Oximoron
(cf. fr. / lat. oxymoron < gr. oxys "ascutit, inteligent,
picant" + moros "nauc")
Oximoronul este figura de stil ce consta in
sintagmarea surprinzatoare de catharsis a doua sau mai multe cuvinte
aparent-incompatibile, "in cheia" paradoxului.
Este cultivat in poezia romana inca din
orizontul anului 370 d. H.: «Tu, Intrupatul-in-Om intru mantuirea-i, n-ai
strigat frica-n pantecul Fecioarei, / Tu, Biruitorul-din-Sulita-Mortii,
deschis-ai credinciosilor poarta-mparatiei cerurilor» (Niceta Remesianu, Te, Deum, laudamus / Pe Tine, Doamne, Te laudam.. ); «Suferinta, tu, dureros de dulce»
(Mihai Eminescu, Oda in metru antic); «Din ceas, dedus adancul acestei
calme creste, / Intrata prin oglinda in mantuit azur» (Ion Barbu, Din ceas, dedus ); «O Golgota seasa» (Tudor
Arghezi, Galere); «Negru soare, negru soare
/ a plecat sa se insoare», sau: « Zoria,-n umarul tau, / locuieste-un zeu ! / Vine iar sa ne lumine /
radacina-Nime / si-n inalt, si-n adancime, / si-n ninsori de-ntunecime»
(Ion Pachia Tatomirescu, Demon, 1 / Balada Zoriei) etc.
Tudor Vianu (supra, «Epitetul»), abordand epitetul eminescian, desemneaza
oximoronul prin sintagma epitet antitetic: «Bulgarul este
o bucata de materie solida (cp. bulgar de granit,
Imparat si proletar),
dar poetul leaga de acest cuvant un epitet antitetic, cand vorbeste de bulgari fluizi ai
izvoarelort (Calin) Tot astfel notiunea de farmec se leaga indeobste cu reprezentarea
unor sentimente placute: poetul ii atribuie insa un
epitet antitetic, atunci cand vorbeste de farmec
dureros (Povestea teiului) Eminescu n-a folosit prea deseori epitetul antitetic, asa
cum fac scriitorii care cultiva paradoxul. Dar pentru exprimarea sentimentului
iubirii sau a sunetelor care par s-o manifeste (sunetul cornului, o tema
deseori reluata de romantici), Eminescu a revenit necontenit la asocierea
dintre expresia durerii si a voluptatii, fie ca asocierea aceasta se produce
intre nume si determinantul lui, fie ca antiteza exista intre cele doua epitete
ale unui al treilea termen: amoroasa-dulce jale (Strigoii) dulce jale (Calin), A privirei ei tiranica dulceata (Rime alegorice), () ucigatoare visuri de placere (Iubind in taina) Frecventa destul de
mare a epitetului antitetic in exprimarea sentimentului iubirii pune in lumina
una din emotiile tipice ale poetului.» (VSS, 166 sq.)
