Vechile manuscrise biblice si critica textului

Vechile manuscrise si critica textului

1. Introducere

Astazi, noi nu avem nici un manuscris original din textele biblice, nici din Noul Testament, nici din Vechiul Testament. Se pune deci intrebarea: cum putem sti daca textul ebraic sau grecesc - pe care le folosim astazi - este cel corect? Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne intoarcem la manuscrisele din antichitate, pe care le avem la dispozitie.

2. Vechiul Testament

In cazul manuscriselor Vechiului Testament, este un pic mai dificil. Biserica crestina a uitat repede limba ebraica: Biserica din Occident a folosit ca text oficial Vulgata, iar cea din Orient a folosit Septuaginta, sau alte traduceri din limbile originare. In felul acesta, Vechiul Testament a fost lasat pe mana studiosilor evrei.

In secolele al IX-lea si al X-lea d. C., un grup de rabini a realizat o lucrare critica asupra textului Vechiului Testament. Ei au incercat sa stabileasca un text, care conserva intelesul Vechiului Testament, pe care-l apara: ei au mai adaugat si vocalele in text. Acest procedeu, (de a adauga vocale textului), este acceptat, deoarece in acel timp erau multe persoane care vorbeau limba ebraica, insa inca de pe timpul lui Isus acel numar scadea mereu. Pentru a asista la liturghia din sinagoga si pentru insotirea studiului Bibliei de catre rabini, Mazoreti (studiosii evrei din Babilonia si din Palestina) au adaugat vocalele. Deja era destula confuzie cu privire la textul de interpretat, in diferite puncte ale sale, si astfel pe marginile paginilor au scris un 'Katib-Qere', adica, 'Katib' - acesta este textul scris, si 'Qere' - acela care citeste textul trebuie sa-l citeasca asa.

Se pare ca cele mai multe manuscrise vechi au fost distruse pentru a nu se face confuzie cu privire la textul Bibliei. Acest fapt este problematic, pentru ca aceasta inseamna ca trebuie sa depindem de textul din secolul al X-lea, care a fost copiat de pe texte care au fost scrise cu aproximativ 2000 de ani inainte. Cum putem fi siguri ca aceasta copie duce mai departe traditia textului in mod autentic?

Un mod de a verifica Textul mazoretic (prescurtarea acestui text este TM) este compararea lui cu traducerile vechi, cum ar fi LXX si Vulgata.

Exista posibilitatea sa comparam TM cu un document scris de Origene. El a pregatit o copie a Sfintei Scripturi pe sase coloane, din care cinci erau traduceri in limba greaca. A doua coloana era un text ebraic transcris in greaca. Sunt insa doua probleme cu acest text:
- transcrierea nu este atat de fidela ebraicii originare;
- mai mult, doar cateva parti din acest document le mai gasim astazi.

Un alt mod este acela de a compara TM cu descoperirile arheologice.

Prima descoperire importanta a fost facuta la Cairo (in 1890). Facandu-se niste sapaturi in partea veche a orasului, intr-o sinagoga, arheologii au descoperit o 'genita' (camera). Evreii dadeau o foarte mare onoare textelor sacre si le pastrau cu multa atentie (cum noi pastram Euharistia). In momentul in care un text devenea prea vechi si nu mai putea fi folosit in timpul liturghiei, era pus intr-o camera care se chema 'genita'. Aceasta era o camera unde se adunau bucati de texte sacre. Nu se stie pentru care motiv aceasta sinagoga din Cairo avea o 'genita', care la un moment dat a fost ascunsa (probabil in timpul invadarii musulmane din secolul al VII-lea d. C.). Cu trecerea timpului aceasta camera a fost uitata si doar in 1890, pe cand se faceau lucrari, niste muncitori au descoperit aceasta camera. Documentele gasite aici sunt foarte vechi, unele chiar din timpul lui Isus.

Aceasta descoperire ne ofera o posibilitate sa vedem corectitudinea si fidelitatea fata de traditia TM. Se pare ca se gaseste pe aceeasi linie cu textele sacre TM si ca documentele gasite in aceasta 'genita' ne pot spune ca ne putem baza pe TM. Exista totusi o problema, si anume: un document gasit aici e de fapt alcatuit din mai multe bucati dintr-o copie din Cartea lui Ben Sirah in ebraica, o Carte care inainte de aceasta descoperire se credea ca a fost scrisa initial in limba greaca.

Se mai gaseste aici un alt punct interesant: un alt document, descoperit aici, care se cheama 'Codicele din Damasc', prezinta o forma de viata pentru o comunitate care se pregateste pentru un razboi escatologic ^[36] . Doar cand s-a facut descoperirea la Marea Moarta (Qumran) s-a putut decide carei comunitati apartinea acest Codice.

O alta importanta descoperire a fost aceea de la Qumran. In 1947, un pastor si-a pierdut caprele si a inceput sa le caute. Vazand o grota deasupra, a aruncat cu pietre sa vada daca sunt ascunse caprele acolo. Dar, in loc de behaitul caprelor, a auzit cum ceva se sparge si intrand in grota a gasit vase pline de documente.

La inceput, beduinii au luat documentele si le-au dus la Ierusalim pentru a le vinde la negru. Cand un reprezentant de la 'École Biblique', o scoala dominicana, a auzit de aceste documente, a incercat sa afle care este originea lor. Problema cea mare era ca in acel timp era imposibil sa mearga in jos la Marea Moarta, pentru ca era in timpul razboiului de independenta din Israel. In 1951, parintele Roland de Vaux a facut o expeditie la Qumran. Aici el a gasit o comunitate monastica care fusese locuita intre anii 135 si 110 i. C. si apoi intre anii 67 si 31 i. C. si intr-o ultima perioada in primul secol dupa Cristos, pana in anul 68 (cand romanii au distrus aceste locuri). Noi credem ca aceasta comunitate era cea a Esenilor, despre care Flavio Iosif a scris in primul secol dupa Cristos. Singura obiectie ar fi aceea ca in nici un document gasit pana acum nu s-a gasit numele de Qumran.

In cele 11 grote arheologii au gasit 600 de manuscrise, din care doar 10 erau complete, iar restul cuprindeau doar fragmente foarte mici si deseori in conditii care faceau descifrarea lor aproape imposibila. Majoritatea documentelor sunt extrase din Sfanta Scriptura: unele sunt comentarii, altele sunt copii ale textelor Scripturii. Se gasesc si documente deosebite pentru acea comunitate: aceste documente au un accentuat caracter escatologic si dualist. Atunci cand se urmareste limbajul acestei comunitati apare intrebarea daca Sfantul Ioan Botezatorul nu a trait o perioada si aici. Altii fac o legatura cu autorul Evangheliei dupa Ioan, iar altii se intreaba daca nu cumva chiar Isus a trecut un timp pe aici.

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Spania - relieful si suprafata, clima si categoriile de teren

Pentru noi, documentele cele mai importante sunt acelea care contin textul ebraic al Sfintei Scripturi. Cum am vazut pana acum la genita din Cairo, aceste texte ne arata ca TM este cel mai fidel traditiei.

De asemenea foarte interesant este, ca si la Cairo, un text ebraic care a fost gasit la Qumran; mai multe bucati dintr-o copie din Cartea lui Tobia in aramaica ce erau pierdute (pana in acel moment se gasea Cartea lui Tobia doar in limba greaca).

Cum aceasta descoperire este asa de mare si sunt atatea manuscrise, arheologii au elaborat un sistem de identificare a fiecarui document.

De exemplu se vorbeste de 2QDt4: in acest sistem 2 inseamna a doua grota descoperita de arheologi; Q inseamna Qumran; Dt inseamna ca documentul este o copie a Cartii din Deuteronom; si 4 inseamna a patra copie sau bucatica gasita in locul acela.

Mai sunt si alte documente care au fost gasite la Qumran si care nu au fost inca publicate. Imediat dupa descoperire, multe documente au fost publicate: toate acele documente care erau intacte si care se puteau citi au fost tiparite. Dar acele documente care erau foarte greu de descifrat sau acelea care erau foarte mici nu au fost publicate. Guvernul israelian a stabilit o comisie care trebuia sa efectueze toata munca de descifrare prin tehnica moderna si apoi sa publice rezultatele. A fost un scandal international, pentru ca au trecut foarte multi ani de la descoperirea acestor documente si inca nu au fost date rezultatele finale. Se pare ca membrii comisiei au facut un lucru foarte metodic, dar care a durat mult timp. Ei doreau sa scrie carti asupra acestor documente. In cele din urma, o scoala din USA, care a primit o copie din aceste documente in forma de fotografie si a promis Israelului ca nu o va publica pana cand comisia nu va da rezultatele oficiale, odata ajunsa in posesia acestui document, l-a publicat intr-o revista de arheologie. Acum se pare ca va fi o publicare a tuturor documentelor si descifrarea lor. Cu toate aceste evenimente, mass-media a spus ca aceste noi descoperiri vor schimba modul in care noi privim religia crestina. Acest fapt este desigur o mare exagerare: poate ca aceste documente ne vor da cateva idei noi asupra conceptului de Mesia la eseni, dar nu se crede ca vor da si alte concepte.

Dupa descoperirea de la Qumran s-au facut nenumarate lucrari arheologice in desertul din Israel si cateva descoperiri importante s-au mai facut (nu insa la nivelul celei de la Qumran). La Wadi Marabba'at cateva documente au fost descoperite si datarea lor a fost apreciata la circa al doilea razboi contra Romei (aproximativ 132-135 d. C.). Se cheama aceasta rebeliune 'Rebeliunea de la Bar Kochba'. La En Gedi si Masada au fost descoperite alte documente. In general, pana astazi, s-au mai facut noi descoperiri, dar in cele mai multe cazuri sunt doar bucatele de documente (de exemplu, in aceste zile s-au gasit mici bucatele de manuscrise intr-o grota la Ierihon).

Toate aceste descoperiri, inclusiv manuscrisele din TM, toate traducerile din Vechiul Testament in alte limbi, in mod deosebit traducerea LXX, sunt izvoare pentru cine vrea sa faca critica textuala asupra Vechiului Testament.

In timpurile moderne, studiosii au stabilit un text critic care este folosit pentru toate traducerile Vechiului Testament in limbile moderne. Aceasta editie se cheama 'Biblia Hebraica Stuttgartensia'.

3. Noul Testament

Critica textuala e mai dificila pentru Noul Testament decat pentru Vechiul Testament. Pentru Vechiul Testament, prin distrugerea manuscriselor dupa publicarea TM, avem foarte putine documente pentru studiu. Pentru Noul Testament nu a avut niciodata loc un fapt asemanator si din aceasta cauza, pentru a pregati un text critic asupra Noului Testament, trebuie consultate circa 5.000 de manuscrise.

Sa vedem impreuna cateva dintre cele mai importante papirusuri. Din 1890, circa 90 de papirusuri au fost descoperite si clasificate: cele enumerate pot fi identificate mai usor. Dintre acestea avem:

P⁵ care contine 2 foi dintr-un codice care dateaza din secolul al III-^lea. A fost gasit la Oxyrhynchus, Egipt. Contine textul din In 1 si In 20;

P⁴⁵ se cheama 'Chester Beatty Papyrus I' si contine 30 de foi dintr-un codice din prima parte a secolul al III -^lea. Are in componenta sa pasaje din Evanghelii si din Faptele Apostolilor;

P⁴⁶ se cheama 'Chester Beatty Papyrus II' si contine 86 de foi dintr-un codice care a fost scris in jurul anului 200 d. C. Are in componenta sa Scrisorile Sfantului Paul si Scrisoarea catre Evrei, exceptand Scrisorile pastorale;

P⁵² se cheama 'Rylands Papyrus' si este o foarte mica bucatica de papirus pe care se gasesc scrise 4 versete din Evanghelia lui Ioan. Este cel mai vechi, scris probabil in 135 d. C.

Acum sa trecem la cateva codice onciale:

'Codex Vaticanus' (prescurtat 'B') din secolul al IV-^lea. Cuprinde Noul Testament, cu exceptia ultimei parti, care s-a pierdut. A fost scris cu probabilitate in Alexandria ^[37] . In 1400 a fost transportat la Constantinopol si apoi a fost dat Papei ca dar la Conciliul din Florenta. Este conservat in Biblioteca Vaticana. Textul este scris initial de un autor si apoi un alt autor l-a recopiat, dar avand tendinta de a-l corecta gramatical.

'Codex Siniaiticus' (prescurtat cu 'S' sau cu litera ebraica 'aleph'). Acest codice a fost scris la jumatatea secolului al IV-lea. Acesta este unicul codice care contine tot Noul Testament. Au fost trei scribi care au copiat textul original: acela care a transcris cea mai mare parte din text, probabil, l-a copiat ascultand textul citit (se stie acest lucru pentru ca sunt foarte multe greseli). Dupa aceea au fost circa 9 scribi care au incercat sa corijeze textul si acest lucru a durat pana in secolul al XII-lea. In secolul al XIX-lea, textul a si fost pus la punct la curtea tarului din Rusia (drept multumire pentru contributia pe care el a adus-o la restaurarea unei manastiri dedicate Sfintei Caterina pe muntele Sinai). In 1933, comunistii l-au vandut Muzeului Britanic.

'Codex Alessandrinus' (prescurtat 'A'). A fost scris in prima jumatate a secolului al V-^lea si contine tot Noul Testament, insa mare parte din anumite Carti s-au pierdut (de exemplu Mt 1-24). Mai cuprinde si 1 si a 2 Scrisoare a lui Clemente (este foarte interesant de stiut daca Biserica locala s-a gandit ca aceste Scrisori sunt canonice). A fost copiat de 2 scribi si a avut cel putin un redactor. A fost daruit de Patriarhul de Alexandria regelui Angliei in 1627.

'Codex Ephraemi Rescriptus' (prescurtat 'C'). A fost scris in secolul al V-lea. Este un palimpsest, adica un text scris pe pergament. La un moment dat, cineva a decis sa stearga acest prim text, (cu un cutit a incercat sa dea la o parte cerneala), si apoi a scris un alt text deasupra. Textul de dedesubt este cel mai important, pentru ca apartine secolului al V-lea, pe cand cel rescris este din secolul al XII-lea. Este posibil sa se citeasca textul original cu o masina fotografica 'infared'.

In adaugarea acestor manuscrise, din care noi am extras un mic numar, mai sunt si alte manuscrise, cum ar fi: lectionarii, scrieri ale Sfintilor Parinti ai Bisericii care citeaza textele biblice, traduceri vechi asupra textului Noului Testament.

Deja in 1500, cativa studiosi au incercat sa stabileasca un text critic pentru Noul Testament.

Am auzit deja de lucrarea lui Erasmus din Amsterdam care a publicat in 1516 Noul Testament. In 1522 un Noul Testament, care era intr-adevar parte dintr-o Biblie poliglota, a fost publicat de cardinalul Ximense din Spania. Problema cu aceste tentative era ca lucrul critic era sarac. Acesti editori au ales mai mereu un text din manuscrise ca text de baza si apoi ei au incercat sa corijeze textul. Acest procedeu i-a facut dependenti de textul original.

In schimb, studiosii de astazi au mai multe documente la dispozitie. In acest secol, ei au folosit toate descoperirile studiului biblic si alte stiinte pentru a stabili un text critic asupra Noului Testament. Pentru mult timp au fost doua texte: primul se chema 'Textul lui Nestle/Alan' si al doilea se chema 'Greek New Testament'. In 1979 toti studiosii au gasit, in sfarsit, un singur text pentru cele doua editii critice ale Noului Testament. Astfel, acest text poate fi folosit ca text de baza pentru o traducere din limba greaca originara in oricare limba de pe pamant.

Note

'Eschaton' inseamna timpurile finale, sfarsitul. Un razboi escatologic ar fi un concept apocaliptic care este o mare batalie intre fortele binelui si fortele raului, inainte de sfarsitul lumii.

Se poate deduce acest fapt din stilul abordat in scrisori, din materia folosita pentru manuscris, din cerneala folosita, din tendinta de a corecta gramatica textului intr-un mod anume, etc.