Martin Luther si reforma - reforma Protestanta

Reforma Protestanta, cateodata numita si Revolutia Protestanta, a fost o miscare in secolul XVI de a reforma Biserica Catolica din Europa Occidentala. Reforma a fost inceputa de Martin Luther, cu Cele 95 de teze despre practica indulgentelor. La sfarsitul lunii Octombrie 1517, el le-a afisat pe usa Bisericii Castelului din Wittenberg, folosita in mod obisnuit ca afisier pentru comunitatea universitara. In Noiembrie, le-a trimis diferitelor autoritati religioase ale timpului. Reforma s-a sfarsit in divizare, prin intemeierea unor noi institutii. Cele mai importante patru traditii care au izvorat direct din reforma sunt traditia luterana, cea reformata/calvinista/prezbiteriana, cea anabaptista si cea anglicana. Traditii protestante ulterioare isi au de obicei radacinile in aceste patru scoli initiale ale Reformei. In plus, Reforma Protestanta a dus la o Reforma Catolica sau Contrareforma in sanul Bisericii Catolice, printr-o varietate de noi miscari spirituale, reforme ale comunitatilor religioase, infiintarea de seminarii, clarificarea teologiei catolice, ca si schimbari structurale in institutia Bisericii.

Martin Luther si reforma

In 1517, cand Martin Luther si-a fixat cele 95 de teze pe usa unei biserici din Wittenberg (Germania) "cu scopul de a provoca adevarul", a inceput Reforma care a modificat, pentru secole, aliantele politice si religioase. Profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther a formulat o interpretare noua, antiscolastica a textelor biblice, a criticat dogmele si organizarea ierarhica a Bisericii Catolice, intoleranta acesteia si comertul cu indulgente. In esenta, reforma lui Luther consta in afirmarea "mantuirii prin credinta", nu prin practicarea ritualurilor bisericesti, si in proclamarea autoritatii exclusive a textelor biblice. El a pledat impotriva autoritatii papale in afaceri de stat si, cand a refuzat sa retracteze, Biserica Catolica l-a excomunicat in anul 1520 - un act din care au izvorat toate bisericile protestante.

Reforma a adus inapoi in crestinism vigoarea bisericii primare pierduta intr-un mileniu de negura. Limba latina, mostenita in Biserica datorita influentei Imperiului Roman, incetase a mai fi vorbita sau inteleasa de catre "barbarii" care traiau acum in Europa. Faptul ca atat liturghia cat si textul Scripturilor erau in latina limita accesul la ele numai clerului educat, si acesta era in numar foarte restrans. Datorita interesului in limbile clasice manifestat in secolele XVI-XVII chiar de catre umanisti ca Erasmus, Vulgata, traducerea Bibliei in latina efectuata de Sf. Ieronim (cca. 405 A.D.) si folosita in mod exclusiv in Biserica, incepuse sa fie dovedita ca avand lacune. Ideile protestante de traducere a Scripturii in limbile nationale ale popoarelor, propagate cu ajutorul tiparnitei lui Gutenberg, au pus intr-o perspectiva proaspata adevarul si geniul crestin.

In paralel cu Luther, Calvin a continuat dezvoltarea si a perfectat doctrina Reformei in Geneva. Lucrarea lui, Institutele religiei crestine, publicata initial in 1536 la Basel si urmata de multe alte editii, a definit noul inteles al modului de viata crestin si al crestinismului ca structura intelectuala si practica. Printre rezultatele practice cele mai evidente se afla ceea ce se numeste astazi Teza lui Max Weber. [2] Conjectura istoricului german este ca viziunea reformata asupra nobilitatii muncii la orice nivel, ciubotar sau doctor in stiinte, a vocatiei daruite si mentinute de Dumnezeu in viata fiecaruia, si in special increderea nezdruncinata in suveranitatea lui Dumnezeu asupra Universului si a bunatatii lui fata de crestini, a fost ingredientul principal in crearea si dezvoltarea teoriei si practicii a ceea ce azi numim capitalism. Ideea ca Dumnezeul suveran asupra a tot ceea ce se intampla a gasit cu cale sa se reveleze omului nu numai in teologie ci si in legile naturii a condus la acceptarea stiintei ca disciplina "distincta dar nu separata"' in cuvintele lui Calvin, in domeniul cunoasterii lumii.

Influenta Reformei a fost binefacatoare din mai multe puncte de vedere, ca de pilda, teologic, economic si educational. Raspandirea ideilor ei in tarile de limba engleza a fost facuta mai ales prin documentele promulgate la Westminster in 1648 si ulterior prin Catechismul de la Heidelberg.

Teologic, inchinarea omului a fost directionata din nou, dupa aproape o mie de ani, de la eforturile sale de a-L multumi pe Dumnezeu prin forte proprii inspre Dumnezeul cel suveran insusi. Constiintele s-au eliberat si efectele nu au intarziat sa apara in viata de zi cu zi a cetatenilor si societatilor. Posibilitatea sigurantei gratiei lui Dumnezeu a insemnat concentrarea credinciosilor asupra problemelor imediate si scaderea tendintei de a-si arunca sperantele intr-un viitor nesigur si subred atat pe Pamant cat si in viata de dupa moarte. [14]

Economic, conform tezei lui Max Weber, Reforma este parintele capitalismului si tolerantei religioase. Trairea vocatiei in viata omului si increderea credinciosului in suveranitatea lui Dumnezeu au eliminat o mare parte din frica de a risca in afaceri si in treburile societatii. Astfel, guvernele Europei au devenit mult mai tolerante si mai putin opresive, iar in Statele Unite insasi nasterea natiunii Americane era vazuta de catre Thomas Jefferson ca un experiment curajos si maiestuos in auto-guvernare al unui popor crestin si reformat.

Insistenta asupra legitimitatii si importantei cunoasterii naturii a dus la promovarea educatiei. In tarile romane, de exemplu, intelegerea calvinista a crestinismului l-a indemnat pe Iacob Despot sa aduca Reforma in Moldova si sa deschida primul colegiu pe pamant romanesc la Cotnari in 1563, cu un an inainte de moartea lui Calvin. De asemenea, Catechismul a fost folsit ca abecedar de catre fondatorii Statelor Unite. The New England Primer, publicat in 1777, la numai un an dupa Declaratia de Independenta a Statelor Unite, contine textul Catechismului si multe texte biblice. Convingerea acestora era ca predarea ideilor Reformei creeaza, in majoritate, cetateni onorabili.

Viata religioasa reformata a adus prosperitate materiala si morala [15] unei lumi aflate intr-o acuta nevoie de lumina spirituala. Pelerinii care au emigrat in America datorita prigoanei in Europa datorata credintei lor reformate au creat o societate despre care Alexis de Tocqueville, vizitand Statele Unite la inceputul secolului XIX, a observat ca "nu am inteles maretia Americanilor pana cand nu am vizitat bisericile lor care ard cu focul dreptatii si neprihanirii Evangheliei".