare, medicamente, cancer, mers in baston. Isi da seama ca moare. Intr-un discurs public, intr-un ianuarie, de ziua lui Eminescu, spune: "E acest vers eminescian care, pentru mine, continua sa fie un miracol al limbii romane si al poeziei, in general, pentru ca el se compune din trei verbe, plus un adverb de timp, adica din patru abstractiuni". Il vazusem pe Doinas relativ recent, ultima oara - la spitalul Elias, unde mergeam amandoi la controale de-astea, ambulatorii. L-am intalnit acolo intr-o zi. Nu mai stiu ce banc a spus el - care-i placuse si pe care-l aflase de curand, mai fara perdea. Era un banc porcos si tampit. Am ras de ne-am prapadit la spital, pe culoarele alea, mergand amandoi cu bastoane. A fost ultima oara cand ne-am intalnit.
Alexandru Paleologu Pentru filmul "Amour", regizorul Michael Haneke a primit marele premiul la Cannes, anul trecut. E filmul ultimelor zile pentru doi batrani. Razbate obsesia nedreptatii ca doi oameni traiesc o viata impreuna, dar trebuie sa moara separat. Unul se imbolnaveste mai repede, celalalt trebuie sa ramana in aceeasi casa cu toate amintirile. Cand si-a dat seama ca Doinas va muri, Irinel Liciu si-a dat seama ca si ea va muri, caci spunea adesea ca nu i-ar putea supravietui. Si nu i-a supravietuit. Era sambata seara. Ea si-a corectat cu fard imperfectiunile batranetii, de parca urma sa iasa la cina pe Victoriei. S-a asezat la biroul lui Doinas, in biblioteca, a scris cateva cuvinte pe o foaie de hartie. Apoi a luat un pumn de somnifere, s-a asezat pe pat si a murit. A gasit-o in zori menajera.

Au fost decorati post-mortem. El cu Ordinul National pentru Merit in Grad de Mare Cruce. Ea cu Ordinul National Serviciul Credinciosilor. El a fost facut general de brigada, ea locotenent. Regimentul 30 Garda si Protocol i-a purtat pe ultimul drum. S-a cantat cu fanfara, s-au tras salve. Pentru ea, Partiarhia Romana a dat dezlegare sa fie inmormantata crestineste, chiar daca a comis suicidul. Sunt inmormantati in cimitirul Bellu, pe Aleea Academicienilor. Gabriel Popescu, balerinul homosexual cu care dansa Irinel Popescu la Opera in anii 50-60, s-a intors din exil si le-a facut un mic monument. Acum e mort si el si a fost inmormantat alaturi. Gestul lui Irinel Liciu mi se pare cutremurator de frumos. Toata lumea stie ca sinuciderea e un foarte mare pacat. Risti sa nu te mai intalnesti dincolo cu cel iubit. Eu cred insa ca Dumnezeu e mai destept ca noi.
Alexandru Paleologu FOTO: Emil Simandan

Gabriel Liiceanu  i-a cunoscut pe Augustin Doinas si Irinel Liciu. A scris in jurnalul sau, "Usa interzisa", cateva randuri despre cum mor oamenii si despre mersul triumfal, tot inainte, al lumii prin ceata amintirilor si-a fumului de mici.

25 mai 2002
Doinas era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema mortii, iar perspectiva propriului sau sfarsit parea ca nu-l impresioneaza deloc. Mi-l imaginez patrunzand in sala de operatie a doctorului Popescu cu gandurile in alta parte. Ce se va intampla insa cu Irinel, care optase pentru comportamentul unei plante de sera (nu mai iesea deloc) si care respira in ritmul iesirilor si revenirilor acasa ale lui Doinas?

26 mai 2002
Aflu ca Irinel s-a sinucis asta-noapte. Imi vine in minte, brusc, o seara la ei in care Irinel, razand, ne spune celor de fata: "Am hotarat cu Doinas ca, daca unul din noi moare, celalalt se sinucide. Numai ca Doinas, fiind barbat, adica las, nu o sa fie in stare s-o faca". Si a ras din nou, cu pofta. Si, iata, acum a facut-o: ca pe o varianta extrema a lui "tenir la promesse". A plecat de la spital de indata ce, infarctul survenit, Doinas a murit. Apoi si-a pregatit harakiri-ul (in varianta europeana, cu luminal). A murit pesemne catre ora 11 seara, timp in care noi mancam mici in crasma "La Cocosatu". Synchronicity.

Astazi ne despartim (Stefan Augustin Doinas)

Astazi nu mai cantam, nu mai zambim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Totul e atat de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gandite sta marturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamantul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducand in gusa mireasma, bucatele.

Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.

Nimeni nu va sti ca suntem tot atat de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau

Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim.
Stand la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrant,
eu voi fi soarele negru, pamantul.
Nu peste mult are sa bata vant.
Nu peste mult are sa bata vantul