Evolutia doctrinei defensive americana in raport cu implicatiile domeniului nuclear in perioada Razboiului Rece

Strategia - potrivit generalului Beaufre, reprezinta "arta de a combina toate fortele unuia sau mai multor state in vederea obtinerii unui rezultat determinat de catre o viziune politica";

potrivit maresalului Greciko - strategia trebuie inteleasa "ca un sistem de puncte de vedere adoptat oficial de un stat anume asupra caracterului razboiului si asupra procedeelor conducerii sale, a modului de a pregati pentru aceasta si tara sa";

strategiile nucleare americane au cunoscut din anul 1954, o anumita evolutie, in vreme ce strategiile sovietice au ramas stabile, ambele bazandu-se pe disuasiune;

disuasiunea - "se bazeaza mai intai pe factorul material: trebuie sa ai o mare putere de distrugere, o buna precizie si o buna capacitate de penetrare" (generalul Beaufre); disuasiunea nucleara depinde, indeosebi, de factorii psihologici; disuasiunea sovietica s-a bazat mai putin pe calculul risc/miza, cat pe acela de cost/eficacitate; in Vest, arma nucleara era necesara pentru impiedicarea unui conflict, iar in Est domeniul nuclear era integrat unui plan strategic ofensiv al carui obiectiv principal era "zdrobirea decisiva si totala a adversarului" (maresalul Greciko) ce precedea "ocuparea teritoriului inamic, instalarea unui alt regim politic si controlul acestuia" (maresalul Sokolvski);

disuasiunea se prezinta sub forma: celui puternic de catre cel slab si a celui puternic de catre cel puternic; prima forma vizeaza amenintarea presupusului agresor, indiferent de puterea sa, cu represalii inacceptabile pentru economia si populatia sa; este vorba despre conceptia "totul sau nimic" care nu este modificata fundamental de existenta armelor tactice ce trebuie sa transmita adversarului "ultimul advertisment";

cea de a doua forma de disuasiune - a celui puternic de catre cel puternic (disuasiunea asimetrica) - a suportat in SUA mai multe nuantari:

o       1954 - doctrina Eisenhower a "represaliilor masive" (Massive Retaliations) - este vorba despre o strategie impotriva oraselor bazata pe arma termonucleara transportata de avioanele de bombardament strategic ale SAC (Strategic Air Command-1946), in stare permanenta de alerta: "Nu exista aparare locala care sa poata tine piept, de una singura, puternicei forte terestre a lumii comuniste. Defensivele in plan local trebuie intarite prin elementul de descurajare a agresiunii, reprezentat de capacitatea de a exercita represalii masive" (J.F. Dulles, 12 ianuarie 1954);

o       1961 - doctrina McNamara a "ripostei graduale': nascuta din situatia disuasiunii reciproce, "Flexible Response' ia in considerare replicarea la actiunile inamicului la nivelul ales de acesta;  ripostei conventionale ii va urma in mod automat utilizarea armelor nucleare tactice, inainte de a recurge la bombardamentul nuclear strategic, conducand la "distrugerea reciproca asigurata', MAD in engleza, "intimidare realista prin intermediul terorii' in rusa; o astfel de strategie ii nelinisteste pe europeni, care o percep ca pe o diminuare a angajarii americane pe "batranul continent'; intr-adevar, riposta treptata implica posibilitatea luptelor nucleare pe teritoriul socotit a beneficia de protectia "umbrelei atomice' americane; aceasta eventualitate fusese luata in considerare de Henry Kissinger in lucrarea sa aparuta in 1957, Nuclear Weapons and Foreign Policy; aceasta gradare reda diplomatilor un rol important, deoarece posibilitatile de negociere sunt din nou demne de a fi luate in considerare.

o       1972-1974 - doctrina Schlesinger a "ripostei adaptate' ("Measured Deterrence'): "Dat fiind evantaiul situatiilor politico-militare posibile in fata carora ne-am putea situa, politica noastra strategica nu trebuie sa se fundamenteze numai pe capacitatea de a provoca oraselor si industriei daune, al caror nivel acceptabil e probabil ca-1 vor depasi' (Richard Nixon, mesaj adresat Congresului, la 9 februarie 1972); aceasta doctrina, consecinta a preciziei crescande a vectorilor inarmarii, se bazeaza pe selectia obiectivelor adverse simbolice, dar semnificative, insistand in acelasi timp asupra posibilitatii de riposta la un atac masiv prin surprindere; doctrina Schlesinger incearca sa ridice pragul nuclear pentru a nu fi fatalmente antrenati catre apocalipsa; este vorba, de asemenea, despre corectarea efectului escaladei automate induse de doctrina McNamara: accentul este pus, incepand cu acel moment, pe notiunile de selectivitate, flexibilitate si suficienta strategica; deschide, asadar, calea paritatii intre arsenalele nucleare ale celor doua superputeri si a procesului de limitare a inarmarii.

o       1983-IAS, Initiativa de Aparare Strategica: "Totusi, va fi intotdeauna necesar sa insistam pe chestiunea represaliilor - pe amenintarea reciproca - si acesta este un comentariu cat se poate de trist, fiind vorba despre conditia umana.Nu ar fi totusi mai preferabil sa salvam vieti omenesti, decat sa avem de razbunat pierderea lor? Consultari aprofundate m-au facut sa cred ca exista o solutie. Sa initiem un program avand ca obiectiv, prin intermediul unor masuri defensive, contracararea teribilei amenintari pe care rachetele sovietice o fac sa apese asupra noastra. Sa ne intoarcem catre puterea tehnologica . " (discursul lui Ronald Regan din Congres la 23 martie 1983).