Reimpartirea lumii - uscatul si marea

1. Uscatul si marea. Dusmanul comun.

Noul Imperiu pe care urmeaza sa-l creeze poporul rus are o logica geopolitica interna proprie, inscrisa in structura geopolitica fireasca a spatiului planetar.

Legea politica fundamentala, formulata cel mai bine de Mackinder, spune ca in istorie, lupta puterilor continentale terestre (cu o forma fireasca a structurii ideocratice, politice) impotriva puterilor maritime, insulare (a oranduirii economice, de piata, comerciale), este un proces geopolitic fundamental si constant. Este vesnica opozitie dintre Roma si Cartagina, Sparta si Atena, Anglia si Germania etc. De la inceputul secolului XX, aceasta opozitie dintre doua constante geopolitice a inceput sa capete un caracter global. SUA a devenit polul comercial, maritim, care antreneaza in orbita sa tot restul tarilor, iar Rusia a devenit polul terestru. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, doua supraputeri au impartit definitiv rolurile civilizatoare. SUA a inghitit, din punct de vedere strategic, Occidentul si teritoriile riverane Eurasiei, iar URSS a unit in jurul sau gigantica masa continentala a spatiilor eurasiatice. Din punct de vedere al geopoliticii ca stiinta, in razboiul rece si-a gasit expresie vechea opozitie arhetipala dintre Mare si Uscat, dintre plutocratie si ideocratie, dintre civilizatia comerciantilor si civilizatia eroilor (dualismul dintre "eroi si negustori", conform expresiei lui Verner Zombart, autorul cartii cu acelasi titlu).

Destramarea blocului Estic, iar apoi a URSS, a stricat echilibrul in folosul atlantismului, adica a blocului Occidental si a civilizatiei de piata in intregime. Totusi tendintele geopolitice reprezinta un factor obiectiv si este imposibil sa le suprimi pe cale voluntara, "subiectiva". Tendintele Uscatului, impulsurile continentale, nu pot fi anulate unilateral si, prin urmare crearea unui Imperiu nou, de uscat, de est, continental, este o inevitabilitate geopolitica potentiala.

Astazi, polul comercial, maritim, atlantic al civilizatiei este cat se poate de puternic si viguros, insa factorii obiectivi fac reactia continentala a Rasaritului, practic, iminenta. Imperiul de uscat exista, potential, dintotdeauna si cauta doar conditii prielnice pentru a se realiza ca realitate politica.

Noul Imperiu trebuie sa fie construit pe intelegerea clara a acestei inevitabilitati geopolitice. In acest Imperiu, tocmai rusii vor detine functia-cheie, fiindca ei controleaza acele pamanturi axiale din masivul eurasiatic continental. De vreme ce rusii corespund organic si firesc din punct de vedere teritorial, cultural, civilizator, social-economic si strategic acestei misiuni planetare, iar pe parcursul intregii lor istorii nationale si de stat merg catre realizarea ei, Noul Imperiu nu poate fi altul decat Rusesc. Mackinder a numit pamanturile rusesti "axa geografica a istoriei", adica acel spatiu in jurul caruia s-a creat civilizatia riverana a Eurasiei (care se identifica adesea cu "civilizatia" in general) sub influenta opozitiei dialectice a impulsurilor cultural politice maritime (externe) si terestre (interne).

Oricare alt popor sau oricare alta tara poate sa apara in rolul de pol al Imperiului continental eurasiatic doar preluand controlul asupra tuturor pamanturilor rusesti, iar pentru aceasta este necesar sa se indeplineasca o conditie practic neverosimila - sa fie lichidat poporul rus, sa fie stearsa de pe fata pamantului natiunea rusa. Intrucat aceasta este putin probabil, rusii trebuie sa recunoasca, sa inteleaga si sa-si asume inca odata rolul complicat de centru al Imperiului Eurasiatic.

La baza constructiei geopolitice a acestui Imperiu trebuie sa stea un principiu fundamental - principiul "dusmanului comun". Negarea atlantismului, respingerea controlului strategic al SUA si renuntarea la suprematia valorilor economice, liberale-de piata, constituie acea baza civilizatoare, acel impuls general, care vor deschide calea unei uniuni politice si strategice stabile, vor crea osatura axiala a viitorului Imperiu.

Majoritatea covarsitoare a statelor si popoarelor eurasiatice au un specific continental, "de uscat", al istoriei nationale, ale traditiilor statale si al eticii economice. Majoritatea covarsitoare a acestor state si popoare percep influenta politica si strategica americana ca pe o povara care este peste puteri si care instraineaza natiunile de soarta lor istorica. Cu toate deosebirile civilizatoare, religioase si social-economice interne dintre puterile eurasiatice, ele au un "numitor comun" stabil si de neclintit - ostilitatea fata de controlul total al atlantismului, dorinta de a se elibera de sub tutela transoceanica a Oranduirii Comerciale, care se implanteaza cu intensitate de catre SUA, bastionul civilizatiei "maritime".

Harta Pag.217

Deosebirile de interese regionale si de orientare religioasa, etnica, rasiala si culturala a statelor eurasiatice sunt factori nu mai putin importanti care nu pot fi neglijati. Totusi, despre ei se poate vorbi cu seriozitate si convingator doar atunci cand va dispare influenta economica si strategica sufocanta a "dusmanului comun" care impune un model strain tuturor - si crestinilor si socialistilor, si musulmanilor si national-capitalistilor, si budistilor si comunistilor si hindusilor. Cat timp se pastreaza dominatia SUA, toate conflictele si contradictiile eurasiatice interne au un caracter artificial, fiindca o asemenea luare de atitudine are rost doar in lipsa unui factor mai global care in realitate organizeaza si controleaza aceste conflicte cu scopul de a mentine in Eurasia faramitarea si dezbinarea. Toate "puterile regionale" din Eurasia slujesc in acest sens, din punct de vedere logic, interesele atlantistilor, intrucat, nefiind in stare sa le opuna o rezistenta de proportii (iar aceasta e posibil doar intr-un context strategic imperial), depind in intregime de o singura Supraputere si isi indreapta energia asupra vecinilor doar cu aprobarea stapanilor de peste ocean.

"Dusmanul comun", atlantismul, trebuie sa devina elementul de legatura al noii structuri geopolitice. Eficacitatea acestui factor nu poate fi pusa la indoiala, iar toate argumentele impotriva acestui rationament fie ca nu sunt considerate, din naivitate, o seriozitate obiectiva si dominatie totala a atlantismului, fie ca sustrag constient atentia geopolitica de la singura perspectiva realista si de mare raspundere in favoarea problemelor regionale neesentiale care, fara a tine seama de amplasarea globala a fortelor, nu au in general nici o rezolvare.

Eurasiei ii este predestinata unificarea geografica si strategica. Este o realitate geopolitica strict stiintifica. In centrul unei asemenea unificari trebuie sa stea neaparat Rusia. Forta motrice a unificarii trebuie sa fie neaparat poporul rus. Aceasta misiune se afla intr-o armonie totala cu misiunea civilizatoare a rusilor, cu idealul lor universal, cu logica devenirii istorice a natiunii si a statului. Noul Imperiu Eurasiatic este inscris in predestinarea geografica si istorica a istoriei mondiale si a geopoliticii mondiale. Este inutil sa punem la indoiala aceste imprejurari. Interesele poporului rus sunt indisolubil legate de construirea unei asemenea structuri continentale.

Geopolitica eurasiatica a Noului Imperiu nu este o simpla abstractie geografica sau expresia vointei ipotetice fata de expansiunea fara nelimitata. Principiile si directiile lui principale iau in considerare si constantele geopolitice, si situatia politica actuala, si tendintele internationale real existente, si echilibrul fortelor strategice, si legitatile economiei si resurselor. De aceea proiectul imperial eurasiatic cuprinde concomitent cateva dimensiuni - culturala, strategica, istorica, economica, politica etc. Este important de accentuat ca la crearea Imperiului intr-o alianta geopolitica "axiala" sau alta, in functie de nivel, este vorba despre un grad absolut diferit de integrare. Intr-un caz poate sa existe o apropiere culturala sau etnica, in altul - religioasa, in al treilea caz economica. In fiecare caz concret aceste probleme au o rezolvare specifica. Singura realitate universala integratoare in viitorul Imperiu Eurasiatic va deveni imperativul categoric al unificarii strategice, adica al unei asemenea aliante geopolitice care ar permite sa se opuna o rezistenta efectiva in toate directiile strategice, influentelor atlantice, presiunii geopolitice si dictatului politico-economic american.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Unificarea strategica a continentului, despre care este vorba, trebuie sa asigure controlul din toate partile a granitelor maritime ale Eurasiei, autarhia economica, industriala si de resurse continentala, conducerea centralizata a fortelor armate eurasiatice. Celelalte aspecte ale integrarii eurasiatice interne se vor rezolva pe baza principiilor flexibile diferentiate in functie de fiecare caz in parte. Pentru a evita indoielile si obiectiile neintemeiate ce pot sa apara in cazul cand cineva va crede gresit ca este vorba de o unificare politica, etnica, culturala, religioasa sau economica si nu de o unificare strategica, este necesar sa se tina seama, permanent, de acest rationament fundamental. Fiindca veni vorba, reprezentantii "nationalismului mic" ai tuturor popoarelor vor infaptui din necesitate si cu buna stiinta aceasta substituire, invinuindu-i pe eurasiatici si pe constructorii de imperiu continental ca vor sa le dizolve etnosurile, religiile, culturile etc. intr-o noua "utopie internationalista".

Proiectul eurasiatic nu duce la nivelarea natiunilor, ci dimpotriva, el se bazeaza pe necesitatea pastrarii si dezvoltarii identitatii popoarelor si culturilor, totodata in el se vorbeste nu despre niste iluzii romantice iresponsabile ale "nationalistilor mici" (care, in realitate, duc la sovinism si la conflicte etnice sinucigase), ci despre intelegerea serioasa si obiectiva a situatiei actuale, cand atingerea acestui scop este posibila doar cu conditia subminarii radicale a influentei mondiale a Occidentului atlantic cu ideologia lui de piata, liberala ce pretinde la o dominatie mondiala.

Tinand seama de factorii negativi care au intrerupt, in perioadele precedente, realizarea acestui plan civilizator grandios, acum nu ne ramane decat sa clarificam specificul acestui proiect continental.

2. Axa occidentala: Moscova - Berlin

Imperiul european si Eurasia

In Occident, Noul Imperiu are un cap de pod stabil: Europa Centrala. Europa Centrala reprezinta o structura geopolitica fireasca unificata strategic, cultural si, partial, politic. Din punct de vedere etnic, din acest spatiu fac parte popoarele fostului Imperiu Austro-Ungar, Germania, Prusia si o parte din teritoriile Poloniei si ale Ucrainei de vest. Forta de consolidare a Europei Centrale este Germania, care uneste sub controlul sau acest conglomerat geopolitic.

Din considerente de ordin geografic si istoric firesti, Europa Centrala are un caracter "de uscat", continental, foarte pronuntat, opus spatiilor "maritime", "atlantice", ale Europei Occidentale. In principiu, influenta politica a Europei Centrale se poate extinde si mai spre sud, in Italia si in Spania, pentru care au existat multe precedente istorice. Este mai logic de a considera Berlinul capitala a Europei Centrale in calitate de simbol al Germaniei care, la randul ei, este simbolul si centrul intregii structuri.

Doar Germania si poporul german au toate calitatile necesare pentru integrarea eficienta a acestei regiuni geopolitice - vointa istorica, o economie foarte bine dezvoltata, o situatie geografica privilegiata, omogenitate etnica si constiinta misiunii sale civilizatoare. Germania terestra si ideocratica a opus, in mod traditional, rezistenta Angliei comerciale si maritime, iar specificul acestei rezistente geopolitice si culturale a afectat simtitor istoria Europei, in special dupa ce nemtii au izbutit in fine sa-si creeze statul propriu.

Din punct de vedere geopolitic, Anglia este un stat mai putin european ale carui interese strategice sunt opuse, in mod traditional, statelor Europei Centrale si, mai mult chiar, tendintelor continentale din Europa. Paralel cu intensificarea rolului SUA si acapararea de catre ele, practic, a controlului total asupra coloniilor engleze, rolul Angliei a scazut simtitor si astazi aceasta tara se manifesta in Europa mai curand ca o baza exteritoriala plutitoare a SUA decat ca o putere independenta. Oricum, Anglia este, in cadrul Europei, cea mai ostila intereselor continentale, antipodul Europei Centrale si, prin urmare, Noul Imperiu Eurasiatic are in persoana ei un adversar politic, ideologic si economic. Putin probabil ca ar fi posibil ca, in mod voluntar, sa fie schimbat drumul civilizator al acestei tari specifice, care a creat la vremea ei un gigantic imperiu colonial comercial, de tip "maritim", si care a contribuit atat de mult la aparitia intregii civilizatii occidentale contemporane, intemeiata pe baza comertului, mercantilismului, capitalismului, speculatiei si jocului de bursa. Aceasta este absolut nereal si de aceea Anglia va deveni inevitabil in proiectul eurasiatic "tapul ispasitor", fiindca procesele europene de integrare continentala se vor desfasura nu numai ignorand interesele englezilor, ci chiar in opozitie directa cu aceste interese. Un rol insemnat in acest context va trebui sa-l joace spiritul european si, mai mult chiar, eurasiatic al nationalismului irlandez, scotian si walles ajungand la sustinerea tendintelor separatiste si a destabilizarii politice a Marii Britanii.

O alta structura geopolitica contradictorie este Franta. In multe privinte, istoria franceza a avut un caracter atlantic opus tendintelor continentale si ale Europei Centrale. Franta a fost adversarul istoric principal al Imperiului Austro-Ungar, a sustinut in fel si chip starea de faramitare a principatelor germane, inclinand spre "progresismul" si "centralismul" de tip antitraditional si nefiresc. Din punctul de vedere al subminarii traditiei europene continentale, Franta a fost intotdeauna in avangarda si in multe cazuri s-a identificat cu cel mai agresiv atlantism. Lucrurile au stat anume asa cel putin pana cand SUA nu si-a asumat functia planetara de pol principal al atlantismului.

In Franta exista si o tendinta geopolitica alternativa care urca spre linia continentala a lui Napoleon (pe care insusi Goethe il considera conducatorul integrarii terestre a Europei), ce s-a realizat cu pregnanta in politica europeana a lui De Gaulle care tindea catre o alianta cu Germania, si crearea unei confederatii europene independente de SUA. Aceeasi linie a inspirat si proiectele franco-germane ale lui Mitterrand. Oricum, putem sa ne imaginam ipotetic o asemenea intorsatura a evenimentelor cand Franta va recunoaste suprematia factorului Europei Centrale si va participa benevol la blocul geopolitic european de orientare antiamericana si continentala. Teritoriul Frantei este o componenta necesara a blocului eurasiatic din Occident, fiindca de aceasta depinde direct controlul asupra litoralului atlantic si in mod corespunzator, securitatea Noului Imperiu la hotarele de vest.

In Occidentul continental, uniunea franco-europeana reprezinta elementul principal al geopoliticii eurasiatice, cu conditia ca interesele Europei Centrale si anume autarhia si independenta ei geopolitica sa fie prioritare. Acest proiect este cunoscut sub denumirea "Imperiul European". Integrarea Europei sub egida Germaniei ca temelie a unui asemenea Imperiu European se inscrie ideal in proiectul eurasiatic si reprezinta procesul cel mai dezirabil intr-o integrare continentala mult mai globala.

Toate aspiratiile catre o unitate europeana in jurul Germaniei (a Europei Centrale) vor avea un sens pozitiv doar respectand o conditie fundamentala - crearea unei axe geopolitice si strategice stabile Moscova-Berlin. Europa Centrala, singura, nu dispune de un potential politic si militar suficient pentru a obtine o independenta reala fata de controlul atlantic al SUA. Mai mult decat atat, in conditiile actuale este dificil de sperat la o desteptare geopolitica si nationala veritabila a Europei fara influenta revolutionara a factorului rusesc. Fara Moscova si, mai mult chiar, fara Eurasia, in lipsa fortei militare, a initiativei politice, a resurselor naturale, Imperiul European nu numai ca este incapabil sa-si organizeze pe deplin spatiul sau strategic, el n-are idealuri si repere clare in sens civilizator, fiindca influenta Oranduirii Comerciale si a valorilor liberale de piata au paralizat profund temeliile conceptiei nationale a popoarelor europene, au subminat sistemele lor organice de valori istorice. Imperiul European va deveni o realitate geopolitica si civilizata deplina doar sub influenta unei noi energii ideologice, politice si spirituale din strafundul continentului, adica din Rusia. Pe langa toate acestea doar Rusia si rusii pot sa-i asigure Europei independenta strategica si politica si autarhia resurselor. De aceea Imperiul trebuie sa se formeze anume in jurul Berlinului, care se afla pe o axa directa si vitala cu Moscova.

Impulsul eurasiatic trebuie sa provina exclusiv de la Moscova, transmitand Berlinului misiunea civilizatoare a rusilor (cu conditia unei adaptari corespunzatoare la specificul european), iar acesta va purcede la randul sau, la o integrare europeana conform principiilor si proiectelor inspirate de un impuls geopolitic continental de profunzime. Garantia ca acest Imperiu European este cel corespunzator consta in predominarea univoca a tendintelor rusofile in Germania - asa intelegeau acest lucru cele mai luminate minti ale nemtilor - de la Müller von den Bruk pana la E. Nikisch, Karl Haushofer si Jordis von Lohausen. Restul Europei (si in primul rand Franta), ca o continuare a unei asemenea rusofilii, trebuie sa urmeze orientarea germanofila. Doar in asemenea conditii vectorul occidental al Imperiului Eurasiatic va fi adecvat si stabil, asigurat din punct de vedere strategic si consecvent din punct de vedere politic. Trebuie sa recunoastem insa ca nici o alta unificare a Europei nu este posibila fara contradictii profunde si sciziuni interne. De exemplu, actuala unificare a Europei sub controlul american NATO va face simtita foarte curand contradictia sa geopolitica si economica si, prin urmare, conform previziunii lui Jean Thiriart, ea va fi, in mod inevitabil, ori compromisa ori suspendata, sau va lua, spontan, pe neasteptate o dimensiune antiamericana (si potential, eurasiatica).

Este important de subliniat de la bun inceput ca unificarea Europei in jurul Germaniei trebuie sa tina seama de marile esecuri politice din incercarile anterioare si, in primul rand, nereusita epopeii lui Hitler si a celui de-al Treilea Reich. Unificarea geopolitica a Europei in jurul Europei Centrale (a Germaniei), nu trebuie sa subinteleaga in nici un caz dominatia etnica a nemtilor sau crearea unei structuri centralizate in sens iacobin sub forma unui Stat German gigantic. Dupa cum spunea Thiriart, "greseala fundamentala a lui Hitler este ca el a vrut sa faca o Europa germana, in timp ce trebuia s-o faca europeana". Aceasta teza ramane valabila si in etapa actuala, si, in general, poate sa vizeze toate procesele neo-imperiale inclusiv si Rusia. Imperiul European, organizat in jurul Germaniei, trebuie sa fie anume european, independent de dominatia etnica si lingvistica a unui singur popor. Pentru a fi inima geopolitica a Europei, Germania trebuia sa capete de fapt un caracter supranational, civilizator, imperial, renuntand la incercarile contradictorii si irealizabile de a crea un "stat natiune" rasial omogen. Popoarele europene trebuie sa fie parteneri egali la construirea capului de pod occidental al Eurasiei si sa adapteze impulsul imperial comun specificului lor national si cultural. Imperiul European nu trebuie sa domine natiunile europene, sa nu le subordoneze nemtilor sau rusilor ci, dimpotriva, sa le elibereze de sub jugul civilizatiei mercantile, de consum, de civilizatia pietei, sa trezeasca energiile lor nationale in profunzime, sa le intoarca, in mijlocul istoriei ca subiecte politice de reala valoare, vii si independente, libertatea carora va fi garantata de puterea strategica a intregii Eurasii.

Crearea axei Berlin - Moscova, ca o constructie occidentala portanta a Imperiului Eurasiatic, presupune cativa pasi seriosi privind tarile Europei de Est situate intre Rusia si Germania. Politica traditionala atlantica s-a bazat in aceasta regiune pe teza lui Mackinder despre necesitatea crearii aici a unui "cordon sanitar" care ar servi ca zona tampon de conflict; ce ar inlatura posibilitatea uniunii ruso-germane, periculoasa pentru intregul bloc atlantic.

In acest scop, Anglia si Franta doreau sa destabilizeze cu orice pret popoarele est-europene, sa le insufle ideea despre necesitatea "independentei" si eliberarii de sub influentele germana si rusa. Pe langa toate acestea potentialul diplomatic al atlantistilor spera sa consolideze cu orice pret orientarile rusofobe din Germania si cele germanofobe din Rusia, ca sa atraga ambele statele intr-un conflict local pentru impartirea sferelor de influenta in spatiile intermediare - Polonia, Romania, Serbia, Ungaria, Cehoslovacia, Tarile Baltice, Ucraina de Vest etc. Aceeasi linie o urmaresc si actualii strategi ai NATO, promovand ideea crearii "Federatiei Marea Neagra - Marea Baltica" care ar fi in legatura nemijlocita cu atlantismul si ar fi dusmanul potential atat al Rusiei cat si al Germaniei.

Harta - pag.225

Crearea axei Berlin - Moscova presupune, in primul rand, zadarnicirea organizarii in Europa de Est a "cordonului sanitar" si a luptei active cu purtatorii rusofobiei din Germania si a germanofobiei din Rusia. In loc sa actioneze conform intereselor regionale in zona influentelor comune si sa sprijine unilateral, din punct de vedere politic si etnic, popoarele inrudite ale acestei regiuni, Rusia si Germania trebuie sa rezolve impreuna si anticipat toate problemele discutabile, elaborand un plan comun de reimpartire a geografiei influentei in aceasta regiune, iar apoi sa suprime toate initiativele locale ale natiunilor est-europene de revizuire a planurilor ruso-germane. Totodata, scopul principal trebuie sa-l constituie eliminarea categorica a oricarui fel de "cordon sanitar", spulberarea iluziilor statelor intermediare privind independenta potentiala fata de vecinii lor puternici din punct de vedere geopolitic.

Este necesara crearea unei frontiere nemijlocite si clare intre Rusia si Europa Centrala (Germania) prietene, iar perspectiva unui bloc strategic unic pe axa Berlin - Moscova aceasta frontiera trebuie sa-si pastreze importanta geopolitica ca limita a omogenitatii culturale, etnice si religioase, pentru a exclude din timp o expansiune etnica sau confesionala in spatiile de frontiera. Relatiile ruso-ucrainene, ruso-baltice, ruso-romane, ruso-polone etc., initial trebuie analizate nu bilateral ci trilateral, cu participarea Germaniei. Acelasi lucru se refera si la relatiile dintre Germania si tarile (popoarele) est europene; acestea trebuie sa aiba si ele un caracter trilateral cu participarea obligatorie a partii ruse (cu excluderea de fiecare data a amestecului strain, atlantic, american). Spre exemplu, relatiile germano-ucrainene trebuie sa fie, dupa necesitati, germano-ruso-ucrainene; germano-baltice - germano-ruso-baltice; germano-poloneze - germano-ruso-poloneze etc.

Harta pag.227

Axa Moscova - Berlin poate rezolva un complex intreg de probleme de cea mai mare importanta cu care se confrunta astazi Rusia si Germania. Intr-o asemenea alianta Rusia obtine accesul direct la tehnologiile inalte, la investitiile considerabile in industrie, obtine garantia participarii Europei la dezvoltarea economica a pamanturilor rusesti. Totodata, nu va exista niciodata o dependenta economica fata de Germania, deoarece Germania va participa nu ca partener de binefacere ci ca partener cu drepturi egale, care primeste in schimb de la Moscova o acoperire strategica ce garanteaza Germaniei eliberarea de sub dominatia SUA si o independenta resursologica fata de rezervele energetice ale lumii a Treia, aflate sub controlul atlantismului (tocmai pe aceasta se bazeaza santajul energetic al Europei din partea SUA). Germania de astazi este un gigant economic si un pitic politic. Rusia, cu aceeasi exactitate, numai ca invers, este un gigant politic si un pitic economic. Axa Moscova - Berlin va vindeca suferinta ambilor parteneri si va pune temelia unei viitoare infloriri a Marii Rusii si a Marii Germanii. Iar intr-o perspectiva indepartata aceasta va duce la formarea unei constructii strategice si economice durabile pentru crearea intregului Imperiu Eurasiatic - Imperiul European in Vestul si Imperiul Rus in Estul Eurasiei. Bunastarea partilor separate ale acestei structuri continentale va contribui la prosperarea intregului.

In calitate de pasi preliminari in chestiunea formarii axei Moscova - Berlin este curatirea cu minutiozitate a perspectivei cultural-istorice a relatiilor reciproce de partile intunecoase ale istoriei razboaielor ruso-germane, urmare a unei activitati subversive reusite a lobby-ului atlantic in Germania si in Rusia si nicidecum expresia vointei politice a popoarelor noastre continentale. In aceasta perspectiva este mai rational sa retrocedam regiunea Kaliningrad (Prusia de Est) Germaniei, pentru a renunta la ultimul simbol teritorial al groaznicului razboi fratricid. Pentru ca aceasta actiune sa nu fie perceputa de catre rusi ca un pas urmator spre capitularea geopolitica, are rost ca Europa sa-i propuna Rusiei alte anexiuni teritoriale sau alte forme de extindere a zonei strategice de influenta, indeosebi pe seama acelor state care tind cu incapatanare sa intre in "Federatia Marea Neagra - Marea Baltica". Problemele restituirii Prusiei de Est trebuie sa se afle intr-o legatura indisolubila cu extinderea teritoriala si strategica a Rusiei, iar Germania, pe langa pastrarea in regiunea Kaliningrad a bazelor militare rusesti, trebuie sa contribuie, din partea sa, in mod diplomatic si politic, la intarirea pozitiilor strategice ale Rusiei la Nord-Vest si la Vest. Tarile Baltice, Polonia, Moldova si Ucraina - in calitate de "cordon sanitar" potential - trebuie sa se supuna unei transformari geopolitice nu dupa restituirea facuta Prusiei ci concomitent cu aceasta, ca elemente ale unuia si aceluiasi proces de fixare definitiva a frontierelor intre Rusia si Europa Centrala prietene.

Spusele lui Bismarck: "Germania nu are dusmani in Est" trebuie sa devina iarasi dominanta doctrinei politice germane, iar maxima inversa sa fie acceptata si de conducatorii rusi, - "la frontierele vestice, in Europa Centrala, Rusia are numai prieteni". Totusi, pentru ca aceasta sa devina o realitate si nu numai niste dorinte de bine, trebuie ca anume geopolitica si legile ei sa devina punctul de plecare in luarea hotararilor esentiale atat in Germania cat si in Rusia, deoarece numai din acest punct de vedere pot fi intelese, interpretate si total recunoscute necesitatea si inevitabilitatea unei uniuni ruso-germane foarte stranse. In caz contrar apelul la conflictele istorice, la neintelegeri si polemici, va zadarnici orice tentativa de creare a unei temelii solide si sigure pentru axa Moscova - Berlin care e de o importanta vitala.