Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate istorie Istoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Personalitati


Qdidactic » istorie & biografii » personalitati
Perioada „anatemizarii” geopoliticii



Perioada „anatemizarii” geopoliticii


Perioada „anatemizarii” geopoliticii

A doua perioada in istoria geopoliticii, care incepe in 1945 si continua pana inceputul anilor ’80, este marcata de o discreditare conjugata a acesteia din partea politicienilor si de un puternic declin academic. Avantul deosebit luat de aceasta noua disciplina in prima parte a secolului XX, a fost brusc curmat la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Anatemizarea ei nu se datoreaza numai faptului ca geopolitica a servit ca instrument de pregatire si justificare a politicii expansioniste germane, teza argumentata cu o suspecta maiestrie de est-germanul Günter Heyden in lucrarea Kritik der Deutschen Geopolitik – Critica geopoliticii germane (1958) editata de catedra de filosofie a Institutului de Stiinte Sociale de pe langa C.C. al P.S.U.G. si tradusa in numai doi ani in toate tarile Europei comuniste (in Romania apare in 1960). Puterile invingatoare au cautat sa elimine orice apropiere intre practicile geopolitice si intelegerile incheiate la Yalta (1945), cand au fost delimitate sferele de influenta intre URSS si puterile occidentale. De asemenea, razboiul ascundea multe rani pe care geopolitica le putea explica, aspect nu foarte indicat la vremea aceea.

La randul ei, conducerea sovietica avea numeroase motive de a cenzura referirile la geopolitica. In primul rand, in plan extern, trebuia ascunsa natura geopolitica a intelegerilor secrete incheiate in 1939 cu Germania, de impartire a Europei Centrale si de Est. In plan intern, trebuia ascunse modul in care au fost trasate frontierele interioare intre republici si regiuni, masurile repetate de stramutare a unor populatii, ca si politicile economice promovate in intreaga tara.

In toata aceasta perioada, care dureaza pana la inceputul anilor `80, geopoliticii i s-a aplicat stigmatul unei pseudo-stiinte, formula folosita deseori si in prezent, o „constructie malefica” a gandirii, care incita la discriminare intre state si violenta in politica externa. De aceea, in perioada Razboiului Rece, confruntarea dintre capitalism si socialism a fost prezentata doar ca un conflict ideologic, trecandu-se sub tacere comportamentul geopolitic al celor doua blocuri antagoniste (Tamas, 1995). Cu toate ca dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai ales in Statele Unite, au aparut o serie de teorii, cum este abordarea functionala a statului a lui R. Hartshorne (1950), expusa in articolul The Functional Approach in Political Geography, teoria teritoriului unificat a lui S.B. Jones (1954) in articolul The Unified Theory in Political Geography sau a impartirii lumii in doua mari regiuni geostrategice si sase regiuni politice a lui S.B. Cohen (1973) in lucrarea Geography and Politics in a World Divided, geopolitica a cunoscut un considerabil declin, care a culminat cu decizia Uniunii Internationale de Geografie de a interzice dezbaterile sub egida sa a problemelor geopoliticii, decizie mentinuta pana in 1964. Geopolitica dispare total in statele europene, detine un rol modest, dupa cum am vazut, in America de Nord si nu cunoaste un succes real decat in zonele limitrofe ale puterilor care domina lumea, cel mai bun exemplu in acest sens fiind studiile intreprinse in diverse state din America de Sud. Geopolitica antreneaza in declinul sau si geografia politica, a carei renastere se schitase ceva mai devreme. Studiile geopolitice, in toata aceasta perioada, au fost mascate sau au fost prezentate in continutul lor sub umbrela altor stiinte, cu precadere in lucrarile din sfera relatiilor internationale si politologiei, fara a se folosi termenul de geopolitica. Toate acestea au luat sfarsit incepand cu anii `80, cand termenul revine treptat in dezbaterile politice si stiintifice, fara insa a se reveni la ceea ce reprezenta geopolitica in perioada interbelica.

                                                                                                                                   

Perioada „renasterii” geopoliticii

A treia perioada in evolutia geopoliticii, cea a delimitarii conceptelor, a explicarii corelatiilor, a redefinirii si amplificarii obiectului de cercetare si a stabilirii locului ei in cadrul sistemului stiintelor, debuteaza la inceputul anilor `80. Astfel, intr-o prima etapa, mai ales in SUA si Franta, geopolitica incepe sa se reafirme. In SUA, in cadrul Asociatiei Geografilor Americani se infiinteaza un grup specializat pe probleme de geografie politica, ce publica o revista bilunara de larg interes. Incepand cu 1981, in  Franta, G. Chaliand si J.P. Ragean editeaza un modern Atlas geopolitic si geostrategic. In 1982, la Paris se infiinteaza un institut si o revista de geopolitica. In 1983, NATO

organizeaza prima conferinta postbelica avand ca tema geopolitica. In aceasta prima etapa a celei de-a treia perioade, numarul manifestarilor in cadrul domeniului geopoliticii se inmulteste, geopolitica capatand o tot mai larga recunoastere. Inceputul anilor `90 marcheaza intrarea in cea de-a doua etapa a celei de-a treia perioade a evolutiei geopoliticii. O data cu marea fractura a istoriei in urma careia ordinea, echilibrul stabilit la nivel mondial intre cele doua superputeri au facut loc unei etape de turbulenta globala, „reinventarea” geopoliticii apare ca un imperativ.

Reinventarea geopoliticii constituia o necesitate in contextul schimbarilor rapide ce avusesera loc in ultimii ani, in intreaga lume: prabusirea regimurilor dictatoriale comuniste din Europa de Est, unificarea celor doua Germanii, destramarea URSS si crearea CSI, desfiintarea Tratatului de la Varsovia si a CAER, dezintegrarea blocului comunist,


destramarea Iugoslaviei si Cehoslovaciei, numeroase conflicte locale, lovituri de stat, interventii armate, afirmarea suprematiei americane, globalizarea flagelurilor, extinderea NATO si UE, amenintarile si atacurile teroriste.

Daca, in prima perioada a evolutiei geopoliticii, scoala germana a avut un rol important, pe parcurs, in afirmarea geopoliticii, scolile angloamericana, franceza, rusa, romaneasca etc. au devansat-o, cercetarile germane aproape lipsind in acest domeniu. In ultimele decenii au aparut noi centre de geopolitica, in afara celor traditionale din America de Nord si Europa de Vest, dintre acestea remarcandu-se cele din Rusia, Israel, India, Brazilia, Japonia, Africa de Sud, Australia

               

Pentru scoala anglo-saxona contemporana, deosebit de importante sunt contributiile geografului Saul B. Cohen, care publica Geography and Politics in a World Divided – Geografie si politici intr-o lume divizata (1973), in care ne ofera, printre putinele studii ale acelei perioade, un model global al lumii. El imparte lumea in regiuni geostrategice (doua regiuni geostrategice, fiecare dominata de catre o superputere) si regiuni geopolitice, insistand asupra distinctiei dintre cele doua tipuri de regiuni, explicand ca primele au o extindere globala si un rol strategic, iar celelalte, o extindere regionala si un rol tactic. Regiunile geostrategice sunt expresia interconexiunilor mai multor parti ale globului in ceea ce priveste localizarea, miscarea, orientarea comerciala si ideologica, fiind regiuni   multicaracteristice, cu scop de regiuni unde se poate aplica puterea. Regiunile geopolitice sunt subdiviziuni ale primelor si exprima unitatea  caracteristicilor geografice (Bodocan, 1997). S. Cohen revine asupra propriei conceptii, printr-o versiune imbunatatita a lucrarii A New Map of Global Geopolitical Equilibrium – O noua harta globala a echilibrului geopolitic (1982), pentru ca, in 1998, definitivand-o, sa elaboreze teoria spatiilor globale, aparuta in lucrarea

Global Geopolitical Change in the Post-Cold War Era – Schimbari geopolitice majore in era post Razboiul Rece.

Alaturi de Cohen, contributii importante in cadrul scolii geopolitice anglo-americane au: Peter J. Taylor, Political geography. World Economy, Nation-State and Locality – Geografie politica. Economia mondiala, natiunea-stat si peisajul (1991), Martin Ira Glassner, Political  Geography – Geografie Politica (1995); Colin Gray, The Geopolitics of  the Nuclear Era – Geopoliticile erei nucleare (1997); Zbigniew  Brzezinski, – Intre doua ere (1978), Game Plan – Planul de Joc (1986), Out of Control (1993) – Fara control, The Grand Chessboard – Marea tabla de sah (1997) si multi altii. O puternica scoala de geopolitica a luat fiinta in Franta perioadei actuale. Una dintre cele mai reprezentative contributii la dezvoltarea geopoliticii moderne, cu un aport substantial la refondarea acestei discipline, a adus-o geograful Yves Lacoste, care, in 1976, fondeaza revista Herodot – strategie, geografie, ideologie, transformata in 1983 in Révue de géographie et géopolitique, in jurul careia se fondeaza prin numeroasele participari o adevarata Scoala Herodot. Lacoste este autor al unor remarcabile lucrari, care, prin continut, marcheaza noi directii si moduri de abordare a stiintei geopolitice, dintre care amintim: Questions de la géopolitique – Intrebarile geopoliticii (1988), Dictionaire de géopolitique – Dictionar de geopolitica (1993) etc.

               

Geopolitica lui Y. Lacoste este puternic centrata pe problemele nationale si problemele minoritatilor, considerate printre factorii principali ai scenei politice. Metoda lui de analiza este „un fel de psihanaliza sau

arheologie a comportamentelor colective”, dupa cum o numeste reputatul geopolitician François Thual, in nu mai putin celebra lucrare Méthodes de la géopolitique (1996). Exista numeroase alte preocupari stiintifice deosebite in directia geopoliticii; dintre acestea amintim aportul catorva autori:  Paul Claval, cu lucrarile Religions, nations, grand espaces – Religiile, natiunile, marile spatii (1968), Les aspects modernes de la geographie politique – Aspecte moderne ale geografiei politice (1977), Géopolitique et géostratégie – Geopolitica si geostrategie (1994);  Michel Foucher, Front et frontières. Un tour du monde géopolitique – Fronturi si frontiere. Un tur geopolitic al lumii (1988),

 Christian Daudel, La Géopolitique – Geopolitica (1990);  Pierre Gallois, Géopolitique – Geopolitica (1990). Dupa sapte decenii de regim sovietic, in care geopolitica fusese oficial interzisa ca stiinta, anii `90 aduc revirimentul acestei discipline in cadrul gandirii stiintifice ruse. Una dintre figurile marcante ale noului val al geopoliticii ruse este Alexandru Dughin, care, in 1997, publica lucrarea Bazele geopoliticii. Viitorul geopolitic al Rusiei, iar in 2000 o reediteaza sub titlul Bazele geopoliticii. Gandind spatial33, sub forma unui voluminos tratat de geopolitica. Alaturi de A. Dughin in cadrul scolii geopolitice ruse mai activeaza: Kamaludin S. Gadzhiyev, care a publicat in 2000 Introducere in geopolitica34; Vladimir A. Kolosov si Nikolai S. Mironenko care au publicat in 2001, Geopolitica si geografie politica35; Nikolai A. Nartov, care a publicat in 1999, Geopolitica; Dmitri Trenin, care in 2001 a publicat Sfarsitul Eurasiei: Rusia la granita dintre geopolitica si globalizare  Gennadiy Zyuganov, care in 1999 a publicat Geografia victoriei. Bazele geopolitice ruse

In privinta geopoliticii romanesti, desfiintata in timpul regimului comunist, anii `90 marcheaza o puternica reafirmare. Una dintre primele actiunii recuperatorii a fost reeditarea, in anii 1992-1993, in Editura Militara, a atlasului Spatiul istoric si etnic romanesc, aparut prima data in 1942. Cea mai semnificativa actiune a fost publicarea in 1994, la Iasi, de catre E.I. Emandi, Gh. Buzatu, si V. Cucu a unui amplu volum Geopolitica I, care reuneste o seama de studii geopolitice ale cercetatorilor romani din trecut, alaturi de studii ale cercetatorilor contemporani romani si straini.

O importanta deosebita o prezinta amplul studiu in doua volume Sociologia si geopolitica frontierei (1995), coordonat de profesorul sociolog-geopolitician Ilie Badescu, ca un prim studiu al perioadei actuale de geopolitica aplicata.

Tot in 1995, Sergiu Tamas publica lucrarea Geopolitica – o abordare prospectiva, lucrare cu tenta monografica, in care sunt cuprinse aspecte atat teoretice, cat si de geopolitica aplicata. Tot acum apar reviste de specialitate, precum: Euxin. Revista de sociologie, geopolitica si geoistorie (Bucuresti,1997), infiintata in cadrul Institutului de Studii Socio-Comportamentale si Geopolitice, Revista romana de geografie politica (Oradea, 1999), Geopolitica. Revista de geografie politica, geopolitica si geostrategie (Bucuresti, 2003), infiintata in cadrul Asociatiei de Geopolitica „Ion Conea”. Introducerea geopoliticii ca obiect de studiu in invatamantul superior va avea efecte benefice pentru dezvoltarea acestei discipline. Au fost publicate primele cursuri universitare la Cluj (V. Bodocan, 1998), Targoviste (T. Simion, 1998), Oradea (Al. Ilies, 1999). Profesorul Vasile Cucu, in doua carti despre Romania (1995 si 1998), consacra un spatiu larg problemelor geopolitice ale spatiului romanesc, pozitiei acesteia in cadrul Europei, Carpatilor, Dunarii, Marii Negre. O contributie remarcabila in evolutia studiilor de geopolitica aplicata are profesorul Grigore Posea prin lucrarea Romania. Geografie si geopolitica (1999). Noul mileniu aduce prin numeroasele lucrari publicate o noua si puternica statuare, oferind continuitate preocuparilor vizand disciplina geopolitica. Dintre acestea amintim: Geopolitica (Paul Dobrescu, 2003), Tratat de Geopolitica, vol. I (I. Badescu, 2004), Geopolitica si geostrategia in analiza relatiilor internationale contemporane (Constantin Hlihor, 2005), Introducere in Geopolitica (Silviu Negut, 2005), Geopolitica (Dragos Frasineanu, 2005) etc.



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Personalitati




Documente online pe aceeasi tema


Perioada „anatemizarii” geopoliticii
Albert Demangeon (1872-1940)



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.