Desavarsirea unitatii nationale a statului roman - unirea Basarabiei, bucovinei si Transilvaniei cu Romania

- CONTEXTUL INTERN si INTERNATIONAL.
- UNIREA BASARABIEI, BUCOVINEI si TRANSILVANIEI CU ROMANIA - ACT CU CARACTER DEMOCRATIC Sl PLEBISCITAR.
- IMPORTANTA ISTORICA A MARII UNIRII DIN 1918.

- Declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania, la 27 martie/9 aprilie 1918
- Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania, la 15/28 noiembrie 1918
- Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918

Contextul intern si international.   Intrarea Romaniei in razboiul mondial, in vara anului 1916, alaturi de Antanta, a urmarit realizarea deplinei unitati nationale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei si Bucovinei, stravechi teritorii locuite de romani. Luptele din anii 1916-1917 au pus in lumina, cu multa putere, durabilitatea sentimentului national si convingerea ca se apropia ziua infaptuirii marelui act al unirii tuturor romanilor.

   In ciuda impunerii pacii umilitoare de la Bucuresti din 1918, si a prezentei trupelor straine pe o mare parte a teritoriului national, Romania, redusa teritorial la Moldova, prin retragerea armatei si autoritatiior, continua sa existe ca stat de sine statator. In conditiile in care, in 1918, pe fronturile de lupta Puterile Centrale inregistrau infrangeri categorice, imperiile multinationale, si in primul rand Austro-Ungaria, s-au prabusit sub actiunea unui avant revolutionar de proportii, popoarele aflate sub dominatie straina dorind sa-si decida singure soarta. Paralel cu lupta politico-diplomatica si militara a Romaniei pentru supravietuire, s-a desfasurat lupta romanilor din provinciile aflate sub stapanire straina pentru libertate nationala. Acestia au hotarat, intr-un cadru democratic reprezentat de adunarile populare si printr-o consultare larga a maselor populare, sa se uneasca cu Tara. Deplasarea armatei romane in provincii s-a facut doar la chemarea organelor reprezentative ale populatiei romanesti si numai atunci cand hotararea unanim aprobata a populatiei majoritare a fost pusa in pericol de vreo posibila interventie armata straina. Se incheia, astfel, un proces legic prin care romanii s-au reunit in limitele unuia si aceluiasi stat national.

Unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania - act cu caracter democratic si plebiscitar.   Prima provincie care s-a unit cu patria-mama a fost Basarabia. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrarii Imperiului Rus, odata cu proclamarea principiului autodeterminarii pana la despartirea de statul multinational in care au fost inglobate. In 1917 s-a constituit in provincie Partidul National Moldovean, ce a coordonat miscarea de eliberare nationala. In acelasi an a aparut, la Chisinau, ziarul 'Cuvant Moldovenesc'.

   Cu prilejul Congresului ostasilor moldoveni de la Chisinau, din 25 septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul tarii. Ca for coordonator al sau a fost format Consiliul Directorilor. Acesta a anuntat autonomia Basarabiei. Presedinte al sau a fost ales loan Inculet. In conditiile primejdiei reprezentate de pretentiile Ucrainei de a anexa teritoriul dintre Prut si Nistru si folosindu-se de prevederile Declaratiei drepturilor popoarelor din Rusia, in decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca. Tulburarile provocate de bolsevici in Moldova, in conditiile destramarii unitatilor militare ruse o data cu lovitura de stat bolsevica din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, pericolul intreruperii legaturilor intre guvernul de la lasi si serviciile romanesti dislocate, prin refugiu, in sudul Rusiei, au creat noi agitatii in Basarabia. Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei romane, care a patruns, in aceste conditii, in provincie. La 13/26 ianuarie 1918, guvernul Rusiei sovietice a intrerupt, prin urmare, reiatiile diplomatice cu Romania.

   In ianuarie 1918 si-a proclamat independenta Ucraina. Complet izolata, Republica Moldoveneasca si-a proclamat, la randul sau, la 4 februarie 1918, independenta. La 27 martie/9 aprilie 1918 ,Sfatul tarii, care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor - 138 deputati - a adoptat, cu majoritate de voturi, hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania.

   Desfasurarea primei conflagratii mondiale a adancit si criza de structura a regimului dualist austro-ungar si a impus rezolvarea situatiei provinciilor locuite de catre romani, si anume, Bucovina si Trsnsilvania. Bucovina a fost teatru de razboi, numerosi tineri fiind inrolati in armata austro-ungara, ceea ce a agravat suferintele locuitorilor sai. Totodata, ea a constituit un subiect al planurilor Vienei in incercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale. Lupta nationala s-a radicalizat in provincie, in conditiile infrangerilor suferite de Puterile Centrale. Numerosi ostasi romani din fosta armata austro-ungara, cazuti prizonieri in Rusia, s-au inrolat in detasamentele de voluntari care sustineau lupta pentru unitate nationala. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la lasi primul detasament de voluntari transilvaneni si bucovineni.

   Situatia romanilor din Bucovina s-a inrautatit in toamna anului 1918 cand Austro-Ungaria, practic, se prabusise. Se vehicula teza anexarii de catre Habsburgi, ca o ultima solutie de salvare, a Bucovinei la Galitia, in timp ce Ucraina ridica pretentii de stapanire asupra provinciei romanesti si ameninta cu interventia armata. Din initiativa lui Sextil Puscariu si lancu Flondor, s-a convocat, in aceste conditii, la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a reprezentantilor populatiei romanesti din provincie. Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile locuite de romani, din Austro-Ungaria, acum, practic prabusita. S-a ales un Comitet Executiv si un Consiliu National. Lider politic a fost ales lancu Flondor. Populatia romaneasca si-a manifestat astfel, libera de orice ingerinta, vointa de a se uni cu Tara. Interventia trupelor ucrainene l-a determinat insa pe Flondor sa ceara sprijinul armatei romane.

   In atari imprejurari, a avut loc la Cernauti, la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, si anume, al reprezentantilor romanilor, polonezilor, germanilor, rutenilor. Romanii constituiau marea majoritate a participantilor. La propunerea lui lancu Flondor, care a prezidat lucrarile Congresului, s-a votat, cu o majoritate zdrobitoare, 'unirea neconditionata, pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare cu regatul Romaniei'. Reprezentantii celorlalte populatii au recunoscut si acceptat hotararea romanilor.

   In Transilvania, lupta pentru realizarea unirii cu patria-mama a tins sa se radicalizeze o data cu debutul primei conflagratii mondiale. Contactele cu cercurile oficiale de la Bucuresti s-au intensificat, iar Liga pentru unitatea politica a tuturor romanilor a desfasurat o vie activitate in sprijinul idealului national. Intrarea trupelor romane in Transilvania, in vara lui 1916, a fost salutata cu entuziasm de catre romani. Numerosi tineri au cautat sa se inroleze in armata romana. Dupa retragerea unitatilor militare, urmare a necesitatilor campaniei de la sudul Dunarii, autoritatile maghiare au dezlantuit o campanie de reprimare a miscarii nationale romanesti. S-au facut rechizitii, internari in lagare, s-a trecut la arestarea unor lideri politici, a fost suspendata presa romaneasca, au fost inchise si desfiintate scoli confesionale si elementare ale romanilor. Multi romani au fost inrolati cu forta in armata austro-ungara. In aceste conditii grele au avut loc, in ciuda interdictiilor pronuntate de guvernul Tisza, actiuni sociale si de protest, intre 1916 si 1918, pe Valea Jiului, la Cluj, Oradea, Brasov, Timisoara. In conditiile infrangerilor de pe front si a adancirii crizei dualismului austro-ungar s-au produs, la finele anului 1917 si in 1918, demonstratii de strada si agitatii in unitatile militare. La 1 octombrie 1917 a reaparut ziarul 'Adevarul'. In ianuarie si in iunie 1918 au avut loc, in intreg Imperiul, puternice greve generale.

   In acelasi timp, s-a desfasurat in strainatate, pe diferite cai, o vasta propaganda pentru sustinerea cauzei unitatii tuturor romanilor, deoarece mai existau, inca, multi oameni politici occidentali, in S.U.A. si Marea Britanie, care cereau mentinerea Austro-Ungariei. Au actionat in acest sens, in Franta, Anglia, S.U.A., Italia, Suedia, intre altii, Take lonescu, Simion Mandrescu, loan Ursu, Constantin Angelescu, Vasile Lucaciu, V. Stoica. S-au publicat articole de presa si carti, au avut loc conferinte si manifestatii, s-au facut interventii in parlamente, s-au obtinut audiente pe langa mari oameni politici. La 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma, Congresul popoarelor asuprite din tmperiul Austro-Ungar, la care au participat din partea romanilor Simion Mandrescu, dr. Nicolae Lupu, D. Draghicescu. G.G. Mironescu. S-a decis, astfel, continuarea luptei comune a popoarelor asuprite din dubla monarhie. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris, sub presedintia lui Take lonescu, Consiliul National al Unitatii Romanesti, care publica ziarul 'La Roumanie'.

   In toamna anului 1918, in conditiile prabusirii structurilor puterii imperiale, s-a desfasurat in Transilvania un puternic proces revolutionar, cu colaborarea tuturor fortelor sociale reprezentand populatia romaneasca. Si-a reluat, astfel, activitatea Partidul National Roman. Comitetul sau executiv reunit la Oradea a adoptat, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, o declaratie ce proclama 'independenta natiunii romane' din cadrul dublei monarhii. In acelasi timp, au fost reluate si intensificate contactele cu Partidul Social Democrat. La 3/16 octombrie 1918, imparatul Carol I a facut ultima incercare de a salva monarhia aflata in plina dezagregare. El a lansat manifestul 'Catre popoarele mele credincioase', in care propunea federalizarea Austro-Ungariei. Drept raspuns, deputatul roman Alexandru Vaida-Voevod a citit in parlamentul maghiar Declaratia de independenta a populatiei romanesti din Transilvania. S-au desfasurat, de asemenea, numeroase actiuni pentru pace, pentru respectarea drepturilor si libertatilor democratice, pentru realizarea unirii cu Romania.

   Treptat, puterea locala a fost preluata de Consiliile romanesti, denumite Sfaturi, care au dispus de sprijinul militar al populatiei romanesti prin intermediul garzilor romanesti. Ele au organizat rezistenta impotriva oricaror provocari ale fostelor autoritati maghiare. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central (C.N.R.) din care au facut parte sase reprezentanti ai Partidului National Roman - Teodor Mihaly, Vasile Goldis, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Stefan Cicio-Pop, A. Lazar si sase ai Partidului Social Democrat - loan Flueras, Basil Surdu, losif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grapini, losif Jumanca. El a avut sediul la Arad si a devenit organul central al luptei romanilor pentru unire.

   Ulterior, el a luat denumirea de Marele Sfat al Natiunii din Transilvania si Ungaria. La 9/22 noiembrie 1918, Consiliul National Roman Central a anuntat guvernul de la Budapesta ca a preluat puterea deplina in Transilvania. Intre 13-15 noiembrie 1918 au avut loc, la Arad, tratative intre reprezentantii Consiliului National si cei ai guvernului Tisza. Ele au esuat insa datorita pozitiei reticente a delegatiei conduse de Karolyi. Trecandu-se la preluarea puterii administrative si politice locale in Transilvania, s-a hotarat sa se supuna aprobarii populare documentele unitatii nationale in cadrul unei mari adunari, la Alba-lulia.

   Adunarea nationala de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Ea a reunit peste 1228 delegati alesi si peste 100000 oameni veniti din toate colturile Transilvaniei pentru a consfinti, in mod liber de orice constrangere, hotararea de unire cu patria-mama. Adunarea a fost deschisa de Gheorghe Pop de Basesti. Intr-o atmosfera de puternic entuziasm poputar, prin glasul lui Vasile Goldis, Marea Adunare Nationala a proclamat unirea 'acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania'. Rezolutia Unirli prevedea infaptuirea unui regim democratic in Romania. A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat, si anume, Marele Sfat National care a jucat rol de for legislativ, condus de Gheorghe Pop de Basesti, si Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu si format din 15 membri. Actul de la Alba-Iulia a consfintit pe vecie, prin votul maselor, infaptuirea Marii Uniri.

Marea Adunare Nationala, din 1 Decembrie 1918, de la Alba-lulia

   Unirea a fost salutata si recunoscuta de nationalitatile din Transilvania. La 8 ianuarie 1919, Comitetul Central Sasesc a recunoscut, la Medias, actul de la 1 decembrie 1918. in acelasi sens, s-au pronuntat reprezentantii populatiei evreiesti (ianuarie 1919), CongresulsvabHorde la Timisoara (august 1919), ConsiliulNational Maghiar de la Targu Mures. Pozitia cercurilor democratice maghiare fusese exprimata inca de la finele anului 1918. intr-un manifest din 3 noiembne 1918 se sublinia ca: 'Fata de natiunile surori nu avem nici o pretentie. S/ noi ne consideram o natiune reinnoita, o forta acum eliberata pe ru/ne/e monarhiei. Ne trezim usurati la constiinta faptului ca nu mai suntem fortati sa fim stalpii asupriiii. Sa traim unullanga altul in pace'. Refuzul autoritatilor maghiare de a recunoaste insa hotararea de unire a romanilor si Consiliul Dirigent, permanentele amenintari proferate de Bela Kun la adresa Romaniei reintregite, ca si atacurile armate'i maghiare impotriva romanilor din Transilvania, au impus participarea armatei romane la campania din 1919. Dupa o ofensiva in Transilvania si pe Tisa, in august 1919, armata romana, infrangand fortele maghiare, a patruns in Budapesta.

Trupele romane la Budapesta, in 1919

Importanta Istorica a Marii Uniri din 1918.   Unirea din 1918 intr-un singur stat a tuturor romanilor s-a realizat, asadar, ca expresie a vointei populare intr-un context favorabil. Tratatele de pace din 1919-1920 au recunoscut de jure o situatie deja existenta, rod al actiunii romanilor insisi. S-a creat astfel un cadru favorabil dezvoltarii societatii romanesti, intrata intr-o noua etapa a evolutiei sale.

   Marea Unire din 1918 a incununat aspiratiile seculare ale romanilor de a vietui intr-un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor fortelor si categoriilor sociale interne. De asemenea, au contribuit la edificarea ei o generatie importanta de oameni politici precum: regele Ferdinand, lonel Bratianu, luliu Maniu, lon Nistor, Take lonescu, lon Inculet, Nicolae lorga si multi altii. In noul cadru istoric de dupa anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvoltare si modernizare al societatii romanesti, ceea ce a conferit trainicie statului national. Suprafata tarii a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2, populatia de la 7 250 000 locuitori, inainte de 1918, la 18 052 896 locuitori, la recensamantul din 1930. Au marcat cresteri importante, intre altele, suprafata arabila de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane ha, suprafata acoperita cu paduri - de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha, reteaua cailor ferate de la 4300 km la 11 000 km. A avut loc integrarea deplina, social-economica si politica, a noilor teritorii unite cu patria-mama, un progres economic real si eficient, aplicarea unui program democratic de propasire a tarii.

   Modificarea fundamentala a structurii institutionale si economice, dupa reformele din 1921-1923, s-a tradus prin largirea masiva a cadrului vietii social-politice, mutatii in ceea ce priveste echilibrul social de forte. S-a faurit, in acelasi timp, o lume a contrastelor, in care taranimea, ce reprezenta majoritatea populatiei, traia relativ greu, mai ales din gospodariile proprii, iar Bucurestiul a devenit 'Micul Paris', principala capitala din sud-estul Europei, un oras modern, aliniat standardelor urbanismului international.

   Intr-un cadru general de evolutie a intregii societati au aparut si fenomene noi, precum coruptia, arivismul si, foarte rar, violenta, au avut loc conflicte sociale. Degradarea pozitiilor fortelor conducatoare a facut loc manifestarilor de extrema stanga si dreapta in societate, cu efecte, din perspectiva istonca, negative. Pe plan international, Romania s-a afirmat ca un factor cu initiativa diplomatica, cu o conduita exemplara, in sensul mentinerii pacii si securitatii europene, contra politicii de revizuire a tratatelor de pace, a oricarui atentat la adresa statu-quo-ului teritorial. In noile conditii internationale din deceniul al patrulea al secolului nostru, marcate de ascensiunea fascismului, a tendintel catre autoritarism, promovata de regele Carol al 11-lea, Romania Mare s-a dezmembrat,in vara anului 1940, sub loviturile de forta ale puterilor totalitare, democratia facand loc regimurilor totalitare.

Declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania, la 27 martie/9 aprilie 1918
   'In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:
   Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechei Moldove,
   In puterea dreptului istoric si a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor,
   de azi inainte si pentru totdeauna
   se uneste cu mama sa Romania.
   Aceasta unire se face pe urmatoarele baze:
1. Sfatul Tarii actual ramane mai departe pentru rezolvarea si realizarea reformei agrare dupa nevoile si cererile norodului; aceste hotarari se vor recunoaste de Guvernul Roman;
2. Basarabia isi pastreaza autonomia provinciala, avand un Sfat al Tarii (Dieta), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct si secret, ca un organ implinitor si administratia proprie; 3. Competenta Sfatului Tarii este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul tuturor organelor zemstvelor si oraselor;
c) Numirea tuturor functionarilor administratiei locale, prin Organul sau implinitor, iar functionarii inalti sunt intariti de Guvern; 4. Recrutarea Armatei se va face in principiu pe baze teritoriale;
5. Legile in vigoare si organizatia locala (zemstve si orase) raman in putere si vor putea fi schimbate de Parlamentul Roman, numai dupa ce vor lua parte la lucrarile minoritatilor din Basarabia;
6. Respectul drepturilor minoritatilor din Basarabia; 7. Doi reprezentanti ai Basarabiei vor intra in Consiliul de Ministri Roman, acum desemnati de actualul Sfat al Tarii, iar pe viitor luati din sanul reprezentantilor Basarabiei din Parlamentul Roman; 8. Basarabia va trimite in Parlamentul Roman un numar de reprezentanti proportional cu populatia, alesi pe baza votului universal, egal, secret si direct; 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste si sate, orase, zemstve si Parlament, se vor face pe baza votului universal, egal, secret si direct; 10. Libertatea personala, libertatea tiparului, a cuvantului, a credintei, a adunarilor si toate libertatile obstei vor fi garantate prin Constitutie'

Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania, la 15/28 noiembrie 1918
   'Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotareldr acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul secolelor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei acarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Stefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat!
   Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre.
   Drept aceea
   Noi,
   Congresul general al Bucovinei,
intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
   in numele Suveranitatii nationale,
   Hotaram:
   Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei'.

Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918
   'I. ADUNAREA NATIONALA A TUTUROR ROMANILOR DIN TRANSILVANIA, BANAT Sl TARA UNGUREASCA, adunati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba-lulia, in 1 DECEMBRIE 1918, DECRETEAZA UNIREA ACELOR ROMANI Sl A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE DANSII CU ROMANIA. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre raurile Mures, Tisa si Dunare.
   II. ADUNAREA NATIONALA rezerva teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pana la intrunirea Constituantei, aleasa pe baza votului universal.
   III. In legatura cu aceasta, ca principii fundamentale la alcatuirea noului stat roman Adunarea Nationala proclama urmatoarele:
   1. Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare.
   Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii, in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc.
   2. Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din stat.
   3. Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate terenurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani, la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
   4. Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti.
   5. Reforma agrara radicala.
   Se va face conscrierea tuturor proprietatilor, in special a proprietatilor mari. In baza acestei conscrieri, desfiintand fidel comisurile in temeiul dreptului de a micsora dupa trebuinta latifundiile, i se va face posibil taranului sa-si creeze o proprietate (arator, pasune, padure) cel putin atat cat o poate munci el cu familia lui. Principiul conducator al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelarii sociale, pe de alta parte potentarea productiunii.
   6. Muncitorimii industriale i se asigura aceleasi drepturi si avantaje care sunt legiferate in cele mai avansate state industriale din apus.
   IV. Adunarea nationala da expresie vointei sale ca, congresul de pace sa infaptuiasca comunitatea natiunilor libere in asa chip ca dreptatea si libertatea sa fie asigurate pentru toate natiunile mari si mici deopotriva, iar in viitor sa se elimine razboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internationale.
   V. Romanii adunati in aceasta Adunare nationala saluta pe fratii lor din Bucovina, scapati de jugul monarhiei austro-ungare si uniti cu tara-mama, Romania.
   VI. Adunarea Nationala saluta cu iubire si entuziasm liberarea natiunilor subjugate pana aci in monarhia austro-ungara, anume natiunile: ceho-slovaca, austro-germana, jugoslava, polona si ruteana, si hotaraste ca acest salut sa se aduca la cunostinta tuturor acelor natiuni.
   VII. Adunarea Nationala cu smerenie se inchina inaintea memoriei acelor bravi romani, care in acest razboi si-au varsat sangele pentru infaptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea si unitatea Natiunii Romane.
   VIII. Adunarea Nationala da expresie multumirii si admiratiunii sale tuturor puterilor aliate, care, prin stralucitele lupte purtate cu cerbicie impotriva unui dusman pregatit de multe decenii pentru razboi, au scapat civilizatiunea din ghearele barbariei.
   IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor natiunii romane din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, Adunarea Nationala hotaraste instituirea unui Mare Sfat National Roman, care va avea toata indreptatirea sa reprezinte Natiunea Romana, oricand si pretutindeni, fata de toate natiunile lumii si sa ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare in interesul natiunii'.