Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate istorie Istoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Istorie


Qdidactic » istorie & biografii » istorie
Formarea statelor medievale romanesti - formatiuni statale incipiente romanesti



Formarea statelor medievale romanesti - formatiuni statale incipiente romanesti


Premisele formarii statelor medievale romanesti. Odata cu desavar­sirea procesului de formare a poporului roman si a limbii romane (secolele VIII-IX) in istoria ce se scria in spatiul Carpato-Danubian-Pontic incepe o noua etapa -constituirea statelor medievale romanesti.

Formarea statelor medievale romanesti este, in primul rand, rezultatul actiunii mai multor factori interni: formarea relatiilor feudale, necesitatea protejariii averii acumulate de diferitele paturi sociale, a reglementarii relatiilor dintre aceste paturi, a apararii cailor comericiale internationale care strabateau spatiul romanesc si a centrelor de comert intern (iarmaroace, asezari orasenesti), a valorificarii economice a noilor terenuri etc.

Premisele interne au fost favorizate de anumite imprejurari externe. Astfel, in perioada care a urmat dupa invazia tatarilor din 1241 a fost lichidata pentru o vreme hegemonia regatului maghiar la sud si est de Carpati, ceea ce a permis formatiunilor statale romanesti din aceasta zona sa evolueze spre intarirea propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala.

Procesul de formare a statelor romanesti si-a gasit expresie in formula acceptata de istorici despre evolutia societatii romanesti de la sat la stat. Aceasta formula explica esenta procesului care a avut la baza consolidarea obstei satesti (in frunte cu juzi sau cnezi) ca forma initiala de organizare sociala si autoadministrare in perioada de dupa retragerea legiunilor romane din Dacia.

Interesele comune de aparare si de valorificare a terenurilor agricole serveau drept baza pentru unirea mai multor obsti in uniuni de obsti cu o capetenie unica in frunte, numita voievod, cnez, ban. Uniunile de obste se numeau 'tari' (din latinescul-terra). Marele istoric roman Nicolae lorga a numit aceste 'tari'- Romanii populare, in izvoarele istorice straine ele se mai numeau Vlahii, adica tari ale romanilor, deoarece strainii, dupa cum am demonstrat deja (vezi capitolul 5) ii numeau pe romani 'vlahi', cu diferite derivate ale acestei denumiri. Istoricii au atestat circa 20 de asemenea 'tari', care acopereau intreg spatiul locuit de romani. Romaniile populare erau, astfel, formatiuni teritorial-politice incipiente si prezentau o forma de organizare teritorial-administrativa autonoma in conditiile lipsei unui stat unitar.

Necesitatile de aparare in fata incursiunilor razboinice ale migratorilor au dus la aparitia unei forme mai avansate in comparatie cu uniunile de obsti. Acestea erau voievodatele, cnezatele si banatele, formatiuni, ce intruneau cateva uniuni de obsti, avand in frunte un cneaz, voievod (din slava-conducator de oaste), un ban etc. Faptul ca aceste formatiuni erau preponderent numite in termeni slavi, permite de a conchide ca constituirea lor s-a produs in perioada asimilarii elementului slav la nord de Dunare in secolele VII-VIII.

 

Formatiuni statale incipiente romanesti. Cele mai vechi informatii despre voievodatele romanesti se refera la teritoriul Transilvaniei. Aceasta se lamureste prin faptul ca dupa 896 ungurii au migrat din stepele nord-pontice in Panonia unde au venit in contact cu romanii. Pe masura extinderii lor teritoriale in directia Tran­silvaniei, ei s-au ciocnit cu formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara 'Gesta Hungarorum' ('Faptele ungurilor'), scrisa de un notar anonim (numit de istorici Anonymus) al regelui Bela (dupa opinia majoritatii istoricilor este vorba de Bela al III-lea, 1173-1196) se vorbeste despre trei voievodate romanesti: voevodatul lui Menumorut (in Crisana, cu centrul la Biharea), voievodatul lui Gelu (pe podisul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui Glad (in Banat, intre Mures si Dunare, cu centrul la Cuvin).

Formarea Tarii Romanesti. Formarea statului medieval Tara Romaneasca a cunoscut cateva etape. Formatiuni politice incipiente - uniuni de obsti - au fost atestate in izvoarele slave sub denumirea de Vlasca, Codrii Vlasiei (Tara Vlasiei) etc., adica tari ale romanilor.

In deceniile care au urmat dupa invazia tataro-mongola, izvoarele istorice ne comunica despre formatiuni statale intre Carpati si Dunare cu un caracter mai avansat. Astfel, in anul 1247 regele maghiar preconiza sa amplaseze in Banat si Oltenia Ordinul religios al lonitilor. Printr-o diploma speciala cavalerilor ioniti li s-au acordat mari privilegii, dar ei asa si nu s-au stabilit aici. Din diploma aflarn ca in spatiul rezervat ionitilor era situata Tara Severinului, care includea cnezatele lui loan si Farcas (in Oltenia), Tara Litua, in frunte cu voievodul Litovoi (pe Jiu), si voievodatul lui Seneslau (pe Arges).

In a doua jumatate a secolului al XII-lea, conform documentelor maghiare, un urmas al lui Litovoi (purtand acelasi nume) pentru anii 1272-1275 a unit la voievodatul sau teritoriul din dreapta Oltului si a refuzat sa recunoasca suzeranitatea maghiara. Dar in urma expeditiei regelui Ladislau al IV-lea (1272-1290), intreprinsa in 1277-1279 Litovoi este ucis, iar fratele sau Barbat - luat prizonier.


Prima incercare de unificare politica la sud de Crapati denota faptul ca evolutia societatii romanesti se dezvolta in directia statului medieval unificat.

Crearea unui stat unificat era determinata de mai multi factori, in primul rand, era necesara asigurarea securitatii drumului comercial, care lega Europa Centrala cu gurile Dunarii. Veniturile capatate de la asigurarea comertului pe acest drum au intarit forta economica a voievodatelor romanesti. Diferentierea sociala din societatea romaneasca aflata pe calea constituirii relatiilor feudale, determina la randul ei necesitatea unui aparat administrativ puternic pentru a reglementa relatiile dintre diferitele paturi sociale, pentru a apara bunurile lor materiale de invazii straine si infractori interni.

Desi regii maghiari isi impuneau suzeranitatea lor la sud de Carpati, vecinatatea Hoardei de Aur nu le permitea sa-si extinda stapanirile in aceasta zona. Dominatia mongola dupa 1241 era efectiva numai in teritoriile de sud-vest ale Moldovei, in celelalte teritorii romanesti de la sud si est de Carpati dependenta de mongoli se limita la plata unui tribut, in schimb acestia stavileau expansiunea maghiara in zona. Totodata, in procesul evolutiei relatiilor mongolo-romane, bazate pe colectarea birurilor de la populatia autohtona, s-a constituit aparatul administrativ local, preluat apoi de statul medieval romanesc. Astfel, dominatia mongola a fost un factor accelerator pentru procesul de unificare politica in spatiul romanesc.

Formarea Tarii Moldovei, in secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au desfasurat procese similare cu cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare. Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim concentrarea populatiei in jurul unor complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe cursul inferior al Jijiei, Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriuldintre Prut si Nistru - pe valea Ciuhurului, in regiunea codrilor (teritoriul viitorului tinut Lapusna-Orhei) etc.

Izvoarele istorice contin unele informatii despre formatiuni politice in aceasta zona. in vestitul poem german 'Cantecul Nibelungilor' se povesteste despre o 'Tara romaneasca' in frunte cu ducele Rumunc, nume derivat de la denumirea etnica a poporului-ruman.

In vecinatatea cnezatului Hacici a fost atestata o 'tara a bolohovenilor' (adica a 'volohovenilor'), a romanilor, intre anii 1231-1257 bolohovenii au luptat cu Cnezatul Halici, fiind ajutati de mongoli.

Despre trei formatiuni politice vechi, uniuni de obsti: Vrancea, Campulung si Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Aceste formatiuni teritoriale si-au pastrat specificul lor in decursul intregului ev mediu, formand de rand cu alte 'tari' baza pe care s-a constituit statul medieval moldovenesc.

Moldova, afluent al Siretului. La 1308, in 'Cronica rimata a lui Ottocar de Styria' este mentionat un 'voievod roman (vlah) de peste munti', adica de la est de Carpati. Din aceasta zona au venit la 1325 romanii (volohi!) care au participat la o campanie a polonezilor contra Brandenburgului. Voievodatul numit 'Valahia', cu centrul la Siret, este mentionat in 1340 intr-o scrisoare a calugarilor mineriti catre Papa de la Roma.

Legenda isi gaseste expresie in stema Moldovei - cap de bour, dar mai mult nu este confirmata de realitatile istorice. Pamanturile de la est de Carpati erau permanent populate de autohtoni. Desi intre populatia Moldovei si a Maramuresului in evul mediu au existat relatii foarte diverse, constituirea statului independent a fost un proces launtric, care s-a desfasurat similar si in alte teritorii romanesti in directia unificarii si emanciparii lor politice.

Cat priveste personalitatea lui Dragos, date precise despre timpul cand a domnit lipsesc. Unii istorici sunt de parere ca el s-a situat in fruntea voievodatului din Valea Moldovei inca la sfarsitul secolului al XIH-lea.

O a doua etapa in constituirea statului medieval moldovenesc este legata de numele voievodului maramuresan Bogdan din Cuhea. Dupa o lupta indelungata pentru pastrarea libertatilor romanilor din Maramures, el a trecut muntii impreuna cu ceata sa militara, stabilindu-se in Moldova, de unde l-a izgonit pe Bale, fiul lui Sas.

Data la care s-a produs acest eveniment continua sa fie discutata de istorici. Conform unei opinii evenimentul a avut loc la 1359, cand a fost concomitent respinsa si o incercare a polonilor de a pune stapanire pe voievodatul moldovenesc, fapt relatat de cronicarul polon Ian Dlugosz.

Prin Moldova trecea un drum comercial care unea Marea Baltica cu Marea Neagra. Acest drum, numit apoi 'drum moldovenesc', era protejat de statul moldo­vean, care beneficia pe aceasta cale de anumite avantaje economice.

Intemeierea statului dobrogean. Formarea statelor romanesti se incheie cu cea a statului dobrogean situat intre Dunare si Marea Neagra, in timpul domniei tarului bulgar loan Asan al H-lea (1218-1241) aici este situata 'Tara Carvunei', unitate politica aflata sub autoritatea religioasa a Patriarhiei din Constantinopol.

In anul 1346 este mentionat drept conducator al statului dobrogean - Balica, urmat dupa 1350 de Dobrotici. Ultimul extinde teritoriul statului sau pana la gurile Dunarii, intrand in conflict cu negustorii genovezi de la Vicina si Chilia. Urmasul lui Dobrotici-Ivanco, incheie un tratat de pace si comert cu genovezii, bate moneda proprie, in 1388, Ivanco participa la luptele cu otomanii, cazand in timpul bataliei.

Tot atunci domnul Tarii Romanesti Mircea cel Batran a luat in stapanire Tara Dobrogei. Acest eveniment contura inceputul unui proces de unificare a Tarilor Romane, care nu s-a desfasurat din cauza conditiilor externe nefavorabile. Dupa cativa ani de viata unitara in componenta Tarii Romanesti, Dobrogea, ca si alte teritorii balcanice, a fost inclusa in componenta Imperiului otoman.

Importanta istorica a constituirii statelor medievale romanesti. Con-stituirea statelor medievale romanesti a fost un proces de lunga durata si s-a realizat in doua etape: unificarea formatiunilor politice prestatale (a Romaniilor populare) sub autoritatea unuia dintre conducatorii acestora; apoi crearea institutiilor politice, admi-nistrative si religioase, necesare afirmarii si apararii statului.

Prima formatiune statala intemeiata a fost Voievodatul Transilvaniei, integrat teritorial Regatului maghiar in urma expansiunii acestuia spre est. Romanii transil-vaneni au inceput sa fie obiectul unei politici de discriminare, care va duce in cele din urma la eliminarea lor din viata politica a Transilvaniei.

Celelalte doua state romanesti (Moldova si Tara Romaneasca) au reusit sa se emancipeze de sub dominatia mongola si ungara, dobandind independenta politica Procesul de unificare a statelor romanesti n-a atins nivelul crearii unui stat unita independent.

Tarile Romane au avut drept focare constituitoare teritorii destul de indepar-tate unul de altul. Atunci cand extinderea lor teritoriala a ajuns sa se intalneasca (la Curbura Carpatilor), ele erau deja state constituite, conduse de dinastii domnesti proprii, fiind orientate in relatiile politice externe in diferite directii: Tara Romaneasca - spre Ungaria, iar Moldova- spre Polonia si Lituania. Cu timpul s-a format o traditie istorica, acceptata de contemporani, o traditie a doua tari separate cu propriile lor interese politice, sociale si economice externe, adica a unui pluralism statal romanesc.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Istorie




Lucrari pe aceeasi tema


Franta napoleoniana - imperiul napoleonian si pop europene
Uniunea Europeana - devenire si transformare - tratatele fundamentale
Formarea statelor medievale romanesti - formatiuni statale incipiente romanesti
Gelu (Sec.IX-X) - voievodul Gelu
Puterea in slujba ortodoxiei - reprimarea ereziilor
Latinitate si dacism - religia geto-dacilor, descoperirile arheologice si studiile recente
Inceputul interventiei militare straine si izolarea diplomatica a Rusiei sovietice
Litovoi (inainte de 1247-1277) = Carmuitor intelept si ostean viteaz
Crizele Razboiului Rece: Razboiul din Coreea (1950-1953), criza din Cuba
Matei Corvin (1485-1490)



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.