Serban Papacostea(1928,Bucuresti) a fost si va ramane un istoric cu renume,scrierile sale evocand si analizand diverse perioade,mai ales cea medievala.La origine macedo-roman si var cu scriitorul Vintila Horia,a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti unde i-a avut profesori printre altii,pe Gheorghe Bratianu si Andrei Otetea,primul fiind si drept model in cariera ce a urmat-o.Fost detinut politic in regimul comunist,a fost deportat o vreme la Canalul Dunare-Marea Neagra.In 1968 obtinea titlul de doctor in istorie.Membru corespondent al Academiei Romane,din 1995 devine membru al Academiei Ligure de Stiinte si Litere din Genova.Din anul 1996 este profesor asociat la Facultatea de istorie si stiinte politice a Universitatii Ovidius din Constanta.Intre 1990-2001 a fost director al institutului "Nicolae Iorga".A mai ocupat functia de codirector al revistei "Il Mar Nero" din Italia si coeditor al colectiei "Rumänienstudien" din Germania.In 2006 a primit titlul de Doctor Honoris Causa.Printre publicatiile sale amintim "Stefan cel Mare domn al Moldovei","Geneza statului in evul mediu romanesc","Romanii in secolul al XIII-lea"."Intre cruciada si Imperiul Mongol","La Mer Noire,carrefour des civilisations".

"Romanii in secolul al XIII-lea.Intre cruciata si imperiul mongol" a aparut in 1993 si este structurata in 5 capitolae.Aceasta carte reprezinta defapt,un studiu asupra teritoriului carpato-dunareano-pontic in sec.XIII.

Studiul lui Panaitescu se deschide cu o analiza a situatiei internationale din rasaritul Europei in sec.XIII.In acea perioada continentul se confrunta cu doua mari evenimente:expansiunea catolicismului apusean si pericolul islamic din bazinul asiatic al Marii Mediteraneene.Notiunea sub care s-a conturat in mare expansiunea catolicismului apusean a fost cea de cruciada. Proiectul de cruciada a aparut la finele secolului XI a apartinut Bisericii Romano-Catolice,care,sub conducerea papei de la Roma,a urmarit,pe langa alungarea musulmanilor din Tara Sfanta,restaurarea unitatii crestine prin integrarea Bisericii Rasaritene(de rit ortodox) dar si a popoarelor pagane din Europa.Aceasta expansiune a vizat si spatiul carpato-danubiano-pontic.In aceste parti,principala forta politica era Regatul Ungariei,regat ce va juca un rol important in politica din sud-estul continentului european pana in sec XVI.Extinderea teritoriala a maghiarilor a fost secondata de extinderea confesionala,mai ales dupa 1204,cand cavalerii cruciati au cucerit Constantinopolul si au intemeiat Imperiul Latin din Rasarit.Expansiunea catolicismului ameninta in mod direct structurile arhaice romanesti,structuri ce aveau propriile lor institutii de ordin politic si religios si nu aveau puterea ca sa se opuna acestei expansiuni.Dupa Iorga,misiunea de a stopa acest val de cucerire de ordin religios ii era atribuita institutiilor bisericesti ortodoxe.Totusi,spiritul cruciadei avea sa sufere o infrangere decisiva odata cu invazia mongola(tatara) din 1241-1242.Afectata a fost si Ungaria,urmand o perioada intunecata marcata de lupte si framanatari interne.A urmat un secol de infruntari intre cele doua raporturi de forte ce a dus la nasterea unui nou cadru politic in Europa.

Primul capitol intitulat Infruntari politice si spirituale in sud-estul Europei(1204-1241) reprezinta de fapt o evolutie a evenimentelor pe o perioada de 37 de ani din aceasta parte europeana.Moartea lui Manuel Comnenul(1143-1180) a reprezentat inceputul procesului de destramare a puterii bizantine.Imperiul era macinat de framantari interne dar era amenintat si din exterior.Primul pas a fost facut de Ungaria ce anexeaza Croatia,Dalmatia,Sirmium si organizeaza expeditii in provinciile din nord-vestul imperiului.Al doilea pas a fost facut de Stefan Nemania.Acesta proclama independenta fata de Bizant si intra cu armata in regiunile limitrofe.Concomitent,Imperiul Bizantin sufera o lovitura si din partea normanzilor,ce anexeaza Durazzo,Cefalonia,Corfu si iau in stapanire Tesalonicul.Al treilea pas este rascoala vlahilor si a bulgarilor,condusa de fratii de origine vlaha,Petru si Asan(1185) ce a dus la aparitia Regatului Vlaho-Bulgar.Al patrulea pas a fost reprezentat de criza dinastica aparuta dupa moartea lui Manuel Comnenul.Reactia Bizantului a fost riguroasa,imparatul Isaac II Anghelos(1185-1195,1203-1204) a incercat,dar fara succes,sa isi recastige teritoriile pierdute si sa stopeze criza prin care trecea Imperiul Bizantin.

Pentru recastigarea teritoriilor pierdute de crestini in cruciadele anterioare,papa Inocentiu III lanseaza un nou proiect de cruciada.Totusi aceasta campanie se dovedi a fi destul de costisitoare si se mai lua in calcul si interesul venetienilor pentru unele orase si teritorii din N-V Imperiului Bizantin.Abatandu-se de la telul initial,cruciatii au cucerit orasul Zara.Urmatoarea tinta a fost Constantinopolul,oras ce a fost cucerit in 1204.A luat nastere Imperiul Latin de Rasarit,sub conducerea lui Balduin de Flandra.

Se poate preciza ca presiunea Apusului catolic asupra Bizantului ortodox s-a efectuat pe trei cai:economico-comerciala,politico-militara si ecleziastica.

Liderii cruciati s-au hotarat sa refaca politic si teritorial noua lor cucerire,dar abia sub Henric I(1206-1216) se realizase in proportii destul de mari acest deziderat.In schimb,dupa 1216,a inceput declinul Imperiului Latin de la Rasarit,declin ce a avut loc sub presiunea principalilor rivali ce ii avea:statul grec din Epir,Imperiul de la Niceea(unde domnea in exil dinastia Lascaris) si Regatul vlaho-bulgar.Cruciatii primesc prima lovitura din partea Epirului,al carui lider,Teodor,cucereste Serres si Tesalonic si organizeaza incursiuni in Tracia.Ioan Vatatzes reuseste sa anexeze teritoriile asiatice ale Imperiului si intra cu armatele in Tracia.Un rol important in declinul latinilor l-a avut si Ioan Asan II(1218-1241).Initial de partea latinilor si eliminand Epirul la Klokotnitza(1230),a incercat,dar fara succes,pe cale diplomatica,sa obtina preponderenta in Imperiul Latin.Acesta rupe relatiile cu latinii si adera la lupta pentru cucerirea Bizantului.In anul 1261,Constantinopolul este cucerit de Mihail al VIII-lea Paleologul iar Imperiul Latin de Rasarit dispare ca formatiune politica din sud-estul Europei.

Daca politic si militar,Imperiul Bizantin fusese restaurat,din punct de vedere comercial lucrurile au stat altfel.Legand aliante comerciale cu genovezii,bizantinii practic le-a deschis drumul acestora spre monopol si prosperitate caci genovezii reusisera sa se impuna cu succes in comertul pontic.Au fost reluate relatiile comerciale cu Venetia si pana in 1453,comertul din Imperiul Bizantin a fost condus de cele doua republici italiene.Cat timp a dainuit Imperiul Latin de Rasarit,papalitatea a incercat sa creeze si un imperiu spiritual in acest spatiu ca de aici sa porneasca expansiunea catolicismului spre Balcani si mai departe.Dupa 1261,acest deziderat a fost mult mai greu de atins,daca nu imposibil.

Totusi eforturile papalitatii au avut si cateva succese,fapt ce i-a determinat pe papii ce au urmat dupa Inocentiu III sa aduca lumea ortodoxa dar si a popoarelor considerate pagane sub influenta catolicismului.Desi era de asteptat la rezistenta in fata ofensivei catolicismului,singura metoda ce putea garanta conversiunea asa zisilor "schismatici" era cruciada.Se ajunsese la un puternic conflict de ordin politic si ideologic intre cele doua centre religioase.

Actorul principal in propaganda catolica din Rasaritul Europei a fost Ungaria caci interesele religioase ale papalitatii corespundeau in mare cu cele teritoriale ale maghiarilor.Infiintarea ordinelor cavaleresti,in timpul cruciadelor,precum si a ordinelor calugaresti militare(dominicanii si franciscanii)a fost un alt instrument folosit de Papa in propaganda catolica,ultimii facandu-si aparitia in deceniul III al sec.XIII in rasaritul Europei.

Inca de la inceputul existentei sale politice,Imperiul Latin de Rasarit a fost amenintat de vlaho-bulgari ce aveau ca aliati pe cumani.Un prim semnal de alarma a fost dezastrul latinilor de la Adrianopol(1205),unde Balduin a fost prins si luat in captivitate de regele Ionita al vlaho-bulgarilor.Alianta vlahilor si a bulgarilor cu fortele cumane a fost un factor cheie in declinul latinilor.

Regatul vlaho-bulgar a fost succesul rascoalei celor doi frati Petru si Asan(1185).La inceput miscarea vlahilor a urmarit independenta fiscala si militara.Ramane o enigma cum in aceasta miscare i-a antrenat pe bulgari dar se stie cert ca a dus la aparitia unei forte si politice in Pen.Balcanica.Succesul miscarii din 1185 s-a datorat si sprijinului pe care cumanii l-au acordat rasculatiilor in luptele cu bizantinii,si,mai tarziu,in conflictul cu latinii.La Adrianopol,Ionita avea in armata sa si un puternic contingent cuman.In campaniile din Tracia si Macedonia din 1206,aliatii nord dunareni lupta din nou alaturi de trupele lui Ionita,devastand toata Tracia si amenintand Constantinopolul.Operatiunile militare continua si in 1207,cand Ionita asediaza cetatea Adrianopol in timp ce grecii lovisera posesiunile Imperiului Latin de Rasarit din Asia Mica.Moartea lui Ionita sub zidurile Tesalonicului nu a dus la stingerea conflictului,el continduand si sub Boril(Borila).Cruciatii resping atacul acestuia si lanseaza o contraofensiva ce va fii oprita in zona muntilor Balcani.La Filipopol(iul.1208),trupele vlaho-cumane au fost invinse de catre cavalerii cruciati.Razboiul continua si in anii ce au urmat,desi informatiile documentare care sa ateste in mod cert teatre de operatii sunt putine.Totusi se stie ca in 1211-1212 Boril conduce o incursiune in Tracia dar a fost infrant de latini.

Despre cumani si mai ales despre contactele lor cu lumea crestina dateaza cu mult inainte de cruciada a IV a,existand chiar documente apusene referitoare la dansii.Acestia au luat parte ca mercenari in armata bizantina in primele doua cruciade.In timpul Cruciadei a III a,rolul cumanilor devenise hotaratar,mai ales dupa incheierea aliantei cu tanarul stat vlaho-bulgar.Lucrurile se schimba in timpul Cruciadei a IV-a caci cumanii impreuna cu vlaho-bulgarii erau vazuti ca fiind adversari redutabili ai Imperiului Latin de Rasarit.Cu aceasta ocazie se raspandesc si izvoarele scrise occidentale dar mai tarziu se nascuse si ideea Apusului de a-i converti la catolicism.

Creat in urma cruciadei,imperiul a fost aparat de o serie de argumente si de mijloace ale expeditiei.Primul argument a fost scopul cruciadei,eliberarea Ierusalimului de sub pagani.Balduin de Flandra a justificat actiunea sa ca fiind "spre cinstea Scaunului Papal" si "in sprijinul Tarii Sfinte".Se mai aducea la cunostiinta ca odata consolidata puterea latinilor se va atinge scopul expeditiei,desigur cu concursul Constantinopolului.Consolidarea puterii trebuia in mod normal sa se faca cu sprijinul clericilor si laicilor din Apus.S-a luat in calcul rolul strategic precum si evitarea restaurarii dominatiei grecesti,considerand-o o amenintare in desavarsirea scopului cruciadei.Ideea de a apara Imperiul Latin de Rasarit a fost continuata si de papii Honoriu III,Grigore IX si Inocentiu IV si,cu rol de a proteja noua cucerire si de raspandire a razei de actiune,papalitatea a apelat si la puterile din spatiul sud-estic al Europei(Regatul Ungariei),instaland ordine de calugari cavaleri.

Dupa cum am precizat,papalitatea a apelat la orice mijloace pentru apararea Imperiului Latin de Rasarit.Singura putere ce putea sa indeplineasca aceasta misiune era Regatul Ungariei.Desi participase la procesul de declin al Imperiului Bizantin,Ungaria avea totusi cateva conflicte insemnate cu statul vlaho-bulgar.In urma unei campanii impotriva vlahilor,bulgarilor si sarbilor,imparatul bizantin Isaac Angelos se intalneste cu regele Bela iar in 1195 ani mai tarziu,tot cu ocazia unei expeditii militare,cei doi reinnoiesc alianta in vedere unei actiuni militare comune.Si latinii au cautat sprijinul Ungariei,in preajma conflictului cu regele Ionita si un prim pas a reprezentat casatoria lui Bonifaciu de Montferrat cu Margareta de Ungaria.Insusi Ionita apelase la un sprijin catre Papa ca sa se evite un conflict cu cele doua forte aliate.Demersurile diplomatice ale Papei au fost soldate cu un esesc caci intre Regatul vlaho-bulgar si Ungaria aliata a cruciatilor inca mai existau relatii incordate.Dupa moartea lui Ionita vine la tron Boril(Borila) ce va urma politica inaintasului sau dar in litigiul cu Ungaria pierde cateva teritorii pe care maghiarii le avusesera in posesia lor.O lovitura considerabila pentru vlaho-bulgari a fost instalarea in Tara Barsei a cavalerilor teutoni(1211),cu sarcina de a-i combate pe aliatii acestora,cumani.Aceasta actiune l-a determinat pe conducatorul statului vlaho-bulgar sa adere intr-un final la sistemul de aliante catolice ce aparusera in sud-estul Europei.

Dupa cum am observat,in deceniul II al secolului XIII politica externa a statului vlaho-bulgar s-a modificat in urma masurilor adoptate de papalitate.In 1211,regele Ungariei Andrei II colonizeaza in Tara Barsei pe cavalerii teutoni,oferindu-le privilegii chiar si dreptul de a ridica fortificatii.Stapanirea lor a fost efemera,Depasindu-si atributiile primite de la Andrei II,cavalerii teutoni au fost alungati din Tara Barsei in 1225.Peste 6 ani,papa Grigore IX intervine pe langa regele Ungariei sa restituie Tara Barsei teutonilor,amintind de succesele castigate in conflictul cu cumanii.Se poate spune ca rolul pe care l-au avut cavalerii teutoni a fost strict ofensiv,iar expansiunea lor dincolo de Carpati a decurs rapid si a avut consecinte importante.Practic,se constituise un front al cruciadei cu rolul de a lupta impotriva paganilor cumani,caci,dupa afirmatia lui Honoriu III,darul regelui Ungariei catre Ordinul Teutonic "fusese menit sa slujeasca Tarii Sfinte"

Expeditiile teutonilor peste munti a dus la sfarsitul dominatiei cumane de la sud de Carpati si a deschis drumul spre Dunarea inferioara si Marea Neagra ce avea sa ramana un obiectiv clar al politicii Ungariei in sec.XIV-XV.Dinspre est venea o noua amenintare,cea mongola ce si-a demonstrat forta combativa la Kalka.Victoria mongolilor avea sa deschida drumul acestora spre Europa dar avea sa fie declinul puterii cumane.

Sub presiunea teutonilor dar tindand-se cont de declinul in care intrase puterea lor,cumanii au acceptat sa se converteasca la catolicism.Dovada cea mai clara a acestei actiuni reprezinta infiintarea unei episcopii catolice si aceasta actiune a insemnat si un succes al catolicismului in acest spatiu.

Dupa cum am mentionat,stapanirea teutonilor a durat 14 ani.Incercarea acestora de a crea un stat al lor dependent de papalitate a starnit reactii ostile la curtea regelui Ungariei.Se ajunsese si la un conflict intre Andrei II si Honoriu III,conflict ce a dainuit si sub urmasii lor.In consecinta,regele Ungariei a patruns cu armata in Tara Barsei si a pus capat stapanirii cavalerilor teutoni.

In deceniul II al sec XIII se producea o noua schimbare a politicii externe la sud de Dunare.Cumanii se aflau in declin,se accentua presiunea Ungariei si acest fapt i-a determinat pe Asanesti sa intre in sfera aliantelor catolice.Intre 1211-1213 este cunoscuta o interventie armata a Ungariei in sprijinul lui Boril.Traversand prin Oltenia,trupele formate din romani,sasi,secui si pecenegi aflate sub comanda comitelui Ioachim aveau ca destinatie cetatea Vidinului si inabusirea unei revolte interne ce avea sprijin cuman.Aceasta incursiune a fost inceputul luptei Coroanei Ungare pentru controlul direct sau indirect asupra Vidinului.Cu rol atat strategic cat si economic,Vidinul era o ruta de acces importanta spre Constantinopol.

Dupa cum am precizat,Boril a fost nevoit sa schimbe politica externa a statului sau.La inceput incheie pace cu Ungaria si apoi prin 1214,semneaza tratat de pace si de alianta cu cruciatii de la Constantinopol.In acest mod,era eliminat un adversar ce ameninta Imperiul Latin de Rasarit si era incadrat in sfera politicii dusa de papalitate in spatiul balcanic.Politica dusa de Boril a fost continuata si de urmasul sau la tron,Ioan Asan II ce s-a si casatorit cu fiica regelui Ungariei.Dupa moartea imparatului Robert de Courtenay(1228),s-a deschis un conflict dinastic in cadrul Imperiului Latin de Rasarit.Ioan Asan II a incercat pe cale diplomatica sa devina protector al imperiului,dar incercarile sale de a indeplini asemenea obiectiv s-au incheiat cu esec.

Declinul imperiului fondat de cruciati dupa moartea lui Henric I si mai ales in deceniul III al sec.XIII,in urma loviturilor date de Teodor al Epirului,a modificat raporturile internationale din Balcani.Actiunea lui Teodor parea ca a deschis drumul bizantinilor spre Constantinopol.A urmat si pericolul din sud reprezentat de bizantinii din exil de la Niceea.O a treia forta ce aspira la tronul imperiului era Ioan Asan II.Liderul vlaho-bulgarilor va avea castig de cauza.Latinii accepta cererile lui Ioan dar acesta va ajunge in conflict cu Teodor pe care-l va invinge la Kolkotnitza.Aceasta victorie ii va aduce lui Ioan,statul sau devenind o putere in Pen.Balcanica si o eventuala amenintare pentru latini.Papalitatea apelase la Ungaria ca sa solutioneze prin toate mijloacele problemele ce aparusera la sud de Dunare.In aceste conditii,Ioan Asan II rupe legaturile cu latinii si se orienteaza cu toate fortele impotriva Constantinopolului.Dupa 1230 se produce ruperea relatiilor diplomatice cu maghiarii.Au loc campanii in urma carora Belgradul si Branicevo sunt ocupate si ia nastere Banatul de Severin.Numai expeditiile impotriva Vidinului s-au soldat cu esec.Politica lui Ioan Asan II s-a orientat clar spre bizantini,renuntand la catolicism si obtinand recunoasterea mitropoliei de la Tarnovo,semn al independentei vlaho-bulgarilor.Un moment important in restaurarea ortodoxismului in Balcani a fost venirea unui reprezentant al Patriarhiei de la Niceea ce a mai avut ca scop si constituirea unui front anticatolic.

Referat: Coodonate GSP localitati din judetul Dolj Proiect: Asia

In 1234/1235 Ioan Vatzates si Ioan Asan II incheie o alianta.Conducatorul statului vlaho-bulgar renunta la dominatia asupra Constantinopolului in timp ce Ioan Vatzates recunostea independenta mitropoliei de la Tarnovo.Cei doi au incercat pe cale diplomatica sa solutioneze noua situatie incordata din Pen.Balcanica.Esecul acestor demersuri catre cruciati si papa i-a determinat sa gaseasca solutia acestui conflict pe calea armelor.A urmat un asediu al orasului,asediu ce s-a soldat cu insucces.Infrangerea lui Asan II si a lui Vatzates sub zidurile Constantinopolului nu avea sa inlature pericolul ce plana asupra Imperiului Latin de Rasarit.In fata acestei situatii,Papa a lansat apel catre o noua cruciada si ii indemna pe cruciati sa respecte obiectivul expeditiei.Aceasta era mai de graba organizarea unei campanii menite sa pacifice Pen.Balcanica si sa apere Imperiul Latin de Rasarit de noi atacuri.

Moartea lui Jean de Brienne in 1237 deschide din nou problema succesiunii la tronul imperiului.Inca o data Ioan Asan II incearca cu concursul papalitatii sa obtina un rol important in viata politica de la Constantinopol.Paralel papa s-a gandit sa il readuca pe Ioan Asan II la religia catolica dar a lansat apeluri pentru strangerea unei armate si a apelat la Regatul Ungariei ca sa intervina in Balcani.Din nou demersurile diplomatice erau soldate esecului,papa excomunicandu-l pe Ioan Asan II si lanseaza un nou apel la cruciada,de data asta impotriva "ereticului".Cu statul ungar pe picior de razboi si dupa doua asedii nereusite,Ioan Asan II este obligat de aceste circumstante sa se desprinda de alianta cu Vatzates si sa permita armatelor cruciate sa treaca prin tara sa.

Cucerirea Bizantului de cruciati in 1204 a reprezentat cadrul perfect pentru Roma de a-si indeplini unul din obiectivele principale propuse si anume unirea bisericii catolice cu cea ortodoxa sub sceptrul ei.In general prin cruciadele organizate s-a urmarit exercitarea influentelor apusene asupra rasaritului,nu numai lupta impotriva turcilor selgiucizi.Incercarile inaltilor pontifi de a-si atinge dezideratul pe cale diplomatica in sec.XII-XIII s-a lovit de opozitia societatii traditionale bizantine.In viziunea Romei,supunerea religioasa a Patriarhiei de la Bizant insemna supunerea intregii crestinatati rasaritene.Aceste iluzii au avut o existenta vremelnica din pricina rezistentei bizantinilor,ce au constituit,dupa 1204 centre de rezistenta politico-religioase meninte sa combata catolicismul ce a determinat pe inaltii pontifi sa recurga chiar la conflicte militare pentru anihileze aceste centre de rezistenta.Dupa ce Imperiul Latin de Rasarit a luat fiinta,clericii ortodoxi din Constantinopol au fost sfatuiti sa accepte suprematia Romei.Cei care refuzau erau exclusi din viata religioasa,urmand ca in locul lor sa fie chemati episcopi si legati papali.Se ajungea chiar la abuzuri grave,confiscari ale averilor asa zisilor "eretici"pe legilor si a canoanelor bisericesti.Ioncentiu III a aratat un oarecare grad de concesie fata de obiceiurile bizantinilor dar in realitate,aceasta concesie era timpul necesar pentru ierarhii ortodoxi ca sa se adapteze noii stiuatii de ordin religios.

Aceasta politica a papalitatii isi va lasa amprenta si asupra spatiului carpato-danubiano-pontic si va avea urmarile sale in sec.XIII-XIV.

In capitolul II intitulat Romanii nord-dunareni fata cu expansiunea regatului ungar si cu ofensiva catolicismului,pana in vremea marii invazii tatare(1204-1241) este o analiza a situatiei romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic in prima jumatate a sec.XIII.Conform studiului autorului,sec.XIII pentru romani a insemnat o perioada de tranzitie de la formele traditionale de organizare politica la statutul de tari independente.Societatea romaneasca medievala din sec.XIII se confrunta cu expansiunea maghiara,atat politic-teritoriala dar si de natura confesionala.In fata acestui pericol nu a facut altceva decat sa uneasca organizatiile politice si ecleziastice,unire ce a reusit sa salveze modul de constituire si religia romanilor.Desi sunt putine documente despre romanii nord-dunareni,acestea ofera totusi informatii legate de traditionala lor organizare precum si orientarile politice conturate in a doua jumatate a sec.XIII.Numarul putin de documente,ne da totusi o imagine de ansamblu a politicii Regatului Ungariei la sud de Carpati.

Schimbarile ce au avut loc in acea perioada au surprins societatea romaneasca intr-un stadiu arhaic de organizare,lucru confirmat si in izvoarele vremii.Astfel cele mai cunoscute sunt tarile entitati politice ce erau definite de un teritoriu,poporul care locuia si structurile lor de natura politica,militara,religioasa(Tara Maramuresului,Tara Barsei,Tara Hategului,Tara Oltului,Tara Severinului).Mai cunoastem cnezatul,o forma de organizare politica de tip statal bazata pe autoritatea cneazului.Diploma Cavalerilor Ioaniti din 2 iunie 1247 atesta in spatiul dintre Carpatii Meridionali si Dunare existenta a doua cnezate:Ioan si Farcas.Tot o forma de organizare specifica acelor vreme era voievodatul,formatiune politica,unitate administrativa medievala formata din mai multe cnezate conduse de un voievod.Tot acelasi document emis la 2 iunie 1247 aminteste in spatiul dintre Carpatii Meridionali si Dunare,voievodatele lui Seneslau si Litovoi.Sunt si cateva izvoare medievale ce amintesc de romanii nord-dunareni.Ioan Stavrakios si Niketas Choniates pomenesc pe vlahii de la nord de Dunare ce au participat la luptele Asanestilor cu bizantinii.Intr-o scrisoare a papei Ioncentiu III catre arhiepiscopul de Calocea aminteste de cnezatul lui Bela(Bilea),cnezat situat undeva prin Regatul Ungariei.Papa Grigore IX aminteste de existenta romanilor in Episcopia Cumaniei.Cronica persana a lui Rasid od-din povesteste de rezistenta romanilor in timpul marii invazii mongole.In expeditia din 1211-1213 condusa de comitele Ioachim la sud de Dunare,se stie ca au participat si romanii din Transilvania.NiebelungenUed precizeaza de un duce al romanilor,Ramunc

Noul cadru al istoriei romanesti in prima jumatate a secolului XIII a fost creat de politica expansionista a regilor arpadieni.Ungaria reusise sa finiseze procesul de cucerire si asimilare a Transilvaniei si se orienta spre teritoriile de dincolo de Carpati.In acest context romanii au fost nevoiti sa faca fata noului context creat de politica expansionista maghiara.Dupa alungarea teutonilor,regele Andrei II a inceput un proces de organizare teritorial politica,lui fiind datorate aparitia unor unitati organizatorice de ordin laic si ecleziastic:Episcopia cumana, Regatul cuman,Banatul Severinului si Tara Sevcrinului.Primele indicii ce privesc noua organizare au apartinut vietii bisericesti,fiind intemeiata din initiativa regelui Ungariei si a papei Grigore al IX-lea o episcopie a cumanilor cu rol de a-i converti pe nomazi la catolicism.Episcopia cumanilor s-a dezvoltat insa intr-un cadru politic mai mare,creat si dominat de Ungaria.Acest cadru politic largit poarta numele de Regatul Cuman iar titlul de "Rex Cumanie" ce aparea inscris in titlutura regala,vadea clar intentiile Ungariei de a anexa teritoriul stapanit candva de cumani.Se poate preciza ca teutonii au avut rolul lor,centrele lor fortificate servind pentru regii Ungariei sa is exercite dominatia asupra teritoriilor transcarpatice.Actiunea militara a regalitatii si actiunea propagandistica a dus la intensificarea procesului de convertire al cumanilor,al sedentarizarii si al asimilarii lor la masa autohtonilor.

Un cadru politic poate fii considerat si nasterea Banatului de Severin,punct de sprijin al dominatiei maghiare asupra Tarii Severinului.Regii Ungariei s-au preocupat de organizarea ecleziastica a acestei formatiuni politice,fiind atestati in zona calugarii dominicani.

In primele decenii ale veacului XIII,nord-dunarenii intrasera in aria de dominatie a Ungariei si au avut de suportat obiectivele politice ale regilor maghiari.Interesant ramane totusi ideea ca vreme de doua secole,regii au dus o politica de toleranta fata de celelalte confensiuni.Orientarea dinastiei Arpadiene spre Roma avea sa schimbe aceasta situatie,Bizantul pierzand lupta pentru a castiga pentru religia ortodoxa,regalitatea maghiara.Caderea Constantinopolului in mainile cruciatilor avea sa radicalizeze politica papalitatii ce se va intersecta in cateva randuri cu cea a Ungariei.Un rol cheie in aceasta orientate a politicii l-a constituit si Conciliul de la Lateran(1215) ocazie in care papalitatea si-a conturat cateva opinii cu privire la situatia confesionala din Europa Rasariteana,.

Structurile politice romanesti aveau de infruntat dupa cum am precizat,presiunea Coroanei Ungariei dar si a prozelitismului catolic.Eforturile duse de regii maghiari pe plan politic si ecleziastic au ramas insemnate in documentele vremii.Scrisoarea din 1377 a Catrinei de Medias aminteste de deposedarea romanilor "schismatici" de teritoriile ce apartineau de ei,eveniment intamplat probabil intre 1204-1215.Al doilea caz este disparitia episcopiei din "tara fiilor lui Bela cneazul",incident petrecut cu concursul Ungariei.O alta structura politica romaneasca ce a avut de suferit din cauza maghiarilor a fost Tara Hategului.30 de ani mai tarziu Ungaria ia masuri severe,la cererea papei,unele dintre masuri avand un caracter antisemit.Coroana maghiara a urmarit nu numai propaganda catolicismului ci si destabilizarea structurilor politice romanesti.Cea mai grava actiune a fost de fapt punerea tarii sub conducerea unui reprezentant regal.Dar entitatea romaneasca nu dispare din viata politica a Regatului Ungariei,dovada fiind participarea romanilor din Fagaras,alaturi de sasi si secui la congregatia de la Sibiu(1291).

Cea mai clara expresie a politicii Ungariei este gasita in Diploma Cavalerilor Ioaniti.Acest act,emis in vara lui 1247,consfinteste daruirea unui intins teritoriu de la sud de Carpati,care cuprindea primele mici state feudale romanesti.In stapanirea ioanitilor au fost incluse cnezatele lui Ioan si Farcas,nu si voievodatele lui Seneslau si Litovoi.

Prin aceste masuri Regatul Ungariei isi manifesta clar hotararea de a anexa si administra regiunile vizate.Paralel cu aceste actiuni s-a declansat si ofensiva pe plan ecleziastic si astfel s-a nascut prozelitismul confesional asupra populatiei romanesti.Se apelasera la misionarii dominicani ca sa combata cu succes ereziile,s-a incercat recunoasterea de catre localniti a episcopului catolic al cumanilor precum si includerea unor obiceiuri religioase catolice.Toate aceste actiuni colective pe care le-au avut Regatul Ungariei in colaborare cu papalitatea a dus in final la o unitate a formatiunilor politice romanesti in fata expansiunii catolice,unitate ce a dus la nasterea Tarii Romanesti.

In capitolul III intitulat "Europa Rasariteana intre cruciata si invazia mongola" sunt descrise principalele evenimente ce au avut loc in prima jumatate a sec.XIII.Caderea Constantinopolului in 1204 avea sa deschida noi perspective in viziunea papalitatii.Dupa cum am mai precizat si in capitolele interioare s-a intensificat propaganda catolicismului,inceputa in sanul cumanilor,stiindu-se de activitea calugarilor dominicani trimisi sa propovaduiasca catolicismul pana in teritoriile rusesti.Disparitia cumanilor ca putere politica parea sa incheie acea perioada intunecata din istorie,a migratiilor popoarelor barbare.Insa un nou trib de vanatori si razbonici originari din Asia vor avea un impact deosebit asupra continentului european:mongolii.Sub conducerea lui Ginghis-han,mongolii vor cunoaste apogeul puterii lor,formandu-se totodata si un imperiu puternic.Instalati in bazinul Volgai,mongolii au pus bazele unui stat "Hoarda de Aur" ce a dominat vremelnic aceasta parte a Europei.Putem preciza ca invaziile lor in Europa si aparitia "Hoardei de Aur" a avut un rol decisiv in declinul Ungariei,dar a avut si un impact asupra romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Ofensiva catolicismului nu a vizat doar teritoriile ocupate de romani,ci si intinse teritorii din Estul Europei,cu rol de a le include in sfera lor de dominatie si civilizatie.De tinut cont ca influentele catolicismului in estul Europei dainuiau inainte de inceputul sec.XIII,in teritoriile rusesti ce erau amenintate atat dinspre Polonia dar si dinspre Ungaria,in Ungaria si tinuturile baltice.

Un grad ridicat de insemnatate istorica a fost aparitia pe scena politica a cavalerilor teutoni si cuceririle lor in Prusia.Eforturile polonezilor de a-i converti pe cavalerii teutoni s-au soldat cu esec dar aceste actiuni se incadrau in sfera cruciadei.Expansiunea teutonilor incepuse din Chelmno si au avut ca efect aparitia Prusiei,un adevarat stat german aflat sub suzeranitatea papalitatii in schimbul independentei fata de polonezi.Cucerirea teritoriala a fost urmata de un efort urias de convertire la catolicism prin intermediul misionarismului religios,in teritorii desfasurandu-si activitatea calurgarii dominicani si cistercitii.De menitonat ca in lumea rusa,catolicismul a intampinat o puternica opozitie caci rusii preluasera modelul bizantin pentru religia lor.

Invazia mongola din 1223 si succesele politice si religioase ale cruciadei inregistrate impotriva cumanilor par sa ii fii determinat pe cnezii rusi sa se aproprie de Roma,fapt atestat si in corespondenta papei Honoriu III cu rusii.In anii ce au urmat papa Grigore IX numeste chiar un episcop al Rusiei,in ciuda ostilitatii anumitor cnezi in fata raspandirii catolicismului in zona.Revenirea tatarilor in zona Volgai(1236-1237)si nasterea sperantei unui sprijin din partea puterilor catolice a insemnat reluarea contactelor Romei cu rusii.In acest context se cunoaste activitatea propagandistica a dominicanului Iulian,trimis cu misiunea de a propovadui catolicismul la popoarele pagane de pe Volga superioara.

In timp ce dominicanii raspandeau ideile catolicismului pe Volga si in alte zone din teritorul actual al Rusiei,in estul Asiei Ogodai si marii nobili mongoli planuiau cucerirea Europei si intarirea mostenirii lasate de Ginghis-han.Sa analizam putin situatia mongolilor din Asia.Grupati in mai multe triburi,cel ce a unit aceste triburi a fost Temugin,ce a devenit cunoscut in istorie sub numele de Ginghis-han..Aceasta a fost etapa premergatoare constituirii Imperiului Mongol.Cucerirea a avut ca desfasurare atat in directia popoarelor din stepa si din taiga dar si in directia civilizatiilor sedentare.Principalul instrument de cucerire a fost armata ce fusese organizata de catre Ginghis Han.Tot el a elaborat tactica in cele mai mici detalii si a pus un mare accent pe disciplina,reusind cu un numar destul de restrans de triburi sa obtina victorii dupa victorii.Primul pas a fost facut in anii 1206-1209 cand au fost supusi kirghizii,oiratii si uigurii.A urmat China,pe atunci impartita in trei state:Imperiul Xixia,Imp.Jin si Imperiul de Sud.Deci China fusese cucerita treptat,procesul de cucerire fiind inceput de Ginghis Han si incheiat de Kubilai,prin cucerirea Imperiului de Sud.Succesul l-a determinat pe hanul mongol sa-si indrepte toate fortele spre Asia Centrala,fiind cucerit statul Karakitailor(1218) si ajungandu-se in contact nemijlocit cu Horezmul.Un incident comercial ii determina pe mongoli sa atace acest stat islamic,ce a fost cucerit in totalitate in 1221.A urmat Afganistanul si Horsasanul iar cateva corpuri de armata au patruns in sudul Rusiei.

Dupa moartea lui Ginghis-han a urmat Ogodai ce a continuat politica predecesorului sau.In 1230-1231 este zdrobit Horezmul ce reusise sa se refaca sub Djalal ed-Din.Urmeaza expeditia din Mesopotamia si Transcaucazia.In deceniul urmator mongolii ii inving pe seldjukizi la Kose Dah si in urma acestui succes,Sultanatul de Iconium si Armenia Mica se recunosc vasale.Succesele obtinute il determine pe Ogodai sa aspire la cuceriri mai mari,gandindu-se la o campanie catre Europa.Primul pas a fost facut intre anii 1237-1240 cand mongolii au atacat triburile de pe Volga.Al doilea pas a fost asedierea si distrugerea Kievului.Practic,mongolii si-au asigurat cu succes spatele frontului.

Ceea ce a urmat a ramas in istorie sub denumirea de Marea Invazie Mongola,expeditie ce a zguduit din temelii Europa.Primele care au fost atacate au fost cnezatele poloneze si a culminat cu victoria invadatorilor de la Wahlstadt.A urmat un atac asupra Moraviei,tinuturi intregi fiind devastate de mongoli.Un puternic corp de armata a intrat si in Transilvania fiind luate cu asalt Rodna si Bistrita si au continuat drumul spre vest,trecand prin Dej,Cluj si Zalau.Transilvania a fost atacata si dinspre sud-est,fiind supuse jafului Tara Barsei si regiunile Sibiului.O armata operase si la sud de Carpatii Meridionali,trecand prin Oltenia si Banat spre Ungaria.

Batalia s-a dat la Miho,la varsarea raului Sajo in Tisa si s-a incheiat cu victoria invadatorilor.Insusi regele a reusit sa scape,armata sa fiind in mare decimata.A urmat asaltul orasului Pesta si jaful asupra tinuturilor din stanga Dunarii.Un atac s-a dat in Croatia,hoardele ajungand pana in Dalmatia in timp ce o parte a trupelor lovise Buda si au continuat ofensiva in teritoriile ungare dinspre vest.

Moartea lui Ogodai la 11 decembrie 1241 a lasat un mare gol de putere in Imperiul Mongol,fiind in pericol de a fi sfasiat de conflicte dinastice.

Invazia de pe continentul european a dus la largirea granitelor imperiului dar si la crearea unui stat nomad in rasaritul Europei,Hoarda de Aur,ce isi exercita hegemonia asupra unui vast spatiu din Europa Rasariteana si Sud-Estica.,cel mai mult asupra cnezatelor rusesti.Chiar si structurile politice arhaice romanesti au fost nevoite sa recunoasca suzeranitatea mongolilor.Doar Ungaria a scapat dupa invazie,de regimul aspru de suzeranitate.

Un alt rol al invaziei a fost respingerea spre Europa Centrala a universalismului romano-catolic ce a determinat papalitatea sa isi reia efortul de a recuceri pozitiile pe care le avusese in primele doua decenii ale sec.XIII.

Invazia mongolilor a avut un impact puternic asupra Europei si inca mai exista pericolul unei noi invazii devastatoare.Europa traise cu aceasta teama vreme de doua decenii.Acest pericol iminent a determinat papalitatea sa riposteze cu doua scopuri:castigarea pozitiilor pierdute pe plan politic si religios precum si convertirea la catolicism a noul popor spre a fii folosit in lupta contra islamului.Victoriile lui Ginghis Han in Asia,trezisera sperante cruciatilor angajati in campaniile din Palestina si Egipt si mai tarziu se punea problema ca navalitorii din stepele asiatice sa devina aliati ai cruciatilor.Dar s-a incercat si adoptarea unor masuri cu caracter defensiv inca dupa aparitia invadatorilor in estul Europei,Rogerius amintind in scrierile sale de fortificatiile transilvanene.Regele Bela IV a lansat mai multe apeluri catre puterile occidentale ce a determinat pe papa Grigore IX sa proclame o cruciada in Ungaria.Pericolul mongol a fost dezbatut in mod intens cu ocazia Conciliului de la Lyon(1245) in urma caruia s-au stabilit masuri militare in vederea combaterii unei noi ofensive.Diplomatia papala a reusit sa constituie nuclee de rezistenta si lupta antimongola in estul Europei,sprijinindu-se pe teutoni,cnezii polonezi si rusi precum si pe maghiari.Unii cnezi au avut o atitudine oscilanta(Daniil,aliat al mongolilor in timpul invaziei si apoi a trecut de partea taberei puterilor catolice) sau au fost de partea invdatorilor(cneazul Aleksandru).Desi au fost inregistrate initial esecuri partiale,cruciada a cunoscut si succese,ordinul teutonic reusind sa ii invinga pe prusii pagani si sa le impuna pacea de la Christburg.In 1253 la pericolul unei noi invazii,a fost proclamata cruciada impotriva mongolilor,avand loc putin mai tarziu revolte in tarile aflate sub suzeranitatea Imperiului Mongol.

Dupa cum am spus,Conciliul de la Lyon s-a pus in discutie problema mongola precum si adoptarea unor masuri defensive in fata mongolilor.Aceste masuri se constata si in spatiul romanesc.In Transilvania sunt ridicate fortificatii ca sa stopeze inaintarea invadatorilor spre Asia.In 1243 in actele cancelariei ungare reapare un ban de Severin.Venirea Cavalerilor Ioaniti in 1247 si rolul lor defensiv poate fii considerata o consecinta a invaziei mongolilor din 1241-1242.Desi exista dovezi putine,activitatea misionarilor poate fii considerat un succes rasunator al fortelor antimongole.

Un lucru ce a starnit interesul multor cercetatori l-a reprezentat interesele mongolilor in spatiul de sud-est al Europei ce s-au intersectat cu cele ale cruciatilor.Puterile catolice au incercat prin doua cai sa-i atraga pe invadatori de partea lor:prin convertire religioasa si prin urmarirea punctelor de interes comun.Mongolii si-au orientat privirile spre spatiul estic al Mediteraneenei cu gand de a-si extinde hegemonia si de a inlatura fortele islamului.

Dupa moartea lui Ogodai,tendintele expansioniste ale Imperiului Mongol au fost oprite de o criza dinastica ce ameninta dezintegrarea imperiului.Dupa moartea lui urmasera la tron Batu si Giiyiik si abia in timpul lui Mongke(1251-1259) a fost redata imperiului sensul uintatii de actiune.A fost reluata ofensiva spre civilizatiile sedentare:China de Sud,Orientul Mijlociu,Orientul Indepartat.In China de Sud este inregistrat un succes net.Lumea islamica a fost si ea lovita de hoardele de invadatori,fiind cucerit Bagdadul(1258).In timpul domniei lui Mongke a fost consolidata puterea mongola din cnezatele rusesti aflate sub suzeranitatea lor.Deci se putea discuta de pericolul unei invazii devastatoare asupra Europei,mai ales dupa ruperea legaturilor cneazului Daniil cu Roma si dupa aparitia invadatorilor in tarile baltice.

Dupa moartea lui Mongke a urmat Berke(1259-1266) ce si-a coalizat toate fortele spre Europa.In 1260,mongolii intra in Polonia,cucerind Sandomirul dar ofensiva lor a fost oprita la Cracovia.Prin actiunea lor in tinuturile poloneze,mongolii au reusit sa readuca sub ascultare vremelnic Haliciul si Vladimirul dar sa ii atraga de partea lor pe lituanieni,fostii aliati ai polonezilor.A urmat Ungaria pe care au incercat sa o neutralizeze pe cale diplomatica,fapt semnalat si de papa Alexandru IV in corespondenta sa cu regele Ungariei.In 1261,mongolii intra din nou in regat dar nu au mai reusit sa atinga succesul de acum 20 de ani,acestia suferind un esec.

Moartea lui Mongke a dus la o noua criza dinastica ajungandu-se la racirea raporturilor dintre Hoarda de Aur si mongolii din Asia.Dupa cucerirea Alepului si Damascului,trupele mongole au fost invinse la Ain-Djalut de egipteni si planul de a cuceri Egiptul a fost abandonat.Drept urmare,invadatorii s-au retras din Palestina si Siria in timp ce Hoarda de Aur a incheiat alianta cu Egiptul mameluc,alianta la care a aderat si Mihail VIII Paleologul.Au existat si oscilari ale bizantinilor ce i-a determinat pe mongolii instalati la gurile Dunarii condusi de Nogai sa se alieze cu bulgarii si sa atace Imperiul Bizantin in iarna lui 1264-1265.Instalarea nogailor in aceste parti era singura garantie de fidelitate a bizantinilor si totodata un instrument de presiune.Prin subordonarea ansamblului spatiului romanesc extracarpatic, mongolii au ajuns in vecinatate imediata cu maghiarii,fapt mentionat si de papii Urban IV si Nicolae III.Pentru a preveni o incursiune a mongolilor,regele Ungariei Stefan a intrat in legaturi diplomatice cu invadatorii fiind amintit succesul activitatii banului Ponyt,trimis cu sarcini diplomatice.Totusi presiunea asupra Ungariei nu a fost inlaturata definitiv si se mai adauga criza prin care trecea regatul,criza ce se accentuase in timpul lui Ladislau Cumanul(1272-1290).Au fost semnalate cateva incursiuni de avengura redusa in regat dar o expeditie de avengura mai mare a fost in iarna lui 1284-1285.Un corp de armata a intrat in Transilvania,dinspre sud si au atacat Ungaria in cadrul unui asalt general ce a lovit Polonia si Imp.Bizantin.In urma invaziei,Ladislau a inclinat din nou spre o intelegere cu mongolii,relatii ce au durat pana la moartea sa in 1290.Sub regele Andrei III(1290-1301),relatiile pasnice cu Hoarda de Aur au incetat,fapt dovedit de atacarea de catre mongoli a provinciei regatului Macva(1292).Se mai lua in calcul si puternicele influente ce le exercitau invadatorii asupra Peninsulei Balcanice,unde se ciocnisera cu tendintele de dominatie ale Ungariei.Presiunea exercitata de catre mongoli asupra Ungarie a fost o cauza insemnata in criza prin care trecea regatul.

Consolidarea puterii nobilimii,conflictele de ordin religios din regat si pierderea unor insemnate pozitii externe avea sa duca la o criza puternica in Ungaria.La acesti factori se mai poate adauga si invazia din 1241-1242.Se ajunsese la un conflict deschis dintre rege si nobilii maghiari,ultimii reusind sa acapareze domenii intinse,sa castige cat mai multe drepturi politice si reusind chiar sa intretina armate capabile sa infrunte armata regala.Instaurarea acestei crize a avut loc in timpul lui Bela IV,acesta incercand sa restaureze domeniul regal si prerogativele suveranului.Un alt indiciu a fost absenta nobilimii in lupta de la Sajo,din timpul invaziei din 1241-1242.

Eforturile de a redresa situatia din Ungaria se dovedisera a fi inutile,regele Bela intarind privilegiile nobilimii la sfarsitul domniei sale.Criza s-a adancit in timpul regilor Stefan si Ladislau Cumanul.Andrei III,ultimul rege arpadian a incercat sa invinga puterea nobilimii pe cale legislativa si diplomatica,dar eforturile sale s-au dovedit a fi fara un succes clar.

Un rol cheie l-a avut si politica papalitatii din Ungaria.In plina ofensiva religioasa,influenta Romei a fost redusa considerabil dupa invazia mongola pentru cateva decenii.S-a luat in considerare si optiunile religioase pe care le-a avut regele Bela IV si urmasii sai Stefan si Ladislau.Se revenise la acceptarea pluralismului etnico-religios,se incheiase un compromis cu mongolii,se urma o politica de cooperare cu cumanii,au fost elaborate acte de toleranta pentru evrei,toate aceste acte fiind spre dezavantajul Romei.S-a reluat efortul papalitatii de a-si castiga pozitiile pierdute,efort ce v-a cunoaste succes abia in secolul urmator.

In ciuda eforturilor lui Andrei III,regatul nu a putu fi salva si,la moartea sa,in 1301,Ungaria se afla in plin proces de faramitare.

In penultimul capitol intitulat Romanii dupa marea invazie mongola:intre Regatul ungar si Hoarda de Aur este prezentata situatia romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic dupa anul marea invazie mongola.Marea expeditie a hoardelor mongole a dus la constituirea unui imperiu vast cu centrul la Serai pe Volga dar prin influentele ce le-au exercitat,au modificat cadrul geo-politic al romanilor din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Exista cateva documente ce atesta doua lucruri:contactul mongolilor cu romanii si capacitatea militara a celor din urma.Prima stire provine din istoriografia invadatorilor si consemna traseul urmat spre Ungaria,un corp de armata intrand in Transilvania.Franciscanul Paulin de Venetia precizeaza,in cronica sa de masurile de aparare pe care romanii le luasera in fata invadatorilor dar lasa informatii si despre insemnatatea numerica militara a romanilor.Pentru a intari flancul sudic al regatului,au fost adusi cavalerii ioaniti avand si rol de a stopa o eventuala actiune a mongolilor.In Diploma Cavalerilor Ioaniti,pe langa mentionarea cunoscutelor formatiuni politice cunoastem existenta a doua unitati teritorial-politice la sud de Carpatii Meridionali:Tara Severinului si Cumania.In privinta formatiunilor politice,cnezatele lui Ioan si Farcas au fost inregimentate noilor optiuni politice ale Ungariei in aceste tinuturi,in timp ce Litovoi si Seneslau ramaneau de sine statatori.Cu timpul presiunea maghiara s-a exercitat si asupra teritoriile ce nu erau in sfera lor politica fapt ce l-a determinat pe Litovoi sa se ridice cu armata impotriva coroanei maghiare.Litovoi a fost invins si ucis in timp ce fratele sau Barbat este prins,dar este eliberat in schimbul unei sume mari de bani.Acest fapt surprins si in documentele epocii aduc la lumina informatii privind puterea militara a romanilor precum si puterea financiara.

Desi aflata in declin,Ungaria nu a renuntat la tendintele sale expansioniste,privirile ei fiind indreptate nu numai asupra romanilor ci si asupra cumanilor,incercandu-se restaurarea episcopiei acestora de la Milcov,la cateva decenii dupa distrugerea ei de catre mongoli.

Au existat mentiuni referitoare si la romanii din nordul arcului carpatic.Cronicarul Tuscus relateaza ca in razboiul lui Ottokar al Boemiei cu Rudolf de Habsburg,primul a chemat in sprijinul sau pe ruteni si "necredinciosi,dar potrivit hotaririi lui Dumnezeu,rutenii,aflindu-se in conflict cu romaniiblaci),regele s-a vazut inselat in sperantele sale'

Desprinderea romanilor din afara lantului Carpatic de sub dominatia maghiara a avut un ecou si asupra regimului politic din Transilvania.Ca regim de guvernare Transilvania era voievodat,forma ce a dainuit pana in 1541,cand a devenit principat autonom sub suzaranitate otomana.Abia la sfarsitul sec.XVII,lucrurile s-au schimbat odata cu instaurarea regimului habsburgic si numirea in fruntea tarii a unui guvernator.

Sistemul de guvernare al Transilvaniei a fost rezultatul a doua procese corelate:infiintarea unor arii teritoriale de ordin social si etnic autonome si privilegiate(nobilimea,sasii si secuii) si suprimarea autonomiilor teritorial-politice a romanilor.Cel mai important rol in constituirea regimului politic transilvanean l-a avut nobilimea,dezvoltata pe temelia stapanirii pamantului.Alt rol l-a avut domeniul regal,infiintat de Stefan I si consolidat de urmasii sai ce a reusit sa dainuie in perioada crizei dinastice dar o mare parte trecand in administratia nobilimii.In a doua jumatate a sec.XIII s-a manifestat dorinta de transformare a domeniilor nobiliare in seniorie,prin intermediul imunitatiilor,care au transferat o parte din puterea statului catre nobilime.Criza din Ungaria a avut urmari si in Transilvania,nobilimea tinzand sa devina un corp politic important cu rol in exercitarea functiei publice dar i-a determinat pe voievozii Transilvaniei sa isi consolideze puterea si sa intre in conflict cu regalitatea.In acest se cunoaste de atitudinea ostila a lui Roland Borsa fata de coroana Ungariei si prezenta lui Ladislau Cumanul in Transilvania pentru a rezolva o problema legata de veniturile episcopiei de la Alba Iulia.

Andrei III(1290-1301),venind la tron,sa preluat si conflictul cu Transilvania.Personal vine in Transilvania incercand de a atrage starile privilegiate in sfera adunarilor de stari ale regatului pentru a dizolva tendintele de autonomie ale voievozilor transilvaneni.

In acelasi timp cu tendintele de autonomie teritoriala ale nobilimii,s-au dezvoltat si cele ale sasilor si secuilor.Dupa colonizarea sasilor in Transilvania,acestia au inceput sa-si manifeste si ei autonomia.O prima tendinta de grupare intr-un organism autonom este observata in 1189 de catre papa Celestin III.Astfel regele Bela III confera bisericii sasilor statutul de "prepozitura libera".Ideea de a avea o institutie ecleziastica independenta i-a adus pe sasi in conflict cu episcopia de la Alba Iulia pentru multa vreme.Cateva decenii mai tarziu,sasii sibieni si-au dezvoltat si asigurat un cadru de dezvoltare juridic-administrativ autonom.Andrei II,ce da un privilegiu prin care sasii trec sub controlul regalitatii,au obligatii fata de rege dar in schimb le este recunoscuta autonomia.Se inaugurase o tendinta de unificare a sasilor din Sibiu cu ceilalti din alte zone ale Transilvaniei,tendinta ce s-a manifestat puternic pe vremea lui Carol Robert de Anjou.Aceste comunitati autonome politice si ecleziastice au ramas cunoscute in istoriografie sub denumirea de "universitati".Sasii s-au afirmat si in politica Transilvaniei,fiind atestata prezenta lor in congregatia de la Alba Iulia(1291).

Secuii au fost asociati de timpuriu cu maghiarii,cu care au avut raporturi de dependenta cel mai probabil din sec.IX.Ca si ceilalti,au obtinut autonomia in schimbul prestarii de servicii militare si financiare.Colonizati in sec.XII,secuii au fost organizati in unitati administrativ-politice ce au purtat denumirea de scaune.In sec.XIII secuii participa alaturi de romani in luptele duse impotriva tatarilor,lucru atestat si in izvoarele vremii.Destramarea puterii arpadienilor a dus la o modificare a regimului politic,secuii trecand sub controlul voievodului Transilvaniei.Spre sfirsitul secolului XIII autonomia teritoriala a secuilor s-a convertit in stare' privilegiata in cuprinsul voievodatului,in procesul general de constituire al starilor privilegiate ce formau congregatia tarii.Astfel secuii au participat la congregatia din 1291 precum si in cea de la Pesta din 1298,confirmand rolul politic in regimul de guvernare al Transilvaniei.

Romanii transilvaneni au avut o evolutie similara,mai ales cei din sudul voievodatului.Urmarim doua idei:nevoia de forte militare,inclusiv de cele ale romanilor si modificarea politicii lor confesionale.Pe langa luptele cu mongolii din timpul marii invazii la care au luat parte si romanii se stie de participarea acestora in armata lui Ottokar al Boemie in razboiul cu Rudolf.In timpul invaziei din 1284-1285,romanii din nou au luat parte la luptele cu mongolii alaturi de secui.Ca sa participe la viata politica,romanii erau obligati sa demonstreze apartenenta la catolicism dar au fost cazuri cand regii Ungariei au renuntat la politica intrasigenta religioasa aplicata la recomandarile papei,fapt atestat de Bruno de Olmiitz in 1274.Statutul religios al romanilor ramane o problema de mare importanta pentru situatia interna a regatului si cu aceasta ocazie este cunoscuta activitatea lui Filip,episcop de Fermo,trimis cu scopul de a atrage la programul de cruciada al papalitatii.Toleranta lui Ladislau Cumanul fata de ortodoxism a fost atestata si in cronicile vremii dar exista dovezi ale politicii sale:concesia acordata romanilor maramureseni,restaurarea autonomiei romanesti in Tara Oltului,autonomie pierduta in deceniile III-IV al sec,XII si probabil in Hateg. Expresie suprema a starilor' transilvane,institutie de reprezentare a intereselor lor congregatia generala a tarii si-a facut aparitia in evolutia voievodatului in anul 1291,congregatie la care au participat si romanii.

La sud de Carpati,ofensiva catolicismului ce avea ca actor principal Regatul Ungariei,invaziile mongole din sec.XIII a dus la o unitate a formatiunilor politice din aceasta zona ce a culminat cu nasterea Tarii Romanesti.Desi sunt multe incertitudini,raman sigure cateva evenimente.Momentul decisiv al intemeierii a fost unirea voievodatelor lui Seneslau cu Litovoi cu scopul de a pune capat dominatiei maghiare din zona.Unificarea politica a teritoriului dintre Carpati si Dunare s-a manifestat institutional prin recunoasterea calitatii de mare voievod' a conducatorului voievodatului unificator.Se cunoaste si traditia istorica,a descalecatului voievodului legendar Radul Voda Negrul,din care s-au transmis sigur doua realitati referitoare la evolutia istorica si politica a romanilor.Prima face referire la politica ostila urmata de regii Ungariei cu privire la "tarile" autonome romanesti.A doua este referitoare la constituirea unei zone de frontiera intre Transilvania si tinuturile de la sud de Carpatii,frontiera ce se va contura in secolele urmatoare.In concluzie,intregul proces ce a dus la intemeierea Tarii Romanesti,a fost influentata de antagonismul confesional intre catolicism si ortodoxism in Ungaria.

In ultimul capitol este prezentata imaginea romanilor in constiinta medievala europeana.Expansiunea Occidentului latin catolic in rasarit si incercarile de a-l integra in propriul lor sistem de valori a adus la o imbogatire a culturii occidentale,imbogatire ce a luat nastere cu ocazia contactelor cu Occidentul.Primele informatii pretioase cu privire la romani ni le ofera documentele unguresti si actele papale,ce ofera o imagine cat mai veridica asupra Transilvaniei si a teritoriilor extracarpatice.Din partea coroanei Ungariei cunoastem pe notarul anonim al regelui Bela,Simon de Keza.Un rol l-a avut si misionarismul catolic,misionarii trimisi sa propovaduiasca religia catolica intocmeau rapoarte catre papalitate din care reieseau informatii despre romanii din spatiul carpato-danubiano-pontic.Aici amintim pe Guillaume de Rubruck,Rogerius,.Un alt document de inalta importanta ce vorbeste de formatiuni politice romanesti este Diploma Cavalerilor Ioaniti.Inclusiv popoarele migratoare ce au trecut prin aceste zone au luat contact cu realitatile romanesti(cronica lui Rasid-od Din).Cavalerii teutoni a atras sud-estul Transilvaniei in aria de cunostiinte geografice ale contemporanilor.Informatii ne-au lasat si bizantinii,romanii fiind cunoscuti din scrierile istoricului Kinnamos.Kekaumenos ne-a lasat informatii cu privire la o rascoala a vlahilor din Tessalia(1066).Niketas Choniates ne vorbeste in cronicile sale de rascoala lui Petru si Asan.In literatura medievala amintim de Cantecul Nibelungilor,unde romanii o sprijina pe regina Krimhilda ce planuia un plan de razbunare impotriva ucigasului primului ei sot.Informatii sunt si in literatura medievala italiana si ni se spune ca romanii au participat alaturi de cumani si unguri in armata lui Attila in expeditiile militare din Italia.O alta sursa de informatii o gasim la Neidhardt von Reuenthal ce pomeneste,alaturi de secui,sasi si unguri,pe romani transilvaneni.

Evolutia situatiei internationale in Europa Rasariteana la sfirsitul secolului XII si in primele decenii ale secolului urmator a expus masa romanitatii nord-balcanice si carpato-dunarene unor primejdii noi care au silit-o la adaptari decisive,determinind in cele din urma tranzitia de la formele ei traditionale de organizare, autonomiile locale,la stat.Primele semne ale acestei evolutii au aparut in nordul Pen.Balcanice.Alianta Bizantului cu Ungaria si politica comuna de a inabusi autonomiile romanesti din Balcani au declansat o reactie violenta ce s-a concretizat in rascoala lui Petru si Asan,rascoala ce s-a incheiat cu victoria vlaho-bulgariilor si nasterea unui stat ce a fost vremelnic o forta considerabila in Balcani.Disparitia Bizantului si a Regatului Vlaho-Bulgar a dus la schimbarea raporturilor internationale din sud-vestul Europei.Cruciada a insemnat nu numai faurirea unui imperiu latin in locul imparatiei bizantine ci si includerea rasaritului european in sfera sa politica si religioasa,pionul important in aceasta actiune fiind Ungaria ce ducea o politica expansionista.In fata acestei presiuni,romanii,fie din Transilvania,fie din spatiul extracarpatic s-au opus cu vehementa,reusind sa pastreze intacte institutiile lor politice si ecleziastice.Unitatea acestora precum si imprejurarile din acele timpuri au dus la nasterea Tarii Romanesti si mai tarziu a Moldovei.

Ceea ce mi-a starnit interesul din aceasta carte a fost Cruciada IV,mai ales obiectiul pe care l-a urmarit.Sincer aceasta actiune menita sa inlature islamul din bazinul estic al Marii Mediteraneene,neavand sprijin financiar suficient si beneficiind de acordul ascuns al Papei,s-a transformat mai mult intr-o expeditie de jaf,o campanie dusa impotriva unei puteri crestine ce a culminat cu ocuparea Imperiului Bizantin si transformarea lui in Imperiul Latin de Rasarit.Dupa parerea mea si judecand si faptele din acea vreme,aceasta cruciada ramane o pata neagra in istoria crestinatatii occidentale.