Ion Conea (1902-1974)

Ion Conea s-a nascut la 15 ianuarie 1902, in satul Casla, comuna Coteana din judetul Olt. Dupa absolvirea scolii primare, remarcat datorita potentialului intelectual ridicat de invatatorul sau, este trimis la Constanta, unde urmeaza cursurile Scolii Normale sub indrumarea eminentului geograf si profesor Constantin Bratescu. Cu sprijinul acestuia urmeaza cursurile Liceului Internat "Negruzzi" din Iasi. Tot la sugestia si cu ajutorul financiar al acestuia, in 1922 se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie, Sectia Geografie, a Universitatii din Bucuresti. In 1926 obtine licenta cu calificativul "Magna cum Laude". Tot in 1926, in ultimul an de facultate, conform regulamentelor acelei perioade, devine asistentul profesorului Simion Mehedinti, sub indrumarea caruia isi va elabora si teza de doctorat. Doctoratul il va sustine in 1934, cu o tema de geografie istorica.

Teza, cu titlul Tara Lovistei, va fi publicata si va primi premiul Gh. Lazar al Academiei Romane in 1936. Pana in 1949, cand devine profesor titular, Conea va parcurge toate treptele didactice ale invatamantului universitar. In paralel preda cursuri de geografie la Scoala Superioara de Razboiu. In domeniul geopoliticii, isi incepe activitatea in 1937 prin amplul studiu Geopolitica - o stiinta noua. In 1941, participa, alaturi de alti ilustri oameni de stiinta romani, la fondarea revistei "Geopolitica si Geoistoria". Prin scrierile sale, Ion Conea va oferi geopoliticii o noua perspectiva, proprie, romaneasca. Principalele teme ale operei profesorului Conea, facute publice prin numeroase comunicari, prelegeri, articole si lucrari in volum, sunt: stabilirea unui cadru conceptual si teoretic al noii stiinte, procesul de etnogeneza si continuitatea poporului roman, coordonatele geografice si geopolitice ale pamantului romanesc. Schimbarea regimului politic, ce se va produce dupa Al Doilea Razboi Mondial, va impune incetarea cercetarilor marelui geopolitician si va culmina cu anatemizarea intregii opere geopolitice. Moare la 22 iunie 1974 la Bucuresti, lasand in urma sa regretul unor studii ce nu au mai putut fi scrise. Cu toate acestea, Ion Conea ramane una dintre cele mai ilustre figuri ale scolii geopolitice romanesti.

Conea, Ion, 1937, Geopolitica, o stiinta noua, in "Sociologia romaneasca", nr. 9-10, an II/1937, Bucuresti

Conea, Ion, 1938, Actualele frontiere romanesti, biruinta geografiei asupra istoriei, in "Buletinul Societatii Regale Romane de Geografie", anul LVII, Bucuresti

Conea, Ion, 1940, L'unita geopolitica della Stato Romena, Bucuresti

Conea, Ion, 1941, Destinul istoric al Carpatilor, Editura Tara si Neam, Bucuresti

Conea, Ion, 1941, Transilvania inima a pamantului romanesc, in "Geopolitica si Geoistoria", an I, nr.1/1941, Bucuresti

Conea, Ion, 1941, TotaTransilvania ad nos venit, in "Geopolitica si Geoistoria", an I, nr.1/1941, Bucuresti

Conea, Ion, 1942, Carpatii, hotar natural?, in "Geopolitica si Geoistoria", an II, nr.2/1942, Bucuresti

Conea, Ion, 1944, O pozitie geopolitica, in "Geopolitica si Geoistoria", an III, nr.3

Conea, I., Golopentia, A., Popa-Veres, M., 1940 Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova

Dupa cum se observa, atat scoala de geopolitica germana, cat si scolile franceza si anglo-americana, carora li se adauga scolile rusa si romaneasca, prin numerosii lor cercetatori si prin abordarile diversificate, au creat la inceputul secolului XX un puternic curent de gandire, ridicand geopolitica la nivelul multor stiinte si discipline stiintifice cu mult mai vechi. Intr-o perioada relativ scurta, dar puternic marcata de schimbarile social-economice si politice prin care trece umanitatea la inceputul acestui secol, geopolitica devine, dintr-o preocupare a elitelor, o disciplina stiintifica academica. Primul Razboi Mondial, cu intreg ansamblul dramatic de schimbari si in special stabilirea pacii de dupa acesta, a constituit una dintre conditiile dezvoltarii acestei discipline, dar nu numai ca specialitate academica, ci si, mai ales, pentru rezolvarea problemelor stringente din acea perioada. Dupa cum s-a vazut, multi geografi si-au abandonat preocuparile traditionale pentru a aborda problemele pacii si razboiului, ceea ce a condus la aparitia Geografiei Militare, pe care anumiti cercetatori o identifica in prezent cu Geostrategia si o considera o ramura aplicata a geopoliticii. Odata pacea incheiata, harta Europei si a lumii trebuia retrasata, ceea ce a co ndus la aparitia a numeroase studii legate de modele lingvistice si nationale, regiuni culturale sau religioase, precum si de principiul autodeterminarii nationale, care s-a dovedit din nou foarte important prin aplicarea lui in practica. Numeroase alte lucrari abordau problema frontierelor si relatia lor cu mediul fizic si uman, structura politica si economica a statelor, puterea militara, existenta minoritatilor nationale etc., demonstrand interesul acordat acestui nou domeniu stiintific.