Operatiunea "Strafexpedition"

In urma infrangerii in cel de-al doilea razboi mondial si din cauza puternicului sentiment de culpa dezvoltat in perioada urmatoare, autoritatile din Republica Federala a Germaniei au manifestat evidente retineri in constituirea unor unitati militare de elita, indiferent de scopul in care ar fi urmat a fi folosite.

Inexistenta unor astfel de structuri a condus, indirect, la evenimentele sangeroase petrecute in Satul Olimpic de la München in 5 septembrie 1972, cand teroristii au ucis doi atleti si au luat alti noua ostatici. Lipsa de profesionalism care a caracterizat interceptarea teroristilor in momentul imbarcarii acestora in doua elicoptere pe aeroportul militar Fürstenfeldbruck a facut ca in schimbul de focuri sa-si piarda viata atat teroristii, cat si cei noua ostatici.

Acest esec a reprezentat impulsul esential pentru constituirea unei unitati specializate in interventia antiterorista. Astfel, din dispozitia ministrului federal de interne, Hans-Dietrich Genscher, la 26 septembrie 1972 s-a trecut la organizarea "Grupei de aparare a frontierei 9" (G.S.G.-9).

Pentru a evita orice eventuale comentarii negative referitoare la refacerea unor unitati de trista faima, gen S.S., aceasta a fost pusa de la inceput sub autoritatea Politiei Federale de Frontiera (Bundesgrenzshutz). Devenita operationala la 17 aprilie 1973, unitatea si-a castigat rapid o larga apreciere internationala.

Persoana care a realizat performanta de a crea in doar sase luni o unitate de elita a fost Ulrich Wegener. Acesta lucra din anul 1958 in diverse formatiuni ale Bundesgrenzshutz. In perioada 1970-1972 el a fost ofiterul de legatura al acestei structuri federale cu biroul minsitrului de interne. Avea deja reputatia unui expert militar, preocupat de ultimele noutati in materie de combatere a terorismului si in organizarea unitatilor dedicate operatiunilor speciale. Pentru edificarea unitatii G.S.G.-9 a preluat creator modelul existent al unitatii israeliene de elita Sayeret Mat'kal, utilizand insa si concluziile desprinse din numeroase analize de caz, din studierea unor lucrari de specialitate etc..

Incadrarea in G.S.G.-9 se face exclusiv pe baza voluntariatului, dar conditia de baza, de la care nu se face rabat (nici macar cei care provin din Bundeswehr nu obtin dispensa!), este ca fiecare candidat sa fi lucrat cel putin doi ani in cadrul altor structuri ale Bundesgrenzschutz. Dosarul fiecarui candidat este atent verificat si, in cazul acceptarii, urmeaza o serie de teste fizice si psihologice extrem de complexe, care se intind pe durata a trei zile. In aceasta perioada, recrutii trebuie sa-si demonstreze si calitatile de luptatori si buni tragatori, sa sustina teste de inteligenta si sa se supuna unei minutioase examinari medicale. Aceasta etapa de selectie se soldeaza, in general, cu respingerea a aproximativ 66% dintre solicitanti.

Cei admisi sunt inclusi intr-un program de pregatire intensa pe parcursul a 22 de saptamani. Structura acestui program include doua etape: 13 saptamani pregatire generala si 9 saptamani instructie speciala. Antrenamentele sunt de o duritate exceptionala, dar cursantilor li se repeta mereu ca acestea nu sunt niciodata prea severe intrucat "trebuie pornit de la ideea ca oricare adversar potential dispune de grupe de sacrificiu". Ca o trasatura distincta a pregatirii luptatorilor din aceasta unitate antiterorista se remarca volumul mare de informatie de factura academica cu privire la operatiunile politienesti si la contraterorism. Prima etapa se incheie cu o evaluare si experienta a demonstrat ca doar aproximativ 40% din cursantii inscrisi initial sunt admisi in etapa a doua, continuand cu instructia speciala.

In aceasta etapa pregatirea este individualizata, cuprinzand antrenamente de arte martiale, instructia focului si trageri cu diverse categorii de armament, utilizarea armelor albe, cursuri din domeniul stiintei politienesti si al psihologiei. Pe parcursul acestei etape, cursantii exerseaza munca in echipa, studiaza tactica si armamentul utilizat de diverse grupari teroriste, exerseaza asigurarea securitatii unor VIP-uri, conducerea diferitelor tipuri de autovehicule (de la motociclete pana la camioane grele) in conditii de stres si de traseu dificil, modalitati de insertie in aeronave si cladiri, coborarea pe coarda, schiul si acordarea primului ajutor. Un loc important il ocupa instruirea cursantilor in probleme psihologice, insistandu-se asupra prezentarii si analizarii din acest punct de vedere a tuturor aspectelor legate de fenomenul terorist si de teroristi, ca indivizi. Se acorda deosebita atentie aspectelor legate de interventia in cazul luarii de ostatici.

Odata absolvit cursul, fiecare luptator al G.S.G.-9 poate ramane in serviciu oricat timp doreste, neexistand o limita de varsta, singura conditie fiind de a se incadra in standardele extrem de inalte si de inflexibile ale unitatii. Oricum, la momentul parasirii acestei elite, posibilitatile de angajare si promovare in alte unitati ale politiei sau in firme private sunt foarte numeroase, stagiul petrecut in G.S.G.-9 fiind o excelenta carte de vizita.

Guvernul federal nu a precupetit nici un efort financiar pentru o dotare de exceptie a unitatii. Baza de antrenament, situata la St. Augustin, in apropiere de Bonn, avea, la nivelul anului 1979, facilitati estimate la peste 9 milioane de dolari. Fiecare luptator dispune de doua echipamente complete de lupta, confectionate din materiale speciale, anti-aderente, concepute special pentru lupta corp la corp, unul pentru misiuni pe timp de zi, iar celalalt pentru interventiile pe timp de noapte. Armamentul din dotare este diversificat, dar arma preferata pare sa fie MP5, cu multiplele sale variante MP5 SD3 (silentioasa), MPK (versiunea scurta), MP5A2 s.a.. Aceasta pusca-mitraliera, cu calibrul 9 mm, cu un inalt grad de precizie, produsa de firma "Heckler & Koch", trece drept arma standard a politiei germane. Ca pusti cu luneta sunt preferate armele Steyr, PSG-1 si H&K G3. Pistoalele utilizate sunt si ele diverse, de la P7 si P9S de 9 mm (produse tot de firma "Heckler & Koch") sau Mauser SP 66, pana la "Glocks" si "Smith & Wesson" 38 special.

Referat: Lucrare scrisa la dendrologie Proiect: Nivelul organizarii teritoriale - teritoriu, teritorialitate si organizare in invelisul geografic

Pe langa antrenamentul cu armamentul din dotare, membrii unitatii sunt obligati sa se familiarizeze cu utilizarea armelor folosite cu precadere de catre teroristi, cum ar fi M61 Skorpion si AK-47.

Unitatea dispune de automobile blindate de interventie, autoturisme Mercedes modificate, autovehicule off-road. De asemenea, exista o unitate de aviatie (Bundesgrenzschutz-Fliegergruppe) elicopterele fiind folosite atat pentru transportul rapid al luptatorilor, cat si in cadrul interventiilor tactice. Astfel, pentru luarea cu asalt a teraselor, acoperisurilor, a pistelor impracticabile, luptatorii trebuie sa fie capabili sa coboare din elicopter, de la o inaltime de 40 m, cu tot echipamentul de lupta asupra lor, in mai putin de 18 secunde. Focul executat de combatanti in timpul interventiei de la bordul elicopterelor trebuie sa atinga, de asemenea, o rata de 85% precizie.

G.S.G.-9 este divizata in trei subunitati specializate: G.S.G.-9/1 este o subunitate pentru operatiunile antiteroriste "standard", desfasurate pe sol, G.S.G.-9/2 este specializata in interventii la bordul navelor maritime, facand antrenamente comune cu o unitate a marinei militare germane (Kampfschwimmers). G.S.G.-9/3 este o unitate aeroputata, folosita in special in interventiile care necesita interventia parasutistilor. Daca se estimeaza ca primele doua subunitati numara cam 100 de luptatori, in G.S.G.-9/3 se pare ca sunt doar 50.

Din punct de vedere operational, G.S.G.-9 a optat pentru unitatea de baza formata din cinci combatanti (specialeinsatztrupp): comandantul, grenadierul, cover man, point man si lunetistul (sniper sau marksman).

Operatiunea "Strafexpedition"

Consacrarea internationala a unitatii germane s-a produs in urma unei actiuni spectaculoase de eliberare de ostatici executata in anul 1977. La 13 octombrie 1977 autoritatile franceze au anuntat ca zborul companiei Lufthansa LH 181 a fost deturnat de pe ruta Insulele Baleare (Palma de Majorca, mai precis) - Germania. Aeronava Boeing 737, cu un echipaj alcatuit din cinci membri si cu 86 de pasageri, si-a schimbat cursul, la ordinele unui individ ce se recomanda drept "capitanul Walter Mahmoud" (identificat ulterior ca fiind Zohair Youssef Akache), catre Roma. Aici a aterizat, a fost realimentat si a decolat spre Cipru. Dupa o noua realimentare pe aeroportul din Larnaca, aeronava a urmat un parcurs sinuos, tot mai multe state refuzandu-i permisiunea de aterizare. Dupa o aterizare fara permisiune pe aeroportul din Dubai, echipajul a reusit sa comunice la sol ca la bord se afla patru teroristi, dintre care doua femei. "Capitanul Mahmoud" si-a facut cunoscute revendicarile, solicitand eliberarea a noua detinuti din inchisorile din R.F.G. (printre care Andreeas Baader) si a alti doi din Turcia. Dupa ce a executat pilotul si a fixat un termen-limita, seful comandoului terorist a ordonat decolarea spre Somalia, aterizand la Mogadiscio pe 17 octombrie.

Dupa ce negocierile purtate timp de patru zile au esuat, autoritatile vest-germane au decis sa treaca la actiunea prin forta. Din statul major al actiunii faceau parte Hans-Jurgen Wischnnewski, ministru la cancelaria federala, Gerhard Boeden, seful sectiei antiteroriste din cadrul "Oficiului Judiciar Federal" (B.K.A.), Ulrich Wegener, comandantul G.S.G.-9 si psihologul in probleme de politie, Wolfgang Salewski.

La bordul unei aeronave speciale a companiei Lufthansa 60 de luptatori ai G.S.G.-9 s.au indreptat spre Somalia. Dupa aterizarea la Mogadiscio (ora 17,30), la o distanta de cca 2.000 de metri de avionul capturat de teroristi, echipa G.S.G.-9 a avut placuta surpriza de a gasi zona din jurul avionului securizata de comandourile somaleze. Germanii au desfasurat, la randu-le, propriile echipe de lunetisti si de cercetare, pregatind asaltul imediat al aeronavei. Dupa lasarea noptii, la ora 22,05, unitatea de cercetare si tragatorii de elita intra in dispozitiv, iar la ora 22,25 s-a stabilit legatura cu comandamentul actiunii si elementele de cercetare au raportat primele rezultate ale investigatiilor.

La ora 23,15 incepe inaintarea spre obiectiv a unitatii de asalt si a tehnicienilor. Un foc aprins de militarii somalezi la cca. 100 m in fata aeronavei i-a atras pe teroristi in carlinga avionului. Membrii comandoului german s-au apropiat dinspre spatele avionului, ocupand pozitii sub aripile acestuia. Apoi au fixat scari speciale, imbracate in cauciuc pentru a preveni producerea de zgomote, in zona usilor de evacuare in caz de urgenta. Incarcaturi explozive au aruncat in aer usile si, aproape simultan, au fost aruncate in interior grenade speciale furnizate de doi membri ai unitatii britanice de elita Special Air Service (S.A.S.) care fusesera atasati comandoului german. Aceste grenade (Stun Grenades sau flash-bang grenades) produceau atat o descarcare luminoasa foarte puternica, cat si un zgomot asurzitor (peste 50.000 W) fiind in masura sa paralizeze orice reactie de aparare pentru cateva secunde. Asaltul luptatorilor germani a fost extrem de impetuos si, in interval de cateva zeci de secunde, teroristii au fost lichidati prin focuri de arma.

Atacul a durat mai putin de 11 minute si a fost un succes deplin, trei teroristi fiind ucisi, al patrulea (o femeie) ranita, patru pasageri, o stewardesa si un luptator G.S.G.-9 usor raniti. In fapt, intre aruncarea in aer a usilor avionului (ora 2,07) si raportarea catre comandamentul actiunii a eliberarii tuturor ostaticilor (ora 2,12) s-au scurs doar cinci minute!

Cancelarul german Helmut Schmidt a subliniat la vremea respectiva ca operatiunea a reprezentat "o expresie a solidaritatii intre popoare si state si a luptei comune impotriva flagelului terorismului international". Totodata, s-a apreciat ca actiunea a marcat "o etapa importanta - si poate una de rascruce - in istoria combaterii terorismului, in sensul ca, pentru prima oara, teroristii nu au putut beneficia de complicitati pe aeroporturile unde a aterizat aeronava".

Bibliografie:

Ministerul de Interne, Departamentul Securitatii Statului, Nicolae Toma, Consideratii privind reprimarea terorismului international, Serviciul Editorial si Cinematografic, 1979

Ministerul de Interne, Departamentul Securitatii Statului, Riposte antiteroriste, Serviciul Editorial si Cinematografic, 1980

Vasile Soare, Fortele speciale. Comandouri aeropurtate in actiune, Bucuresti, Editura Ziua, 2002