Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Personalitati


Qdidactic » istorie & biografii » personalitati
Halford Mackinder - savantul si politicianul (1861 - 1947)



Halford Mackinder - savantul si politicianul (1861 - 1947)


Halford Mackinder - "Axa geografica a istoriei"


1. Savantul si politicianul


Halford Mackinder (1861 - 1947) este o figura proeminenta printre geopoliticieni. Avand studii geografice, Mackinder este profesor la Oxford incepand cu anul 1887 pana cand este numit director al Scolii Economice din Londra. Din anul 1910 pana in anul 1922 a fost membru al Camerei comunelor, iar in intervalul (1919 - 1920) - trimisul britanic in Rusia de Sud.

Mackinder este cunoscut prin pozitia sa in lumea politica engleza, avand o influenta destul de semnificativa asupra orientarilor ei internationale, lui apartinandu-i si schema cea mai indrazneata si mai revolutionara a interpretarii politice a istoriei lumii. Pe exemplul lui Mackinder se vede cel mai bine paradoxul tipic, specific geopoliticii ca disciplina. Desi ocupa un loc de frunte nu numai in politica dar si in mediul stiintific, ideile lui Mackinder n-au fost acceptate de asociatia stiintifica. Chiar si faptul ca aproape o jumatate de secol el a participat activ si cu succes la crearea strategiei engleze in problemele internationale, pe baza interpretarii sale politice si geografice a istoriei lumii, n-a putut sa-i determine pe sceptici sa recunoasca valoarea si eficacitatea geopoliticii ca disciplina.


2. Axa geografica a istoriei


Prima si cea mai stralucita cuvantare a lui Mackinder a fost referatul sau "Axa geografica a istoriei"( , publicat in 1904 in "Revista geografica". In acest referat el a formulat fondul viziunii sale asupra istoriei si geografiei, dezvoltata in lucrarile de mai tarziu. Acest text al lui Mackinder poate fi considerat textul geopolitic principal in istoria acestei discipline, fiindca aici el nu numai ca face o generalizare a liniilor precedente de dezvoltare a "geografiei politice", dar formuleaza legea principala a acestei stiinte.



Mackinder sustine ca pentru Stat cea mai avantajoasa pozitie geografica ar fi cea de mijloc, centrala. Centralitatea este o notiune relativa, care poate varia in fiecare context geografic concret. Din punct de vedere planetar, insa, in centrul lumii se afla continentul Eurasiatic, iar in centrul lui - "inima lumii" sau "heartland". Heartland este concentrarea de mase continentale ale Eurasiei. Acesta este cel mai favorabil cap de pod geografic pentru controlul asupra intregii lumi.

Intr-un context mai general, Heartland este teritoriul cheie - in limitele Insulei Mondiale (World Island). Mackinder include in Insula Mondiala trei continente - Asia, Africa si Europa. Mackinder ierarhizeaza in felul acesta spatiul planetar prin intermediul unui sistem de cercuri concentrice. In centru se afla "axa geografica a istoriei" sau "arealul axial" (pivot area). Aceasta este o notiune geopolitica identificata geografic de Rusia. Aceeasi realitate "axiala" se numeste heartland, "pamantul median".


Harta pag.


Urmeaza "centura interna sau periferica (inner or marginal crescent)". Aceasta este zona care coincide cu spatiile de litoral ale continentului eurasiatic. Dupa Mackinder "centura interna" reprezinta zona cu cea mai intensiva dezvoltare a civilizatiei. Aceasta corespunde ipotezei istorice conform careia civilizatia a aparut initial pe malurile raurilor sau marilor, asa numita "teoria potamica". Trebuie de mentionat ca ultima teorie este momentul fundamental al tuturor constructiilor geopolitice. Intretaierea spatiului acvatic si terestru este factorul cheie al istoriei popoarelor si statelor. Aceasta tema va fi dezvoltata de Schmitt si Spykman in special, insa Mackinder a fost primul care a dedus aceasta formula geopolitica.

Urmeaza un cerc mult mai exterior: "centura exterioara sau insulara" (outer or insular crescent). In raport cu masa continentala a Insulei Mondiale (World Island) aceasta zona este interna in intregime (geografic si cultural).


Mackinder considera ca intregul mers al istoriei este determinat de procesele urmatoare. Din centrul heartland-ului se exercita o presiune permanenta a "piratilor uscatului" asupra periferiei. Aceasta s-a reflectat deosebit de viu si convingator in cuceririle mongole. Pe acestia i-au precedat scitii, hunii, alanii etc. Civilizatiile care provin din "axa geografica a istoriei", din spatiile cele mai interne ale heartland-ului au, dupa parerea lui Mackinder, un caracter "autoritar", "ierarhic", "nedemocratic" si "necomercial". In lumea antica el este intruchipat intr-o societate de felul Spartei dorice sau Romei antice.

Din exterior, din regiunile "centurii insulare", se efectueaza presiunea asupra Insulei Mondiale a asa numitilor "pirati ai marii" sau "locuitori insulari". Acestea sunt expeditiile coloniale, care provin dintr-un centru din afara Eurasiei si care cauta sa echilibreze impulsurile de pe uscat, provenite din limitele interne ale continentului. Pentru civilizatia "centurii externe" sunt caracteristice caracterul "comercial" si "formele democratice" ale politicii. In antichitate, se distingeau printr-un asemenea caracter statul Atenian sau Cartagina.

Intre aceste doua impulsuri geografice civilizatoare diametral opuse se afla zona "centurii interne" care, fiind ambigua si simtind in permanenta influente culturale cu totul diferite, a fost mult mai mobila si a devenit gratie acestui fapt un loc de dezvoltare prioritara a civilizatiei.

Dupa Mackinder istoria se roteste in jurul axei continentale. Aceasta istorie se simte cel mai bine anume in spatiul "centurii interne", in timp ce in heartland domneste un arhaism "incremenit", iar in "semiluna externa" - un oarecare haos civilizator.


Pozitia cheie a Rusiei


Insusi Mackinder si-a identificat interesele sale cu interesele lumii insulare anglosaxone, adica de pe pozitia "centurii externe". In aceasta situatie el vedea baza orientarii geopolitice a "lumii insulare" intr-o atenuare maxima a heartland-ului si intr-o posibila extindere la maximum a influentei "centurii externe". Mackinder sublinia prioritatea "axei geografice a istoriei" in intreaga politica mondiala si formula cea mai importanta lege a geopoliticii, in felul urmator: "Acel care tine sub control Europa de Est domina asupra heartland-ului; acel care domina asupra heartland-ului domina asupra Insulei Mondiale; acel care domina asupra Insulei Mondiale domina asupra lumii." ("Idealurile democratice si realitatea")

La nivel politic aceasta insemna recunoasterea rolului conducator al Rusiei din punct de vedere strategic. Mackinder scria: "Rusia ocupa aceeasi pozitie strategica centrala in lumea intreaga, precum Germania in Europa. Ea poate sa intreprinda atacuri in toate directiile si sa fie supusa lor din toate partile, cu exceptia nordului. O dezvoltare deplina a posibilitatilor ei feroviare este o chestiune ce tine de timp". ("Axa geografica a istoriei")

Pornind de la aceasta Mackinder considera ca sarcina principala a geopoliticii anglosaxone este de a nu admite formarea unei aliante strategice continentale in jurul "axei geografice a istoriei" (Rusia). Prin urmare, strategia fortelor "centurii externe" consta in ruperea unei cantitati maxime de spatii litorale de la heartland si de a le pune sub influenta "civilizatiei insulare".

"Deplasarea echilibrului de forte spre "statul axial" (Rusia - A.D.), urmata de expansiunea lui in spatiile periferice ale Eurasiei, va permite folosirea unor resurse continentale uriase, in scopul crearii unei puternice flote maritime: in felul acesta nu e departe si imperiul mondial. Aceasta va deveni posibil daca Rusia se va uni cu Germania. Pericolul unei asemenea dezvoltari va determina Franta sa faca alianta cu puterile de peste mari, si Franta, Italia, Egiptul, India si Coreea vor deveni baze de litoral, unde vor acosta flotilele puterilor din exterior, pentru a dispersa fortele "arealul axial" in toate directiile si sa le impiedice sa-si concentreze eforturile pentru a crea o puternica flota militara". ("Axa geografica a istoriei")

Cel mai interesant este faptul ca Mackinder a construit nu pur si simplu niste ipoteze teoretice, dar a participat activ la organizarea sustinerii internationale de catre Antanta a "miscarii albe" pe care o considera de tendinta atlantica, indreptata spre atenuarea puterii eurasiaticilor bolsevici progermani. El i-a consultat personal pe conducatorii cauzei albe, straduindu-se sa obtina sustinerea maxima a guvernului Angliei. S-ar parea ca el a prorocit nu numai pacea de la Brest-Litovsk* ci si pactul Ribbentrop-Molotov .

In anul 1919 el scria in cartea sa "Idealurile democratice si realitatea": "Ce se va intampla cu fortele marii daca intr-o zi marele continent se va uni din punct de vedere politic pentru a deveni baza unei armade invincibile?"

Nu este greu de inteles ca tocmai Mackinder a trasat tendinta principala din geopolitica anglosaxona, care a devenit peste o jumatate de secol geopolitica SUA si a NATO: a impiedica prin toate mijloacele posibilitatea crearii blocului eurasiatic, crearea aliantei strategice dintre Rusia si Germania, intarirea heartland-ului si expansiunea lui. Rusofobia constanta a Occidentului in sec. XX are un caracter nu atat ideologic cat geopolitic. Desi, avand in vedere legatura dintre tipul civilizator si caracterul geopolitic al unor sau altor forte, mentionata de Mackinder, se poate obtine formula conform careia termenii geopolitici trec usor in termeni ideologici.

"Centura externa" este democratia liberala; "axa geografica a istoriei" - autoritarismul nedemocratic; "centura interna" - modelul intermediar, imbinarea ambelor sisteme ideologice. Mackinder a participat la pregatirea tratatului de la Versailles, a carui idee geopolitica de baza reflecta esenta viziunilor sale. Acest tratat a fost alcatuit astfel incat sa-i asigure Europei Occidentale consfintirea unei baze de tarm pentru fortele maritime (lumea anglosaxona). Totodata el a prevazut crearea statelor limitrofe care ar fi despartit germanii de slavi, impiedicand prin toate mijloacele incheierea intre ei a unei aliante strategice continentale atat de periculoase pentru "Puterile insulare" si, in mod corespunzator, pentru "democratie".

Este foarte important de urmarit evolutia limitelor geografice ale heartland-ului in lucrarile lui Mackinder. Daca in anii 1904 si 1919 (in articolul "Axa geografica a istoriei" si in cartea "Idealurile democratice si realitatea") conturul heartland-ului coincidea in linii generale cu frontierele Imperiului Rus, mai tarziu URSS, in 1943, in textul "Planeta rotunda si cucerirea lumii" el si-a revazut parerile anterioare si a scos din heartland teritoriile sovietice ale Siberiei de Rasarit, situate dincolo de Enisei. El a numit acest teritoriu sovietic slab populat "Rusia Lenaland" dupa denumirea raului Lena.

"Rusia Lenaland are 9 milioane de locuitori, dintre care 5 locuiesc de-a lungul caii ferate transcontinentale Ircutsk - Vladivostok. Pe celelalte teritorii locuieste mai putin de un om la 8 kilometri patrati. Bogatiile naturale ale acestui pamant sunt: material lemnos, minerale etc. - practic neatinse". ("Planeta rotunda si cucerirea lumii")

Evidentierea asa numitului Lenaland din granitele geografice ale heartland-ului insemna posibilitatea cercetarii acestui teritoriu ca zona a "centurii interne", ca spatiu riveran, care ar putea sa fie folosit de puterile "insulare" in lupta impotriva "axei geografice a istoriei". Probabil ca Mackinder, care a participat activ la organizarea interventiei Antantei si a "miscarii albe", a considerat precedentul istoric al lui Kolceac, care s-a opus centrului eurasiatic, o baza suficienta pentru cercetarea teritoriilor aflate sub controlul sau, in calitate de o potentiala "zona de tarm".


4. Trei perioade geopolitice


Mackinder imparte istoria geopolitica a lumii in trei etape

1. Epoca precolumbiana. In aceasta epoca, popoarele care apartin periferiei Insulei Mondiale, de exemplu romanii, traiesc amenintati in permanenta de fortele "rimland-ului". Pentru romani acestia erau germanii, hunii, alanii, parfenii etc. Pentru oicumena evului mediu - hoarda de aur.

2. Epoca columbiana. In aceasta perioada, reprezentantii "centurii interne" (zonele de tarm) incep sa cucereasca teritorii necunoscute ale planetei, neintalnind o rezistenta serioasa nicaieri.

Epoca postcolumbiana. Nu mai exista pamanturi necucerite. Pulsatiile dinamice ale civilizatiilor sunt condamnate la ciocniri, antrenand popoarele pamantului intr-un razboi civil universal.

Aceasta periodizare a lui Mackinder cu transformarile geopolitice corespunzatoare se apropie de cele mai noi tendinte din geopolitica pe care le vom cerceta intr-un alt capitol al acestei carti.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright