Pentru a impiadica patrunderile
tatarilor, regele maghiar Ludovic cel Mare a organizat, nu mult dupa
inscaunarea sa, o victorioasa campanie militara, care a avut ca
rezultat retragerea acestora in sesurile din nordul Marii Negre. La
expeditie au participat, se pare, si romani din Maramure, condus de
unul de vitejii lor, pe nume Dragos.
Alungati, dar nu adusi la
neputinta, tatarii au continuat atacurile si in anii
urmatori. Primint sarcina apararii teritoriilor, de la
rasarit de Carpati, Dragos a trecut muntii si s-a
stabilit cu ai sai pe un plai intre Bistrita si Tazlau
care, veacuri intregi, s-a Campul lui Dragos. Prin izbanzi obtinute
impotriva tatarilor, voievodul si-a consolidat si intins treptat
stapanirea cuprinsa inter Carpati si Siret.
Capeteniile locale au acceptat
si ele unirea cu formatiunea politica ce se crease pe apa
Moldovei. Noul stat, al carui centru era la Baia se afla in stare de
dependenta fata de Ungaria.
Capul bourului din legenda avea
sa fie reprezentat ca principal element heraldic in stama Moldovei.
