Arta gotica

ARTA GOTICA

Stilul gotic, reprezinta o etapa a evolutiei artei intre sec.XII-XVI in care se produce o mutatie a formelor din perioada precedenta desemnata ca romanica, termenul de ,,gotic" fiind sinonim cu barbar in perioada Renasterii italiene, sau ,,stil ogival" denumire provenita de la folosirea acelui element constructiv esential elaborarii unor principii stilistice noi.

Spre deosebire de stilul romanic unic prin diversitatea sa, in care fiecare scoala se constituise intr-o experienta noua, stilul gotic evolueaza, adaptand experientele si creeaza tipuri de cons-tructii ce vor servi ca modele. (Henderson 1980)

Aria de raspandire a arhitecturii gotice este aproximativ aceeasi cu cea romanica, cuprinzand tarile Europei centrale (Franta, Anglia, Germania, Spania) cu exceptia Italiei unde a fost mai slab reprezentat.

%n perioada feudalismului timpuriu, tipul de constructie ce se potrivea cel mai bine stilului provincial de manifestare religioasa era manastirea, centru al vietii politice-economice si culturale, pentru ca in perioada urmatoare a feudalismului dezvoltat, odata cu lupta oraselor pentru autonomie si mai ales cu afirmarea autoritatii centrale a statului, apare catedrala, sediul scaunului episcopal si emblema a afirmarii orasului. (Fleming 1983)

%n perioada gotica se produce o schimbare a conceptiei statice din perioada romanica, in care arhitectura era supusa prin-cipiilor tectonice, producandu-se o ruptura de aceasta orizontalitate si dinamizandu-se constructia prin noi principii structive atectonice, menite sa confere edificiilor stabilitate si un sistem de boltire mai bun.

%n arhitectura gotica sistemul structiv este desfasurat in exteriorul edificiilor, toate elementele portante fiind vizibile nu ascunse ca pana acum (cazul arhitecturii bizantine in care structura exterioara a edificiului nu reflecta desfasurarea spatiala interioara).

Periodizarea artei gotice imbraca aspecte diferite legate de anumite caracteristici specifice zonelor de manifestare, o cronologie generala cuprinzand:

perioada goticului timpuriu:

perioada goticului matur: 1220-prima jumatate a secolului XIV

perioada goticului tarziu: mijlocul secolului al XIV-lea-XVI-lea (Vatasianu 1967)

Cronologia zonala a artei gotice este data de anumite aspecte ce tin de morfologia formelor, principiile structive fiind aproximativ aceleasi: astfel pentru Franta stilul gotic este periodizat in functie de dimensiunea si modenatura ferestrelor in:

timpuriu sau lanceolat (Chartres, Laon)

matur sau reionant (Notre Dame din Paris)

tarziu sau flamboaiant (Amiens)

%n Anglia periodizarea stilului s-a facut atat in functie de dimensiunea si modenatura ferestrelor cat si de tipul de boltire folosit:

Early English (1170-1275)

Decorated Style

Perpendicular Style / stil Tudor

%n Germania arhitectura gotica a durat cel mai mult, periodizarea fiind:

goticul timpuriu sau franc

goticul dezvoltat sau inalt

goticul tarziu (suprapus Renasterii)

Goticul spaniol imbina elemente constructive ale traditiei franceze cu cele ale musulmanilor, stilul gotic in arhitectura manifestat intre sec.XII-XV fiind cunoscut ca si ,,stil Mudejar".

1. Arhitectura militara si civila

in contact cu arhitectura defensiva din Orient (in urma cruciadelor), se inlocuiesc cateva aspecte formale ale arhitecturii militare occidentale: turnurile prismatice ale fortificatiilor sunt rotunjite la colturi pentru a se avea camp de tragere continuu.

aparitia unor sisteme defensive: machicoulis (pentru aruncarea lichidelor fierbinti)

fortificatiile se intaresc cu ziduri mai groase, apare barbacana la portile principale de acces

apar elemente de urbanism noi: orasele sunt fortificate (burguri) (Carcassonne, Franta, Fig.1, Castel del Monte, Italia) se reduce dimensiunea strazilor care sunt paralele delimitand o piata centrala loc de ridicare a bisericii parohiale sau a catedralei in cazul unui oras mai mare.

desi se mentine caracterul defensiv preponderent al acestor tipuri de fortificatii, creste interesul pentru aspectele legate de confort, spre sfarsitul perioadei caracterul defensiv este abandonat (palatul Jacques Coeur, Franta, Fig.2)

arhitectura civila cuprindea locuinte ale orasenilor dispuse de-a lungul strazilor inguste, paralele cu acoperisul in doua ape, parterul fiind destinat activitatilor economice: depozite, ateliere, pravalii, la etaj gasindu-se incaperile de locuit (Fig.3)

palatele prelatilor aveau o dispozitie utilitara ce cuprindea sali de consiliu, de receptii (palatul arhiepiscopal din Sens, Laon in Franta, Munster si Regensburg in Germania etc)

2. Arhitectura religioasa (tipuri de planuri)

biserica hala: tip intermediar intalnit in partea de vest a Frantei (biserica romanica Notre-Dame de la Couture o hala cu trei nave egale datand din sec. XI este transformata intr-o biserica sala cu calote pe nervuri sexpartite, (Sf. Petru din Poitiers, catedrala din Upsalla, Suedia, Sf. Elisabeta din Marburg, catedrala din Paderborn, Germania etc.)

tipul central: (biserica Fecioarei din Trier, Germania)

tipul sala: cu doua nave (catedrala din Geneva)

tipul basilical: cu o dispozitie planimetrica complexa ce dezvolta o orientare pe axa est-vest, baza de plecare a stilului o constituie constructia bisericii abatiale de la Saint-Denis unde abatele Suger initiase intre 1137-1144 ridicarea unui edificiu ce cuprindea narthex cu doua turnuri pe fatada de vest, trei nave, un transept, corul amplu menit adapostirii unui numar mare de clerici jurat de deambulator cu sapte capele reionante, cripta.

planul basilical cu cinci nave (catedrala Notre Dame din Paris), in interior sistemul structiv prezinta coloane  pentru o degajare a perspectivei (Fig.4)

il. 4. Catedrala Notre Dame din Paris, (apud. V. Koch)

tipul basilical dezvoltat in Anglia avea o dispozitie diferita, cu mai multe transepte, corul amplu, se pastreaza proportii mai scunde in elevatie, si abunda elementele decorative pentru o subliniere a formelor arhitectonice, planimetria corului semicirculara sau dreptunghiulara (catedrala din Salisbury), (Fig.5) accentul vertical este restrans doar la careul transep-tului unde se afla turnul (catedrala din Westminster)

in [arile de Jos tipul basilical este reprezentat de  (biserica Veche din Amsterdam si Sf. Petru din Leiden)

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Spania - relieful si suprafata, clima si categoriile de teren

in Germania: catedrala din Magdeburg si Regensburg

Italia (catedrala din Siena, Fig.6) tipul basilical cu o influenta a arhitecturii de factura bizantina, peste careul central este ridicata cupola, caracteristica principala fiind separarea clopotnitei de corpul central al cladirii, basilicile fiind in general tavanite (catedrala din Orvieto)

in Spania arhitectura gotica se dezvolta sub influenta franceza (catedralele din Laon si Valencia), avand o dezvoltare planimetrica formata din trei nave, transept si deambulator inconjurat de capele.

cu timpul cultul moastelor dezvoltat in ambianta organizarii manastiresti dispare, spatiul destinat adapostirii acestora, cripta fiind redus.

tipul basilical fara transept apare in mediul german (biserica calugarilor Dominicani din Esslingen, sec.XIII)

Caracterizare a elementelor structive si decorative.

diferenta majora fata de sistemul romanic de constructie consta in noua viziune asupra spatiului, procedeele constructive fiind perpetuate, dar apar mijloace decorative si de acoperire a spatiilor diferite, rezultat al experimentarii unor procedee noi pe santirele Europei centrale.

peretele isi pierde rolul de element portant din perioada romanica, fiind tot mai subtire (elansat) perforat de ferestre decorate cu vitralii

tribunele sunt inlocuite cu galerii de triforii, contopite cu ferestrele in cazul goticului englez (catedrala din York)

ogiva - element de decor in perioada precedenta suporta greutatea crescanda a boltilor avand o lumina (deschidere) tot mai mare, este profilata de la forme simple alternante de tor si scotie pana la modelul in forma de para

la exterior contrafortii sustin peretii laterali, evoluand de la forme simple la forme impodobite cu fiale si baldachine

aparitia consolelor, suport al nervurilor arcelor

in perioada goticului tarziu boltile sunt dublate de lierne si tierseroane

scocurile de scurgere a apelor sunt decorate cu gargouille

apar arcele butante, un sistem de contrapondere a greutatii boltilor si de transmitere a acesteia la contrafortii exteriori. (Fig.7)

elementele constructive sunt subliniate plastic, stalpii galeriilor de triforii fiind dispusi in manunchiuri

pe fatada apare un element de decor nou, rozasa

portalurile se amplifica, daca in perioada romanicului portaluri ample decorau fatada vestica, in perioada gotica si transeptul este decorat cu portaluri grandioase, rolul principal revenindu-i celui vestic incununat de fleuron

aparitia decorului la cheile de bolta

accentuarea verticalitatii prin modul de decorare

folosirea arcului ogival a permis realizarea unor tipuri de bolti, forma variind in functie de numarul si pozitia nervurilor ogivale ce delimiteaza panouri: bolta incrucisata, stelata (folosita prima data la catedrala Notre Dame din Amiens), tip retea (celulara), cu penetratii, cu nervuri decorative in forma de evantai (sala capitulara a catedralei din Wells) etc, spre sfarsitul perioadei gotice revenindu-se la bolta cilindrica.

incadrarea fatadei principale cu doua turnuri (catedralele din Reims, Amiens, Notre Dame din Paris)

repertoriul de arcuri cu rol structiv cuprinde tipuri noi: arcul in forma de carena, caracteristic goticului englez, numit si arc Tudor, si arcul in forma de maner de cos, arcurile nestructive fiind cele in forma de acolada, sau cel in forma de perdea.

stalpul de sectiune patrata sau dreptunghiulara inlocuieste coloana, ca suport pentru arcuri si ogive, constatandu-se aglomerari de stalpi (fasciculati)

capitelurile sunt decorate cu crosete, frunze stilizate etc.

ferestrele sunt decorate cu baghete de piatra verticale menouri si muluri (forme arcuite)

3. Sculptura, pictura si vitraliul gotic.

Sculptura gotica urmeaza in evolutia sa, aceleasi zone de manifestare ca si arhitectura al carei pandant era. Sistemul structiv gotic eliberat de incarcatura greoaie a zidariei avea nevoie de decor.

Cu o morfologie in continua evolutie spre desprinderea de canoanele religioase, plastica decorativa a monumentelor gotice prezinta pe langa tematica religioasa si teme profane intalnite si in epoca precedenta: evocarea naturii prin semnele zodiacale si muncile sezoniere, stiinta reprezentata de cele sapte arte liberale (portalul lateral de sud de pe fatada apuseana de la Chartres).

%n evolutia plasticii decorative se constata inovatii ce confera sculpturii gotice trasaturi caracteristice: desprinderea de cadrul stramt al arhitecturii din perioada precedenta. (Fleming 1983)

Detasarea se face in faza gotica a evolutiei artei europene prin aparitia contrapostului, ce conferea volum, si accentua starea

de miscare. Are loc si o laicizare a temelor, o umanizare a personajelor reprezentate, o desprindere partiala de canoanele bisericesti, este perioada in care apar primele nuduri din istoria artei (poarta lui Adam de la catedrala din Bamberg), incep primele studii de expresivitate a fizionomiei personajelor de la atitudinea calma, pasiva a personajelor de la catedrala de la Chartres, Amiens la o atitudine studiata la catedralele din Bamberg, Naumburg (grupul statuar Eckehard si Utta), Germania etc. (Vatasianu 1968)

Plastica funerara este bine reprezentata in Anglia unde se constata o evolutie spre redarea realista (gisantul Printului Negru, catedrala din Canterburry).

%n aceasta perioada se constata disparitia picturii din cauza micsorarii spatiului de redare, zidurile fiind tot mai elansate se practicau ferestre al caror gol era umplut de vitralii, picturii revenindu-i rolul de arta minora avand in mare un rol decorativ, era folosita la sublinierea plasticii decorative (catedrala din Amiens, Franta) unde decorul sculpat al portalurilor a fost pictat pentru un efect mai pronuntat al reliefului.

Pictura se manifesta in domeniul miniaturilor exceptia fiind Italia unde se constata o prelungire a traditiei bizantine cu cateva inovatii stilistice: inlocuirea valorilor liniare cu unele plastice si cromatice, apar preocupari pentru redarea raporturilor spatiale cat mai firesti, toate acestea fiind baza de pornire a picturii din perioada Renasterii.

Tehnica vitraliului nu era noua, aceasta mai fusese folosita inca din perioada carolingiana si romanica (primul vitraliu pastrat fiind cel de la Saint Denis, cca 1108). (Fleming 1983)

Ca si-n cadrul scolilor de arhitectura se constata o regiona-lizare a acestora si o dezvoltare cu radacini in faza precedenta (Saint Denis, Chartres, Franta, catedrala din York, Anglia etc)

Alcatuit din panouri realizate din cadre de plumb profilate in forma literei H sau U in care se montau placi de sticla colorata pe care pentru sublinierea unor detalii sau pentru obtinerea unor culori secundare se picta cu oxizi metalici fixati prin ardere, vitraliul fiind prin natura materialului si tehnica conditionat la stilizare.

Gama cromatica variaza de la o perioada la alta, astfel in goticul timpuriu predomina binomul format din doua culori com-plementare: albastru-portocaliu sau rosu-verde cu adaugiri de culori secundare alb, violet sau grissailles. (Glazier 1995)

4. PROBLEMATICA SEMINARULUI

1. Diferetele regionale ale goticului european: (santiere, arhitecti).

2. Studiu de caz - arhitectura gotica, catedrala Notre Dame din Chartres, Franta.

3. Studiu de caz - vitraliul reprezentand Arborele lui Iesei de la catedrala Notre Dame din Chartres, Franta.

4. Studiu de caz - sculptura gotica, calaretul din Bamberg, Germania.

STUDIU DE CAZ

Denumirea: catedrala Notre-Dame din Chartres, Franta (Fig. 8, 9, 10)

Datare: inceputa in secolul XI, distrusa de un incendiu in 1194 dupa care au ramas doar cripta si fatada de vest, recladita in sec. XIII conform principiilor morfologice si stilistice ale goticului timpuriu.

Autor: atelier central-european, ce promova un stil sobru cu putine accente decorative cu o persistenta a elementelor romanice de decor (ferestre oarbe) similare santierului de la Saint Denis.  Descriere:

planimetria: corp basilical cu trei nave, transept si cor semicircular cu cinci nave inconjurat de absidiole alternate cu capele, adaptate criptei ramasa intreaga dupa incendiul din 1194.

elevatia: se constata un dinamism vertical, dar zidurile sunt in aceasta faza inca destul de pline, prezinta o diviziune in trei registre, tribunele dispar locul acestora find luat de arcade mai zvelte, galerii de triforii si ferestre inalte cele doua registre superioare avand o deschidere egala cu cea a arcadelor de jos. Este singura catedrala cu doua flese deasupra turnurilor principale (celelalte catedrale ale perioadei Amiens, Paris, Rouen au ramas neterminate).

etape de constructie: in 1220 incepe reconstructia cand este boltita, in 1224 sunt realizate pridvoarele din fatadele transeptului, flesa de pe flancul nordic a fost adaugata in sec. XV, in general ridicarea unei catedrale necesita un efort colectiv mare atat material (fonduri) cat si din punct de vedere al fortei de munca, de aceea acestea vor fi terminate dea-a lungul unei perioade mai indelungate succedandu-se mesteri diferiti si chiar imbinari de stiluri.

dimensiuni: bolta navei principale 37 m inaltime, latimea navei principale fiind de 16 m, (una din cele mai largi nave gotice), flesele una din perioada timpurie de constructie, dreapta are 107 m inaltime, cealalta datand din faza tarzie de constructie 115 m.

material: piatra

tehnica: boltita in cruce pe ogive sistem specific noii etape, coloanele sunt inlocuite cu stalpi de sectiune octogonala inconjurati de colonete angajate

plastica decorativa: se rezuma la decorul portalurilor, cel de pe fatada vestica decorat cu statui coloane inca statice, cele doua portaluri ale transeptului fiind decorate abundent, statuile desprinzandu-se de fundal. Alte elemente de decor apar in interior (abaca capitelurilor, console). Pentru sublinierea plasticitatii decorului sculptat acesta era pictat, vitraliile decorate cu motive ale breslelor si marea rozasa de pe fatada vestica, sau marea rozasa din bratul nordic al transeptului.

Starea de conservare: buna, se constata refaceri motivate de deteriorarea unor parti.

Bibliografie: André Scobeltzine, Arta feudala si rolul ei social, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979 p.224-244; Virgil Vatasianu, Istoria artei europene, Vol. I, Epoca medie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968, p.353-357; George Henderson, Goticul, Editura Meridiane Bucuresti, 1980, p.42-59, William Fleming, Arte si idei, vol I, Editura Meridiane, Bucuresti, 1983, p.244-255

STUDIU DE CAZ

Denumirea: vitraliul reprezentand Arborele lui Iesei, catedrala Notre Dame din Chartres, Franta. (Fig. 11)

Datare: sec. XIII

Autor: atelier local cu influente ale santierului de la Saint Denis unde este reprezentat Arborele lui Iesei.

Material: cadru profilat din plumb, sticla colorata

Tehnica: in cadrul de plumb se incastreaza bucatile de sticla decupate dupa sabloane cu modelul reprezentat, pentru sublinierea unor detalii sau modificari cromatice ale culorilor de baza se pictau bucatile inainte de montare cu oxizi metalici si se ardeau pentru fixare.

Descriere:

Se reda stilizat intr-un cadru delimitat de profilul de plumb una din profetiile Vechiului Testament ce releva natura umana a lui Hristos dar si descendenta sa Dumnezeiasca: ,,o mladita va iesi din tulpina lui Iesei si un lastar din radacina lui va da. Si se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, duhul intelepciunii, duhul sfatului si al tariei, duhul cunostintei si al bunei credinte. Si-l va umple pe el duhul temerii de Dumnezeu" (pasajul XI din cartea lui Isaia), planta simbolizeaza trupul lui Hristos cu dubla sa natura umana descendent din mama sa prin Adam, si latura sa dumnezeiasca. Redarea stilizata este impusa de cadrul redus de desfasurate a temei, scenele se citesc de jos in sus, compartimente in care sunt redate personaje ce se tin cu mainile de ramurile copacului ce izvoreste din pantecele lui Iesei, sus Hristos inconjurat de 7 porumbei.

Cromatic se constata folosirea celor doua binomuri de culori complementare.

Starea de conservare: buna, existand refaceri succesive ale cercevelelor inlocuiri ale sticlei sparte etc.

Bibliografie: Sally Fisher, The Square Hallo and Other Mysteries of Western Art, Harry N. Abrams Inc., Publishers, New York, 1995, p. 63; George Henderson, Goticul, Editura Meridiane Bucuresti, 1980, p. 40.

STUDIU DE CAZ

Denumirea: statuia calaretului de la catedrala din Bamberg, Germania (Fig.12, 13)

Datare:

Dimensiuni: statuia masoara 2.50 m inaltime

Material: piatra

Tehnica: cioplirea din blocul masiv de piatra a partilor compo-nente, operatiune realizata cu dalta pentru degrosare, sfrede-lul pentru cizelare.

Autor: necunoscut, format probabil in ambianta santierului de la Reims, Franta.

Descriere:

Este prima statuie ecvestra a evului mediu dupa cea a lui Marcus Aurelius (din antichitate), a fost conceputa din sapte blocuri unite cu mortar (vezi schema ansamblului), adosata peretelui corului Sf. Gheorghe al domului din Bamberg, statuia a fost initial pictata.

Modeleul calului este schematizat, doar la nivelul coamei se observa un joc de contraste realizate prin incizarea adanca a suvitelor, atitudinea calului fiind statica.

Calaretul, personaj neidentificat schiteaza un suras indraznet tradand cu o psihologie puternica probabil un potentat al vremii. Lipsa bratului stang indica faptul ca a fost realizat pentru a fi adosat peretelui, lipsind acea miscare caracteristica statuilor in rondo bosso, calaretul fiind conceput ca un relief.

Starea de conservare: buna

Bibliografie: Xavier Barral i Altet, Philippe Bruneau, Georges Duby, Sophie Guillot de Suduirant, Mario Torelli, Skulptur. Von der Antike bis zum Mittelalter, Taschen Verlag GmbH, Köln, 1999, p.419; Rudolf Wittkower, Sculptura, Editura Meridiane, Bucuresti, 1980, p. 44-46.

Bibliografie

Izvoare literare

Pausanias 1974, Pausanias, Calatorie in Grecia, cartea a II-a, Editura Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1974

Platon 1986, Platon, Opere, vol.V, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

Vitruviu 1964, Vitruviu, Despre arhitectura, Editura Academiei, Bucuresti, 1964

Bibliografie selectiva

Baral i Altet, Bruneau, Duby, Guillot de Suduirant, Torelli 1999, Xavier Baral i Altet, Philippe Bruneau, Georges Duby, Sophie Guillot de Suduirant, Mario Torelli, Skulptur. Von der Antike bis zum Mittelalter, Taschen Verlag GmbH, Köln,1999

Bellori 1977, Giovanni Pietro Bellori, Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor moderni, Editura Meridiane, Bucuresti, 1975

Bialostocki 1977, Jan Bialostocki, O istorie a teoriilor despre arta, Editura Meridiane, Bucuresti, 1977

Bocian 1996, Martin Bocian, Dictionar enciclopedic de personaje biblice, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996

Brilliant 1979, Richard Brilliant, Arta romana de la republica la Constantin, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979

Burckhardt 1969, Jacob Burckhardt, Cultura Renasterii in Italia, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1969

Castiglione 1967, Baldassar Castiglione, Curteanul, Editura LU, Bucuresti, 1967

Cennini 1977, Cennino Cennini, Tratatul de pictura, Editura Meridiane, Bucuresti, 1977

Clèbert 1995, Jean Paul Clèbert, Bestiar fabulos. Dictionar de simboluri animaliere, Editura Artemis&Cavallioti, Bucuresti, 1995

Constantinescu-Iasi 1927, P. Constantinescu-Iasi, Istoria artei bizantine, Iasi, 1927

Dionisie din Furna 2000, Dionisie din Furna, Erminia, Editura Sofia, Bucuresti, 2000

Dictionar de arta 1995, Dictionar de arta vol. I, Editura Meridiane, Bucuresti, Editura Meridiane, Bucuresti, 1995

Dictionar de arta 1998, Dictionar de arta vol. II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1998

Dictionary of Architecture 1999, Dictionary of Architecture, Brockhmapton Reference, London, 1999

Debicki, Favre, Grunewald, Pimentel 1998, Jack Debicki, Jean-Francois Favre, Dietrich Grünewald, Antonio Filipe Pimentel, Istoria artei, Editura Enciclopedia RAO, Bucuretti, 1998

Dvorak 1983, Max Dvorak, Scrieri despre arta, Editura Meridiane, Bucuresti, 1983

Eco 1999, Umberto Eco, Arta si frumosul in estetica medievala, Editura Meridiane, Bucuresti, 1999

Faure 1988, Élie Faure, Istoria artei. Arta medievala, Editura Meridiane, Bucuresti, 1988

Focillon 1974, Henri Focillon, Arta Occidentului, vol. I-II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1974

Focillon 1989, Henri Focillon, Arta sculptorilor romanici, Editura Meridiane, Bucuresti, 1989

Fisher 1995, Sally Fisher, The Square Halo and Other Mysteries of   Western Art, Harry N.Abrams Inc. Publishers, New York, 1995

Fleming 1983, William Fleming, Arte si idei, vol. I, Editura Meridiane, Bucuresti, 1983

Glazier 1995, Richard Glazier, Manual of Ornament, Wordsworth Reference, England, 1995

Grabar 1991, André Grabar, Iconoclasmul bizantin, Editura Meridiane, Bucuresti, 1991

Henderson 1980, George Henderson, Goticul, Editura Meridiane, Bucuresti, 1980

Ianca 1997, Sevastean I. Ianca, Elemente de arhitectura, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 1997

Kultermann 1977, Udo Kultermann, Istoria istoriei artei, vol.I-II, Editura Meridiane, Bucuresti,1977

Krautheimer 1965, Richard Krautheimer, Early Christian and Byzantine Architecture, Penguin Books, Middlesex, 1965

Koch 1991, Wilfried Koch, Kleine Stilkunde der Baukunst, Mosaik Verlag GmbH., München, 1991

Lazarev 1980, Victor Lazarev, Istoria picturii bizantine, vol. I-III, Editura Meridiane, Bucuresti, 1980

van Mander 1967, Carel van Mander, Cartea pictorilor, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967

Maltese 1979, Corrado Maltese, Ghid pentru studiul istoriei artei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979

Nyssen 1980, Wilhelm Nyssen, %nceputurile picturii bizantine, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 1980

Oprescu 1985, George Oprescu, Manual de istoria artei, Evul mediu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1985

Pacaut, Rossiaud 1982, Marcel Pacaut, Jacques Rossiaud, Epoca romanica, Editura Meridiane, Bucuresti, 1982

Read 1969, Herbert Read, Semnificatia artei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969

Read 1969, Herbert Read, Originile formei in arta, Editura Meridiane, Bucuresti, 1971

Riegl 1998, Alois Riegl, Istoria artei ca istorie a stilurilor, Editura Meridiane, Bucuresti, 1998

Scobelzine 1979, Andre Scobelzine, Arta feudala si rolul ei social, Editura Meridiane, Bucuresti, 1979

Sedlmayr 1991, Hans Sedlmayr, Epoci si opere, vol. II, Editura Meridiane, Bucuresti, 1991

Simon 2002, Corina Simon, Arta si identitate nationala in opera lui Virgil Vatasianu, Editura Nereamiae Napocae, Cluj-Napoca, 2002

Lucie-Smith 1984, Eduard Lucie-Smith, Dictionary of Art Terms, Thames and Hudson, Londra, 1984

Taine 1973, Hippolite Taine, Filosofia artei, Editura Eniclopedica Romana, Bucuresti, 1973

Tristan 2002, Frédérick Tristan Primele imagini crestine. De la simbol la icoana. Sec.II-, Editura Meridiane, Bucuresti, 2002

Vatasianu 1948, Virgil Vatasianu, Istoria artei in evul mediu. Editura Uniunii Nationale a Studentilor din Romania, Cluj-Napoca, 1948

Vatasianu 1961, Virgil Vatasianu, Stilul romanic, Editura Meridiane, Bucuresti, 1961

Vatasianu 1968, Virgil Vatasianu, Istoria artei europene. Epoca medie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968

Vatasianu 1987, Virgil Vatasianu, Studii de arta veche romaneasca si universala, Editura Meridiane, Bucuresti, 1987

Vatasianu 1987, Virgil Vatasianu, Metodica cercetarii in istoria artei, Ed. Clusium, 1996

Vieux 1981, Maurice Vieux, Lumea constructorilor medievali, Editura Meridiane, Bucuresti, 1981

Wittkower 1980, Rudolf Wittkower, Sculptura, Editura Meridiane, Bucuresti, 1980

Wölfflin 1968, Heinrich Wölfflin, Principii fundamentale ale istoriei artei, Editura Meridiane, Bucuresti, 1968

Winckelmann 1985, J.J Winckelmann, Istoria artei antice, vol. I-II, Ed.Meridiane, Bucuresti, 1985